Podul peste Dunăre de la Brăila-Tulcea, tot mai vizibil

*Zilele acestea au fost finalizate lucrările la pilonul/ turn de la Brăila, el ajungând la cota cea mai mare din proiect, urmând să fie continuată activitatea cu etapa pregătirilor aferente amplasării piesei centrale a capului de pod

Ministerul Transporturilor și o echipă a Companiei Naționale de Administrare a Infrastructurii Rutiere (CNAIR http://www.cnadnr.ro) au prezentat zilele acestea – în 2 aprilie 2021, mai precis – pe paginile din rețeaua Facebook un scurt film (https://www.facebook.com/cnadnr/videos/290924782434305) în care se observă stadiul de lucru la investiția cu fonduri europene Pod suspendat peste Dunăre la Brăila – Tulcea. Filmarea este realizată la o înălțime de aproximativ 189 metri, pe pilonul/ turn din zona brăileană a Podului, aproape cota cea mai înaltă din proiect. Urmează faze ale lucrărilor de pregătire în vederea amplasării piesei centrale a capului de pod din zonă. Foto stop-cadru din film.

Nota red. Aceasta înseamnă că nu e cazul să tot apară comentarii aiuritoare cum că nu se va finaliza proiectul sau că lucrările sunt foarte întârziate (ei, poate n-or fi chiar cum scrie în hârtii, că au mai fost întârzieri datorate inclusiv pandemiei… dar lucrul nu s-a oprit deloc așa că există speranțe; în plus, firmele sunt prea cunoscute ca să își permită să se facă de rușine tocmai în România). Este adevărat și că proiectul este extrem unul amplu – poate prea amplu pentru o Românie care nu a mai ridicat în ultimii 30 ani aproape niciun podeț, dar să nu uităm că la Pod lucrează companiile Astaldi din Italia şi IHI Infrastructure System din Japonia. Iar lucrătorii sunt și ei din toată lumea; când ajungi pe șantier ai senzația că ești în turnul Babel – se vorbesc aproape toate limbile.

** Podul suspendat peste Dunăre (a) este structura principală din proiectul mai amplu care cuprinde Podul (va fi al treilea ca dimensiuni din Europa) – cu o lungime de 1.974,30 metri din care 1.120 metri deschiderea centrala – care va avea doua deschideri laterale de 489,65 metri, pe malul dinspre Braila si 364,65 metri pe malul dinspre Tulcea, la acestea adaugându-se drumurile aferente – respectiv drumul principal Brăila – Jijila (b), cu o lungime 19,095 km si drumul de legătură la DN22 Smârdan – Măcin (c), 4,328 km lungime. Practic, lungimea totală a tronsonului de drum este 23,413 km.

Alte câteva date din proiect (pentru cei interesați):

(a) Pod suspendat. Gabaritul pe verticală al podului suspendat va fi de cel puțin 38 m de la nivelul maxim de inundație al Dunării (conform criteriilor de navigație fluvială). Podul suspendat este pozitionat între km 4+596,10 și km 6+570,52 pe drumul principal Brăila – Jijila, respectiv la km 165+800 pe fluviu (kilometraj pe Dunăre, măsurat de la Sulina). De o parte și de alta vor fi construite două viaducte de acces, în lungime a căte 110 metri (pe tronsonul cuprins între km 4+486,10 și km 6+680,30, unde drumul traversează fluviul), care se vor adăuga lungimii podului suspendat. Lățimea totală a podului va fi de 31,70 metri. Calea pe pod va avea 22,00 metri, cu 4 benzi de circulație a câte 3,50 m lățime fiecare, 4 benzi de încadrare a câte 0,5 m lățime, două acostamente de 1,50 m lățime și o zonă mediană cu lățimea de 3,00 m. La acestea se adaugă, de o parte și de alta, două benzi adiționale pentru trafic pietonal, biciclete și de întreținere, trotuarele având câte 2,80 m fiecare. Sistemul de suspendare cuprinde un cablu principal și tiranți verticali de legătură între tablier și cablul principal, iar blocurile de ancorare sunt integrate în teren și sunt localizate în afara digurilor Dunării.     

(b) Drumul principal Braila – Jijila va avea o lungime de 19,095 km, cu două benzi de circulație pe sens, benzi de încadrare, acostamente, zonă mediană și zonă de parapete. Pe tronsonul dintre km 4+486,10 și km 6+680,30, unde drumul traversează fluviul Dunărea, se vor construi cele două viaducte de acces. Traseul include o ramificație pe direcția sud, până la intersecția cu drumul existent Smârdan – Măcin (DN22).

(c) Drumul de legatură cu DN22 Smârdan – Măcin va fi de 4,328 km, cu o bandă de circulație pe sens. Drumul de legătură pornește de la km 7+940 al drumului principal (Brăila- Jijila) și se va intersecta cu DN22 Smârdan-Măcin.

   Întregul proiect ”Podul suspendat peste Dunăre” este cuprins în Master Planul General de Transport al României, finanțat prin POIM 2014 – 2020, Axa Prioritară 2 „Dezvoltarea unui sistem de transport multimodal, de calitate, durabil si eficient„.

Nota red. Podul peste Dunăre la Brăila nu mai este o idee sau simple hârtii într-un sertar cum risca să rămână dacă o echipă inimoasă de la Bruxelles nu ar fi împins lucrurile (adormite grozav pe la noi!) în direcția cea bună. Acum este o poveste frumoasă, un amplu proiect finanțat cu bani europeni. Iar Șantierul Naval brăilean – azi compania VARD e Fincantiery Company (https://www.anconav.ro/en/membri/vard-braila-3/) – e partener în activitățile de producție.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Vaccinarea antiCOVID în cabinele medicilor de familie: deloc simplă

*La Brăila se caută soluții, dar cabinetele nu prea oferă șanse în primul rând pentru că nu întrunesc condițiile * La nivelul țării, medicul Valeriu Gheorghiță anunța – în momentul declarațiilor referitoare la creșterea capacității de vaccinare – că ar fi cam 30 la sută din totalul (puțin peste 10.000) medicilor de familie dispuși la acel moment să intre în programul național de vaccinare

Era anunțată zilele trecute normalizarea vieții în România posibil de la 1 iunie 2021, dacă ne vaccinăm în procent foarte mare împotriva virusului SARS-CoV-2, premierul Florin Cîțu a subliniat aceste idei (detalii în articol la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/guvernul-pregateste-normalizarea-vietii-in-romania/). O modalitate de creștere a capacității de vaccinare, având în vedere că vor veni în țară regulat foarte multe doze de vaccin (de la cele patru companii acceptate de EMA – respectiv Pfizer-BioNTech, AstraZeneca, Moderna și Johnson & Johnson), a fost agreată deschiderea cabinetelor medicilor de familie și spre această activitate. Dar acum două zile, medicul militar Valeriu Gheorghiță – președintele Comitetului național care gestionează vaccinarea antiCOVID, anunța că cifra medicilor de familie dispuși să intre în campania națională este mai mică decât cea scontată, respectiv doar 3.028 dintr-un total 10.940 din țară, deci cam 30%.

De ce nu se grăbesc medicii de familie să intre în campanie și care sunt problemele identificate, nu doar de ei, ci chiar de organizatori, am discutat cu medicul de familie Dorina Tite (foto) – președintele Departamentului Profesional-Științific din Colegiul Medicilor Brăila. Dumneaiei a precizat că deocamdată la Brăila nu va intra niciun medic de familie în campanie, în (1) primul rând pentru că nu au fost identificate cabinetele care să permită circuitele adecvate (persoanele care vin la vaccinare nu trebuie să intre în contact cu alte persoane, cu alți pacienți sosiți la tratament, consult etc.). Un alt (2) impediment este oferit de faptul că în foarte multe cabinete programul este tură peste tură – o echipă dimineața, altă echipă după-amiaza, deci nu există timp în care cabinetul să fie liber de activitățile curente. Alt (3) neajuns este acela că nu se poate asigura monitorizarea postvaccin, nici nu există spațiu pentru așa ceva. Și nici nu s-a vorbit de trusa de urgență (4) care există la cabinetele (unele improvizate) până acum special pentru vaccinare, cabinete unde există inclusiv echipaj SMURD tocmai pentru ajutor în caz de eventuale reacții adverse pe care le pot avea persoanele nou vaccinate. Altă (5) problemă o reprezintă ideea că la cabinetele medicilor de familie ar urma să fie folosit vaccinul de la compania Johnson & Johnson despre care, spune medicul Dorina Tite, nu există încă suficiente răspunsuri referitoare la felul cum reacționează persoanele vaccinate cu el și în consecință medicii de familie și-au exprimat reticența în a folosi un produs medical care nu are destule informații postutilizare.

Dorina Tite: ”Noi nu ne jucăm cu viața pacientului. Nu am pus absolut deloc (nota red. Știm asta în dreptul doamnei Tite!) problema plății, medicul de familie urmând să efectueze activitatea de vaccinare în afara programului de la cabinet cu pacienții. Acest aspect este chiar pe ultimul loc. Am discutat și la Colegiul Medicilor, noi ne punem probleme referitoare la pacient, la persoana care este vaccinată și trebuie să fie monitorizată, controlată. Noi oricum facem de când a început pandemia monitorizarea persoanelor care sunt în carantină, am ajutat fără nicio problemă și fără vreo plată persoane, pacienți de-ai noștri, să se înscrie în platforma de vaccinare, deci practic nu ar fi până la urmă probleme să facem și vaccin antiCOVID în cabinetele noastre, dar acest lucru trebuie să se și paotă, fizic, iar activitatea trebuie să întrunească toate condițiile în așa fel încât rezultatul final să fie unul bun pentru persoana vaccinată”.

Un alt (6) aspect care pune cumva probleme, nu neapărat unul de netrecut, dar stresant și el, l-a semnalat și medicul Ileana Lucia Brînză (foto stânga jos)- președintele de onoare la Societatea Medicilor de Medicină Generală/ Medicina Familiei Brăila, anume acela că pentru intrarea în campania de vaccinare medicul de familie va trebui să aibă dublu contract, unul cu Direcția de Sănătate Publică (DSP) și altul cu Casa de Asigurări de Sănătate. Pentru vaccinare, pe care medicii de familie oricum o fac (pentru copii, dar și antigripalul care se administrează inclusiv la adulți), există contractul cu DSP-ul. Unii medici și-au exprimat nemulțumirea față de această dublă impunere și, deci, activitate administrativă (hărtii cât cuprinde!) în plus care îngreunează mult și scurtează timpul pentru activitatea medicală. Dar, spune Ileana Brînză, se va vedea cum reacționează medicii de familie în această campanie de vaccinare spre finalul lunii aprilie întrucât funcționează deja un proiect-pilot la Timișoara, cu 50 medici.

Campania de vaccinare oricum continuă. Chiar dacă pe listele de așteptare pare să nu mai fie locuri, avem asigurări de la oficialii de la București că vor veni suficiente vaccinuri în țară și se vor dezvolta noi centre astfel încât populația – în condițiile în care dorește să revină la viața dinainte de pandemie – să fie vaccinată.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a patra

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 8 aprilie 2021, cu scrisoarea a patra scrisă de Sabina Fati lui Hidayet Karaca (n. 18 aug. 1963; jurnalist, manager media – în foto).

Dragă Hidayet Karaca,

Îți scriu din România, cu admirație pentru sacrificiul pe care îl faci în numele adevărului, cu multă compasiune pentru familia ta, care suferă atât de mult, cu gândul că exemplul tău îi va face mai puternici pe copiii tăi și le va oferi un drum de viitor. Cunosc instrumentele unui stat care vrea să controleze viețile cetățenilor lui nu doar din istorie, ci în mod direct din adolescența mea petrecută în ultimii ani ai dictaturii. Mult înainte să mă nasc eu, în anii 50, familia mea a fost nevoită să suporte multe dintre ororile stalinismului, terenurile și casele ne-au fost luate, mama și bunica mea au primit domiciliu forțat, au fost interogate, chinuite, obligate să accepte adevărul lor. Nu vreau să compar, doar să-ți spun că înțeleg cât de greu poate fi și cât ilogic e totul. Nu pot să cuprind cu imaginația suferința prin care treci, încercările fizice și psihice la care ești supus, lipsurile de toate felurile. Totul pentru a demonstra că nu întreg adevărul poate fi spus. Îmi aduc aminte de cenzura care guverna totul în România, de la buletinele de știri, la cărțile de istorie; de la filmele admise în cinematografe, la romanele traduse; de la melodiile care puteau fi ascultate la radio, la versurile care puteau fi publicate. Totul era trucat și parcă nici nu ne mai trăiam propriile noastre vieți. Dar știu că ție îți este chiar mai greu, fiindcă pe tine nu doar te-au cenzurat, ci pur și simplu ți-au pus călușul în gură să nu mai spui nimic, fiindcă vor să te ascundă, să te facă să taci pentru totdeauna, să te facă să-ți fie frică pentru tine și pentru ai tăi. Mai știu, însă, că nu te lași doborât, că reziști cum poți mai bine, că speri la o viață în care să poți din nou vorbi la microfon, în care îți poți spune părereile liber, în care vei scrie despre toate atrocitățile pe care le-ai trăit, pentru ca cei din jurul tău să înțeleagă diferența dintre bine și rău, iar istoria să nu se mai repete. Să ai curaj, putere și speranță!

Sabina Fati

Ziua internațională a romilor

*8 aprilie, marcând primul Congres al romilor desfășurat la Orpington în 1971 * Data subliniază și faptul că romii au fost victime ale genocidului (Porajmos) în timpul celui de-al doilea război mondial

În 8 aprilie 1971 avea loc primul Congres al romilor, în Orpington, Regatul Unit. Acesta este începutul oficial al mișcării drepturilor romilor (nota red. Englezescul „gypsy” greu va fi tradus ca „roma people”… dar să le respectăm dorința și să-i numim așa pe conaționalii țigani – apropo, brăileanul Johnny Răducanu, ilustrul om de jazz pe numele din acte Răducan Crețu, nu se simțea jignit dacă era umir astfel, ba chiar sublinia că el este țigan – la fel cum cum pe românii de peste Prut din motive politico-administrative îi numim „moldoveni”), stabilind și consolidând simbolurile identității rome – steag, imn, termeni de identificare și limbaj. Congresele ulterioare au atras atenția asupra faptului că romii au fost victime ale Porajmos – genocidul romilor – și au stabilit ziua internațională a romilor la data de 8 aprilie. Comunitățile de romi sunt si azi marginalizate in România și Europa, iar eforturile guvernelor si administratiilor locale este continuu in a oferi sansa in educatie – pentru da asta lipseste in special. E adevarat si ca mulți nu-si cunosc istoria, nici nu au auzit de genocid și sclavie – dar faptul ca au fost victime ale sclaviei are, mai mult decat pentru romi, efecte pentru ceilalti. De aceea ar trebui sa fim toleranti si prietenosi, pentru ca romii să nu fie in continuare victime ale stigmatizarii și stereotipurilor. Fara discriminare și discurs incitator la ură, ar trebui să sprijinim cu totii diversitatea (cea culturaia aduce bogatie in patrimoniu, stim asta si ne bucuram de arta si traditiile conationalilor), egalitatea și incluziunea comunităților de romi.

Mesajul lui Nicușor Ciocan – prefectul județului Brăila – în această zi:

Dragi cetățeni români de etnie romă, dragi romi brăileni,

vă transmit salutul meu cald și gândul bun cu prilejul Sărbătorii Etniei Romilor din România si a Zilei Internaționale a Romilor, 8 aprilie – o dată cu dublă semnificație, moment de bucurie dar, în același timp, de aducere aminte și de omagiu adus victimelor genocidului romilor din al Doilea Război Mondial. Umbrele trecutului, pe care nu trebuie să le uităm pentru a evita judecăţile sumare ce hrănesc intoleranţa, umbre care înseamnă sclavia romilor şi deportările din al Doilea Război Mondial – fapte reprobabile care ar trebui să nu se mai repete vreodată.Ziua Internațională a Romilor reprezintă, totodată, ocazia să reafirmăm determinarea noastră de a promova mai departe acțiunile de combatere a intoleranței, a discriminării și a rasismului, dar și de susținere a integrării sociale și asigurarea pentru etnicii romi a unor servicii medicale și de educație de calitate.Fascinanta istorie locală multietnică a Brăilei, cu secole de convieţuire paşnică, produce bogăție de patrimoniu inclusiv pentru că au existat şi există mereu reciproce transferuri culturale în toate domeniile, de la limbaj la meşteşuguri, deci de la artă și tradiție la social și economie. În acest patrimoniu au și romii rolul, locul lor.Am convingerea că motivați de speranța în bine pe care cu toții ni-l dorim, vom face împreună pași importanți în respectarea și promovarea drepturilor, libertăților tuturor cetățenilor, minoritari și majoritari deopotrivă, pentru un viitor bun. Sper că anul viitor, după ce vom învinge pandemia de COVID-19, să sărbatorim împreună această zi importantă”.

Nota red. Comunitatea Romilor din Brăila este una consistentă, este adevarat și ca unii nu își reclamă apartenența la etnie, dar alții sunt mândri ca fac parte din țigănie – nu le e rușine, ba chiar sunt mândri (alții mai poartă încă veșminte tradiționale zi de zi, dar tot pe-aici sunt și cei care nu vor să respecte regulile sociale, nu își trimit copiii la școală… aici trebuie ajutor pentru integrare!). Adevărul e acesta: majoritatea din Comunitate este alcătuită din oameni care își văd de viață ca ceilalți semeni.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Ziua de comemorare a victimelor Holocaustului – Yom Hashoah

*În Israel s-au derulat momentele de tăcere, iar sirenele au sunat timp de două minute întru memoria celor 6 milioane de evrei uciși de naziști și acoliții lor

Comemorarea victimelor Holocaustului este o dată – 8 aprilie, un eveniment care unește inimile tuturor evreilor, oriune s-ar afla. Și nu doar inimile lor plâng, ci a tuturor celor care știu că în cel de-al doilea război mondial 6 milioane de evrei (da! aceasta este cifra, documentată de istorici și cercetători și nu poate nimeni s-o conteste) au fost uciși, iar înainte de asta schingiuiți, gazați, torturați prin diverse metode și formule groaznice (unele executate de medici, în lagăre). Și singura lor vină a fost aceea că erau… evrei, că așa a dorit regimul nazist la ideea unora pe care – din motive de asemănare fizică – încă îi numim oameni și care au condus prin acțiunile lor la ceea ce numim Holocaust (catastrofa)…

Întru cinstirea acestor victime nevinovate, în Israel sună azi dimineață (ora 10.00) sirenele timp de două minute și toți – dar absolut toti, indiferent unde se aflau – s-au oprit nu doar în reculegere, și pur și simplu în tăcere. De altfel, așa se mai și numesc: Momentele de tăcere. Și nu mai e nimic de spus. decât că ar trebui să învățăm din trecut și ce a fost urât să nu se mai repete.

Nota red. Și Comunitatea Evreilor din Brăila, condusă de Nadia Ustinescu – președinte, marchează data, astăzi doar cu tristețe în inimi – situația pandemică (ex. Municipiul Brăila este în scenariul roșu) împiedicând derularea de evenimente publice sau întâlniri între grupuri de persoane.

Yom Hashoah a început aseară. Evreii stiu ca numele complet al zilei de comemorare a victimelor Holocaustului este „Yom HaShoah Ve-Hagevurah” – tradus din ebraică „Ziua (rememorarea) Holocaustului și a Eroismului”. Este aniversată în a 27-a zi din luna Nissan (dupa calendarul evreiesc) – la o săptămână după sfârșitul Paștelui evreiesc și cu o săptămână înainte de Yom Hazikaron (Ziua Memorială pentru soldații căzuți din Israel). Aceasta zi marchează aniversarea Rascoalei Ghetoului din Varșovia. Data a fost stabilită într-o rezoluție adoptată de Parlamentul Israelian, Knesset, pe 12 aprilie 1951.Este comemorată de comunitățile evreiesti din toată lumea. . La începutul anilor 50, educația israeliană despre Holocaust (ebraică: Ha-Shoah, Catastrofa) punea accentul pe suferința prin care au trecut milioane de evrei europeni în timpul Holocaustului. Sondajele efectuate la sfârșitul anilor ’50 au arătat că tinerii israelieni nu empatizau cu victimele Holocaustului, deoarece credeau că evreii europeni au fost „duși ca oile la taiere”. Programa educațională israeliană a început să pună accentul pe documentarea modului în care evreii s-au opus terorii naziste prin „rezistență pasivă” – păstrându-și demnitatea umană în cele mai insuportabile condiții – și prin „rezistență activă”, luptând împotriva naziștilor în ghetouri și alăturându-se partizanilor subterani, care au opus rezistenta naziștilor. În timp ce ritualurile Yom HaShoah sunt încă în proces de evoluție și transformare, nu există nicio îndoială că această zi are o profundă semnificatie pentru evreii din întreaga lume. Tema majora este importanța amintirii – comemorarea victimelor acestei catastrofe și asigurarea că o astfel de tragedie nu se va mai repeta niciodată. Shoah (Holocaustul) a reprezentat o provocare enormă pentru iudaism și a ridicat multe întrebări: Poate fi un evreu credincios după Holocaust? Unde era Dumnezeu? Cum mai putem avea credință în umanitate? În fața acestui proportiilor acestui eveniment recent din istorie, chiar mai contează dacă cineva practică iudaismul? Teologii evrei și nu numai s-au confruntat cu aceste întrebări de zeci de ani. Faptul că evreii încă se identifică ca evrei, își practică religia – și aniverseaza Yom HaShoah răspunde la unele dintre aceste întrebări” – un text de Gilbert Saim, preluare de la Templul Coral.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei