Sf. arhangheli Mihail și Gavriil dar și o poveste brăileană, cu elemente poate știute, dar nespuse


*O bisericuță cu noroc și alte frânturi de trecut care spun un singur adevăr: al frumosului din oamenii darnici și al generozității (care e atât de rară)

Conform sinaxarului ortodox, data de 8 noiembrie este destinată sărbătoririi Sfinților arhangheli Mihail și Gavriil (cei care au în grijă mila și dreptatea divină – e și aici de meditat…).

Orașul Brăila are, prin biserica Sf. arhangheli Mihail și Gavriil din centru (zonă clasată Monument Istoric – piața Traian azi… numită în alte momente istorice piața Tiriplic, cum spune Nae A. Vasilescu într-o carte de la 1906, dar și piata Sf. Arhangheli or piața Dumitru Ionescu după numele fostului primar care în testament a lăsat orașului frumoasa casă Rally, acum teatrul dramatic) o interesantă și plină de tâlc poveste. De ce? Pentru că, aidoma piațetei unde se află, biserica a trecut prin multe întâmplări dar acestea nu au distrus-o. Pentru că în ciuda faptului că otomanii au transformat-o în lăcaș de cult musulman, brăilenii creștini ortodocși au revenit în ea fără probleme după ce turcii au plecat. Pentru că tot aici e o frumoasă mărturie de generozitate în gestul familiei Ana și Nedelcu Chercea (prin 1922) de a dona sume necesare pentru ridicarea clopotniței, la fel cum a fost și gestul lui Dumitru Ionescu de a dona orașului marea lui casă cu afaceri, la fel cum e grupul statuar Traian (amplasat în 1906, și el monument realizat prin generozitate – din donații ale asociației profesorilor și elevilor Liceului Nicolae Balcescu, la ideea lor), dar și Ceasul monumental (și el cumpărat din banii lăsați prin testament de un om fără funcții și importanță poltiică ori administrativă, îl chema Petru Naum Petru și îi suntem recunoscători: ceasul s-a comandat din străinătate… Austria, iar la început avea patru ceasuri elvețiene în cele patru cadrane: Ceasul s-a montat în 1906).

Nu voi înceta să spun că splendoarea timpului bun se regăsește, în piața centrală brăileană (din păcate și azi cu dalele de marmură sparte… nereparate deloc în ultimii ani postdecembriști… deloc!), în aceste exemple speciale de generozitate umană și în această bisericuță atipică, cu clopotnița alături, peste care vremea și-a curs aurul luminii mai frumos ca peste alte obiective urbane Și să nu uităm că preotul paroh Victor Țugui a realizat, nu demult, împreună cu echipa muzeală braileană din perioada când era director Ionel Cândea o frumoasă carte cu istoricul bisericii; tocmai spre luare aminte și neuitare.

Foto din arhiva revistei noastre. Prima imagine este biserica, în dreapta e clopotnița, în vreme cu zăpadă (să vină! O așteptăm); altă imagine e de la Înviere, tot în bisericuța brăileană – pentru că e bine să sperăm.

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.