PEN Club România, solidaritate cu scriitori și jurnaliști închiși abuziv în Turcia

*Această solidaritate se manifestă public, 11 scrisori fiind trimise către 11 scriitori și jurnalisti turci, dar și publicate pe site PEN Club România și pe Facebook

Scriitorul Radu Vancu – președintele PEN CLUB România: ”Jurnalistul Necdet Celik a avut o idee curajoasă și nobilă: a propus PEN România (http://www.penromania.ro), prin intermediul Sabinei Fati, ca 11 scriitori români să trimită 11 scrisori către 11 scriitori și jurnaliști închiși abuziv în Turcia. Am răspuns, bineînțeles, invitației; astfel, Sabina Fati i-a scris lui Hidayet Karaca; Mariana Gorczyca lui Faruk Akkan; Bogdan Ghiu lui Mehmet Baransu; Magda Cârneci lui Hatice Duman; Ioana Morpurgo lui Zafer Özcan; Bogdan Crețu lui Sedat Laçiner; Radu Vancu lui Nuh Gonultaș; Liviu Antonesei lui Ahmet Altan; Cosmin Perța lui Ali Ahmet Böken; Elena Vlădăreanu lui Erkan Akkuș; Claudiu Komartin lui Vahit Yazgan. Tot domnia sa s-a îngrijit ca scrisorile să fie traduse în turcă – și să le ajungă scriitorilor și jurnaliștilor în închisorile în care se află fiecare. Începând de azi, vom publica în fiecare zi câte o scrisoare pe pagina de Facebook a PEN (https://www.facebook.com/PEN-Club-Romania-1850608151881875) și pe site-ul PEN (în ordine alfabetică)”.

Astfel, prima scrisoare este scrisă de Liviu Antonesei către Ahmed Altan (https://ahmetaltan.info/) – foto plus cartea (Notă. Memoriile lui Ahmed Altan au apărut în 2021 în colecția Anansi a editurii Pandora M, în traducerea lui Andrei Covaciu).

Stimate domnule Ahmet Altan,

Iubite confrate, Tocmai am terminat de citit cartea Dumneavoastră Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat și trăiesc o puternică stare de tulburare generată, în egală măsură, de drama individuală și de cea colectivă, din care cea dintîi este parte. Din păcate, Turcia de astăzi nu este cea visată și măcar parțial realizată de marele conducător care a fost Mustafa Kemal Ataturk. Am trăit mai bine de jumătate de viață într-unul din cele mai represive regimuri comuniste din Europa. Știu deci ce sunt cenzura și controlul ideologic. Dar oricât de represiv a fost acel regim, nu mi-a aplicat drept sancțiuni decît cîteva interdicții de a publica și, spre finalul său sîngeros, o consemnare de cîteva luni la domiciliu. Și acestea ca măsuri administrative, fără a fi purtat prin tribunale. Nu spun că a fost bine, dar nu se compară cu coșmarul pe care îl trăiți Dumneavoastră. Recunosc că mi-a fost mereu teamă să nu mi se însceneze o cauză penală – se obișnuia așa ceva –, dar o clipă nu mi-a trecut prin minte că unui jurnalist și scriitor i se poate înscena participarea la o tentativă de lovitură de stat! Eu și colegii mei din PEN România cerem eliberarea imediată a Dumneavoastră și a celorlalți jurnaliști și scriitori turci arestați și condamnați pe nedrept, prin înscenări care nu omorează nici un fel de regim și deplîngem subordonarea politică a Justiției. Speranța mea este că ne vom puteam întîlni cît de repede, în România, în Turcia sau oriunde, pentru a bea o cafea turcească împreună. Vom găsi o limbă în care să vorbim. Deja mințile și inimile noastre vorbesc o limbă comună. Vă doresc multă sănătate, vă urez să vă păstrați speranța, O îmbrățișare fraternă. Liviu Antonesei