Arhive etichetă: actori

Memento artistic al lui Decembrie 1989

*Video clipuri, 11 la număr, disponibile pe Facebook & You Tube sub genericul(R)EVOLUȚIA TABLOURILOR. Actorii TNB spun poveștile lucrărilor împușcate în decembrie 1989” *Concomitent, pe gardul MNAR este o expoziție inedită – cu cele 11 tablouri împușcate și cu cei 11 actori care le spun povestea

Muzeul Național de Artă al României (MNAR) și Teatrul Național „I. L. Caragiale” din București readuc în atenție evenimentele din decembrie 1989 folosind parcursul restaurării unor picturi (din colecția MNAR) împușcate la ceea ce numim Revoluția din decembrie 1989, printr-un proiect inedit: sunt prezentate 11 clipuri video în care sunt ptrezentate cazurile fericite ale unor picturi împușcate acum trei decenii, dar salvate și repuse în circuitul expozițional. Participă grupul Laboratorului de restaurare pictură de șevalet și, bineînțeles, actorii care spun poveștile: Emilia Popescu, Amalia Ciolan, Monica Davidescu, Ileana Olteanu, Cosmina Olariu, Ion Caramitru, Mircea Rusu, Alexandru Potocean, Lari Giorgescu, Richard Bovnoczki și Daniel Badale. Proiectul, derulat în perioada 17 decembrie 2020 – 17 ianuarie 2021, este inspirat de expoziția temporară „Laborator II – 1989. restaurarea picturilor împușcate” și a fost realizat de fotograful Teatrului Național din București, Florin Ghioca.

Proiectul este disponibil la https://www.facebook.com/MuzeulNationalDeArtaAlRomaniei. https://www.facebook.com/TNB.Ro, https://www.youtube.com/channel/UCCG9s0kj4p2AJvUZ76tVDog, https://www.mnar.arts.ro

Actorii Teatrului Național I.L. Caragiale din București se transpun și devin vocile acestor tablouri. Prin glasurile lor, proiectul atrage atenția asupra efectelor acțiunilor de atunci, imprimate printre straturile de culoare. Aflați chiar față-n față cu picturile restaurate, actorii povestesc, simt și transmit încărcătura pieselor de artă. Rememorarea tragicelor evenimente, reanalizarea fiecărei lucrări în parte și chiar simpla vizionare a stadiilor „înainte” și „după” restaurare, transformă proiectul de față într-un adevărat manifest istoric, făcând apel la conștiință. Clipurile video sunt puse la dispoziția publicului prin platformele de comunicare ale MNAR și TNB, respectiv conturile de YouTube și paginile de Facebook ale instituțiilor”, explică organizatorii.

Clipurile de prezentare sunt completate și de o expoziție dedicată, amenajată chiar pe gardul MNAR din Calea Victoriei. Trecătorii pot vedea cele 11 tablouri, alături de cei 11 actori și pot accesa clipurile video prin intermediul codurilor QR ce însoțesc fotografiile expuse.

”Bădăranii” regizat de Petru Vutcărău, într-o duminică de iarnă

*Teatrul ”Maria Filotti” a reprogramat splendidul spectacol ”Bădăranii” de Carlo Goldoni pentru 9 februarie 2020, ora 18.00 * Merită, cu prisosință, să fim în sală chiar dacă l-am mai vizionat!

    O duminică petrecută la teatru e o zi câștigată. E o încununare fericită de săptămână, indiferent cum a fost curgerea zilelor și vremea. Poate vom trece mai greu peste gheața de pe trotuare, dar în sala mare de spectacole de la Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) vom simți căldură. Și nu va fi din motive de… calorifere sau aeroterme, ci din considerente pur teatrale, artistice. Am detaliat în textul de la https://brailachirei.wordpress.com/2018/01/30/dupa-premiera-de-la-tmf-sau-cum-ajungem-sa-iubim-badaranii/ toate motivele pentru care ne îndrăgostim de ”Bădăranii” lui Carlo Goldoni regizat la TMF de Petru Vutcărău. Lecturați și veniți la teatru, Nu veți regreta! Ba încă… nu veți uita acest minunat spectacol. iar dacă l-ați mai văzut, cred că îmi dați dreptate și veți reveni cu bucuria de care scriam eu acolo, în prima cronică. Să-i mai aplaudăm încă o dată pe Petru Vutcărău – regizor, ilustrație muzicală, pe actorii Marcel Turcoianu, Cătălina Nedelea, Ramona Gîngă, Jarcu Zane, Monica Ivașcu, Corina Borș, Dan Moldoveanu, Valentin Terente, Adrian Ștefan, Silviu Debu și pe Ioana Dragu, Ionel Spălatu – din distribuție, pe Vladimir Turturică și Elena Gheorghe – care au realizat scenografia, Gelu și Dana Baciu – coregrafii, dar și pe ceilalți colegi de la tehnic care ajută din spatele scenei la bunul mers al spectacolului.

Revin cu citate din cronică, așa, să vă stârnesc interesul… ”Recunosc că pe mine m-a prins (mai mult ca altele, o prietenă chiar a observat că nu m-am mișcat deloc la premieră… am fost numai ochi și urechi, cum se spune!) spectacolul lui Petru Vutcărău. Dar nu subiectul în sine al piesei, că doar îl ştiam prea bine, m-a atras, ci arta maestrului Petru Vutcărău aureolată de farmecul jocului actoricesc – o echipă de milioane! – şi de simplitatea elegantă a decorului, de frumuseţea (puţin exagerată, dar neeclipsând absolut deloc noţiunea de estetic) a costumelor, elocvenţa coloanei sonore etcetera etc. În fapt, totul şi toate împreună contribuie la succesul acestui spectacol care aduce un plus de strălucire atractivului (ca arhitectură) teatru dramatic brăilean (…)

Spuneam că personajele sunt îmbrăcate strălucitor, atrăgător din punct de vedere estetic. Aşa e. Sugerează mult, inclusiv ideea de carnaval veneţian, pentru că e acea perioadă în piesa noastră. Şi cum doamnelor le era interzisă prezenţa în îmbulzeala carnavalescă – deh! aşa au hotărât dumnealor, bădăranii de soţi în piesă – noi vedem farmecul şi luxul manifestării în culorile şi formele alese de scenografi şi regizor pentru ele, aceste feminine care până la final ne fac să iubim piesa lui Goldoni, ba încă să-i îndrăgim inclusiv pe… bădăranii care, de ce nu, sunt şi ei oameni – şi nu oricum, ci bogaţi, de lume, iubitori de familie (în felul lor! Dar ce mai contează… au trecut atâtea secole…). Aceloraşi scenografi numiţi mai sus le datorăm asta (…)

Şi cum dragostea străbate, chiar nenumită, povestea italiană, ea învinge. Şi îmblânzeşte nu doar personajele, ci şi publicul. Care rămâne captivat de la început până la sfârşit şi, sunt sigură, se îndrăgostește de spectacol. La fel, de echipa TMF condusă cu delicateţe (aşa pare) de Petru Vutcărău. Iată cum, din multiple, fine şi delicate detalii, se naşte nu doar impresia, emoţia, farmecul artei Thaliei ori lacrima (bucuriei, speranţei), ci mai cu seamă o memorabilă reprezentare a sublimului în actul teatral”.

”Asta-i tinerețea noastră”, premieră la Teatrul ”Maria Filotti”

*Regia Radu Iacoban, după piesa omonimă a americanului Kenneth Lonergan * Avanpremieră în 19 ianuarie 2020, sala studio, ora 18.00

     Noul an teatral (dar tot în agenda stagiunii 2019-2020) începe la ”Maria Filotti” cu o piesă americană, regizată de Radu Tudoran – cel care ne-a bucurat teribil cu o ”Cântăreața Cheală” foarte bine lucrată, inteligent transpusă scenic, folosind la maximum potențialul actoricesc al unei echipe strălucite.  Foto din timpul repetițiilor de Radu Iacoban.

Duminică, 19 ianuarie 2020, de la ora 18.00 ne vom întâlni la avanpermieră in sala studio „Bujor Macrin” cu spectacol „Asta-i viața noastră” de Kenneth Lonergan, cum am spus deja în regia lui Radu Iacoban care a și tradus textul.

Distribuția:
personajul Dennis Ziegler – Nicholas Cațianis
personajul Jessica Goldman – Blanca Doba
personajul Warren Straub – Ciprian Chiricheș

Scenografia: Tudor Prodan
Light designer: Bogdan Gheorghiu

Radu Iacoban: “Am avut șansa să îl cunoscpe Kenneth Lonergan – autorul, nu persoana… într-o librărie mică din New York. Eram acolo cu o echipă de oameni talentați selectați de Andrei Șerban în cadrul Academiei Itinerante care îi poartă numele, coordonați fiind de doamna Corina Șuteu. Și răsfoind în librăria asta tot felul de texte, care mai de care mai dramatice sau comice sau contemporane, am dat cu cu ochii de “Asta-i Tinerețea noastră” sau “This is Our Youth” ca să fiu mai sincer și precis. Mi-am zis: uite un text cu tineri, dar nu numai pentru tineri. O comedie care nu e doar comedie și niște situații “cărnoase” pentru actori. Nu aveam aspirații regizorale pe vremea aceea, dar îmi era clar că voiam să fac parte dintr-un spectacol care să aibă acest text ca punct de plecare. Ajuns în România l-am tradus în mai puțin de o săptămână. Și am reușit să îl montez trei ani mai târziu împreună cu trei actori talentați – Conrad Mericoffer, Paul Ipate și Ioana Blaj – la Godot Cafe-Teatru, scenografiați fiind de Ana Ularu. Spectacolul s-a jucat un timp, dar, fiind într-un mediu independent, și-a trăit viața decent și mai apoi s-a pierdut in neant. Și iată că acum, dupa cinci ani, soarta îmi surâde din nou și pot să îl montez într-un teatru drag mie, așa cum e Teatrul Maria Filotti. Cu cei doi actori proaspăt veniți în echipa teatrului – Nicholas Cațianis și Blanca Doba – și cu un actor – Ciprian Chiricheș – care să sperăm că va debuta la fel de în forță cum o vor face și ceilalți doi. Împreună cu scenograful Tudor Prodan și cu light designer-ul Bogdan Gheorghiu – cu care am colaborat atât de frumos în teatru la productia anterioară cu “Cântareața Cheală”, ne pornim iar la drum conștienți fiind că: Va fi altfel. Va fi nou. Va fi pentru un public tânăr si nu numai. Va aduce un aer de prospețime ca de cele mai multe ori!“

”Magia fulgilor de nea”, premieră la Teatrul de Păpuși ”Cărăbuș” – invitație

*În 8 decembrie 2019, de la ora 11.00

  Un nou spectacol s-a pregătit zilele acestea la Brăila, un frumos dar de iarnă pentru copiii brăileni oferit cu mult drag de echipa Teatrului de Păpuși ”Cărăbuș” – direcror Daniela Mihovici. Am asistat la o repetiție și pot mărturisi că bucuria jocului este dublată de farmecul poveștii cu fetița Clara, de frumusețea scenică… și dacă mie mi-a plăcut, cu siguranță că micuții vor fi la fel, fascinați de poveste, de personaje și de… magia sărbătorilor care ne prinde pe toți, mari și mici în această perioadă.

”Magia fulgilor de nea” este un spectacol lucrat pe un text original de Georgeta Lozincă – regizorul spectacolului  (Notă. Actriță la Târgu-Mureș). scenografia este realizată de Tomos Tünde, muzica originală este compusă de Zeno Apostolache Kiss. Interpretează și mânuiesc păpuși (frumoase, amuzante – păsările!) Daniela Antonescu, Ioana POpescu, Aurora Popescu, Sofia Gabriela Cătrună, Gabriela Picuș, Iulian Gheorghe, Adrian Nicolae.

Foto din repetiții de Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei, cu regizorul pe scenă împreună cu Daniela Antonescu (și păpușa Clara) și Iulian Gheorghe.

Premiera este programată pentru data de 8 decembrie 2019, de la binecunosuta oră 11.00.  Vor fi două avanpremiere, în 6 decembrie – de Sf. Nicolae, bineînțeles că aici povestea este oferită cadou în programul pe care Primăria Brăila l-a pregătit în ziua dedicată patronului spiritual al orașului Brăila.

Festivalul Internaţional de Film Independent „Anonimul” 2019, ediţia a XVI-a

*Ca de fiecare dată la Sfântu-Gheorghe, în Delta Dunării * În perioada 5 – 11 august 2019

   A 16-a ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent „Anonimul” (http://www.festival-anonimul.ro/) se desfăşoară în perioada 5 – 11 august 2019, la Sfântu-Gheorghe, în Delta Dunării. Filmele rulează continuu, proiecțiile având loc în cele 2 săli de cinema din Green Village, în timpul zilei, iar în timpul nopții, în aer liber pe ecranul uriaș din camping. Festivalul are două secțiuni competiționale: Lungmetraj & Scurtmetraj Ficțiune și Animație. Premiile se acordă prin votul publicului. Programele necompetitive cuprind: panorama internațională- filme premiate la alte festivaluri din anul respectiv, omagii, retrospective; programul Actori în spatele camerei- cu filme realizate de actori deveniți regizori; Off Românesc – proiecții de filme românești de lung, mediu și scurtmetraj; proiecții speciale cu tematici ecologice & globale & programe speciale; sesiuni de întrebări și răspunsuri cu reprezentanții filmelor proiectate la Festival, dezbateri publice cu realizatori de film, critici de film, invitați

Aşa cum anunţă organizatorii, manifestarea propune propune publicului filme în premieră în România, proiecții speciale, un program special dedicat regizorului Sergei Loznitsa care va fi recompensat anul acesta cu Trofeul ANONIMUL pentru contribuția sa la frumusețea cinematografiei universale, dezbateri, concerte și DJ set-uri. Cele 7 titluri semnate Sergei Loznitsa ce vor fi prezentate publicului de la Sfântu Gheorghe, în prezența regizorului, sunt „My Joy” și „In the Fog” – primele lungmetraje de ficțiune semnate de Loznitsa (îl au în distribuție Vlad Ivanov), „A Gentle Creature” și „Donbass” – filmul care a câștigat premiul pentru regie la Cannes 2018, documentarele „Maidan”, „Austerlitz” și „The Trial”.

Deschide festivalul „The Dead Don’t Die”, cel mai nou film semnat de Jim Jarmusch care a fost prezentat şi în competiția oficială la Cannes 2019. Peste 550 de scurtmetraje din 46 de ţări au fost înscrise pentru competiţia de scurtmetraj internaţional şi scurtmetraj românesc Anonimul 16. În Romanian OFF Section, publicul de la ANONIMUL va putea urmări în avanpremieră şi „La Gomera” – noul film al lui Corneliu Porumboiu, care va fi proiectat la Sfântu Gheorghe în prezența actorilor Vlad Ivanov și Julieta Szönyi cunoscută publicului român pentru rolurile Adnana din „Toate pânzele sus” (r. Mircea Mureșan, 1977), Otilia din „Felix și Otilia” (regia Iulian Mihu, 1972), „Arest”, în regia lui Andrei Cohn, recent lansat în competiţia East of the West a Festivalului de la Karlovy Vary și câștigător al Premiului Zilelor Filmului Românesc la TIFF 2019. Din distribuția filmului fac parte Alexandru Papadopol și Iulian Postelnicu, acesta din urmă participând, alături de regizorul filmului, Andrei Cohn, la o discuție cu publicul ANONIMUL, care va avea loc sâmbătă, 10 august.

În competiţia de scurtmetraj românesc: “Washington”, regia Gabriel Achim; “Chronochibezia sau cazul tânărului săritor în timp”, regia Radu Bărbulescu; “Telefonul”, regia Anca Damian; “Patul lui Procust”, regia Andrian Împărăţel; “Albastru şi roşu în proporţii egale”, regia Georgiana Moldoveanu; “Ceva”, regia Paul Mureşan; “Trofesul tinereţii”, regia Răzvan Oprescu; “Monstrul”, regia Laura Pop; “Miss Sueno”, regia Radu Potcoavă; “Afganistanii”, regia Adrian Silişteanu; “Necunoscuţi”, regia Ioachim Stroe; “Dacă nu eşti sigur, nu lua”, regia Vera Surăţel; “Ultimul drum spre mare”, regia Adi Voicu.

În competiţia de scurtmetraj internaţional: “The summer and all the rest”, regia Sven Bresser, Olanda; “Pornstar”, regia Maxime Caperan şi Thomas Finkielkraut, Franţa; “Community gardens”, regia Vytautas Katkus, Lituania; “Scleroderma domesticus”, regia Mattia Lunardi, Italia; “The Imminent immanent”, regia Carlo Francisco Manatad, Filipine- Sigapore-Italia; “The Beast”, regia Filippo Meneghetti, Franţa; “As up to now”, regia Katalin Moldovai, Ungaria; “In our sinagogue, regia Ivan Orlenko, Ucraina-Franţa; “Piggy”, regia Carlota Pereda, Spania; “Colaholic”, regia Marcin Podolec, Polonia; “The Role”, regia Farnoosh Samadi, Iran; “Moth”, regia Shu Zu, S.U.A

Festival internațional de statui vivante 2019, ediția IX în București

*Organizat, ca de fiercare dată, de Teatrul Masca – participant cu 11 statui vivante în premieră * În perioada 14 – 17 iunie * Cu invitați din Spania, Portugalia, Serbia, Istrael, Austria, Anglia și SUA

    Teatrul Masca (inființat de actorul Mihai Mălaimare, pănâ în urmă cu foarte puțin timp managerul instituției acum condusă de Anca Dana Florea http://www.masca.ro/teatru/) din București organizează a IX-a ediție a Festivalului internațional de statui vivante (FISV) cu un program generos, cu atracții deosebite pentru publicul care începe să cunaoscă acest gen de teatru și chiar să devină public fidel. FISV 2019 se desfășoară în perioada 14 – 17 iunie cu participarea actorilor Teatrului Masca, organizatorul manifestării – ca fiecare ediție, de altfel – care prezintă 11 statui vivante în premieră și cu peste 30 de invitați din străinătate.

Mesajul principal al acestei ediții este că EXISTĂM! Se împlinesc 9 ani de la prima ediție, timp în care acest proiect devenit o certitudine, a impus  festivalul ca pe un brand de sine stătător, contribuind, alături de alte evenimente, la alinierea orașului București cu marile orașe europene care au festivaluri de teatru de stradă. Vor fi 45 de spectacole de statui vivante, variate din punct de vedere stilistic și ofertante pentru toate categoriile de vârstă. Astronauți, personalități istorice, zei cunoscuți ai antichității și zei noi care vor să vă arate puterile lor, personaje de benzi desenate și eroi din ultimele filme de la Hollywood, statui care vă vor povesti istoria dansului din egiptul antic și până în prezent. Sunt numai câteva dintre statuile pe care le veți descoperi la această ediție a festivalului. Cu invitați din Spania – Alucinarte cu Animacion Teatral- Los Tubo, Portugalia, Serbia, Istrael, Austria, Anglia – The Big Hat Company cu Wooden Men, SUA – Robert Jay Shangle cu Moving Experience, ediția a 9-a a Festivalului Internațional de Statui Vivante vine să confirme existența și necesitatea acestui tip de spectacol, reprezentat de statuie, frmulă teatrală cu a cărei formare și transformare suntem, din fericire contemporani!” – organizatorii. Festivalul are sprijin financiar de la Primăria București.

program ediție

14 iunie, de la ora 20.00 Noaptea Statuilor Vivante, în Grădina Casei Filipescu Cesianu
15 iunie, orele 17.30 – 22.00 în Parcul Al. I Cuza
16 – 17 iunie, orele 17.30 – 22.00 în Parcul Regele Mihai I, intrarea dinspre Șos. Nordului – Roata mare.

Secvență din spectacolul ”istoria dansului” al Teatrului Masca la premiera sa care a avut loc la Brăila, în timpul Festivalului Florilor 2019. Video de Armanda Filipine pe pagina Facebook a revistei de cultură și informație Braila Chirei

”Doi pe un balansoar” la TMF, un argument pentru dragoste

*Spectacolul de la Brăila în care joacă exemplar Alin Florea și Corina Moise poartă amprenta artistică semnată Victor Ioan Frunză, direcție de scenă și Adriana Grand, scenografie

Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) ne-a invitat prin managerul Lucian Sabados (https://brailachirei.wordpress.com/2019/05/05/doi-pe-un-balansoar-spectacol-nou-la-braila/) la noul spectacol „Doi pe un balansoar” în direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, scenografia Grand Adriana și am avut bucuria, în acea seară de 7 mai 2019, să redescoperim valențele artei Thaliei prin intermediul unei povești de dragoste cu doi protagoniști personalități puternice, ființe firave în interior, personaje excepțional interpretate de doi minunați actori: Alin Florea și Corina Moise.

O frântură de viaţă plină de speranţe şi vise, cu doi oameni care nu reuşesc să-şi armonizeze paşii chiar şi când se află pe aceeaşi cale… Iubesc, dăruiesc iubire, dar sentimentele lor nu se suprapun în aceeaşi oglindă cu toate că aparenţele spun altceva. Un spectacol în care emoţia creşte încet dar atât de puternic încât nu te lasă insensibil (poate doar dacă eşti vreunul dintre cei care vin la teatru ca la piaţă, să existe motiv barfă după… eventual despre cum era imbrăcată actriţa…). O poveste care te urmăreşte. Pentru că echipa a pus suflet acolo şi asta se simte! O scenă – cameră dublă, cu una mai înălţată decât cealaltă – poate pentru că unul dăruieşte mai mult (şi suferă mai mult – el? ea? sau fiecare altfel… ca în viață!). Plus o coloană sonoră cu multe delicii muzicale.

Foto de Grand Adriana – scenograful spectacolului.

        Alin Florea – impecabil în rol, ca de fiecare dată, veridic. Dăruind ce credea că poate primi, suferind, iubind, sperând, înşelând ce e mai greu de trăit – propriile aşteptări…
Corina Moise– personajul feminin creionat cu delicateţe şi forţă în acelaşi timp, pur şi simplu minunată!

        Spectacol memorabil. Răvăşitor, dar emoţia crescând gradual, astfel încât la final să simţi sentimentele ca într-un duş rece făcut afară, în plină iarnă, când de fapt doreai o baie caldă… Cum speram să fie încă un spectacol în direcția de scenă Victor Ioan Frunză şi cu scenografia semnată Grand Adriana. O frumuseţe a Thaliei care vine din toate părţile: de la text şi de la jocul actorilor, de la detaliile scenice şi de la muzică, de la umbre şi lumini, de la cele nespuse – doar sugerate de gesturi şi priviri şi lacrimi şi şoapte…

Cum s-ar spune… de revăzut și aplaudat!

                      Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

 

„Doi pe un balansoar”, spectacol nou la Brăila

*La Teatrul „Maria Filotti”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză şi scenografia Adrianei Grand * Avanpremiera în 7 mai 2019

O perioadă prolifică pentru Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi publicul său. Lucrate aproape simultan, două premiere văd luminile rampei: „True West” de Sam Shepard (https://brailachirei.wordpress.com/2019/04/28/true-west-o-noua-premiera-marca-vlad-cristache-la-braila/) şi „Doi pe un balansoar”

William Gibson

(publicul brăilean a mai vizionat spectacolul, demult…).  Ultima provocare este un spectacol în direcţia de scenă a binecunoscutului Victor Ioan Frunză, cu scenografia semnată Adriana Grand – artist plastic şi scenograf, cu doi actori apreciaţi de iubitorii Thaliei – Corina Moise şi Alin Florea (din echipa TMF) şi care va putea fi vizionat la sala Studio „Bujor Macrin”. Foto, preluare de pe Wikipedia, cu scriitorul americano-canadian William Gibson născut în 17 martie 1948, autorul textului-scenariu.

Avanpremiera spectacolului „Doi pe un balansoar” este programată marţi – 7 mai 2019, de la ora 19.00. Invitaţia managerului Lucian Sabados exte suficient de explicită: „O poveste de iubire – în distribuţie fiind doi redutabili actori, Corina Moise şi Alin Florea, care oferă, ca de fiecare dată, o demonstrație teatrală de mare intensitate , emoție și performanță actoricească – o complicată relație de dragoste dintre un avocat și o dansatoare, într-un New York imposibil. O femeie care atrage ca un magnet bărbați nepotriviți, escroci sentimentali, cinici, victima perfectă, cea care rămâne deobicei singură, nefericită, fără de noroc și care într-o zi cunoaște un bărbat, primul din viața ei, care nu vrea să profite de ea, cel care o transformă dintr-o persoană singuratică, plină de complexe, într-o femeie mândră de frumusețea ei. Însă acea zi minunată trece, dispare, odată cu cel care o iubise cu adevărat. <Doi pe un balansoar>, prin premiera sa new-yorkeză din 1957 a reprezentat debutul propriu-zis al autorului în teatru. După 1957 piesa face o strălucită carieră internațională. Roluri memorabile au fost create pe scenă, cel feminin de Anne Bancroft, Shirley MacLaine, Annie Girardeau, cel masculin de Robert Mitchum, Peter French, Henri Fonda, Jean Marais, Marcello Mastroiani de-a lungul anilor, în montări de excepție precum cele ale lui Peter Brook, Luchino Visconti, Miklos Gabor ș.a. La noi în ţară, istoria spectacologiei românesti evidenţiază ca memorabil spectacolul Teatrului Mic din Bucuresti, de la începutul anilor 1970, cu o lectură exemplara a marelui regizor Radu Penciulescu, avându-i în distribuţie pe nimeni altţi decât Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc. Acum valorosul nostru coleg, Victor Ioan Frunză ne (şi va) propune o lectură proprie, rodul unei experienţe de teatru şi de viaţă cu totul deosebite. Consider un adevărat privilegiu darul colegului nostru, al minunatei scenografe şi al colegilor actori. Şi o şansă pentru o Brăilă culturală de a promova texte, autori şi realizatori de o valoare incontestabilă. Numai cu un program repertorial valoros si stimulativ poti” provoca” trupa si publicul, prin marea performanta! Acest mare eveniment teatral, chiar dacă este programat intr-o zi de marţi se cuvine a fi onorat de publicul brăilean, asa cum îl ştim noi, cei de pe scenă, un public entuziast, exigent, mândru, care ştie să îşi preţuiască valorile şi să le sprijine prin prezenţa sa„.

”Rapunzel”, premieră la Teatrul de Păpuşi „Cărăbuş” Brăila

*Duminică, 9 decembrie 2018, de la ora 11.00 * Spectacol regizat de Georgeta Lozincă 

   Teatrul de Păpuși ”Carăbuș” din Brăila – manager Daniela Mihovici – a pregătit un nou spectacol, ”Rapunzel” de Frații Grimm. Premiera este programată pentru duminică, 8 decembrie 2018, ora 11.00. Organizatorii invită doritorii să rezerve bilete la numărul de tel. 0787515344: intrarea se face în limita locurilor disponibile.

Regia noului spectacol este semnată Georgeta Lozincă, scenografia (şi păpuşi) Tomos Tünde, asistent scenografie Cosmin Grama, muzica este compusă de Zeno Apostolache-Kiss. În distribuţie, actorii Daniela Antonescu, Ioana Popescu, Gabriela Elena Picuş, Iulian Gheorghe dau viaţă personajelor şi le insuflă, ca de fiecare dată, dragostea fără care chipurile de păpuşă nu ar reuşi să fie atractive.

 

din spectacolul brăilean „Rapunzel” după fraţii Grimm

Mi-a făcut o deosebită plăcere punerea în scenă a acestui spectacol, alături de vechii mei colaboratori, dar mai ales realizarea concepției împreună cu talentații actori ai Teatrului ”Cărăbuș”. Urmând povestea originală, am adus pe scenă o trupă de actori ambulanți care vor prezenta povestea frumoasei Rapunzel. Personajele frumos conturate, jocul dinamic și plin de umor, vor face deliciul publicului” – Georgeta Lozincă.

 

** * Nota redacţiei (Armanda Filipine, revista de cultură şi informaţie Braila Chirei) „Rapunzel” a fost preluată de talentaţii autori  din folclorul german. Fraţii Grimm au publicat poveste,a prelucrată în stilul personal, în 1812.

De menţionat că vizionarea piesei de teatru nu exclude lectura poveştii – a cărţii omonime, ba din contră. Părinţii, educatorii, prietenii ar trebui să facă efortul – necesar! – de a-i îndruma pe copii spre lectură. În primul rând pentru o mai bună înţelegere a scenariului piesei, descifrarea corectă a personajelor şi a implicaţiilor subiectului. Să nu uităm  că marile poveşti ale copilăriei sunt pline de poveţe şi de înţelepciune; de aceea ne şi adăpăm sufletul permanent de la ele, de aceea recitim cu drag – la orice vârstă – poveştile clasice. Din păcate, la o rapidă căutare pe net nu am descoperit vreo carte recentă cu textul integral, ci numai volume de carte ilustrată (nu recomand), aşa că va trebui să mergeţi la bibliotecă dacă nu o aveţi acasă…

De ce să vedem Film românesc sau ”Întoarcerea din iad”, la superlativ

*Regia, scenariul, imaginea și montajul, actorii fac din peliculă una de referință, o adevărată lecție despre cum trebuie să fie un film bun

    TVR 2 are duminica în program film românesc. O idee excelentă, mai ales în contextul în care România nu prea mai are cinematografe, iar la Mall nu întotdeauna sunt programate cu generozitate producții de-ale noastre. Poate că unii se feresc să vadă filmele despre care au aflat că sunt cam prea aproape de viața reală, adică de ce să mai vedem cât de anapaooda sau de urât trăim, ori nu doresc să își amintească epoca dinante de 1989 și prin intermediul peliculelor. Dar uneori, merită. Așa cum e cazul cu ”Întoarcerea din iad”, film din 1983 regizat de Nicolae Mărgineanu, cu un scenariu de Petre Sălcudeanu după nuvela ”Jandarmul” a lui Ion Agârbiceanu. Cum perioada în care s-a turnat filmul era în plină dictatură, ce uza cu voluptate – am aflat din multiple mărturii scrise și povestite – de cenzură, Mărgineanu a preferat să facă un film care ne duce în alt veac, în altă lume – cea a țărănimii dinainte de exproprieri și CAP-uri, a războiului încă uman (Notă. Acum e unul mai degrabă al mașinăriilor – computere, rachete deleghidate, al scuturilor computerizate, al proiecțiilor care păcălesc radare etc.).

Filmul este superb imagistic – de altfel Nicolae Mărgineanu a fost întâi de toate un specialist în imagine (a absolvit UNATC la această secție în 1969), are o bogăție de caractere (aici e meritul lui Agârbiceanu, dar și al lui Sălcudeanu care știe să extragă bine esențele) cum rar găsește un regizor modern în scenariile de astăzi, este jucat impecabil – mai ales dacă ne referim la actorii din capul listei de distribuție, pentru că ei au consistență în rol: Constantin Brînzea, Maria Ploae, Remus Mărgineanu, Ana Ciontea. Drama, indiferent că e legată de iubire și patimă, de război și camaraderie se conturează în tonuri care creează un tablou ca de Rembrandt, cu multă umbră și cu lumină doar atât cât să dea și mai mult sens lacrimii.

”Întoarcerea din iad” este realizat în stil realist, fără multă simbolistică – e drept și că în vremea lui Agârbiceanu nu prea se lucra așa în literatura română. Replicile nu ne pun pe gânduri, ci transmit exact, dar corect, starea și emoțiile personajelor. Imaginile sunt explicite și crude. Dacă e amor, el se vede și se simte în public, dacă e război e urât și e moarte. Fără să fie folosit în exces, prim-planul ne arată actori minunați care ne fac să fim mândri de școala românească de actorie. Expresii, priviri, replici, încruntări, chiar plâns și urlete – toate sunt dozate ca la farmacie asfel încât să nu distorsioneze, ci să completeze fericit (din punct de vedere artistic) scenele. Lumea rurală românească, cu morala ei binecunoscută – dar încălcată adesea de unii și alții, mai ales în iubire care se transformă și în adulter, soțul care se întâlnește pe ascuns și cu fosta iubită din tinerețe (ca în cazul unor personaje principale din film) sau în iubire de compromis (căsătoriile din interes sau la sugestia părinților) – este pictată în culori calde, nu se face mare tapaj de defecte, ci se urmărește cu acribie firul poveștii. Finalul e trist – eroul principal, scăpat ca prin minune cu viață din război, e pe undeva internat la nebuni, iar cele două femei pe care le-a iubit suferă fiecare în felul ei. Regizorul intervine în firul narativ doar ca să pună ordine în idei, arătând privitorului unde să fie atent la detalii sau când să urmărească de la distanță contextul integrator. Povestea însăși nu te scapă, nu te lasă să pleci din fața ecranului nici măcar o clipă. Fiecare detaliu te face să urmărești cu emoție continuarea – nu degeaba Sălcudeanu a vândut bine roman polițist (Poate că unii critici nu îl așează în rândul marilor scriitori, dar el este un autor onest, care face servicii literaturii din genul policier – chiar dacă și aici descoperim concesii făcute regimului comunist… Dar acum avem maturitatea să trecem peste ele).

Nu am fost atentă la coloana sonoră, dar e clar că ea se potrivește de minune din moment ce nu a intervenit perturbator (uneori, marile nume ale muzicii fac asta fără să vrea, muzica devenind personaj principal și obligându-te să îi dai atenție specială… Nu întotdeauna e rău asta!) în șirul narativ cinematografic.

Una peste alta, am vrut doar să vă atrag atenția asupra faptului că Filmul Românesc merită din plin atenția noastră. Că ne spune ceva despre a șaptea artă și nu e mereu ”vândut” politicului, așa cum au încercat unii să acrediteze, vorbind despre pelicule realizate în perioada comunistă – e drept că în unele scenarii apar și asemenea idei, care au fost puse acolo spre a ajuta filmul să treacă de cenzură (ex. Comisarul Moldovan al lui Sergiu Nicolaescu… făcând pe prietenul comuniștilor dizidenți în lumea regimului fascisto-legionar). Vă garantez că și dacă îl revedeți, filmul despre care v-am vorbit își păstrează prospețimea (cum mi se întâmpă mie când revâd seria comediilor B.D. regia Mircea Drăgan, nu mă satur de ele!) pentru că sunt realmente bune. Foarte bune! Artistic. Estetic.

Armanda Filipine. revista de cultură și informație Braila Chirei