Mormântul lui Dumitru Ionescu, fost primar al Brăilei și filantrop, reabilitat


*Fondurile pentru renovarea cavoul monument din cimitirul „Sf. Maria” au fost alocate de actuala administrație locală

S-a finalizat renovarea cavoul monument (foto 2) unde este înmormântat Dumitru Ionescu (24 iunie 1846, Brăila – 19 mai 1919, Brăila), mare filantrop și fost primar al Brăilei (1906 – 1910), consilier și presedinte al Consiliului Județean (1880 – 1881), deputat (1883), senator (1888).

Măcar asta s-a făcut (nota red. Că destule prevederi testamentare nu s-au dus la îndeplinire!) pentru cel care a lăsat întreaga avere municipalității brăilene și în scopuri filantropice. La lucrările de renovare ale cavoului s-au folosit fonduri oferite de actuala administrație – de la bugetul Consiliului Local Municipal Brăila. De altfel, actualul primar al municipiului, Marian Viorel Dragomir, îl citează astăzi – 1 august 2022 – pe Dumitru Ionescu, folosind finalul testamentului marelui înaintaș: „Celor ce se vor folosi de ajutorul ce las prin acest legat, le recomandam din inimă iubirea de dreptate și adevăr și mai presus aplicațiune la muncă neîntreruptă și cinstită, căci numai în aceasta eu am găsit mai multă mulțumire în viața mea”.

** Dumitru Ionescu (foto sus) s-a născut în orașul Brăila și a absolvit seminarului din Buzău. În 1870 preda la școala primară „Broșteanu”. În 1880 a luat decizia să se ocupe de afaceri și de politică. Făcea „comerț de librărie” (notă. Exprimarea din epocă) și avea, la începuturi, în arendă moșiile Bucu Cornatele (Ialomița) și Cioara Tătaru (Brăila). Apoi a devenit proprietar, cumpărând moșia Onești (Bacău) și mai multe clădiri din Brăila – între care „Paradis” și „Rally” (actuala clădire a teatrului dramatic, parte a donației către Primăria Brăila, prin testament). Era un om foarte bogat – în 1910, numai proprietățile sale erau evaluate la 3.000.000 lei.

Așa cum am menționat, clauzele testamentare supuneau averea lui Dumitru Ionescu scopurilor filantropice si de interes public. Una din clauze se referea la construirea, în centrul pieței Sf. Arhangheli (actuala piață Traian unde exista biserica Sf. Arhangheli ridicată deja în 1836), la cel târziu doi ani după moartea lui Dumitru Ionescu a unei biserici- catedrală cu hramul Sf. Dumitru, aceasta urmând a fi ridicată de Primărie (erau și termene, anul 1920 era precizat, plus bani oferiți ca premii pentru proiectele de execuție – dacă ele ar fi îndeplinit criteriile cerute).

„În 1925 au fost aprobate proiectul și devizele pentru construirea cavoului monument (nota red. Desen alăturat) din cimitirul Sf. Maria. Pentru punerea în valoare a monumentului funerar, s-a hotărât mutarea mormântului – era în zonă retrasă – în piațeta rezervată capelei cimitirului. Lucrările au început în 1927, iar finalizarea constructiei a fost programată pentru toamna anului 1929, când aveau să se reînhumeze rămășițele marelui donator, cu ceremonialul și fastul cuvenit, în cripta cavoului. Cu acel prilej, Primăria a procurat pentru capela funerară două icoane – Maica Domnului cu Pruncul, Sf. Dumitru și Sf. Elena -, două candele, patru sfeșnice, două cruci (toate din metal argintat) două covoare românești. Tot în anul 1925 Comisia interimară a respins oferta firmei D.S. Lyritis si G.S. Lyritis pentru ridicarea unui monument din marmură albă carierele Marmara – Constantinopol, cu fotografie de porțelan de 30×26,5 cm, și inscripție gravată și aurită. În 1920, Ion D. Trajanescu – arhitect diplomat al Școlii superioare de arhitectură din București, profesor și arhitect al comisiei monumentelor istorice, scria primarului din acea vreme că el se poate ocupa (fiind câștigător al concursului de proiecte) de ridicarea catedralei dorite de regretatul Dumitru Ionescu” – din cercetarea muzeografului Maria Stoica – fostă șefă a secției Artă din Muzeul Brăilei „Carol I”.

Și o imagine, tot via Maria Stoica, din 2011 a cavoului monument renovat acum (în 2022)

După cum se știe, biserica-catedrală nu s-a făcut. Dar o vreme piațeta s-a numit Dumitru Ionescu (există documente – cărți poștale care atestă acest aspect; atașăm aici două). Iar partea de moștenire care acum se cunoaște ca fiind Teatrul „Maria Filotti” este știrbită… întrucât a fost vândută partea din colțul către fosta Regală (unde este librărie) și ea nu a fost cuprinsă în proiectul european de reabilitare – se și vede (nota red. O aberație!).

Și casa Rally (actualul teatru), cumpărată de Dumitru Ionescu în 1900 (în cărțile poștale ale vremii apare ca Teatrul Comunal – asta era după moartea lui Dumitru Ionescu), a purtat o vreme – chiar pe frontispiciu – numele Dumitru Ionescu (am găsit la un moment dat o carte poștală astfel).

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.