”Momentul de poezie live377”, pe scena de la ”Maria Filotti” în Ziua Mondială a Teatrului

*O reverență cu și prin poezie, pe scena unde pandemia de COVID-19 a împiedicat desfășurarea spectacolelor * Am lecturat poeme de Ștefan Radof, Patrel Berceanu și Arseny Tarkovsky * De asemenea, am spus adio lui Florin Mihăilescu Brăila care s-a stins din viață cu o zi în urmă * Pe scena unde am lecturat poemele, Florin Mihăilescu Brăila înmâna premiile elevilor de la licee de arte din toată țara – în calitatea sa de președinte de onoare al juriului Concursului național de comedie ”Ștefan Mihăilescu-Brăila” organizat de Liceul de Arte ”Hariclea Darclée”

Micile mele (n. red. Armanda Filipine – foto) întâlniri poetice online, pe care le-am început în prima zi de stare de urgență a pandemiei (anul trecut, când nu mai aveam voie să ieșim din case ca să ne protejăm de coronavirusul SARS-CoV-2 și să ne putem păstra starea de sănătate) continuă. Nu doar pentru că pandemia persistă (suntem deja în valul trei de infectări, la nivel mondial), dar și pentru că mi se pare că într-adevăr unește scriitori și cititori, ba încă mai atrage noi cititori către poezie. Pentru că în 27 martie este Ziua Mondială a Teatrului (https://brailachirei.wordpress.com/2021/03/27/ziua-mondiala-a-teatrului-2021/), am spus „La multi ani!” celor din lumea teatrului cu poeți care au avut legătură cu arta Thaliei. Și tot de aceea, ”Momentul de poezie live” l-am desfășurat într-un spațiu teatral, mai precis pe scena sălii mari a Teatrului ”Maria Filotti” (la fel cum și de Ziua Poeziei, în 21 martie https://brailachirei.wordpress.com/2021/03/21/in-ziua-poeziei-intalnirea-de-la-momentul-de-poezie-live-a-fost-in-centrul-cultural-nicapetre/, am fost în Centrul Cultural Nicăpetre – un spațiu de poezie a sculpturii). Dar nu a fost chiar o veselie; nu din motive de pandemie! Nu a fost un moment vesel și pentru că Brăila, fiind în scenariul roșu, nu permite să se joace spectacole. Dar nu a fost vesel și pentru că a trebuit să spun, încă o dată – mai ales aici, pe scena TMF (of!) – că ne luăm rămas bun (pentru că s-a stins din viață ieri…) de la încă un prieten, un om tare drag nouă (și celor care iubim teatrul, și celor de la catedra Arta Actorului din Liceul de Arte „Hariclea Darclée”, organizatorii Concursului național de comedie ”Ștefan Mihăilescu-Brăila”) – Florin Mihailescu Braila, fiul regretatului actor Ștefan Mihăilescu-Brăila. Mulțumesc și aici gazdelor pentru îngăduință și sprijin prietenesc.

Momentul de poezie live377 (video din You Tube, mai jos) a fost cu versuri de Ștefan Radof (1 dec. 1934 – 28 martie 2012), actor, scenarist și poet, din volumul „Balade, Doamnelor, balade” (Editura Cartea Românească, 2008), versuri de Patrel Berceanu (19 apr. 1951 – 2006), absolvent al facultății de teatru – a fost și director al Teatrului ”Colibri” din Craiova, din volumul „șase feluri de frică, șapte feluri de curaj” (Editura Aius, 2019) despre care scrie și Claudiu Komartin în revista LaPunkt.ro și versuri de Arseny Tarkovsky prezente din cartea fiului, regizorul Andrei Tarkovsky, tradusă la noi „Sculptând în timp” (Editura Nemira, 2015).

Video și la https://www.instagram.com/afilipine/channel/ Live la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/videos/10219951437043352

Foto (set 1) la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/posts/10219951001072453

foto (set 2) la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/posts/10219969182966989

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Ziua Mondială a Teatrului 2021

*Ediția din acest an e încă una tristă, din pricina pandemiei de COVID-19 cele mai multe teatre fiind închise nu doar în România – dar multe instituții teatrale vor păstra prin intermediul mediului online legătura cu publicul

Ca în fiecare an, din 1962 de când se serbează la 27 martie Ziua Mondială a Teatrului, Institutul Internațional de Teatru (ITI înființat în 1948 la inițativa UNESCO) transmite un mesaj către întreaga lume – oamenilor din interiorul artei Thaliei și deopotrivă publicului – prin intermediului unui om special al artei scenice.

În 2021, încă un al pandemiei de COVID-19 și un motiv de tristețe pentru că multe teatre sunt închise din motive de securitate pentru sănătate, mesajul este adresat de Helen Mirren (foto prezentă și pe site-ul UNITER) – actriță de teatru și film: ”Au fost timpuri atât de dificile pentru reprezentațiile cu public și mulți artiști, tehnicieni, artizani le-au înfruntat din interiorul acestei profesii, marcate deja de sentimentul de nesiguranță. Poate că tocmai această perenă stare de insecuritate i-a făcut mai apți să supraviețuiască acestei pandemii cu inteligență și curaj. În aceste circumstanțe noi, mulțumită în mare măsură internetului, imaginația lor s-a tradus deja în moduri de comunicare inventive, amuzante și emoționante. De când au apărut pe lume, ființele și-au spus unele altora povești. Frumoasa cultură a teatrului va rămâne vie atâta timp cât vom exista. Imboldul creator al scriitorilor, designerilor, dansatorilor, cântăreților, actorilor, muzicienilor, regizorilor nu va fi niciodată înăbușit și va reînflori curând, cu o nouă energie și cu un nou mod de înțelegere a lumii în care trăim cu toții. Abia aștept!” – traducerea în limba română de Ozana Oancea.

Și Centrul Român ITI are un mesaj de Ziua Mondială a Teatrului, adresat de actorul Ion Caramitru (foto) – președintele UNITER – sub genericul ”Teatrul văzut din cușca sufleorului”: De-a lungul istoriei universale a Teatrului s-au mai petrecut evenimente care l-au trimis în adormire: epidemii, pandemii, războaie, guverne de un bigotism aparte, dictatori. Dacă stau să mă gândesc, de cele mai multe ori aceste sincope nu l-au îngenunchiat, ci l-au întărit, i-au dat motive în plus de a supraviețui ca, apoi, să reapară mai viu și mai puternic. Prizonier al conjuncturii, Teatrul evadează de sub escortă și-și găsește libertatea în respectul față de cuvânt și dragostea față de public. Unde trebuie căutat teatrul când este interzis? Ce se întâmplă cu el când e părăsit? Cine-l conservă în așteptarea unor vremuri mai bune? Nu cumva beneficiarii școlii de interpretare, purtători de haine vii ai personajelor etalon? Nu actorii? Nu speranța lor de a fi urmăriți? Vânați sau adulați? Rezervați sau protestatari? Intrați pe scena goală și deschideți cușca de sufleur. Textul e acolo. Șoapta e în așteptare. Discursul incendiar. Mai lipsește un amnar și voința de a pune capăt nepăsării. Teatrul oferă lecții de dicțiune, de atitudine, de respect față de rostire, de civilizație. În fapt, ceea ce încerc să spun aici este un apel la calm, la studiu, la răbdare. Aveți încredere în noi, oamenii de teatru care, alături de un public credincios, asigurăm permanența unei insule a libertății, a unui altar laic al cunoașterii de sine. La Mulți Ani, cu sănătate!

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei