Expozitia „Lumina din Lumina”, editia 2015 la Braila

* In Casa Memoriala „Goanga”

DSCN8135           In Saptamana Luminata a devenit o traditie la Braila sa fie amenajata o expozitie sub genericul „Lumina si Lumina”. Anul acesta ea s-a vernisat vineri, 17 aprilie 2015, dupa slujba de la Izvorul tamaduirii (in Biserica „Buna Vestire” Greaca) la Casa Memoriala „Petre Stefanescu Goanga’ – si sediu al Casei de Cultura a municipiului – director Mircea Ciucasu. DSCN8146

DSCN8138         Au participat oficiali braileni – primarul Aurel Gabriel Simionescu, viceprimarul Doinita Ciocan, deputatul Marian Viorel Dragomir, Dragos Adrian Neagu – manager la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati” Braila, Ana Harapescu – director Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu, Lucian Sabados – manager Teatrul „Maria Filotti”, IPS Casian – arhiepiscopul Arhiepiscopiei Dunarii de Jos, protopopul preot Gheorghe Marinescu de la Protoieria Braila, Camelia Gusatu – director Directia Cultura, Invatamant in Primaria Braila, expozantii – Radita Lascu si Steluta Iancu la panoul Atelierelor de tesut, corul barbatesc „Armonia” etc. DSCN8194
DSCN8181            Oua incondeiate din colectiile Muzeul Brailei „Carol I”, ale manastirii „Sf. Pantelimon” din Lacu Sarat, ale Centrului de Creatie si Primariei Braila, carte bisericeasca veche din colectii de la Biblioteca Judeteana „Istrati”, icoane vechi si noi – un intreg panou este asezat cu lucrari de Elisabeta Volcu Patrascu (cadru didactic, artist plastic), stergare si marame lucrate la razboi in Atelierele de revitalizare a tesaturilor traditionale (ateliere ale Centrului Judetean de Conservare si Promovare a Culturii Tradtionale Braila, realizate cu fonduri europene), flori din serele Seroplant (in subordinea Primariei Braila), ii cu modele autentice traditionale din colectia personala Corina Ciuraru (initiatoarea atelierului Povestile IEI romanesti la Biblioteca Judeteana Braila unde si lucreaza ca sef birou) – unele lucrate chiar de mana sa, toate acestea fac parte din expozitia traditionala „Lumina din lumina”. Gazdele si organizatorii (Primaria Braila in principal) au avut grija ca doritorii sa guste cozonac si sa ciocneasca oua rosii, conform traditiei sarbatorilor Pascale.  DSCN8136

DSCN8166          Mai multe foto de Armanda Filipine la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.851454368280487.1073742127.196618800430717&type=3 pe pagina Facebook a revistei de cultura si informatie Braila Chirei. Aa 1, casa Goanga, 17 apr 2015

IPS Casian a felicitat calduros organizatorii si expozantii, s-a oprit sa admire obiectele si a sugerat ca ar fi frumos ca scolile sa vina cu elevii la expozitie pentru a le transmite mai clar tinerilor ideea de traditie si autenticitate valoroasa.

Anunțuri

La inaugurarea Casei Memoriale „Fanus Neagu”, la Gradistea natala

* Evenimentul din 2 iulie 2011 a avut ca protagonisti membri ai familiei si prieteni ai regretatului scriitor si academician Fanus Neagu, scriitori, academicieni, prelati, oameni politici, consateni etc.

Inaugurarea Casei Memoriale „Fanus Neagu” in comuna natala Gradistea, judetul Braila – despre care am scris la  https://brailachirei.wordpress.com/2011/07/02/inaugurarea-casei-memoriale-%E2%80%9Efanus-neagu%E2%80%9D-la-gradistea-natala-in-judetul-braila/ – a prilejuit si rostirea unor discursuri care au punctat, in viziunea vorbitorilor, importanta momentului, a desavarsirii unui gand/ vis (n.aut – Armanda Filipine. Nicu Negoita,  casa Fanus, 2 iulie 2011 b    Ideea a fost subliniata de profesorul Nicu Negoita (foto stanga) de la Gradistea in fata regretatului scriitor si academician Fanus Neagu pana acesta si-a dat, in sfarsit acordul) care marcheaza, in contemporaneitate, o lume aparte, respectiv locul unde a copilarit, a visat si s-a format cel caruia ii spunem cu respect Parintele Metaforei – dupa o sintagma uzitata de critica literara, in special de cei care au inteles ca e greu, daca nu imposibil, sa gasesti un altul asemenea pe teritoriul literaturii romane.

Cuvantul transmis de IPS Casian – arhiepiscop al Dunarii de Jos – intitulat „Acasă la Fănuş Neagu”, rostit de preot Viorel Enache – protopop de Faurei: „Îndurerară familie, dragi oaspeţi şi consăteni, la sorocul celor 40 de zile de când ne-a părăsit Fănuş Neagu, al cărui trup s-a adăugat cetelor alese de Dumnezeu să se odihnească în morminte, pe aleea scriitorilor din cimitirul Bellu, înţelegând prin aceasta călătoria lor spirituală pe verticală, dar şi pelerinajul nostru ca semn al recunoştinţei pentru marile lor daruri presărate în sufletele noastre. Iată-le: rudenii, prieteni din vecinătatea erudiţiei şi prestigiului său în frunte cu domnii academicieni în mijlocul consătenilor de la Gradiştea, Brăila. Aici este locul de unde zboară spiritual spre Dumnezeu sufletul său mărănimos, curat, sincer şi bun, limpezit în apele Buzăului şi şters cu ştergarele tradiţionale de deasupra icoanei Maicii Domnului din casa natală. Pomenirea de 40 de zile este cea mai importantă ocazie de reculegere, de rugăciune, dar şi de privire retrospectivă asupra vieţii omului călător de pe pământ către cerescul locaş, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. Sfinţii părinţi ai ortodoxiei arată în dumnezeiască descoperire taina despărţirii sufletului de trup şi de toate locurile pe unde a trecut omul în existenţa pământească. Iată, biserica unde a fost botezat  în apele harului Sfântului Duh şi casa unde a văzut lumina vieţii şi de unde pe aripile îngerului a strigat şi către Dumnezeu şi către noi cu o apostolească invitaţie la împărăţia sentimentelor şi iubirea faţă de cuvânt, de om, de ţară şi de popor. Un munte de om din şesul Brăillei scăldate de Dunăre, Fănuş Neagu, se întoarce şi acasă în ceruri, dar şi acasă la Gradiştea unde va fi mereu învăţător, povăţuitor în tainele scrisului poeziei şi artei de şlefuire a cuvântului în prea grăbită simplificare a graiului nostru autentic. Binecuvântăm cu recunoştinţă revenirea sa acasă şi începutul pelerinajului nostru la lecţiile de cultură şi de promovare a ei prin şcoala natală a unui geniu al metaforei şi autenticului, în limba dulce ce o vorbim. Apreciem mult pe cei care au contribuit la organizarea acestui muzeu literar, de suflet, Fănuş Neagu, de la Grădiştea. Ne rugăm împreună cu prea cucernicii preoţi, cu domniile şi frăţiile voastre pentru fericita lui odihnă şi pentru pacea sufletească a familiei, a prietenilor, a tuturor iubitorilor de de operă şi de lucrare a lui Fănuş Neagu, pentru binele neamului nostru. Dumnezeu să-l odihnească!

Cuvant rostit de academicianul Eugen Simion (foto dreapta), prezent la eveniment: Eugen Simion,, casa Fanus, 2 iulie 2011 a

„Doamnelor şi domnilor, distinse feţe bisericeşti, domnule primar, domnule preşedinte, am un sentiment împărţit, nu ştiu cum să spun… Întâi şi întâi unul de tristeţe pentru că de mult voiam să vin la Grădiştea, satul natal al lui Fănuş Neagu. El a venit la mine, m-a rugat să vină în localitatea unde m-am născut, unde este casa familială. Şi a venit, şi am petrecut o după-amiază memorabilă acolo. Eu sunt de la munte, şi i-a plăcut acolo. Şi în timpul bolii lui mă întreba ce mai este pe-acolo. Voia să vină în timpul când înfloreau prunii, avea el această fantasmă, şi am potrivit în aşa fel lucrurile încât a venit atunci. Şi a lăsat o amintire extraordinară printre vecinii, printre neamurile mele de-acolo pentru că era un om de-o prietenie şi avea un mod de a întreţine şi de a crea relaţii extraordinare. Mai era un alt scriitor din generaţia noastră care avea acest talent, Nichita Stănescu, ploieştean, mai aproape de mine decât de Grădiştea. Deci, sunt bucuros că am venit aicea, şi sunt şi mai bucuros că am văzut că autorităţile au făcut această casă. E un lucru extraordinar! Vă felicit pe toţi: domnule primar, domnule preşedinte, domnule profesor şi pe toţi cei care aţi făcut… e un lucru extraordinar!   Acuma, sigur, nu putea lipsi academia. Fănuş a fost un membru al academiei noastre, este în continuare una din personalităţile puternice ale culturii noastre şi ale culturii româneşti în genere. O mare personalitate… şi un personaj cu totul şi cu totul special, inconfundabil. Academia Română, prezentă aici prin trei dintre membrii săi, vrea să omagieze cum a făcut de atâtea ori, în primul rând primindu-l, chemându-l în academie şi titularizându-l în academie; dar să omagieze şi pe oamenii de aici, din care el a ieşit. Oamenii nasc autorităţile care văd că au grijă de el, e un lucru frumos! Într-o lume românească care este atât de înduşmănită cum este cea românească de astăzi, iată că sunt atâţia oameni care au venit – nu să ne vadă pe noi – ci această casă. Părintele care slujea ne-a amintit că la 40 de zile urmează judecata sufletului. Nu ştim – din păcate nimeni nu s-a întors de acolo, nimeni nu ştie în ce constă această judecată – cum se poate apăra omul de greşelile lui. Şi mă gândeam că Fănuş Neagu, un mare scriitor – cel mai important scriitor român, are totuşi cu ce se apăra: opera lui. Asta vreau să spun: chiar dacă el a greşit, chiar dacă el avea limba rea dar inima foarte bună… nu am văzut om cu limba mai colorată şi uneori atingătoare, dar de o manieră deosebită, că nu te puteai supăra niciodată pe el, chiar dacă uneori aveai motive să te superi… Ei bine, el se poate apăra cu opera lui. Aşa face orice scriitor, orice scriitor adevărat. Şi mai este ceva, şi cu asta vreau să închei. Şi anume că orice scriitor adevărat – în afară că primeşte un cadou din partea lumii care l-a format, l-a născut, din care şi-a tras seva, talentul său de scriitor – lasă ceva în urmă. Lasă un spaţiu, un scriitor francez numea o “ţară imaginară” care e numai a lui, proprietatea lui, aşa cum lumea Moromeţilor este o ţară imaginată de Preda cu numele lui, aşa este şi această lume a câmpiei şi a bălţii care va purta de acum înainte numele lui Fănuş Neagu. Este cadoul cel mai mare, cel mai frumos pe care vi-l face dumneavoastră, dar ni-l face în fond tuturor. Doamnelor şi domnilor, eu cred că mai  avem un lucru de făcut sau erau două lucruri de făcut… unul deja l-aţi făcut, este această casă memorială unde vor veni copiii şcolari în ideea că ministerul nu va desfiinţa şcoala. Există acest pericol, în noua lege există prevederea că acolo unde nu sunt 300 de elevi într-un sat şcoala se desfiinţează… una dintre cele mai mari crime împotriva naţiunii române care se face dacă se întâmplă acest lucru! Totuşi, mintea românească trebuie să se hotărască. Sper să nu se desfiinţeze şcoala, şi nici să nu vă lăsaţi dacă cumva duşmanii şcolii vor încerca să facă asta; o aberaţie! Spun de multe ori: un sat fără biserică şi fără şcoală nu are viitor, astfel încât noi, românii, nu trebuie să acceptăm acest lucru. Am încercat să-l conving pe domnul ministru (n.aut. Daniel Funeriu la Educatie), n-am reuşit. A văzut el în America că acolo sunt nişte ferme la 200 de kilometri şi trebuie un microbus să-i ducă pe copii… dar noi nu suntem America. Aici, satul are o comunitate, înseamnă ceva, are o morală, are o rădăcină, are tradiţii. Sperăm să nu se întâmple asta. Domnule preşedinte (n.aut. Se adresează lui Gheorghe Bunea Stancu – de la Consiliul Judetean Braila), vă rog să apăraţi această şcoală, este foarte important. Şi mai aveţi ceva de făcut, mai departe, de asemenea foarte important. Trebuie să-i edităm opera pentru ca pomenirea lui de care aţi vorbit, şi familia lui, Anita, prietenii lui asemenea, să fie una adevărată.  Va trebui, în vremurile astea de sărăcie să-i scoatem opera; noi, academia avem un proiect în acest sens, în amintirea lui Fănuş Neagu, Dumnezeu să-l odihnească şi să-l iubească cum l-am iubit noi toţi!”

Cuvant rostit de Lucian Chisu (foto dreapta) – critic literar, cadru universitar, director al Muzeului Literaturii Romane la Bucuresti:  Lucian Chisu, casa Fanus, 2 iulie 2011 c

Stimaţi cetăţeni ai comunei Grădiştea, stimaţi prieteni ai lui Fănuş Neagu, în acest moment vreau să vă spun  doar o singură frază care mi se pare esenţială. L-am vizitat pe domnul Fănuş Neagu cu foarte puţin înainte de a muri. Se pare că îşi dădea seama de acest lucru şi atunci mi-a cerut aproape testamentar câteva chestiuni, câteva cuvinte pe care să le duc la capăt. Unele dintre ele erau adresate celor de la Brăila. Vreau să spun că nu am apucat să le spun acele lucruri, dar cei de la Brăila şi-au îndeplinit acele lucruri solicitate (…) de Fănuş Neagu. Le mulţumesc pentru ce au făcut, forurilor de la judeţ şi în special Muzeului”.

Viorel Mortu, casa Fanus, 2 iulie 2011 d             Cuvant rostit de prof. dr. Viorel Mortu (foto stanga – nume de autor Viorel Coman), consilier judetean din partea Partidului Social Democrat, recent membru al filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din Romania, teza sa de doctorat are ca tema opera lui Fanus Neagu: „Onorată familie, dragi prieteni adunaţi aici într-un moment foarte important al destinului zonei, inaugurarea Casei Memoriale Fănuş Neagu. Acest colţ de lume a devenit în ultimele decenii un pol de frumuseţe literară şi pentru că aici a plecat şi de aici a scris despre aceste locuri Fănuş Neagu evident, alături de Istrati, Vasile Voiculescu, Ştefan Bănulescu. Unde cândva erau doar imagini exotice, evocate de Alecsandri sau Odobescu, acum 140 de ani Odobescu se evoca pe sine vânând vrăbii la Grădiştea, se aşează acum vatra unei opere exemplare, un sălaş de cuvinte cu care Fănuş Neagu face concurenţă (…) Pentru Fănuş Neagu nimic nu poate fi mai valoros dacă nu e în câmpie, la Grădiştea, la Brăila, pe Dunăre, în baltă (…) De aceea, omul fănuşian, vital şi frenetic, liber chiar şi când e prins în cleştele sever al istoriei este una din cele mai adevărate ale omului frumos în spaţiul românesc. Fănuş Neagu este un scriitor exemplar şi prin patima cu care şi-a iubit rădăcinile, E un reflex artistic, dar şi moral, pe care îl găsim numai la marii scriitori. Ca să fii cineva în literatură trebuie să fii de undeva, spunea Fănuş Neagu într-un interviu. Ca şi Marin Preda, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Fănuş Neagu a adus în literatură oamenii locului, cei care l-au fascinat în copilărie şi adolescenţă şi peste care a aşezat polenul magic al imaginaţiei sale. A rezultat o lume cu o anumită filosofie a existenţei, un om care ştie să fie liber, am spus, chiar şi când istoria este aspră.  De aceea, socotim casa părinţească – spunem aşa cum zicea şi Creangă – un kilometru zero al operei sale. Mi-ar fi drag, în timp, ca această casă memorială să foarte iubită de cititorii lui Fănuş Neagu, de elevi, de iubitorii de literatură bună, să aibă destinul Humuleştiului, al Răşinarilor, al Hordoului, al Siliştei Gumeşti sau Ploieştiului care găzduieşte casa memorială a lui Nichita Stănescu, bunul şi marele său prieten. Nădăjduiesc că se va face mai multă dreptate literară atunci când curricula şcolară îl va cuprinde şi sper ca noua lege a învăţământului, când se va aplica, va face acest lucru. De câtăva vreme funcţionează,într-un grup de prieteni, Fundaţia Fănuş Neagu, Obiectul acestei fundaţii este cunoaşterea operei. Dar, începând de astăzi anunţăm că vom dezvolta un proiect numit Prietenii lui Fănuş Neagu, o asociaţie care va continua în spirit cealaltă revistă, Les amies de Panait Istrati, şi care va publica semestrial, biannual, trimestrial – cum se va putea – reviste cu eseuri, amintiri, scrisori, texte inedite care în timp vor spori cunoaşterea operei lui Fănuş Neagu. Fundaţia, asociaţia Prietenii lui Fănuş Neagu va avea alături filiala de sud-est a Uniunii Scriitorilor, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Consiliul Judeţean, Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila, Primăria municipiului Brăila, alţi doritori care vor să fie aici. Se va institui un premiu literar, un concurs de creaţie, burse de studio şi alte forme prin care se va &&& studia creaţia lui Fănuş Neagu. Este o mâhnire grea că am pierdut un asemenea scriitor, dar pe de altă parte este şi o bucurie că prin generozitate, prijn grija Muzeului şi Consiliului Judeţean acum şi aici casa memorială fiinţează. Să fie cu noroc pentru toţi cei care ăl iubesc pe Fănuş Neagu. Vă mulţumesc!

Cuvant rostit de Gheorghe Bunea-Stancu, presedintele CJ Braila: “Stimaţi invitaţi, stimaţi locuitori ai comunei Grădiştea, ne aflăm azi la 40 de zile de la trecerea în nefiinţă a marelui Fănuş Neagu. Cu siguranţă că este o pierdere pentru comuna Grădişea, pentru judeţul Brăila, pentru naţiunea română. Îmi pare rău că nu am reuşit ca această casă memorială sau această casă părintească s-o vadă şi dumnealui, aşa cum şi-a dorit şi cum am discutat de nenumărate ori cu dumnealui la telefon. N-a fost să fie aşa. Chiar într-o discuţie cu câţiva oameni importanţi din judeţul Brăila spuneam că ar fi bine să grăbim puţin terminarea lucrărilor de aici pentru a reuşi să inaugurăm ceea ce şi-a dorit dintotdeauna domnul Fănuş Neagu, de altfel dumnealui donând casa părintească Muzeului şi Consiliului Judeţean Brăila. Sigur că sunt multe de spus; sigur că domnul Fănuş Neagu, domnul scriitor, regretatul Fănuş Neagu a fost şi este un pilon important pentru ceea ce se cheamă imaginea Brăilei. Întotdeauna a vorbit despre Brăila şi a făcut-o cu drag, atât în scrierile dumnealui cât şi în discuţiile cu mulţi prieteni, mi s-a spus cum le povestea cu mult drag despre Brăila. Mi-aş dori ca această casă memorială să-şi atingă scopul, mi-aş dori să vină mulţi vizitatori, elevi, liceeni, studenţi şi oameni care au iubit ceea ce a fost regretatul scriitor Fănuş Neagu. Să vină să vadă ceea ce familia a adus şi expunem aici, în casa memorială. Probabil că împreună cu Muzeul vom organiza şi la Brăila, pentru a-I cinsti memoria şi a fi mai aproape de locuitorii Brăilei, o zonă specială pentru Fănuş Neagu. Eu îmi exprim mulţumirea faţă de consilierii judeţeni (n.aut. cei de la Partidul Democrat-Liberal, la guvernare în această perioadă, nu au votat propunerea in CJ… şi nici nu au venit la inaugurarea Casei memoriale) care au aprobat aceste fonduri (n.aut. Suma totală, din buget CJ, este de 80.000 lei), nimic nu se poate face de unul singur. Să doresc familiei să dea Dumnezeu să treacă cu cât mai multă uşurinţă peste aceste evenimente neplăcute din familia Neagu, viaţa merge înainte, dar durerea rămâne pentru cei care sunt foarte aproape de cel care a fost scriitorul Fănuş Neagu şi sigur durerea rămâne în sufletul nostru că s-a pierdut un om de o asemenea valoare. Să dea Dumnezeu să fie cu folos această locaţie şi să-i treacă pragul cât mai mulţi oameni!”

Cuvant rostit de primarul Andrei Petre (reprezentant al Partidului National Liberal), comuna Gradistea: “Stimată familie Neagu, onorată asistenţă, domnule preşedinte, vă mulţumesc tuturor în numele comunităţii pe care o conduc; niciodată în comuna Grădiştea nu au venit atâţia oameni importanţi laolaltă. Vreau să vă aduc la cunoştinţă că în şedinţa Consiliului Local de săptămâna aceasta s-au adoptat două hotărâri. Una ar fi aceea de modificare a nomenclatorului stradal; începând din această perioadă strada nu se mai cheamă Strada Scriitorului, strada se va chema Strada Fănuş Neagu. Şi a doua hotărâre, aceea de preluare a casei – muzeu de la Consiliul Judeţean, cărora le aduc mulţumiri pe această cale, şi-au făcut datoria până aici, de acum în această casă încolo îl asigur pe domnul preşedinte, asigur familia, asigur asistenţa că această casă va intra pe mâini bune şi vom continua ceea ce avem de făcut să facem, continuăm. La fel, lansez public invitaţia – oricând, la orice oră – cine va dori este binevenit în această casă memorială. Vă mulţumesc!

Cuvânt rostit de prof. Fănica Măxineanu Băcanu, pensionară, acum domiciliată la Filipeşti: „Într-un început de april, cu 74 ani în urmă s-a ivit Fănuş Neagu în lutul imensei câmpii, continent de soare, lut şi vânt, într-o familie de ţărani gospodari şi de cinste, şi nu oricum, vrednici, harnici, înţelepţi, după tiparele valahilor, convinşi că pe treapta cea mai înaltă a vredniciei omeneşti te ridici prin cumpătate, sensibilitate şi armonie. Ca toţi ţăranii, au dus pe umeri povara istoriei, au dus trai tihnit în ruralitatea lor. Au iubit până la neuitare brazda care aducea rodul tihnit şi frumoasa-i desfătare. Aici a crescut, a copilărit şi a visat, în forfota de pe uliţa prăfoasă a satului, în huruitul de căruţe, în mugetul cirezilor şi în tropotul cailor, în mijlocul grădiştenilor noştri sensibili, iubitori de neam, care poartă mereu în suflet spaţiul unde s-au născut, dar mai ales harnici gospodari, păstrători de tradiţii, legaţi de glia strămoşească. Aici a văzut primul petec de cer şi chipul bland şi surâzător al mamei, a auzit primele poveşti din gura bunicii, poveşti ferite de abur şi uitare. De aici şi-a tras seva truditorul în arta cuvântului. Tradiţia familiei s-a întipărit adânc în fiinţa spirituală a scriitorului de mai târziu. De la părinţi a înţeles că integrarea în viaţă se face prin participarea la viaţă, iar viaţa fără muncă nu se poate. De aici învaţă adevărata şcoală a muncii, iar din atelierul de morală al satului învaţă pedagogia bunului simţ, învaţă omenia şi regulile de conduită pentru viaţă. De aici pleacă orgoliul său justificat de o nesfârşită mândrie, cât şi minunatele legende şi amintiri din copilărie. Fănuş Neagu pleacă din locurile natale şi ale zburdălniciei cu un  nume comun de copil şi se întoarce cu o zestre culturală însemnată, cu un nume bine conturat în lumea literaturii şi nu numai. El n-a lăsat să i se înăbuşe spiritul. Cu toată vicisitudinea vremurilor, a fost un luptător. Prin har intelectual şi prin efort propriu, a devenit un nume apreciat al acestui areal geografic cu mare densitate de spirite, el reprezentând unul dintre cele mai ilustrative monumente ale spiritualităţii româneşti. Fănuş Neagu – scriitorul simbol al câmpiei, a dat strălucire celei de-a treia perioade literare româneşti, între anii 1960 – 1980 fiind lider şi a continuat să fie un scriitor unanim preţuit cu excepţia celor care nu-l preţuiesc nici pe Eminescu – acest model care este Izvorul, lacrima de foc a Universului. A avut întotdeauna o activitate extenuantă care nu l-a vlăguit în postura de amator, păstrându-şi prospeţimea şi vigoarea în lunga sa carieră călătorind printre literele inegalabilei limbi române pe care le-a cunoscut în locul sfânt care le-a zămislit, Gradiştea de Sus aparţinând imensei câmpii a Bărăganului brăilean, pământ sărutat de îngeri care izvodeşte metaforă şi dumnezeire. El este purtătorul unei etici ţărăneşti de la Dunăre, vorbeşte o limbă pură pe care o simţi ca pe un fruct zemos. Suntem beneficiarii bogatei sale activităţi şi trebuie să-i apreciem valoarea. Avea calitatea de a fi deschis la tot ce reprezenta viaţa; căldura, discreţia, modestia – calităţi proprii marilor spirite dădeau unicitate fiinţei sale; optimismul era marea lui calitate care-I permitea să treacă mai uşor peste barierele vieţii; avea o mobilitate spirituală rar întâlnită; ştia să stabilească dimensiunea întrebărilor dar şi a răspunsurilor; era o altfel de fiinţă, un om complet pe plan profesional, pe plan personal, un caracter deosebit, un om foarte fin; sufletul lui curat a vibrat pentru fiecare cuvânt, pentru fiecare rând aşternut pe hârtie; era iubit pentru frumuseţea lui profundă, sufletească; sfatul lui rămâne întru pomenire pentru cei care l-au cunoscut. Fănuş Neagu preţuia mult prietenia, ştia să iubească, trăia pentru frumos. A fost un sacerdot care dădea trăinicie lucrului bine făcut. Şi-a făcut nobila profesie din vocaţie şi pasiune. El a învins şi meseria, dar şi timpul. Rămâne vie amintirea unui spirit scânteietor, al blândeţii şi seninătăţii care îl învăluiau ca o aură, ca pe un adevărat apostol pentru că mai întâi a fost învăţător. Neliniştea iubirii de carte a fost o frumoasă pasiune pentru el. Lasă în urma plecării sale spre zodiile dumnezeieşti un gol imens în sufletele noastre. Fiind natură omenească discretă, Fănuş Neagu a lăsat vălul discreţiei şi a decenţei să acopere viaţa sa. Era însuşi o natură paradoxal încărcată de roade în iarnba vieţii, la cei 79 de ani ai săi. Dar la toţi muritorii cu timpul… <Se scutură anii frunză cu frunză/ Şi vine o toamnă obositoare,/ Cu cer spălăcit ca o pânză/ Purtată-ndelung şi ieşită la soare> (Vasile Voiculescu). Când tot mai spera într-un mâine salvator, mai bun decât ieri, astăzi – ziua de 24 mai 2011 – i s-a stins glasul sincer, curat, original, ireal de pur. A plecat cu regretul că nu şi-a luat rămas bun de la margine de sat, de la plaiul străbun, de la cântecele noi, de la codrul de pâine, de la zile, de la clipe, de la rămurele vii, de la cuiburi, ape, stele, de la cei dragi de-acasă care l-au preţuit şi iubit atât de mult care îl petrec astăzi în tării. Ce păcat că zăpada lunii i-a acoperit umbra cu depărtarea. Omul care a trudit o viaţă asupra fiinţei cuvântului şi care prin opera sa a zidit starea de legendă a Dunării, a intrat în neagra eternitate. Fănuş Neagu, acest truditor neîntrecut în arta cuvântului, nu a murit. El rămâne viu în imaginea celor care l-am cunoscut şi nu putem accepta altă realitate. Scriitorul de celebritate naţională şi universală, acest împătimit de limbă română, nu poate să moară. Cum să moară “Îngerul a strigat”, ‘”Cantonul părăsit”, “Insomnii de mătase” şi alte atâtea povestiri adevărate devenite bun naţional al românilor de pretutindeni? A murit doar omul Fănuş Neagu; de acum încolo scrierile îi vor păstra numele lui şi-l vor duce mai departe peste veacuri.  Un om cu un spirit atât de complex şi de tulburător ca al său nu poate decât să lase în urmă suferinţă. Pentru obştea grădişteană Fănuş Neagu rămâne neşters în sufletul multor generaţii. El a dat strălucire şi mândrie locului unde s-a născut prin monumentala sa operă. Omagiul pe care i-l putem aduce este de a face din rodnica trudnicie de scriitor care a făcut să strălucească în lume profuzimea şi tradiţiile şcolii româneşti de literatură din povestirile sale adevărate, din măiestria cu care alătura cuvintele, din mesajul lor curat, un balsam pentru sufletele noastre. Cu ele ne putem alina dorul de el, noi, cei de-acasă. Rămâi în fiinţa noastră, bunule,  blândule Fănuş Neagu! Suntem fericiţi să-l ştim chiar şi în depărtări de neajuns, dar alături de noi, de inima acestui neam românesc. Îi vom păstra vie memoria şi-i vom aprinde lumânări de slovă şi candele de veşnică recunoştinţă şi ne vom ruga pentru odihna sufletului său atât de greu încercat în ultima perioadă a vieţii”.

Foto de Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei, de la evenimentul din 2 iulie 2011