Arhive etichetă: academician

„Remember Fănuș Neagu – 90”

*Evenimente, în 5 – 7 aprilie 2022, la Muzeul Literaturii în capitală, la casa memorială ”Fănuș Neagu” din Gradiștea natală, la Muzeul Brăilei ”Carol I”

Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR – nota red. Nu uităm rolul lui Dumitru Panaitescu Perpessicius in înființarea muzeului!) din București, în parteneriat cu Muzeul Brăilei „Carol I” – inclusă și Casa memorială „Fănuș Neagu” din Grădiștea (parte din muzeul brăilean, secția Memoriale), organizează în 5 – 7 aprilie 2022 evenimente de cinstire a memoriei scriitorului Fănuș Neagu… la acest 5 aprilie ar fi împlinit 90 ani.

<Născut la 5 aprilie 1932, Fănuș Neagu a debutat în 1954, în revista „Tânărul scriitor”, cu povestirea Dușman cu lumea. Seria romanelor sale a început cu Îngerul a strigat (1968), premiat la acea dată, considerat o lucrare de referință a prozei postbelice românești. În ansamblu, opera sa include proză scurtă, romane, piese de teatru, scenarii de film și televiziune, versuri, cărți pentru copii, jurnale, dar și publicistică. A activat constant și substanțial în presă, ocupând funcții de redactor, redactor-șef și director al unor importante publicații atât înainte de 1989, cât și în perioada post-decembristă. Între 1993 și 1996 a fost director general al Teatrului Național „I. L. Caragiale” din București. A fost membru al Academiei Române, corespondent din 1993 și titular din 2002. Într-unul dintre caietele sale, amintind despre începutul lucrului la A doua carte cu prieteni (1985), scriitorul menționa, într-o notă intitulată Zicere: „Norocul și nenorocirea mea – urcarea, căderea, urcarea, căderea – face ca toți aceștia să se numească scriitori. Oameni aparținând distanței uriașe între a fi și a avea. Ei sunt rodul liniei fără hotar, cheltuindu-și lumina ființei în tranșeele ținând de absurdul închipuirii. Trăiesc până la momentul impresiei de libertate și pe măsură ce timpul trece, în loc să îmbătrânească devin copii” (fragment dintr-un manuscris aflat în arhiva MNLR).Fănuș Neagu a încetat din viață pe 24 mai 2011, după o lungă suferință> prezentate MNLR.

Programul evenimentelor

Marți, 5 aprilie 2022 ora 13.30 (în sediul expoziției de bază a MNLR, str Nicolae Crețulescu nr. 8, București) vernisajul expoziției „Remember Fănuș Neagu – 90” cu fotografii, unele de fotograful muzeului, Dan Vatamaniuc, și manuscrise din arhiva MNLR (de la autobiografie la articole și pagini de roman ale scriitorului Fănuș Neagu); ora 14.00 (în sediul expoziției de bază a MNLR) dezbatere „Fănuș Neagu – 90” și lansarea cărții „Teatru” de Fănuș Neagu, cu Eugen Simion (prin Zoom), Zamfir Bălan, Paul Cernat (prin Zoom), Viorel Coman (Viorel Mortu – prin Zoom), Lucian Chișu, Mihai Ispirescu, Mircia Dumitrescu, Radu Băieșu, Dan Claudiu Tănăsescu, moderează Ioan Cristescu – director MNLR

Miercuri, 6 aprilie 2022 ora 12.00 (la Casa memorială „Fănuș Neagu” din Grădiștea de Sus, județul Brăila) intâlnire cu elevi și profesori de la școlile generale din Șuțești, Grădiștea, Ianca, Gemenele, Mihail Kogălniceanu și de la Școala Generală „Fănuș Neagu” Brăila. Cu Viorel Dinescu, Valentin Popa, Vasile Datcu, Adi Secară, Viorel Coman (Viorel Mortu); ora 16.00 (la Școala Generală „Fănuș Neagu”) întâlnire cu elevii. Participă: Viorel Dinescu, Constantin Gherghinoiu, Valentin Popa, Vasile Datcu, Adi Secară, Viorel Coman (Viorel Mortu)

Joi, 7 aprilie 2022 ora 11.00 (la Muzeul Brăilei „Carol I”, in sediul central) vernisajul expoziției foto-documentare „Fănuș Neagu – 90” (fotografii, manuscrise, cărți cu autograf s.a.); ora 11.30 (la Muzeul Brăilei „Carol I”, sediul central) „Rotonda 13” – amintiri despre Fănuș Neagu și dialog cu cititorii. Participă: Lucian Chișu, Dan Claudiu Tănăsescu, Valentin Popa, Zamfir Bălan, Vasile Datcu, Viorel Coman (Viorel Mortu)

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Ioan Aurel Pop, noul preşedinte al Academiei Române

*Rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, academicianul preia şefia înaltului for pentru mandatul 2018 – 2022

Academia Română și-a ales în 5 aprilie 2018, în Adunarea Generală, noul președinte în persoana acad. Ioan Aurel Pop (mai jos un CV al său prezentat de Biroul de presă al Academiei), acesta obținând 86 de voturi din 140. Ceilalţi candidaţi au fost Bogdan Simionescu – unul dintre cei patru actuali vicepreşedinţi ai Academiei, Victor Voicu – actual secretar general al Academiei. Cristian Hera – preşedintele interimar – nu a candidat. Mandatul de președinte al Academiei Române are o durată de patru ani, iar un membru titular poate deține această funcție de două ori. Președintele își va prelua prerogativele după 15 zile de la data alegerilor. Vineri, 20 aprilie 2018, vor avea loc alegerile pentru celelalte funcții din Biroul de Prezidiu – patru vicepreședinți și un secretar general.

acad. Ioan Aurel Pop

** * Acad. Ioan-Aurel Pop, 63 de ani, este istoric. S-a născut în satul Sântioana, județul Cluj, a absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov și a urmat cursurile Facultății de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, pe care le-a încheiat ca șef de promoție. În 1989 și-a susținut teza de doctorat intitulată „Adunările cneziale din Transilvania în secolele XIV-XVI”.

A desfășurat o bogată activitate didactică: asistent, lector, conferențiar; din 1996, este profesor la Departamentul de istorie medievală, premodernă și istoria artei a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, iar din 2012 este rector al acestei universități. Profesor invitat la Universitatea din Pittsburgh, S.U.A. (1991-1992), INALCO din Paris (1998), Universitatea din Trento (2001) și Universitatea Ca’ Foscari din Veneția (2003-2008). În perioada 1994-1995 a fost directorul Centrului Cultural Român din New York, iar între 2003 și 2007 directorul Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția.

În data de 29 noiembrie 2001, Academia Română l-a ales membru corespondent, iar la 30 martie 2010 membru titular în cadrul Secției de științe istorice și arheologie. Trei ani mai târziu a rostit Discursul de recepție „Semnificația istorică a unor nume: român și România”.

Din 1990 este membru al Comisiei de istorie a relațiilor internaționale din cadrul Comitetului Internațional de Științe Istorice (Milano), iar din 1999, membru corespondent al Academiei de Științe, Litere și Arte (Paris); membru al Institutului pentru Întâlniri Internaționale din Gorizia din 2005; membru al Ateneo Veneto, din 2005; membru în Comitetul științific al Institutului pentru cercetări de istorie socială și religioasă din Vicenza, Italia, din 2006; membru al Academiei Europene de Științe și Artă (Salzburg), din 2013; membru al International and Adult Continuing Education (IACE) Hall of Fame, din 2013; membru în Colegiul Centrului European pentru Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (2013); membru de Onoare al Academiei de Științe a Moldovei (2015); membru titular al Accademia Nazionale Virgiliana din Mantova (2015).

Este membru în numeroase colegii și consilii de redacție: director, din 1994, al Revistei ‘Transylvanian Review’ a Centrului de Studii Transilvane al Academiei Române (cotată Thomson Reuters — ISI); membru în colectivul de redacție al revistei ‘Promemoria’, revista institutului de istorie socială; președinte al colectivului de redacție al revistei ‘Articles. Creative Research and Art’, Haifa, Israel; membru în colegiul editorial al Revistei de Politica Științei și Scientometrie; Membru în Consiliul științific al ‘Magazin istoric’; membru în colegiul de redacție al revistei ‘Memoriile Secției de Științe Istorice și Arheologie’; membru în colegiul de redacție al revistei ‘Academica’ a Academiei Române; membru în colegiul de redacție al revistei ‘Zagreb’; membru al Comitetului Științific de Onoare al Colecției ‘Corpus membranarum Capuanarum’, publicată de Edizioni Scientifiche Italiane și Edizioni Palladio; membru în comitetul de onoare permanent al Anuarului Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția; membru în consiliul științific al Anuarului Arhivelor Mureșene; membru în colegiul de redacție al revistei ‘Akademos’.

Autor a peste 50 de cărți, ediții de izvoare istorice, tratate și manuale universitare, volume îngrijite și a peste 300 de studii, articole, recenzii, dări de seamă, cronici în volume separate, reviste de specialitate și publicații de cultură. Autor al „Instituții medievale românești: Adunările cneziale și nobiliare (boierești) din Transilvania în secolele XIV-XVI” (1991), „Românii și maghiarii în secolele IX-XIV: Geneza statului medieval în Transilvania” (ed. I, 1996, ed. II, 2003), „Istoria Transilvaniei medievale: De la etnogeneza românilor până la Mihai Viteazul” (1997), „Geneza medievală a națiunilor moderne” (secolele XIII-XVI) (1998), „Națiunea română medievală: Solidarități etnice românești în secolele XIII-XVI” (1998), „Românii și România: O scurtă istorie” (1998; tradusă în engleză, italiană, germană și spaniolă), „Istoria, adevărul și miturile” (2002), „Contribuții la istoria culturii românești” (2003), „Istoria românilor” (2010), „Biserică, societate și cultură în Transilvania secolului al XVI-lea. Între acceptare și excludere” (2012), „De manibus Vallacorum scismaticorum’ Romanians and Power in the Mediaeval Kingdom of Hungary” (The Thirteenth and Fourteenth Centuries) 2013, „Cultural Diffusion and Religious Reformation in Sixteenth-Century Transylvania. How the Jesuits Dealt with the Orthodox and Catholic Ideas” (2014) etc. Coautor la sintezele „A History of Romania” (1995, 1996, 1997), „Istoria României: Transilvania” (vol. I, 1997) și unul dintre coordonatorii lucrărilor „O istorie a românilor” (1998, apărută în mai multe limbi), „Istoria Transilvaniei” (3 vol., 2003-2008; tradusă în engleză), „Istoria României: Compendiu” (2004, 2007; tradusă în engleză). Vorbitor de franceză, engleză, italiană, germană și maghiară.

A fost distins cu Premiul George Barițiu al Academiei Române (1991), Premiul de excelență al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi pentru Românii de Pretutindeni (2011) și Premiul Media de Excelență, din partea ziarului ‘Gazeta de Cluj’ (2011). De asemenea, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler din partea Președintelui Românei (2010), Ordinul de Onoare din partea Președintelui Republicii Moldova (2010), Medalia ‘Crucea Transilvană’ din partea Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului (2014), Comandor al Ordinului Militar de România (2014), Ordinul Național ‘Steaua României’ în grad de Cavaler (2015), Medalia ‘Crucea Șaguniană pentru laici’ din partea Mitropoliei Ardealului (2015), Diploma ‘Meritul Academic’ din partea Academiei Române (2015), Medalia ‘Crucea Nordului pentru mireni’ din partea Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord (2016), Ordinul ‘Palmes Academiques’ în grad de Cavaler din partea Republicii Franceze (2016) și Ordinul ‘Steaua Italiei’, în grad de Comandor din partea Republicii Italiene (2016).

Premiile Muzeului Național al Literaturii Române, ediția decembrie 2016

*Juriul care a selectat premianții dintre aparițiile editoriale din 2015 a fost alcatuit din acad. Eugen Simion – preşedinte, Silviu Aangelescu, Ioan Cristescu – director MNLR, Nicolae Mecu, Lucian Chişu, Liviu Franga

 

eugen-simion
Eugen Simion

ioan-cristescu
Ioan Cristescu

Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) a acordat premiile pentru aparițiile editoriale din 2015 care au reușit să contribuie, alături de numeroase alte nume și titluri, la completarea valorilor culturale din spațiul românesc. Evenimentul, o frumoasă gală cu un program artistic oferit de Trio Călin Grigoriu – Călin Grigoriu (chitară), Călina Epuran (violoncel), Cezar Cazanoi (flaut), s-a desfășurat în Salonul „Carol I” al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I” luni, 12 decembrie 2016, seara. Trofeul acordat este realizat de artistul plastic Silviu Spirescu.

Au fost anunțate numele premianților celei de-a VIII-a ediții, aleși de juriul format din acad. prof. univ. dr. Eugen Simion (foto de la eveniment organizat la Braila) – preşedinte, prof. univ. dr. Silviu Aangelescu, conf. univ. dr. Ioan Cristescu (foto, id. eveniment la Braila) – director MNLR, prof. univ. dr. Nicolae Mecu, prof. univ. dr. Lucian Chişu, cărora li s-a alăturat prof. univ. dr. Liviu Franga, în calitate de consultant pentru decernarea Premiului „Petru Creţia (filologie clasică).

Premiul Perpessicius – ediţii critice: Alexandru Ruja pentru îngrijirea ediției din opera lui Ioan Alexandru: Volumele I – II, apărute în colecţia „Opere fundamentale”, Academia Română/ Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă (Bucureşti, 2015)

Premiul Şerban Cioculescu – memorialistică și istorie literară acordat ex-aequo: Ioana Diaconescu pentru volumul „Marin Preda. Un portret în arhivele Securității”, Editura Muzeul Literaturii Române în colaborare cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2015 si Dora Mezdrea pentru volumul „Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității. Vol. VI: Petru Manoliu”, Editura Muzeul Literaturii Române, 2015

Premiul Petru Creţia – filologie clasică: Constantin Georgescu, Simona Georgescu, Theodor Georgescu, „Dicționar grec-român.Volumul I. A”. București, Nemira Publishing House, 2015

Mircea Martin
Mircea Martin

 Premiul Tudor Vianu – pentru teoria literaturii și a culturii: prof. univ. dr. Mircea Martin (foto din eveniment la Braila), membru corespondent al Academiei Române

Premiul Alexandru Piru – pentru încurajarea tinerilor cercetători: Oana Soare, pentru volumul „Stéphane Lupasco – Infinitul și experiența (corespondență primită / articole / interviuri)”, Editura Fundația Națională pentru Știință și Artă, 2015

Premiul George Călinescu – pentru întreaga activitate acordat ex-aequo: prof. univ. dr. Marin Diaconu si prof. univ. dr. Mircea Muthu

virgil-tanase
Virgil Tănase

 Premiul Eugen Lovinescu – pentru promovarea limbii și literaturii române în străinătate acordat ex-aequo: Virgil Tănase (foto din arhiva rfi.ro) și Jean-Louis Courriol

Premiul pentru sprijinirea culturii române: Eugen Patraș – vicepreședinte al Centrului Cultural Român Eudoxiu Hurmuzachi din Cernăuți

Diplomă de Excelență – pentru susținerea și promovarea culturii naționale: acad. Ioan Aurel Pop

Diplomă de Excelență – pentru susținerea și promovarea culturii naționale: acad. Alexandru Zub

110 ani de la nasterea acad. Gheorghe Mihoc

* Întemeietor al şcolii româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică

Gh Mihoc, acad        Gheorghe Mihoc (7 iulie 1906, Brăila – 25 decembrie 1981, Bucuresti), licențiat in matematica în 1928, și-a luat doctoratul in 1934 cu teza „Asupra proprietăților generale a le variabilelor statistice independente”. A fost profesor la școala de Statistica, Actuariat si Calcul, la Academia Comercială (actual A.S.E.) , șef al Catedrei de Calculul Probabilităților si Statistica Matematica la Facultatea de Matematica-Fizica a Universității din București, rector al acestei Universități, director general al Institutului Central de Statistica ai al Centrului de Statistica al Academiei Romane.

In anul 1955 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane iar în 1963 membru titular. A intrat în istoria matematicii prin contribuțiile sale remarcabile în teoria probabilităților și aplicațiile ei, fiind autor a peste 180 de lucrări, studii si comunicări. A abordat teoria lanțurilor Markov, dependenta cu legături complete și aplicațiile teoriei probabilităților în actuariat, statistica matematica si cercetări operaționale. Împreună cu acad. Octav Onicescu este considerat întemeietor al școlii românești de teorie a probabilităților si statistica matematica, înființând prima catedra de probabilități din România si una dintre primele din lume.

Dintre lucrările sale: „Calculul probabilităților”, „Tratat de matematici actuariale”, „Legea limita de probabilitate a numărului de iterații de lungime data”, „Matematici aplicate în statistica” (în colab,), „Modele matematice ale așteptării”, „Bazele matematice ale teoriei fiabilității”, „Tratat de statistica matematica”, manuale pentru învățământul liceal si superior.

N.red. Multumiri Andei Gheorghiu care ne-a amintit de acest ilustru brailean!

„Singur printre poeti” – expozitie omagiala Marin Sorescu la Biblioteca Judeteana Braila

*La Sectia Imprumut pentru adulti, in perioada 29 februarie – 13 martie 2016

 

         Afis - Singur printre poeti       În 2016, când se împlinesc 80 de ani de la nașterea marelui scriitor, respectiv 20 ani de la trecerea sa în eternitate, Marin Sorescu este omagiat de Biblioteca Judeteană “Panait Istrati” Brăila prin expoziție documentară “Singur printre poeți” (titlul primul său volum)- realizator  Silvia Iacob, bibliotecar – dupa cum anunta Laura Caplea – purtător de cuvânt la Biblioteca „Istrati”. Expoziția poate fi vizionată la Secția Împrumut pentru Adulți, în perioada 29 februarie – 13 martie 2016.

               ***

               Marin Sorescu (29 februarie 1936, Bulzeşti, județul Dolj – 8 decembrie 1996): poet, prozator, dramaturg, publicist și eseist, membru al Academiei Române din 1992. După debutul ca poet în reviste literare, în 1964 a avut loc și debutul editorial, cu volumul de parodii ”Singur printre poeți”, stilul său original impunându-se și prin volumele de versuri publicate ulterior. Ca dramaturg, autorul a continuat experiența teatrului existențialist și a teatrului absurdului: ”Iona” (1968,), ”Există nervi” (1968), ”Paracliserul” (1970), ”Matca” (1973), ”Pluta meduzei” (1974), ”Setea muntelui de sare” (1974), ”Răceala” (1976), ”A treia țeapă” (1980), ”Ieșirea prin cer” (1984), ”Vărul Shakespeare” (1988). A semnat și proză umoristică și satirică, a tradus integral creația poetică a lui Boris Pasternak (în volumul ”Lirice”) și a publicat literatură pentru copii: ”Unde fugim de acasă?” (1967, proză), ”O aripă și-un picior („Despre cum era să zbor)” (1970, versuri), ”Cocostârcul Gât-Sucit” (1987, versuri), ”Cirip-Ciorap” (1993, versuri).

            Marin Sorescu s-a remarcat și ca pictor de talent, având expoziții personale în țară și în străinătate: Brașov (1989), Cluj-Napoca (1990), Irlanda (1991), Paris (1992, expoziție colectivă), București (1992).

            N.aut. Singura formula corecta de omagiere a unui scriitor ramane, insa, LECTURA . Asa ca va invit sa deschideti macar una dintre cartile lui Marin Sorescu. va sugerez poemele… Va reamintesc faptul ca anul trecut, la Ziua Poeziei (am scris despre… la https://brailachirei.wordpress.com/2015/03/21/am-serbat-ziua-poeziei-voi/), un poem al sau i-a incantat (si nu glumesc, pot sa confirme si Dragos Adrian Neagu – managerul bibliotecii brailene – si Claudiu Braileanu – sef Serviciu) pe micutii clasei I condusa de Paula Orzan de la Liceul de Arte „Hariclea Darclee’ si nici macar nu era un poem pentru copii… Dar copiii recunosc mai bine Valoarea!

Să ne regalam, deci, cu poemul „Copacul” de Marin Sorescu (preluare de pe net)

In ploaie, rezemat de un copac.
El are legatura cu pamantul.
Si simt sub coaja-i, palma batucita,
Cum freamata, cu ceru-n el, Cuvantul.

Din cand in cand trazneste manios
Si se razbuna norii in furtuna.
Un fulger de-o veni, ratacitor,
Deodata amandoi l-om frange-n mana.

Cuprins de lasitate, fug pe camp
Si picurii ma-ndoaie de mijloc.
El isi asuma riscul verticalei,
Dispus in orice clipa sa-si dea foc.

Singuratatea asta care fuge…
Singuratatea lui infipta-n lut…
Ma-ntorc plangand si il cuprind in brate.
Furtuna grea ne tine de urat.

Conferinţe „Analelor Brăilei”: la Muzeu, cu Solomon Marcus

Conferinţele „Analelor Brăilei” continuă cu manifestarea avînd titlul „SUNT BRĂILEAN” – conferinţă susţinută de academicianul Solomon Marcus. Aceasta are loc vineri, 29 noiembrie 2013, de la ora 11.00, la sediul Muzeului Brăilei  din Piaţa Traian nr. 3.

Conferinte Analele - cu Solomon Marcus

Moderatorul întâlnirii va fi prof. univ. dr. Ionel Cândea – managerul Muzeului Brăilei. Intrarea este liberă, ne reamintesc organizatorii, adresîndu-se (n.aut.) evident celor care încă nu au gustat farmecul interesantelor conferințe cu o tradiție deosebită.

Lansare de carte la Muzeul Brailei

Muzeul Brailei a ales sa serbeze patronul spiritual al municipiului Braila – Sfantul Ierarh Nicolae, prin lansarea unor volume aparute la Editura Istros, a institutiei muzeale. Evenimentele au loc miercuri, 5 decembrie 2012, la sediul muzeal din Piata Traian nr. 3, de la ora 12.00.

Astfel, se lanseaza „N. Iorga / Studii şi note istoriografice”” de Alexandru Zub, „Un monument din Carpaţii Orientali cu reprezentări din Preistorie şi Evul Mediu / Nucu / „Fundu Peşterii”, judeţul Buzău /” coordonator: Valeriu Sîrbu,  editori: Valeriu Sîrbu, Sebastian Matei si „ANALELE BRĂILEI”, serie nouă, an XII, nr. 12.

Invitaţii manifestarii sunt Înalt Prea Sfinţia Sa Dr. Casian Crăciun – Arhiepiscopul Dunării de Jos, academicianul Alexandru Zub, prof. dr. Cristian Schuster de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, Bucureşti.

Moderatorul manifestarii va fi prof. univ. dr. Ionel Cândea – directorul Muzeului Brăilei.

La inaugurarea Casei Memoriale „Fanus Neagu”, la Gradistea natala

* Evenimentul din 2 iulie 2011 a avut ca protagonisti membri ai familiei si prieteni ai regretatului scriitor si academician Fanus Neagu, scriitori, academicieni, prelati, oameni politici, consateni etc.

Inaugurarea Casei Memoriale „Fanus Neagu” in comuna natala Gradistea, judetul Braila – despre care am scris la  https://brailachirei.wordpress.com/2011/07/02/inaugurarea-casei-memoriale-%E2%80%9Efanus-neagu%E2%80%9D-la-gradistea-natala-in-judetul-braila/ – a prilejuit si rostirea unor discursuri care au punctat, in viziunea vorbitorilor, importanta momentului, a desavarsirii unui gand/ vis (n.aut – Armanda Filipine. Nicu Negoita,  casa Fanus, 2 iulie 2011 b    Ideea a fost subliniata de profesorul Nicu Negoita (foto stanga) de la Gradistea in fata regretatului scriitor si academician Fanus Neagu pana acesta si-a dat, in sfarsit acordul) care marcheaza, in contemporaneitate, o lume aparte, respectiv locul unde a copilarit, a visat si s-a format cel caruia ii spunem cu respect Parintele Metaforei – dupa o sintagma uzitata de critica literara, in special de cei care au inteles ca e greu, daca nu imposibil, sa gasesti un altul asemenea pe teritoriul literaturii romane.

Cuvantul transmis de IPS Casian – arhiepiscop al Dunarii de Jos – intitulat „Acasă la Fănuş Neagu”, rostit de preot Viorel Enache – protopop de Faurei: „Îndurerară familie, dragi oaspeţi şi consăteni, la sorocul celor 40 de zile de când ne-a părăsit Fănuş Neagu, al cărui trup s-a adăugat cetelor alese de Dumnezeu să se odihnească în morminte, pe aleea scriitorilor din cimitirul Bellu, înţelegând prin aceasta călătoria lor spirituală pe verticală, dar şi pelerinajul nostru ca semn al recunoştinţei pentru marile lor daruri presărate în sufletele noastre. Iată-le: rudenii, prieteni din vecinătatea erudiţiei şi prestigiului său în frunte cu domnii academicieni în mijlocul consătenilor de la Gradiştea, Brăila. Aici este locul de unde zboară spiritual spre Dumnezeu sufletul său mărănimos, curat, sincer şi bun, limpezit în apele Buzăului şi şters cu ştergarele tradiţionale de deasupra icoanei Maicii Domnului din casa natală. Pomenirea de 40 de zile este cea mai importantă ocazie de reculegere, de rugăciune, dar şi de privire retrospectivă asupra vieţii omului călător de pe pământ către cerescul locaş, acolo unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit. Sfinţii părinţi ai ortodoxiei arată în dumnezeiască descoperire taina despărţirii sufletului de trup şi de toate locurile pe unde a trecut omul în existenţa pământească. Iată, biserica unde a fost botezat  în apele harului Sfântului Duh şi casa unde a văzut lumina vieţii şi de unde pe aripile îngerului a strigat şi către Dumnezeu şi către noi cu o apostolească invitaţie la împărăţia sentimentelor şi iubirea faţă de cuvânt, de om, de ţară şi de popor. Un munte de om din şesul Brăillei scăldate de Dunăre, Fănuş Neagu, se întoarce şi acasă în ceruri, dar şi acasă la Gradiştea unde va fi mereu învăţător, povăţuitor în tainele scrisului poeziei şi artei de şlefuire a cuvântului în prea grăbită simplificare a graiului nostru autentic. Binecuvântăm cu recunoştinţă revenirea sa acasă şi începutul pelerinajului nostru la lecţiile de cultură şi de promovare a ei prin şcoala natală a unui geniu al metaforei şi autenticului, în limba dulce ce o vorbim. Apreciem mult pe cei care au contribuit la organizarea acestui muzeu literar, de suflet, Fănuş Neagu, de la Grădiştea. Ne rugăm împreună cu prea cucernicii preoţi, cu domniile şi frăţiile voastre pentru fericita lui odihnă şi pentru pacea sufletească a familiei, a prietenilor, a tuturor iubitorilor de de operă şi de lucrare a lui Fănuş Neagu, pentru binele neamului nostru. Dumnezeu să-l odihnească!

Cuvant rostit de academicianul Eugen Simion (foto dreapta), prezent la eveniment: Eugen Simion,, casa Fanus, 2 iulie 2011 a

„Doamnelor şi domnilor, distinse feţe bisericeşti, domnule primar, domnule preşedinte, am un sentiment împărţit, nu ştiu cum să spun… Întâi şi întâi unul de tristeţe pentru că de mult voiam să vin la Grădiştea, satul natal al lui Fănuş Neagu. El a venit la mine, m-a rugat să vină în localitatea unde m-am născut, unde este casa familială. Şi a venit, şi am petrecut o după-amiază memorabilă acolo. Eu sunt de la munte, şi i-a plăcut acolo. Şi în timpul bolii lui mă întreba ce mai este pe-acolo. Voia să vină în timpul când înfloreau prunii, avea el această fantasmă, şi am potrivit în aşa fel lucrurile încât a venit atunci. Şi a lăsat o amintire extraordinară printre vecinii, printre neamurile mele de-acolo pentru că era un om de-o prietenie şi avea un mod de a întreţine şi de a crea relaţii extraordinare. Mai era un alt scriitor din generaţia noastră care avea acest talent, Nichita Stănescu, ploieştean, mai aproape de mine decât de Grădiştea. Deci, sunt bucuros că am venit aicea, şi sunt şi mai bucuros că am văzut că autorităţile au făcut această casă. E un lucru extraordinar! Vă felicit pe toţi: domnule primar, domnule preşedinte, domnule profesor şi pe toţi cei care aţi făcut… e un lucru extraordinar!   Acuma, sigur, nu putea lipsi academia. Fănuş a fost un membru al academiei noastre, este în continuare una din personalităţile puternice ale culturii noastre şi ale culturii româneşti în genere. O mare personalitate… şi un personaj cu totul şi cu totul special, inconfundabil. Academia Română, prezentă aici prin trei dintre membrii săi, vrea să omagieze cum a făcut de atâtea ori, în primul rând primindu-l, chemându-l în academie şi titularizându-l în academie; dar să omagieze şi pe oamenii de aici, din care el a ieşit. Oamenii nasc autorităţile care văd că au grijă de el, e un lucru frumos! Într-o lume românească care este atât de înduşmănită cum este cea românească de astăzi, iată că sunt atâţia oameni care au venit – nu să ne vadă pe noi – ci această casă. Părintele care slujea ne-a amintit că la 40 de zile urmează judecata sufletului. Nu ştim – din păcate nimeni nu s-a întors de acolo, nimeni nu ştie în ce constă această judecată – cum se poate apăra omul de greşelile lui. Şi mă gândeam că Fănuş Neagu, un mare scriitor – cel mai important scriitor român, are totuşi cu ce se apăra: opera lui. Asta vreau să spun: chiar dacă el a greşit, chiar dacă el avea limba rea dar inima foarte bună… nu am văzut om cu limba mai colorată şi uneori atingătoare, dar de o manieră deosebită, că nu te puteai supăra niciodată pe el, chiar dacă uneori aveai motive să te superi… Ei bine, el se poate apăra cu opera lui. Aşa face orice scriitor, orice scriitor adevărat. Şi mai este ceva, şi cu asta vreau să închei. Şi anume că orice scriitor adevărat – în afară că primeşte un cadou din partea lumii care l-a format, l-a născut, din care şi-a tras seva, talentul său de scriitor – lasă ceva în urmă. Lasă un spaţiu, un scriitor francez numea o “ţară imaginară” care e numai a lui, proprietatea lui, aşa cum lumea Moromeţilor este o ţară imaginată de Preda cu numele lui, aşa este şi această lume a câmpiei şi a bălţii care va purta de acum înainte numele lui Fănuş Neagu. Este cadoul cel mai mare, cel mai frumos pe care vi-l face dumneavoastră, dar ni-l face în fond tuturor. Doamnelor şi domnilor, eu cred că mai  avem un lucru de făcut sau erau două lucruri de făcut… unul deja l-aţi făcut, este această casă memorială unde vor veni copiii şcolari în ideea că ministerul nu va desfiinţa şcoala. Există acest pericol, în noua lege există prevederea că acolo unde nu sunt 300 de elevi într-un sat şcoala se desfiinţează… una dintre cele mai mari crime împotriva naţiunii române care se face dacă se întâmplă acest lucru! Totuşi, mintea românească trebuie să se hotărască. Sper să nu se desfiinţeze şcoala, şi nici să nu vă lăsaţi dacă cumva duşmanii şcolii vor încerca să facă asta; o aberaţie! Spun de multe ori: un sat fără biserică şi fără şcoală nu are viitor, astfel încât noi, românii, nu trebuie să acceptăm acest lucru. Am încercat să-l conving pe domnul ministru (n.aut. Daniel Funeriu la Educatie), n-am reuşit. A văzut el în America că acolo sunt nişte ferme la 200 de kilometri şi trebuie un microbus să-i ducă pe copii… dar noi nu suntem America. Aici, satul are o comunitate, înseamnă ceva, are o morală, are o rădăcină, are tradiţii. Sperăm să nu se întâmple asta. Domnule preşedinte (n.aut. Se adresează lui Gheorghe Bunea Stancu – de la Consiliul Judetean Braila), vă rog să apăraţi această şcoală, este foarte important. Şi mai aveţi ceva de făcut, mai departe, de asemenea foarte important. Trebuie să-i edităm opera pentru ca pomenirea lui de care aţi vorbit, şi familia lui, Anita, prietenii lui asemenea, să fie una adevărată.  Va trebui, în vremurile astea de sărăcie să-i scoatem opera; noi, academia avem un proiect în acest sens, în amintirea lui Fănuş Neagu, Dumnezeu să-l odihnească şi să-l iubească cum l-am iubit noi toţi!”

Cuvant rostit de Lucian Chisu (foto dreapta) – critic literar, cadru universitar, director al Muzeului Literaturii Romane la Bucuresti:  Lucian Chisu, casa Fanus, 2 iulie 2011 c

Stimaţi cetăţeni ai comunei Grădiştea, stimaţi prieteni ai lui Fănuş Neagu, în acest moment vreau să vă spun  doar o singură frază care mi se pare esenţială. L-am vizitat pe domnul Fănuş Neagu cu foarte puţin înainte de a muri. Se pare că îşi dădea seama de acest lucru şi atunci mi-a cerut aproape testamentar câteva chestiuni, câteva cuvinte pe care să le duc la capăt. Unele dintre ele erau adresate celor de la Brăila. Vreau să spun că nu am apucat să le spun acele lucruri, dar cei de la Brăila şi-au îndeplinit acele lucruri solicitate (…) de Fănuş Neagu. Le mulţumesc pentru ce au făcut, forurilor de la judeţ şi în special Muzeului”.

Viorel Mortu, casa Fanus, 2 iulie 2011 d             Cuvant rostit de prof. dr. Viorel Mortu (foto stanga – nume de autor Viorel Coman), consilier judetean din partea Partidului Social Democrat, recent membru al filialei Sud-Est a Uniunii Scriitorilor din Romania, teza sa de doctorat are ca tema opera lui Fanus Neagu: „Onorată familie, dragi prieteni adunaţi aici într-un moment foarte important al destinului zonei, inaugurarea Casei Memoriale Fănuş Neagu. Acest colţ de lume a devenit în ultimele decenii un pol de frumuseţe literară şi pentru că aici a plecat şi de aici a scris despre aceste locuri Fănuş Neagu evident, alături de Istrati, Vasile Voiculescu, Ştefan Bănulescu. Unde cândva erau doar imagini exotice, evocate de Alecsandri sau Odobescu, acum 140 de ani Odobescu se evoca pe sine vânând vrăbii la Grădiştea, se aşează acum vatra unei opere exemplare, un sălaş de cuvinte cu care Fănuş Neagu face concurenţă (…) Pentru Fănuş Neagu nimic nu poate fi mai valoros dacă nu e în câmpie, la Grădiştea, la Brăila, pe Dunăre, în baltă (…) De aceea, omul fănuşian, vital şi frenetic, liber chiar şi când e prins în cleştele sever al istoriei este una din cele mai adevărate ale omului frumos în spaţiul românesc. Fănuş Neagu este un scriitor exemplar şi prin patima cu care şi-a iubit rădăcinile, E un reflex artistic, dar şi moral, pe care îl găsim numai la marii scriitori. Ca să fii cineva în literatură trebuie să fii de undeva, spunea Fănuş Neagu într-un interviu. Ca şi Marin Preda, Ion Creangă, Liviu Rebreanu, Zaharia Stancu, Fănuş Neagu a adus în literatură oamenii locului, cei care l-au fascinat în copilărie şi adolescenţă şi peste care a aşezat polenul magic al imaginaţiei sale. A rezultat o lume cu o anumită filosofie a existenţei, un om care ştie să fie liber, am spus, chiar şi când istoria este aspră.  De aceea, socotim casa părinţească – spunem aşa cum zicea şi Creangă – un kilometru zero al operei sale. Mi-ar fi drag, în timp, ca această casă memorială să foarte iubită de cititorii lui Fănuş Neagu, de elevi, de iubitorii de literatură bună, să aibă destinul Humuleştiului, al Răşinarilor, al Hordoului, al Siliştei Gumeşti sau Ploieştiului care găzduieşte casa memorială a lui Nichita Stănescu, bunul şi marele său prieten. Nădăjduiesc că se va face mai multă dreptate literară atunci când curricula şcolară îl va cuprinde şi sper ca noua lege a învăţământului, când se va aplica, va face acest lucru. De câtăva vreme funcţionează,într-un grup de prieteni, Fundaţia Fănuş Neagu, Obiectul acestei fundaţii este cunoaşterea operei. Dar, începând de astăzi anunţăm că vom dezvolta un proiect numit Prietenii lui Fănuş Neagu, o asociaţie care va continua în spirit cealaltă revistă, Les amies de Panait Istrati, şi care va publica semestrial, biannual, trimestrial – cum se va putea – reviste cu eseuri, amintiri, scrisori, texte inedite care în timp vor spori cunoaşterea operei lui Fănuş Neagu. Fundaţia, asociaţia Prietenii lui Fănuş Neagu va avea alături filiala de sud-est a Uniunii Scriitorilor, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Consiliul Judeţean, Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila, Primăria municipiului Brăila, alţi doritori care vor să fie aici. Se va institui un premiu literar, un concurs de creaţie, burse de studio şi alte forme prin care se va &&& studia creaţia lui Fănuş Neagu. Este o mâhnire grea că am pierdut un asemenea scriitor, dar pe de altă parte este şi o bucurie că prin generozitate, prijn grija Muzeului şi Consiliului Judeţean acum şi aici casa memorială fiinţează. Să fie cu noroc pentru toţi cei care ăl iubesc pe Fănuş Neagu. Vă mulţumesc!

Cuvant rostit de Gheorghe Bunea-Stancu, presedintele CJ Braila: “Stimaţi invitaţi, stimaţi locuitori ai comunei Grădiştea, ne aflăm azi la 40 de zile de la trecerea în nefiinţă a marelui Fănuş Neagu. Cu siguranţă că este o pierdere pentru comuna Grădişea, pentru judeţul Brăila, pentru naţiunea română. Îmi pare rău că nu am reuşit ca această casă memorială sau această casă părintească s-o vadă şi dumnealui, aşa cum şi-a dorit şi cum am discutat de nenumărate ori cu dumnealui la telefon. N-a fost să fie aşa. Chiar într-o discuţie cu câţiva oameni importanţi din judeţul Brăila spuneam că ar fi bine să grăbim puţin terminarea lucrărilor de aici pentru a reuşi să inaugurăm ceea ce şi-a dorit dintotdeauna domnul Fănuş Neagu, de altfel dumnealui donând casa părintească Muzeului şi Consiliului Judeţean Brăila. Sigur că sunt multe de spus; sigur că domnul Fănuş Neagu, domnul scriitor, regretatul Fănuş Neagu a fost şi este un pilon important pentru ceea ce se cheamă imaginea Brăilei. Întotdeauna a vorbit despre Brăila şi a făcut-o cu drag, atât în scrierile dumnealui cât şi în discuţiile cu mulţi prieteni, mi s-a spus cum le povestea cu mult drag despre Brăila. Mi-aş dori ca această casă memorială să-şi atingă scopul, mi-aş dori să vină mulţi vizitatori, elevi, liceeni, studenţi şi oameni care au iubit ceea ce a fost regretatul scriitor Fănuş Neagu. Să vină să vadă ceea ce familia a adus şi expunem aici, în casa memorială. Probabil că împreună cu Muzeul vom organiza şi la Brăila, pentru a-I cinsti memoria şi a fi mai aproape de locuitorii Brăilei, o zonă specială pentru Fănuş Neagu. Eu îmi exprim mulţumirea faţă de consilierii judeţeni (n.aut. cei de la Partidul Democrat-Liberal, la guvernare în această perioadă, nu au votat propunerea in CJ… şi nici nu au venit la inaugurarea Casei memoriale) care au aprobat aceste fonduri (n.aut. Suma totală, din buget CJ, este de 80.000 lei), nimic nu se poate face de unul singur. Să doresc familiei să dea Dumnezeu să treacă cu cât mai multă uşurinţă peste aceste evenimente neplăcute din familia Neagu, viaţa merge înainte, dar durerea rămâne pentru cei care sunt foarte aproape de cel care a fost scriitorul Fănuş Neagu şi sigur durerea rămâne în sufletul nostru că s-a pierdut un om de o asemenea valoare. Să dea Dumnezeu să fie cu folos această locaţie şi să-i treacă pragul cât mai mulţi oameni!”

Cuvant rostit de primarul Andrei Petre (reprezentant al Partidului National Liberal), comuna Gradistea: “Stimată familie Neagu, onorată asistenţă, domnule preşedinte, vă mulţumesc tuturor în numele comunităţii pe care o conduc; niciodată în comuna Grădiştea nu au venit atâţia oameni importanţi laolaltă. Vreau să vă aduc la cunoştinţă că în şedinţa Consiliului Local de săptămâna aceasta s-au adoptat două hotărâri. Una ar fi aceea de modificare a nomenclatorului stradal; începând din această perioadă strada nu se mai cheamă Strada Scriitorului, strada se va chema Strada Fănuş Neagu. Şi a doua hotărâre, aceea de preluare a casei – muzeu de la Consiliul Judeţean, cărora le aduc mulţumiri pe această cale, şi-au făcut datoria până aici, de acum în această casă încolo îl asigur pe domnul preşedinte, asigur familia, asigur asistenţa că această casă va intra pe mâini bune şi vom continua ceea ce avem de făcut să facem, continuăm. La fel, lansez public invitaţia – oricând, la orice oră – cine va dori este binevenit în această casă memorială. Vă mulţumesc!

Cuvânt rostit de prof. Fănica Măxineanu Băcanu, pensionară, acum domiciliată la Filipeşti: „Într-un început de april, cu 74 ani în urmă s-a ivit Fănuş Neagu în lutul imensei câmpii, continent de soare, lut şi vânt, într-o familie de ţărani gospodari şi de cinste, şi nu oricum, vrednici, harnici, înţelepţi, după tiparele valahilor, convinşi că pe treapta cea mai înaltă a vredniciei omeneşti te ridici prin cumpătate, sensibilitate şi armonie. Ca toţi ţăranii, au dus pe umeri povara istoriei, au dus trai tihnit în ruralitatea lor. Au iubit până la neuitare brazda care aducea rodul tihnit şi frumoasa-i desfătare. Aici a crescut, a copilărit şi a visat, în forfota de pe uliţa prăfoasă a satului, în huruitul de căruţe, în mugetul cirezilor şi în tropotul cailor, în mijlocul grădiştenilor noştri sensibili, iubitori de neam, care poartă mereu în suflet spaţiul unde s-au născut, dar mai ales harnici gospodari, păstrători de tradiţii, legaţi de glia strămoşească. Aici a văzut primul petec de cer şi chipul bland şi surâzător al mamei, a auzit primele poveşti din gura bunicii, poveşti ferite de abur şi uitare. De aici şi-a tras seva truditorul în arta cuvântului. Tradiţia familiei s-a întipărit adânc în fiinţa spirituală a scriitorului de mai târziu. De la părinţi a înţeles că integrarea în viaţă se face prin participarea la viaţă, iar viaţa fără muncă nu se poate. De aici învaţă adevărata şcoală a muncii, iar din atelierul de morală al satului învaţă pedagogia bunului simţ, învaţă omenia şi regulile de conduită pentru viaţă. De aici pleacă orgoliul său justificat de o nesfârşită mândrie, cât şi minunatele legende şi amintiri din copilărie. Fănuş Neagu pleacă din locurile natale şi ale zburdălniciei cu un  nume comun de copil şi se întoarce cu o zestre culturală însemnată, cu un nume bine conturat în lumea literaturii şi nu numai. El n-a lăsat să i se înăbuşe spiritul. Cu toată vicisitudinea vremurilor, a fost un luptător. Prin har intelectual şi prin efort propriu, a devenit un nume apreciat al acestui areal geografic cu mare densitate de spirite, el reprezentând unul dintre cele mai ilustrative monumente ale spiritualităţii româneşti. Fănuş Neagu – scriitorul simbol al câmpiei, a dat strălucire celei de-a treia perioade literare româneşti, între anii 1960 – 1980 fiind lider şi a continuat să fie un scriitor unanim preţuit cu excepţia celor care nu-l preţuiesc nici pe Eminescu – acest model care este Izvorul, lacrima de foc a Universului. A avut întotdeauna o activitate extenuantă care nu l-a vlăguit în postura de amator, păstrându-şi prospeţimea şi vigoarea în lunga sa carieră călătorind printre literele inegalabilei limbi române pe care le-a cunoscut în locul sfânt care le-a zămislit, Gradiştea de Sus aparţinând imensei câmpii a Bărăganului brăilean, pământ sărutat de îngeri care izvodeşte metaforă şi dumnezeire. El este purtătorul unei etici ţărăneşti de la Dunăre, vorbeşte o limbă pură pe care o simţi ca pe un fruct zemos. Suntem beneficiarii bogatei sale activităţi şi trebuie să-i apreciem valoarea. Avea calitatea de a fi deschis la tot ce reprezenta viaţa; căldura, discreţia, modestia – calităţi proprii marilor spirite dădeau unicitate fiinţei sale; optimismul era marea lui calitate care-I permitea să treacă mai uşor peste barierele vieţii; avea o mobilitate spirituală rar întâlnită; ştia să stabilească dimensiunea întrebărilor dar şi a răspunsurilor; era o altfel de fiinţă, un om complet pe plan profesional, pe plan personal, un caracter deosebit, un om foarte fin; sufletul lui curat a vibrat pentru fiecare cuvânt, pentru fiecare rând aşternut pe hârtie; era iubit pentru frumuseţea lui profundă, sufletească; sfatul lui rămâne întru pomenire pentru cei care l-au cunoscut. Fănuş Neagu preţuia mult prietenia, ştia să iubească, trăia pentru frumos. A fost un sacerdot care dădea trăinicie lucrului bine făcut. Şi-a făcut nobila profesie din vocaţie şi pasiune. El a învins şi meseria, dar şi timpul. Rămâne vie amintirea unui spirit scânteietor, al blândeţii şi seninătăţii care îl învăluiau ca o aură, ca pe un adevărat apostol pentru că mai întâi a fost învăţător. Neliniştea iubirii de carte a fost o frumoasă pasiune pentru el. Lasă în urma plecării sale spre zodiile dumnezeieşti un gol imens în sufletele noastre. Fiind natură omenească discretă, Fănuş Neagu a lăsat vălul discreţiei şi a decenţei să acopere viaţa sa. Era însuşi o natură paradoxal încărcată de roade în iarnba vieţii, la cei 79 de ani ai săi. Dar la toţi muritorii cu timpul… <Se scutură anii frunză cu frunză/ Şi vine o toamnă obositoare,/ Cu cer spălăcit ca o pânză/ Purtată-ndelung şi ieşită la soare> (Vasile Voiculescu). Când tot mai spera într-un mâine salvator, mai bun decât ieri, astăzi – ziua de 24 mai 2011 – i s-a stins glasul sincer, curat, original, ireal de pur. A plecat cu regretul că nu şi-a luat rămas bun de la margine de sat, de la plaiul străbun, de la cântecele noi, de la codrul de pâine, de la zile, de la clipe, de la rămurele vii, de la cuiburi, ape, stele, de la cei dragi de-acasă care l-au preţuit şi iubit atât de mult care îl petrec astăzi în tării. Ce păcat că zăpada lunii i-a acoperit umbra cu depărtarea. Omul care a trudit o viaţă asupra fiinţei cuvântului şi care prin opera sa a zidit starea de legendă a Dunării, a intrat în neagra eternitate. Fănuş Neagu, acest truditor neîntrecut în arta cuvântului, nu a murit. El rămâne viu în imaginea celor care l-am cunoscut şi nu putem accepta altă realitate. Scriitorul de celebritate naţională şi universală, acest împătimit de limbă română, nu poate să moară. Cum să moară “Îngerul a strigat”, ‘”Cantonul părăsit”, “Insomnii de mătase” şi alte atâtea povestiri adevărate devenite bun naţional al românilor de pretutindeni? A murit doar omul Fănuş Neagu; de acum încolo scrierile îi vor păstra numele lui şi-l vor duce mai departe peste veacuri.  Un om cu un spirit atât de complex şi de tulburător ca al său nu poate decât să lase în urmă suferinţă. Pentru obştea grădişteană Fănuş Neagu rămâne neşters în sufletul multor generaţii. El a dat strălucire şi mândrie locului unde s-a născut prin monumentala sa operă. Omagiul pe care i-l putem aduce este de a face din rodnica trudnicie de scriitor care a făcut să strălucească în lume profuzimea şi tradiţiile şcolii româneşti de literatură din povestirile sale adevărate, din măiestria cu care alătura cuvintele, din mesajul lor curat, un balsam pentru sufletele noastre. Cu ele ne putem alina dorul de el, noi, cei de-acasă. Rămâi în fiinţa noastră, bunule,  blândule Fănuş Neagu! Suntem fericiţi să-l ştim chiar şi în depărtări de neajuns, dar alături de noi, de inima acestui neam românesc. Îi vom păstra vie memoria şi-i vom aprinde lumânări de slovă şi candele de veşnică recunoştinţă şi ne vom ruga pentru odihna sufletului său atât de greu încercat în ultima perioadă a vieţii”.

Foto de Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei, de la evenimentul din 2 iulie 2011