Invitație la teatru: ”Doi pe un balansoar”

*O nouă reprezentație în 5 iunie 2021 la TMF

Teatrul „Maria Filotti” (TMF) a programat pentru 5 iunie 2021, de la ora 18.00, o nouă reprezentație a minunatului spectacol „Doi pe un balansoar” de William Gibson, în direcția de scenă Victor Ioan Frunză, scenografia & foto Adriana Grand. Cu Alin Florea și Corina Moise.

Nota red. Am zis minunat… e așa! De fapt, am scris deja cum e (la https://brailachirei.wordpress.com/2019/05/09/doi-pe-un-balansoar-la-tmf-un-argument-pentru-dragoste/)Text bun (cine nu a trăit o dragoste care nu se împlinește decât pe porțiuni?!), realizatori de calibru, actori care pot & știu să pună în valoare fiecare frază & detaliu scenic. Deci, de neratat pentru pasionații artei Thaliei. Bilete, online la https://www.blt.ro/doi-pe-un-balansoar.html și la Agenția Teatrului.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Supărări de… formă la Brăila. De ce nu au dialogat? De ce se ”ceartă” prin publicații?

*Aceste e un editorial. Care se cerea scris

Pentru cine urmărește zona brăileană mass-media, mai cu seamă cea din online, în aceste zile are ce vedea/ letura (mai bine lipsă!)… nu e ceva plăcut, e adevărat că nici ceva nou… Lume de la vârful administrației locale și din politică se ceartă, câteodată ca la ușa cortului, își aruncă invective, se împroașcă (iar) cu noroi de parcă alta mai bună treabă nici nu au. Problema e că ar fi de treabă; pe bune. Că Brăila, județ și municipiu – la un loc ori separat, nu stă pe roze. Ba aș spune că… e cam la polul opus (de-ar înțelege și electoratul asta!).

  De data aceasta, ”nebunia” s-a declanșat de la prezentarea către media a unei scrisori, semnată de Iulian Francisk Chiriac – președinte Consiliul Județean (CJ) – și Marian Viorel Dragomir – primar la municipiu, scrisoare adresată guvernului și în care cei doi menționați deplângeau faptul că Brăila nu ar avea nimic de câștigat de pe urma punerii în practică a proiectelor/ măsurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) trimis la Uniunea Europeană. Ei… adevărul e mereu undeva unde nu îl lași să se vadă! Pentru ca proiecte, propuneri, dorințe brăilene să se regăsească în PNRR, ele ar trebui să fie de interes național, să fie în acord cu noile politici UE și, mai ales, ar fi fost nevoie de voință locală. Și acțiune din spațiul local. Și dialog amplu, constructiv, negociere (că asta înseamnă POLITICA – acțiune întru BINELE COMUN) între toate forțele administrative, politice. Ce era așa de greu?

  Acum se bălăcăresc pe Facebook și prin publicații, începând cu social-democrații (ei sunt cei mai vocali… nu pricep de ce… sunt la putere în administrație. Au pârghii. Dacă făceau Parcul Industrial, cel propus de liberali de ”o mie de ani”, acum Brăila ar fi fost un rai economic și nu mai aveam de ce să ne plângem… Cine ne oprește să dăm facilități întreprinzătorilor ca să crească zona de unde vin banii reali în buget?). Sunt doar vocali, dar de treabă tot nu se apucă. Doar se laudă. Că vor face… că vor drege… Deocamdată, mergem pe străzi ”asfaltate” cu pietriș în campania electorală și ”admirăm” toate fațadele de blocuri peticite și ciuntite arhitectural de zici că trăim în preistorie… Mergem prin centrul vechi urban și ne crucim la umbreluțe în loc să admirăm casele superbe de secol XIX – început de secol XX incluse nu degeaba în Lista monumentelor istorice (și tocmai de-aia nici nu era voie cu umbreluțe stupide pe-acolo!)…

  De ce nu au inițiat un dialog, al ideilor la început? Cine i-a oprit? Cred că nici nu le-a trecut prin cap. Așteptau să vină de-a gata; să scrie Bucureștiul, Bruxelles-ul… Dar proiectele care putea fi în PNRR s-ar fi putut gândi la o masă de negociere, cu liberalii care sunt la putere la nivel central (nu e nevoie să faci mișto de ei că sunt minoritari la Brăila, în CLM și în CJ, cum se tot întâmplă din nefericire cam des), cu PMP-iști (că sunt câțiva care știu ce să facă), cu USR-iști, cu cei din Plus – ce dacă nu sunt în CJ și CLM? Au și ei membri de partid care știu lucruri, care au firme, care gândesc, care vor binele Brăilei.

  Putea chiar prefectul Nicușor Ciocan să inițieze un astfel de dialog. Că e omul guvernului în teritoriu. Că știe cum e ”algoritmul” politic la Brăila, alambicat și anapoda… chiar dacă nu are experiență politică, este om de partid. Să învețe! Și să oblige lumea să facă treabă. iar în cazul de față, să dialogheze măcar. Să negocieze. Repet. De câte ori vreți… Politica asta înseamnă! Dialog, public ori nu, negociere, selectare a ceea ce e necesar pentru BINELE COMUN. Altfel nu are rost să fii în politică și să faci politică. sau să zici că o faci. Dacă nu e pentru toată lumea, mai bine stai acasă. Pe banii tăi, nu pe salariu de la stat cum o fac social-democrații de care aminteam… Apropo, de ce vă luați de deputatul liberal Alexandru Popa? Ce credeți voi că n-a făcut? Sau nu realizați că agricultura pe care o face (și) cu bani europeni nu e doar pentru el? Ne poate răspunde senatorul (de m-am plictisit de câte mandate…) Ion Rotaru de la PSD, care are și el opinii în acest fals scandal… dar ce a făcut Rotaru practic, până acum, pentru brăileni? Vreau să știu, că nu am priceput…

  Deci, într-o primă concluzie, să stați dragilor strâmb și să judecați corect. Lăsați vrăjeala de doi lei (pentru bârfa din fața casei… ca țațele) și faceți lucruri. Că aveți, slavă cerului, prea multe de făcut la Brăila, pentru cetățeni… Social-democrații, ca și ceilalți. Opriți acest fals scandal și treceți la muncă. Unde nu pare că ar mai fi cineva activ. dacă e să ne uităm mai bine în jur… Străzile sunt mereu pline de oameni de parcă nimeni nu mai are job pe-aici, magazinele la fel, farmaciile (exagerat, dar exagerat de multe…) pline, cărciumile aidoma… Și net-ul e sufocat de minciuni și promisiuni. Vrem să vedem rezultatele muncii. De la toți care se cred politicieni. De la toți care sunt în funcții. Se înțelege (oare)?

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

foto: harta orașului Brăila la 1892 (în jurul perioadei când era ministeriabil la învățământ minunatul Spiru Haret, al cărui nume îl are pe frontispiciu o clădire superbă în Brăila care trebuie să rămână școală și mai trebuia, de mult, renovată), oraș a primit în câțiva ani de la această dată o donație cum alta nu-i, de la un brăilean la fel de minunat, Dumitru Ionescu, fost primar – respectiv clădirea care acum e teatrul dramatic, și ea în Lista monumentelor, casa Rally.

Oare nu învățăm nimic? Iată, măcar din aceste două exemple umane. Scuze. UMANE.