Arhive etichetă: actori

”Doi pe un balansoar” la TMF, un argument pentru dragoste

*Spectacolul de la Brăila în care joacă exemplar Alin Florea și Corina Moise poartă amprenta artistică semnată Victor Ioan Frunză, direcție de scenă și Adriana Grand, scenografie

Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) ne-a invitat prin managerul Lucian Sabados (https://brailachirei.wordpress.com/2019/05/05/doi-pe-un-balansoar-spectacol-nou-la-braila/) la noul spectacol „Doi pe un balansoar” în direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, scenografia Grand Adriana și am avut bucuria, în acea seară de 7 mai 2019, să redescoperim valențele artei Thaliei prin intermediul unei povești de dragoste cu doi protagoniști personalități puternice, ființe firave în interior, personaje excepțional interpretate de doi minunați actori: Alin Florea și Corina Moise.

O frântură de viaţă plină de speranţe şi vise, cu doi oameni care nu reuşesc să-şi armonizeze paşii chiar şi când se află pe aceeaşi cale… Iubesc, dăruiesc iubire, dar sentimentele lor nu se suprapun în aceeaşi oglindă cu toate că aparenţele spun altceva. Un spectacol în care emoţia creşte încet dar atât de puternic încât nu te lasă insensibil (poate doar dacă eşti vreunul dintre cei care vin la teatru ca la piaţă, să existe motiv barfă după… eventual despre cum era imbrăcată actriţa…). O poveste care te urmăreşte. Pentru că echipa a pus suflet acolo şi asta se simte! O scenă – cameră dublă, cu una mai înălţată decât cealaltă – poate pentru că unul dăruieşte mai mult (şi suferă mai mult – el? ea? sau fiecare altfel… ca în viață!). Plus o coloană sonoră cu multe delicii muzicale.

Foto de Grand Adriana – scenograful spectacolului.

        Alin Florea – impecabil în rol, ca de fiecare dată, veridic. Dăruind ce credea că poate primi, suferind, iubind, sperând, înşelând ce e mai greu de trăit – propriile aşteptări…
Corina Moise– personajul feminin creionat cu delicateţe şi forţă în acelaşi timp, pur şi simplu minunată!

        Spectacol memorabil. Răvăşitor, dar emoţia crescând gradual, astfel încât la final să simţi sentimentele ca într-un duş rece făcut afară, în plină iarnă, când de fapt doreai o baie caldă… Cum speram să fie încă un spectacol în direcția de scenă Victor Ioan Frunză şi cu scenografia semnată Grand Adriana. O frumuseţe a Thaliei care vine din toate părţile: de la text şi de la jocul actorilor, de la detaliile scenice şi de la muzică, de la umbre şi lumini, de la cele nespuse – doar sugerate de gesturi şi priviri şi lacrimi şi şoapte…

Cum s-ar spune… de revăzut și aplaudat!

                      Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

 

„Doi pe un balansoar”, spectacol nou la Brăila

*La Teatrul „Maria Filotti”, în direcţia de scenă a lui Victor Ioan Frunză şi scenografia Adrianei Grand * Avanpremiera în 7 mai 2019

O perioadă prolifică pentru Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi publicul său. Lucrate aproape simultan, două premiere văd luminile rampei: „True West” de Sam Shepard (https://brailachirei.wordpress.com/2019/04/28/true-west-o-noua-premiera-marca-vlad-cristache-la-braila/) şi „Doi pe un balansoar”

William Gibson

(publicul brăilean a mai vizionat spectacolul, demult…).  Ultima provocare este un spectacol în direcţia de scenă a binecunoscutului Victor Ioan Frunză, cu scenografia semnată Adriana Grand – artist plastic şi scenograf, cu doi actori apreciaţi de iubitorii Thaliei – Corina Moise şi Alin Florea (din echipa TMF) şi care va putea fi vizionat la sala Studio „Bujor Macrin”. Foto, preluare de pe Wikipedia, cu scriitorul americano-canadian William Gibson născut în 17 martie 1948, autorul textului-scenariu.

Avanpremiera spectacolului „Doi pe un balansoar” este programată marţi – 7 mai 2019, de la ora 19.00. Invitaţia managerului Lucian Sabados exte suficient de explicită: „O poveste de iubire – în distribuţie fiind doi redutabili actori, Corina Moise şi Alin Florea, care oferă, ca de fiecare dată, o demonstrație teatrală de mare intensitate , emoție și performanță actoricească – o complicată relație de dragoste dintre un avocat și o dansatoare, într-un New York imposibil. O femeie care atrage ca un magnet bărbați nepotriviți, escroci sentimentali, cinici, victima perfectă, cea care rămâne deobicei singură, nefericită, fără de noroc și care într-o zi cunoaște un bărbat, primul din viața ei, care nu vrea să profite de ea, cel care o transformă dintr-o persoană singuratică, plină de complexe, într-o femeie mândră de frumusețea ei. Însă acea zi minunată trece, dispare, odată cu cel care o iubise cu adevărat. <Doi pe un balansoar>, prin premiera sa new-yorkeză din 1957 a reprezentat debutul propriu-zis al autorului în teatru. După 1957 piesa face o strălucită carieră internațională. Roluri memorabile au fost create pe scenă, cel feminin de Anne Bancroft, Shirley MacLaine, Annie Girardeau, cel masculin de Robert Mitchum, Peter French, Henri Fonda, Jean Marais, Marcello Mastroiani de-a lungul anilor, în montări de excepție precum cele ale lui Peter Brook, Luchino Visconti, Miklos Gabor ș.a. La noi în ţară, istoria spectacologiei românesti evidenţiază ca memorabil spectacolul Teatrului Mic din Bucuresti, de la începutul anilor 1970, cu o lectură exemplara a marelui regizor Radu Penciulescu, avându-i în distribuţie pe nimeni altţi decât Leopoldina Bălănuţă şi Victor Rebengiuc. Acum valorosul nostru coleg, Victor Ioan Frunză ne (şi va) propune o lectură proprie, rodul unei experienţe de teatru şi de viaţă cu totul deosebite. Consider un adevărat privilegiu darul colegului nostru, al minunatei scenografe şi al colegilor actori. Şi o şansă pentru o Brăilă culturală de a promova texte, autori şi realizatori de o valoare incontestabilă. Numai cu un program repertorial valoros si stimulativ poti” provoca” trupa si publicul, prin marea performanta! Acest mare eveniment teatral, chiar dacă este programat intr-o zi de marţi se cuvine a fi onorat de publicul brăilean, asa cum îl ştim noi, cei de pe scenă, un public entuziast, exigent, mândru, care ştie să îşi preţuiască valorile şi să le sprijine prin prezenţa sa„.

”Rapunzel”, premieră la Teatrul de Păpuşi „Cărăbuş” Brăila

*Duminică, 9 decembrie 2018, de la ora 11.00 * Spectacol regizat de Georgeta Lozincă 

   Teatrul de Păpuși ”Carăbuș” din Brăila – manager Daniela Mihovici – a pregătit un nou spectacol, ”Rapunzel” de Frații Grimm. Premiera este programată pentru duminică, 8 decembrie 2018, ora 11.00. Organizatorii invită doritorii să rezerve bilete la numărul de tel. 0787515344: intrarea se face în limita locurilor disponibile.

Regia noului spectacol este semnată Georgeta Lozincă, scenografia (şi păpuşi) Tomos Tünde, asistent scenografie Cosmin Grama, muzica este compusă de Zeno Apostolache-Kiss. În distribuţie, actorii Daniela Antonescu, Ioana Popescu, Gabriela Elena Picuş, Iulian Gheorghe dau viaţă personajelor şi le insuflă, ca de fiecare dată, dragostea fără care chipurile de păpuşă nu ar reuşi să fie atractive.

 

din spectacolul brăilean „Rapunzel” după fraţii Grimm

Mi-a făcut o deosebită plăcere punerea în scenă a acestui spectacol, alături de vechii mei colaboratori, dar mai ales realizarea concepției împreună cu talentații actori ai Teatrului ”Cărăbuș”. Urmând povestea originală, am adus pe scenă o trupă de actori ambulanți care vor prezenta povestea frumoasei Rapunzel. Personajele frumos conturate, jocul dinamic și plin de umor, vor face deliciul publicului” – Georgeta Lozincă.

 

** * Nota redacţiei (Armanda Filipine, revista de cultură şi informaţie Braila Chirei) „Rapunzel” a fost preluată de talentaţii autori  din folclorul german. Fraţii Grimm au publicat poveste,a prelucrată în stilul personal, în 1812.

De menţionat că vizionarea piesei de teatru nu exclude lectura poveştii – a cărţii omonime, ba din contră. Părinţii, educatorii, prietenii ar trebui să facă efortul – necesar! – de a-i îndruma pe copii spre lectură. În primul rând pentru o mai bună înţelegere a scenariului piesei, descifrarea corectă a personajelor şi a implicaţiilor subiectului. Să nu uităm  că marile poveşti ale copilăriei sunt pline de poveţe şi de înţelepciune; de aceea ne şi adăpăm sufletul permanent de la ele, de aceea recitim cu drag – la orice vârstă – poveştile clasice. Din păcate, la o rapidă căutare pe net nu am descoperit vreo carte recentă cu textul integral, ci numai volume de carte ilustrată (nu recomand), aşa că va trebui să mergeţi la bibliotecă dacă nu o aveţi acasă…

De ce să vedem Film românesc sau ”Întoarcerea din iad”, la superlativ

*Regia, scenariul, imaginea și montajul, actorii fac din peliculă una de referință, o adevărată lecție despre cum trebuie să fie un film bun

    TVR 2 are duminica în program film românesc. O idee excelentă, mai ales în contextul în care România nu prea mai are cinematografe, iar la Mall nu întotdeauna sunt programate cu generozitate producții de-ale noastre. Poate că unii se feresc să vadă filmele despre care au aflat că sunt cam prea aproape de viața reală, adică de ce să mai vedem cât de anapaooda sau de urât trăim, ori nu doresc să își amintească epoca dinante de 1989 și prin intermediul peliculelor. Dar uneori, merită. Așa cum e cazul cu ”Întoarcerea din iad”, film din 1983 regizat de Nicolae Mărgineanu, cu un scenariu de Petre Sălcudeanu după nuvela ”Jandarmul” a lui Ion Agârbiceanu. Cum perioada în care s-a turnat filmul era în plină dictatură, ce uza cu voluptate – am aflat din multiple mărturii scrise și povestite – de cenzură, Mărgineanu a preferat să facă un film care ne duce în alt veac, în altă lume – cea a țărănimii dinainte de exproprieri și CAP-uri, a războiului încă uman (Notă. Acum e unul mai degrabă al mașinăriilor – computere, rachete deleghidate, al scuturilor computerizate, al proiecțiilor care păcălesc radare etc.).

Filmul este superb imagistic – de altfel Nicolae Mărgineanu a fost întâi de toate un specialist în imagine (a absolvit UNATC la această secție în 1969), are o bogăție de caractere (aici e meritul lui Agârbiceanu, dar și al lui Sălcudeanu care știe să extragă bine esențele) cum rar găsește un regizor modern în scenariile de astăzi, este jucat impecabil – mai ales dacă ne referim la actorii din capul listei de distribuție, pentru că ei au consistență în rol: Constantin Brînzea, Maria Ploae, Remus Mărgineanu, Ana Ciontea. Drama, indiferent că e legată de iubire și patimă, de război și camaraderie se conturează în tonuri care creează un tablou ca de Rembrandt, cu multă umbră și cu lumină doar atât cât să dea și mai mult sens lacrimii.

”Întoarcerea din iad” este realizat în stil realist, fără multă simbolistică – e drept și că în vremea lui Agârbiceanu nu prea se lucra așa în literatura română. Replicile nu ne pun pe gânduri, ci transmit exact, dar corect, starea și emoțiile personajelor. Imaginile sunt explicite și crude. Dacă e amor, el se vede și se simte în public, dacă e război e urât și e moarte. Fără să fie folosit în exces, prim-planul ne arată actori minunați care ne fac să fim mândri de școala românească de actorie. Expresii, priviri, replici, încruntări, chiar plâns și urlete – toate sunt dozate ca la farmacie asfel încât să nu distorsioneze, ci să completeze fericit (din punct de vedere artistic) scenele. Lumea rurală românească, cu morala ei binecunoscută – dar încălcată adesea de unii și alții, mai ales în iubire care se transformă și în adulter, soțul care se întâlnește pe ascuns și cu fosta iubită din tinerețe (ca în cazul unor personaje principale din film) sau în iubire de compromis (căsătoriile din interes sau la sugestia părinților) – este pictată în culori calde, nu se face mare tapaj de defecte, ci se urmărește cu acribie firul poveștii. Finalul e trist – eroul principal, scăpat ca prin minune cu viață din război, e pe undeva internat la nebuni, iar cele două femei pe care le-a iubit suferă fiecare în felul ei. Regizorul intervine în firul narativ doar ca să pună ordine în idei, arătând privitorului unde să fie atent la detalii sau când să urmărească de la distanță contextul integrator. Povestea însăși nu te scapă, nu te lasă să pleci din fața ecranului nici măcar o clipă. Fiecare detaliu te face să urmărești cu emoție continuarea – nu degeaba Sălcudeanu a vândut bine roman polițist (Poate că unii critici nu îl așează în rândul marilor scriitori, dar el este un autor onest, care face servicii literaturii din genul policier – chiar dacă și aici descoperim concesii făcute regimului comunist… Dar acum avem maturitatea să trecem peste ele).

Nu am fost atentă la coloana sonoră, dar e clar că ea se potrivește de minune din moment ce nu a intervenit perturbator (uneori, marile nume ale muzicii fac asta fără să vrea, muzica devenind personaj principal și obligându-te să îi dai atenție specială… Nu întotdeauna e rău asta!) în șirul narativ cinematografic.

Una peste alta, am vrut doar să vă atrag atenția asupra faptului că Filmul Românesc merită din plin atenția noastră. Că ne spune ceva despre a șaptea artă și nu e mereu ”vândut” politicului, așa cum au încercat unii să acrediteze, vorbind despre pelicule realizate în perioada comunistă – e drept că în unele scenarii apar și asemenea idei, care au fost puse acolo spre a ajuta filmul să treacă de cenzură (ex. Comisarul Moldovan al lui Sergiu Nicolaescu… făcând pe prietenul comuniștilor dizidenți în lumea regimului fascisto-legionar). Vă garantez că și dacă îl revedeți, filmul despre care v-am vorbit își păstrează prospețimea (cum mi se întâmpă mie când revâd seria comediilor B.D. regia Mircea Drăgan, nu mă satur de ele!) pentru că sunt realmente bune. Foarte bune! Artistic. Estetic.

Armanda Filipine. revista de cultură și informație Braila Chirei

Festival “Arlechino – Caravana Poveştilor” la Braşov, ediţia a IV-a

*În perioada 28 mai – 3 iunie 2018 * Participă 16 teatre din România – din Alba Iulia, „Cărăbuş” din Brăila, Bucureşti, Cluj Napoca, Constanţa, Craiova, Galaţi, Timişoara şi din străinătate – Bulgaria, Italia, Serbia, Ungaria

   Teatrul pentru copii Arlechino (str. Apollonia Hirscher nr. 10, site la https://teatrularlechino.ro) din Braşov organizează a IV-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Copii “Arlechino – Caravana Poveştilor” în perioada 28 mai – 3 iunie 2018. în parteneriat cu Consiliul Local şi Primăria Municipiului Braşov.

Sunt invitate cu spectacole de referinţă pentru arta actorilor păpuşari din repertoriul a 16 teatre din ţară – ex. Teatrul de Păpuşi „Prichindel” din Alba Iulia, Teatrul de Păpuşi „Cărăbuş” din Brăila – manager Daniela Mihovici (care prezintă recenta piesă „Pinocchio” – https://brailachirei.wordpress.com/2017/10/13/pinocchio-premiera-la-teatrul-de-papusi-carabus-braila/) cu echipa formată din actorii Daniela Antonescu, Iulian Gheorghe, Florin Chirpac, Gabriela Picuş, Aurora Popescu, Sofia Gabriela Cătruna, Valentina Lepădatu, Daniel Mecu, Ioana Zarnescu, teatre din Bucureşti, din Cluj Napoca, Constanţa, Craiova, Teatrul „Guliver” din Galaţi, Timişoara şi din Bulgaria, Italia, Serbia, Ungaria. Spectacolele vor avea loc în sala Teatrului Arlechino Braşov şi în sala Centrului Cultural Reduta.
Copiii – de toate vârstele, subliniază organizatorii – sunt aşteptaţi să intre în lumea magică a poveştilor, alături de “Scufiţa rosie”, “Prinţesa şi broscoiul”, “Mica sirena”, ”Cei trei purceluşi”, ”Sânziana şi Pepelea”, ”Gulliver”, “Ivan Turbincă”, “Pinocchio”.

În Bucureşti, Festivalul internațional de statui vivante 2018, ediția a VIII-a

*Organizat de Teatrul Masca în perioada 22 – 28 mai * Statuile vivante pot fi admirate în Grădina Casei Filipescu-Cesianu, Grădina Cismigiu, Parcul Regele Mihai

     Teatrul Masca din Bucureşti – manager şi iniţiator Mihai Mălaimare, actor, regizor – organizează Festivalul Internațional de Statui Vivante (FISV ) în perioada 22 – 28 mai 2018. Sponsorul manifestaării este firma KEIA. Parteneri – Uniunea Teatrală din România (UNITER), Muzeul municipiului București. Ediţia a VIII-a (http://www.masca.ro/teatru/festivalul-international-de-statui-vivante-2018/) a unicei manifestări de acest gen aduce în capitala României 16 statui vivante, în premieră, de la Teatrul Masca și invitaţi, anul acestea fiind peste 40 de artişti de profil din Germania, Macedonia, Olanda, Portugalia, Spania, Ucraina, UK. Mihai Mălaimare: „Festivalul din acest an se constituie într-un eveniment cultural-educativ. Pe lângă reprezentațiile artiștilor, spectatorii vor avea acces la expoziții de fotografie și de costume, la demonstrații de machiaj, proiecții video și spații de documentare cu materiale informative despre teatrul outdoor și statuia vivantă”.

Publicul va putea admira statuile vivante în cinci spaţii din București – Grădina Casei Filipescu-Cesianu, Grădina Cismigiu, Parcul Regele Mihai (intrarea dinspre Sos. Nordului). Accesul la toate reprezentațiile din festivalul este gratuit.

Participanţii ediţiei

       Invitați: Helena Reis & Ana Torrie  din Portugalia – Mr. Chocolate; LevendTheater din Olanda – Goddess of Agriculture, Heart Conquering, Mademoiselle Perfume, Prince Charming, Snow-White, The Angel, The Host, The Photographer; Beeldje.nl din Olanda – Persefona,  Fille,  Mary Poppins; PaSSaR Performing Arts din Olanda – Water carrier , Meditating Buddha; Artel MYTH  din Ucraina – Mr. Showtime, Mr.&Ms. Steam, Governor, One day in the life of Ucrainians, Concordia, B-Boy, Yaroslavna, Levitating Alladin, Kosak; JohnMan din Germania– Candy Man; Teatrosk Theatre din Macedonia – Double Bass; Marta Teresa da Rocha din Spania – Music Box; Alucinarte Animacion  Teatral din Spania – The Odd Lady, The Secretary, Neptune, The Photographer, The Painter, The Angel, The Cyclist; Gardeners Theatre din Spania –  Rosita; Antonio Santos din Spania –Guitar Hero; Francisco Aguado Añonuevo din Spania –  Manuscrito; Nuno Faria din Portugalia – Fernando Pessoa,  Carlos Ferreira din Portugalia– Eca de Queiroz, Susana Sousa din Portugalia – Duchess , Carolina Dias din Portugalia – Selling Portuguese, Strapafourd din Portugalia – Cabaret; .David French din UK – He who is Red.

Anamaria Pîslaru

Teatrul MASCA cu “Strigătele Parisului“ 1) personajul Vânzătoarea de chibrituri – interpretă actriţa Anamaria Pîslaru (Era întâlnită la încrucișarea străzilor și oferea, pentru câteva parale un pachet de chibrituri sau pietre de scăpărat. Tristă mai mereu, căci profitul era mic, șoptea uneori un refren la fel de nefericit ca propria-i privire: Chibrituri, chibrituri, poate cumpărăți / Încerc să trăiesc cu banii ce-mi dați … Chibrituri vă vând, chibrituri luați /Aprindeți-vă focul, luați, nu plecați!); 2) Vânzătoarea de broderii – Dora Iftode (Dantela a cucerit Parisul încă din scolul XVI. În secolul XVII, Colbert, celebrul ministru de finanțe al lui Ludovic al XIV lea a salvat producția franceză transformând-o într-o adevărată industrie. “La Paris poți fi sărac lipt dar trebuie neapărat să ai mănuși, chiloți de mătase și dantele” scria Mercier. În Faubourg Saint Antoine unde erau instalate, dantelăresele scriau cu degetele muzica firului de mătase); 3) Vânzătorul de orvietan Valentin Mihalache (Cunoscut în tot Parisul, un oarecare Christophe Contugi făcea din micul său comerț un adevărat spectacol. Medicamentul pe care îl vindea și pe care îl botezase singur Orvietan, ajuta la lecuirea tuturor bolilor din lume. “Am inventat cel mai bun leac / Nu-l are nimeni pe Pământ / Orvietanul nu e fleac / Vindecă tot, eu nu vă mint); 4) Vânzătorul de panglici – Sorin Dinculescu (Panglicile au creat la Paris o adevărată frenezie, se puneau peste tot, pălării, haine, pantaloni, pantofi, de toate culorile și făcute din orice fel de material de la lână ordinară și până la mătase. Un vânzător de panglici era cu adevărat o apariție pe malurile Senei); 5) Vânzătoarea de mături – Vera Brătfălean (Mături, măturici, pămătufuri, se plimbau pe străzile Parisului în căutarea celor care luptau cu praful și gunoiul din abundență la vremea aceea! Strigătul celebru : mătura, mătuuuuuuuraaaaa avea să fie cel mai longeviv, ajungând până în zilele noastre); 6) Aprinzătoarea de felinare – Andreea Bănică (În nopțile fără lună străzile Parisului erau un adevărat coșmar! Au apărut întâi felinarele cu lumânări, apoi cele cu gaz iar arpinzătorul de felinare era una dintre cele mai pitorești figure pe care strada pariziană a cunoscut-o); 7) Vânzătoarea de ouă – Cristiana Savu (În fiecare dimineață strigătele ei anunțau micul dejun și o nouă zi pentru toată lumea, săraci și bogați! Ouă albe, ouă roșii făceau deopotrivă celebra omleta pariziană); 8) Cântăreața Alina Bondoc (Se cântă pe străzile Parisului despre orice, despre crime, despre execuții, despre iubire, se cântă cu tristațe, se cântă cu voie buna din acordeon sau din vioară Glasurile cântărețelor umpleau clipele Parisului ca un fel de știri cântate); 9) Vânzătorul de cutii – Ionuț Ghiorghe (Pitoresc la înfățișare, vindea cutii de toate dimensiunile și culorile! Cartonul era materialul casnic cel mai folosit atunci și a răscoli prin grămada de cutii pe care o purta  cu el era o adevărată încântare! Domnișoare, domnișoare/ Am cartonul cel mai mare/ Pentru tot felul de doamne/ Cartonașul meu nu doarme); 10) Spălătoreasa – Alina Crăiță (O, ce figură pitorescă pe malurile Senei! Nicăieri în lume nu se spalau atat de multe camasi ca la Paris! Dar, daca trec de cateva ori prin mana spalatoreselor guralive camasile devin biete carpe de vase. Gurese ca niste vrabii se certau cu trecatorii, iar cand nu-i dovedeau cu vorba isi ridicau poalele aratandu-le fundul); 11) Vânzătoarea de dulciuri – Laura Dumitrașcu Duică (Multă vreme necunoscut, apoi importat din Indii, zahărul a devenit un bun comun abia din secolul XV când a început cultivarea trestiei de zahăr în Franța și Spania. În secolul XVIII erau denumite cu termenul de confiture cam tot ceea ce era dulce, gemuri, dulcețuri, jeleuri, marmalade, siropuri. La colț de stradă sau în magazinașe cochete, dulcele făcea parte din viața de zi cu zi a parizienilor); 12) Vânzătorul de tigăi – Mario Garcia (Uneori artizani recunoscuți, dar cel mai adesea niște cârpaci, colindau Franța vânzând și reparând tigăi și oale. Aveau un fluier cu care își însoțeau strigătele adesea cu două înțelesuri: Domnișoara strigă satul/ Că tigaia-ți s-a stricat /Iată a venit băiatul/ Și repară tot ce-i spart); 13) Vânzătoarea de pește – Cristina Panait (Erau cunoscute în întreg Parisul ca fiind cele mai vulgare, bețivance desăvârșite, bătăușe și  slobode la gură cât încape. Peștele era însă o mâncare căutată așa că lumea accepta ca fără vânzătoarele acestea îngrozitoare n-ar fi avut nici pește și nici fructe de mare. Așadar “hai la pește, măi!”); 14) ModistaMaria Panainte (Tânără, frumoasă, iubește florile și pălăriile de paie pe care le garnisește cum știe ea mai bine. Și uneori, când este singură în atelier, pălăriile și florile devin oameni și lumea sclipește ca aripile unui gingaț fluture); 15) Plăpumăreasa Daciana Voinescu (În zilele de vară, în colțuri dosite și la adăpost de razele soarelui și praful drumului, o femeie desfăcea și refăcea saltelele simțindu-se ca un demiurg care construiește și distruge destine! Când visurile ei se destrămau din cauza unei înțepături în acul curbat viața revenea la griul urât și murder al saltelelor la care lucra); 16) Vânzătorul de otravă pentru șobolaniAndrei Costin (Urât, misterios însă, un om își purta pe străzile Parisului, ascunsă în sticluțe colorate teribila otravă pentru nu mai puțin îngrozitorii șobolani  care cutreierau orașul în lung și în lat. Vânzările mergeau bine, atunci ca și acum șobolanii își vedeau de treaba lor, prea puțin sensibili la leacuri de acest fel. “Pentru șobolani cât vaca o pisică nu e bună/ Doar otrava mea minune șobolanii ți-i adună”)