Arhive etichetă: biografie

Max Hermann Maxy, vocația unui deschizător de drumuri artistice

*O biografie care merită în permanență revizitată

Max Hermann Maxy (M. H. Maxy, 26 octombrie 1895, Brăila – 19 iulie 1971, București) este un uriaș artist român de origine evreiască (foto 1 – autoportret, lucrare datată 1932: foto 2 – ”Compoziție”, lucrare datată 1966 în colecțiile Muzeului de Artă Vizuală Galați). Pictor (cu studii la Viena: în curentul avangardist, și nu numai, este un reper), scenograf (a lucrat și la Paris), editor, profesor universitar, a fost primul director al Muzeului de Artă al României (numit în 1949). Biografia sa merită în permanență revizitată – cu valoare de reper/ model pentru orice om, fie că iubește sau nu arta.

Spirit multilateral, mereu aplecat spre cercetare, Max Herman Maxy a avut destinul şi vocaţia deschizătorului de drumuri. A organizat şi coordonat singura şcoală românească constituită după modelul Bauhaus. Ca scenograf, a participat la montarea primelor spectacole de teatru avangardist de la noi iar mai târziu, în calitate de prim director al Muzeului Naţional de Artă al României, şi-a investit energia şi talentul organizatoric în crearea unei instituţii de talie europeană. Încă de timpuriu, Maxy şi-a însuşit cu aviditate toate experienţele moderniste, de la expresionism şi cubism la constructivism. A cunoscut îndeaproape cercurile avangardiste europene, fiind unul dintre puţinii români primiţi să expună la celebra Galerie Der Sturm. A expus în repetate rânduri alături de nume mari ale noii arte, ca Paul Klee, Kurt Schwitters, Hans Arp, Giorgio de Chirico, El Lissitzky, Constantin Brâncuşi. A fost, între 1925 şi 1928, iniţiatorul şi principalul promotor al INTEGRALISMULUI – o încercare ambiţioasă de sintetizare a tuturor curentelor moderniste de până atunci, menită să îmbrăţişeze toate formele de expresie artistică, de la pictură, sculptură şi grafică până la scenografie, mobilier, tapiserie, legături de cărţi, obiecte decorative, ceramică” – este o prezentare succintă pe care i-a făcut-o la un moment dat muzeograf dr. Maria Stoica de la secția Artă a Muzeului Brăilei ”Carol I”; de altfel, instituția muzeală brăileană are în colecții destule lucrări (una dintre ele, foto 3 – ”Fata cu păpușa”, 1921) semnate M. H. Maxy, expuse în sala dedicată artistului.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Odiseea lui Panait Istrati, expozitie la aniversarea Bibliotecii Judetene Braila

* Lucrarile apartin artistei plastice Elena Forțu si surprind file biografice ale indragitului scriitor nascut la Braila, cel care a dat si numele Bibliotecii Judetene care implineste la 23 august nu mai putin de 132 ani de existenta, la fel ca si Muzeul Brailei * Va fi si o proiectie de film dar si o intalnire cu regizorul Geo Saizescu

     Acum 132 ani, la 23 august, regele Carol I semna un decret prin care permitea infiintarea la Braila a Bibliotecii publice si a unui muzeu. Aceasta data este serbata, cu sfintenie as zice – n.aut. (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie ”Braila Chirei”) si e foarte bine asa, pentru ca fara trecut ce viitor am avea? – de cele doua institutii. Daca despre Muzeu am scris ce anume organizeaza – amanunte la http://brailachirei.wordpress.com/2013/08/21/invitatie-la-muzeul-brailei-aniversarea-institutiei/ si la http://brailachirei.wordpress.com/2013/08/21/elevi-la-casa-nicapetre-final-in-proiectul-vacanta-la-muzeu/ – acum va invit la Biblioteca Judeteana ”Panait Istrati”. De fapt, va ofer informatia/ invitatia pe care am primit-o de la Claudiu Braileanu – sef Sectie.
   Data de 23 august 2013 este punctata la Biblioteca ”Istrati” prin vernisarea unei expozitii cu tema ”Odiseea lui Panait Istrati”. Expozitia cuprinde mai mult de 40 de picturi al artistei plastice Elena Forțu (din Bucuresti, originara din Bistrița), reprezentand locurile legate de Panait Istrati – Pireu, Atena, Napoli, Zurich, Geneva, Berna, Paris, Nisa, Amsterdam, Viena, Riga, Moscova, Odesa, Tbilisi, Samarkand etc.
     ”Cei interesati de viata si opera scriitorului brailean pot admira in expozitie Strada Colisée (locul unde a locuit, in subsolul cizmăriei lui Gh. Ionescu) şi Liceul St. Louis (unde a lucrat ca zugrav in 1923) din Paris ori Strada Promenade des Anglais din Nice, locul unde a profesat ca fotograf, dar şi imagini din Campulung Muscel (unde a scris Tata Minca) si Spitalul Filaret din Bucuresti, acolo unde isi da ultima suflare, in 1935. Elena Forțu se remarca in pictura prin interesul manifestat pentru marile probleme ale existentei, inspirandu-se din operele poetilor cu preocupari similare ca Ovidiu, Lucian Blaga, Mihai Eminescu. Din anul 2000 incepe publicarea unei serii de 12 cronici romanesti, imbinand precizia istorica si farmecul folcloric, cautand exprimarea unei eternitati in limbajul lumii trecatoare. Si fiindca viata lui Panait Istrati este puternic legata de Grecia – tatal este grec, iar el insusi petrece mult timp in Eleda –  dupa vernisaj va avea loc vizionarea filmului ”Iubire elena” (din 2010) in regia lui Geo Saizescu. Regizorul va fi prezent la eveniment si va raspunde tuturor intrebarilor publicului”, mai scrie in invitatie – asa ca ar merita sa fiti la biblioteca!
      Evenimentul are loc in 23 august 2013 la ora 17.00 si este organizat de Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” – Consiliul Judetean Braila (institutia administrativa corodonatoare), Uniunea Artistilor Plastici din Romania si Uniunea Cineaştilor din Romania.
   Panait Istrati, 1921, la Paris   Foto de epoca – Panait Istrati la Paris, in 1921
      N.aut. Pentru cei care doresc sa se implice serios in actul aniversar, ii invit sa… citeasca! Sa deschisa una din cartile lui Istrati, poate ”Chira Chiralina” – tragica poveste a unui frumoase fete, sau ”Ciulinii Baraganului” sau ”Mos Anghel” ca sa numesc unele dintre cele mai cunoscute titluri, de ce nu si ”Spovedanie pentru invinsi”.
      Ca sa fac si mai… curiosi, va invit sa lecturati si un articol aparut in Historia.ro (la http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/panait-istrati-1933-omul-care-nu-adera-nimic) care sintetizeaza cu miez o biografie tulburatoare – chiar daca dumneavoastra poate nu veti de acord intrutotul cu ideile autorului materialului – respectiv biografia unui sensibil scriitor, pe nedrept trecut intr-un con de umbra in Romania natala, ma refer, evident, la Panait Istrati, cel pe care nici manualele de romana nu il includ, cu toate ca are mai multe de spus decat multe alte ”personaje” incluse astazi in categoria scriitorilor.