Mica poveste cu fluviul Dunarea sau Incremenirea dinaintea martisorului

 Un fir abia vizibil de apa, pe mijlocul batranului fluviu, isi arata incapatanarea Dunarii de a lupta cu gerul lunii februarie in anul 12 de la cumpana mileniilor. 

Suntem in 29 februarie si, gheata persista pe maluri aproape intacta.

 Peisajul este arctic, ar parea sinistru adca nu ar fi din loc in loc pontoanele. Se degaja, totusi, un puternic sentiment de singuratatea si de tristete. 

Doar cateii nu se sperie de frig si de zapada asternuta peste apa incremenita. Dar pe ei nu ii pot intreba nimic, si ce sa intrebi… Natura isi exercita drepturile, legitime, pe plenata numita Terra – unde si noi ne straduim sa ne facem clipele de viata cat mai „comestibile”, cat mai plauzibile in ciuda tuturor piedicilor. Si in curand va incepe sarabanda sloiurilor. Atunci nu va mai fi nici urma de incremenire, ci va fi o lupta… dar mai e ceva pana atunci. Sa ne bucuram inca  de alb!