Brăila și asfaltările. Cum? Exact cum nu trebuie, spune Cătălin Canciu


*Inspectorul școlar general prof. dr. Cătălin Canciu – și consilier municipal din partea PNL, dar și președintele Organizației Municipale a PNL Brăila, prezintă o nouă situație de asfaltare peste… stratul de piatră existent

Prof. dr. Cătălin Canciu – președinte Organizația Municipală PNL Brăila, consilier în CLM Brăila din partea liberalilor, inspector școlar general la Inspectoratul Școlar Județean Brăila – aduce în atenția publică o situație care ar trebui să intereseze pe toți locuitorii, mai she’s că nu e vorba doar de lucrări publice cu și de calitatea vieții (n.red. Se poate/ pare însă ca unii să uite că în societate ne interesează și calitatea vieții tuturor…! Deci nu doar locul de parcare și locuință proprie… )

Cătălin Canciu: „Primarul Marian Viorel Dragomir de la municipiul Brăila, despre care spuneam cu ceva vreme în urmă că asfaltează fără discernământ – nu contează că este şosea de centură sau stradă cu valoare patrimonială, are în plan să transforme Brăila istorică într-un oraş fără identitate, monoton, de sorginte comunistă. După ce a rezistat fără probleme peste 100 de ani şi ar mai fi rezistat alte câteva sute de ani, dacă ar fi fost reaşezată corespunzător, piatra cubică din granit de pe strada Plevnei şi-a găsit sfârşitul subit sub administraţia Dragomir. Fără nicio urmă de regret sau de respect pentru istoria locală, Dragomir a îngropat sub strat de bitum întreg granitul care se găsea aici şi care oferea străzii un farmec aparte şi amintea de Brăila de altădată. De aceeaşi soartă cruntă a avut parte, cu câteva luni în urmă, şi Drumul Căruţaşilor, realizat de primii negustori care au ridicat Brăila în urmă cu un secol. Construite piatră cu piatră, cu simţ de răspundere, pentru că în anul 1909, inginerul şef al oraşului Brăila a trecut în caietul de sarcini obligaţia ca piatra cubică să aibă forma regulată paralelipipedică şi toate cele şase feţe bine cioplite, pentru a putea fi întoarse şi întrebuinţate în timp pe toate laturile, aceste străzi din Brăila pavate cu granit au dispărut astăzi fără urmă. În timp ce străinii sunt mândri de faptul că au străzi pavate cu piatră cubică, plătind bani grei pentru granitul negru-albăstrui, primarul Dragomir îşi permite să ignore valoarea lui patrimonială inestimabilă şi să toarne smoală încinsă peste istoria de peste 100 de ani a Brăilei. Şi pentru ca sfidarea brăilenilor să fie şi mai mare, Dragomir declară public, în bătaie de joc, că ‘el nu a trăit în acele vremuri când s-au construit străzile din granit, pentru a şti unde se află drumul căruţaşilor, şi că <dacă cineva plânge după această comoară patrimonială, o va găsi în siguranţă peste 400 de ani, sub asfalt>. Să iei în derâdere un oraş istoric, pavat cu acest granit, cu care alte oraşe ale lumii se mândresc, asta da… viziune a administraţiei Dragomir, care visa, în urmă cu ceva vreme, la titlul de capitală cultural europeană pentru Brăila. Acum că a <rezolvat> străzile cu piatră cubică, Dragomir poate trece la vopsitul statuilor din oraş şi la cimentuirea hrubelor din Centrul Istoric, pe acelaşi principiu, că <istoria se conservă mai bine, dacă nu e la vedere’>, dar să lase vorbă ultimului turist să stingă lumina atunci când părăseşte Brăila. Înţelegem că ambiţia lui Dragomir este aceea de a stabili un record la asfaltare, pentru a acoperi tot ceea ce n-a făcut predecesorul său, tutorele Aurel Simionescu, în anii cât a fost primar al Brăilei. Unul nu a făcut mai nimic, iar altul face acum exces de zel, împroşcând toată Brăila cu smoală încinsă, pentru a da de lucru fabricii de bitum aflate la marginea oraşului. Şi, pentru că tot asistăm la inundaţii de străzi în ultima vreme, ar trebui să se ia în calcul faptul că o stradă pietruită nu se inundă niciodată, există rosturi* între pietre pe unde se scurge apa. Străzile pietruite rezolvă natural această problemă, pentru că apa se scurge în sol şi nu suprasolicită sistemul de canalizare. În plus, piatra nu va radia niciodată căldură, aşa cum o face asfaltul. Asfaltul se încălzeşte foarte tare, iar aerul devine irespirabil, în timp ce piatra are o inerţie termică mult mai pronunţată. Plus că din piatră nu se degajă compuşi volatili chimici, acel aer toxic, pe care noi îl numim <miros de asfalt>”.

*nota red. Rosturi trebuie să fie, iar „patul” străzii pietruite trebuie să fie pământul & nisipul, tocmai pentru a permite apei de ploaie să se ducă unde e sensul ei – în pământ și, mai ales,la rădăcinile plantelor.

Foto pe str. Plevnei colț cu str. General Eremia Grigorescu

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.