Arhive etichetă: Analele Brailei

Conferinţe „Analelor Brăilei”: la Muzeu, cu Solomon Marcus

Conferinţele „Analelor Brăilei” continuă cu manifestarea avînd titlul „SUNT BRĂILEAN” – conferinţă susţinută de academicianul Solomon Marcus. Aceasta are loc vineri, 29 noiembrie 2013, de la ora 11.00, la sediul Muzeului Brăilei  din Piaţa Traian nr. 3.

Conferinte Analele - cu Solomon Marcus

Moderatorul întâlnirii va fi prof. univ. dr. Ionel Cândea – managerul Muzeului Brăilei. Intrarea este liberă, ne reamintesc organizatorii, adresîndu-se (n.aut.) evident celor care încă nu au gustat farmecul interesantelor conferințe cu o tradiție deosebită.

Dimitrie Cantemir – 340 ani de la nastere, omagiat in Conferintele „Analele Brailei’

* Evenimentul s-a derulat la Muzeul Brailei, gazda traditionala a Conferintelor „Analele Brailei”, in data de 30 octombrie 2013 * In prezenta directorului Ionel Candea si a unui public atent, a conferentiat acad. Alexandru Zub

Candea, Zub 30 oct 2013 - Cantemir, conf Analele        La împlinirea a 340 de ani de la nașterea cărturarului Dimitrie Cantemir – primul român membru al Academiei de Științe din Berlin, la Muzeul Brailei a avut loc un eveniment care puncteaza nu doar aniversarea in sine ci mai cu seama importanta ilustrului om de cultura – om de stat, istoric, geograf, muzician desavarsit (n.aut. Ne-a povestit, in mai multe randuri, la muzeul brailean domnul Mihai Maxim – – Opeste doua decenii de directorat la Institutul Cultural Roman din Istanbu, de cercetari asidue in arhivele Marii Porti Otomane  – cat de apreciat este in aceasta calitate in Turcia, unde arhivele pastreaza importanta sa opera muzicala, dar si unde se canta fara contenire piesele sale). 

Astfel, miercuri, 30 octombrie 2013, la Casa Memorială „Panait Istrati” din municipiul Braila (sectie a Muzeului Brailei, in Grădina Publică), academicianul Alexandru Zub a susţinut conferinţa „Dimitrie Cantemir – periplu istoriografic”, inclusa in amplul program traditional – al deja celebrelor – Conferințelor „Analelor Brăilei”.
Moderatorul interesantei activitati a fost prof. univ. dr. Ionel Cândea, managerul Muzeului Brăilei.

Un album foto de la eveniment gasiti la https://www.facebook.com/muzeul.brailei/media_set?set=a.543599302380976.1073741937.100001927345294&type=1 pe pagina Facebook a muzeului brailean, foto de Marian Ghiveci, de unde preiau si pentru acest material (in imagine, Ionel Candea si Al. Zub – in picioare). De asemenea, urmarind revista „Analele Brailei” (Editura Istros, a Muzeului Brailei), in numerele viitoare veti descoperi, in format tiparit, conferinta prezentata.

La muzeu, deschiderea unei noi serii a Conferinţelor Analele Brăilei

* Tema “Tradiţie deschisă şi modernitate substanţială” se dovedeşte nu doar de actualitate, ci şi necesară spre a fi dezbătută

Miercuri, 16 februarie, ora 17.00 – sala consacrată evenimentelor cu public de la etajul Muzeului Brăilei este gazda unui eveniment deosebit al cărui protagonişti sunt Ionel Cândea – arheolog, profesor universitar dr., cercetător ştiinţific, directorul Muzeului Brăilei, dr. Zamfir Bălan – cercetător ştiinţific, director adjunct al Muezului Brăilei – şi dr. Nicolae Creţu – profesor la Universitatea “Al.I. Cuza” Iaşi, unde a absolvit cursurile de filologie şi Zamfir Bălan. Practic, întâlnirea redeschide o nouă serie a Conferinţelor Analele Brăilei, marcând şi în acest fel memoria inginerului Gh. T. Marinescu – întemeietorul, la 1929, a revistei “Analele Brăilei” unde i-a avut colegi de redacţie pe Nae Ionescu şi pe primarul Radu Portocală – şi în cinstea căruia se doreşte realizarea anul acesta a unei medalii comemorative, în vară împlinindu-se 125 ani de la naşterea sa. Totodată, ca materiale de referinţă la eveniment sunt aduse şi ediţia anastatică a “Analelor Brăilei” – volume apărute la Editura Istros a Muzelui Brăilei în 2004 şi 2007, medaliile jubiliare închinate memoriei Haricleei Darclee şi lui Nae Ionescu.

Tema conferinţei “Tradiţie deschisă şi modernitate substanţială” reuneşte cumva şirul conferinţelor din veacul trecut susţinute de Nicolae Iorga – “100 ani de la eliberarea Brăilei de sub turci”, Simion Mehedinţi – “Aspectul geografic şi etnografic al locurilor”, Nae Ionescu – “Cultură de port”, Perpessicius – “Brăila în literature românească” ori de George Vâlsan, Mihail Manoilescu şi alţi iluştri cărturari ai vremii.

După o deschidere realizată de Ionel Cândea, în care a fost menţionată ascendenţa culturală de nivel înalt a “inginerului de modă veche” Gh. T Marinescu, între altele întemetor şi al primului cămin studenţesc din ţară – în capitală, a venit rândul invitatul serii să dezvolte tema aleasă de comun acord cu gazdele. Astfel, Nicolae Creţu a ţinut să precizeze încă de la început – după un preludiu în care a lăudat “fecunditatea” spaţiului brăilean, ţinut cosmopolit unde se nasc femei frumoase (… şi soţia dumnealui este tot brăileancă!) – că de obicei termenii de tradiţie şi modernism sunt puşi în antiteză, ceea ce din punctual său de vedere este complet greşit. Alteori, se vorbeşte despre modernitate ca de o invenţie, dar mai corect ar fi înnoire. În fine, ar fi şi trimiterile la mode care şi ele sunt nocive dacă moda este doar una trecătoare şi fără fundament tradiţional-istoric.

“Traversăm o perioadă de mimetism îngrozitor în România, de receptare slugarnică, stupidă, prostească de multe ori”

“Modernitatea poate fi omologată ca fiind substanţială în raportul ei cu o tradiţie vie”, a precizat Nicolae Creţu. Tema a bântuit la noi încă din perioada când spaţiul românesc prelua fără discernământ influenţe străine – a se vedea, în literatură, personajele Chiriţa din Alecsandri şi Ziţa din Caragiale, dar nici acum nu prea diferă situaţia. “Eu cred că traversăm o perioadă de mimetism îngrozitor în România, de receptare slugarnică, stupidă, prostească de multe ori a ceea ce vine din Occident şi mai ales din Statele Unite”, conchide vorbitorul şi ne aminteşte de cei doi ani petrecuţi ca bursier Fulbright în SUA, când studenţii îl întrebau cum de nu se înţelege România cu Ungaria – două ţară ale căror domensiuni însumate nu fac cât suprafaţa Californiei… Ca răspuns, profesorul le dădea exemplu de personalităţi deosebite menite să coaguleze în jurul lor elite, şi astfel se dezvoltă curente mai mult sau mai puţin importante în timp. Un asemenea personaj, personalitate de la care ne revendicăm şi astăzi, este Gh. T. Marinescu, inteligenţa lor efectuând o selecţie din noţiunile pe care le preluau. Este cunoscut în epocă protestul studenţilor împotriva moftului de a se juca în limba franceză, spre exemplu.

“Marea calitate a tradiţiei nu este un conservatorism orb, ci o filtrare; nu accepţi orice”, spunea Nicolae Creţu în faţa unei săli din care nu lipseau – nici de această dată – tinerii. Ei au avut şansa să audieze un discurs cu foarte multe exemple literare, de la Sadoveanu şi al său “Baltagul” – un excelent roman de dragoste, la Cioran, Eugene Ionesco şi Mircea Eliade, ori la Marin Sorescu – poet ceva mai uşor de tradus decât Nichita Stănescu. Aducându-i ca argumente în tema conferinţei, universitarul ieşean le găseşte atribute care îi situează în favoarea ideii că modernismul fără tradiţie este găunos şi, deci, fără conţinut: “O cultură îşi verifică simetric atât calitatea tradiţiei cât şi pe cea a modernităţii, exact în măsura în care niciuna, nici alta nu sunt închise. O tradiţie care este selectivă, o modernitate cu rădăcini, cu repere în trecut, acestea îmbogăsesc cultura”. În acest context se poate vedea că Nichita Stănescu este poetul care se revendică a fi unicat, dar aceasta nu înseamnă că el nu citea din Ion Barbu, Arghezi, Bacovia şi alţi înaintaşi. La fel Ştefan Bănulescu – mai cu seamă prin “Cartea de la Metopolis”, Fănuş Neagu – exemple mai aproape temporal de noi.

Prin plurivalenţa arhetipală şi compoziţională, Lucian Blaga era receptat critic când tradiţionalist, când modernist ceea ce este greşit, la fel cum şi în manuale Sadoveanu – “poate cel mare genial mânuitor de cuvinte al secolului trecut” – este catalogat drept tradiţionalist dându-se de înţeles că ar fi învechit, când de fapt el este teribil de novator la fel ca şi Brâncuşi în sculptură.

“Raporturile dintre tradiţie şi modernitate, dialectica aceasta aceasta are nevoie de nuanţare din ambele părţi, ea nu trebuie văzută ca o opoziţie, ci ca o complementaritate”, subliniază vorbitorul, oferind un citat din T. S. Elliot care spunea undeva de geniul noului, tocmai la fel cum şi noi s-ar cuveni să încadrăm, cu inteligenţă, valorile trecutului în contemporaneitate, lansându-le cu sens înspre creionarea coerentă a viitorului.

Făcând trecerea, la fel de necesară către contemporan, Zamfir Bălan a lansat o temă de dialog despre modul cum scriitorii vremii noastre reuşesc sau nu să se afle în consonanţă cu cele subliniate de Nicolae Creţu. Drept pentru care universitarul oaspete al Brăilei dă exemplu pe Nicolae Dabija şi pe Dumitru Popescu, ambii cu scrieri care se revendică de la trecut dar au un preponderant iz modern care le avantajează prin talentul autorilor menţionaţi.

Tema conferinţei nu este epuizată; rămâne în sarcina fiecăruia dintre noi (cărora ne pasă de viitor, de Valoare, de Cultură, de semeni) să-şi revadă setul de valori şi să conchidă în ce măsură raportarea la tradiţie aduce ceva nou sau nu, ori dacă nu cumva asimilarea noului străin spaţiului cultural tradiţional aduce modificări structurale negative fondului arhaic, autentic.