Arhive etichetă: calitate

Traditie si modernism, respect, calitate – „La Grecu’ nr. 5, fast-food-ul tau prieten

* Numai aici carnea se cumpara proaspata si se prepara „ca la mama acasa”, cartofii sunt si ei preparati asa cum ii gateste orice gospodina priceputa, sosurile sunt si ele pregatite de bucataria firmei, iar sosul Tzatzichi are o reteta speciala, a casei * Peste 20 retete de pizza si o astmosfera mai mult decat prietenoasa isi asteapta noii si vechii prieteni * Primele trei zile, in weekend, preturi prietenoase! 

 
Cine nu stie ca Braila este deja o marca a urbanismului unde predomina, in centrul vechi, arhitectura art-noveau pe care au preferat-o grecii traitori pe aceste meleaguri? Cine nu stie ca lista cu personalitati grecesti nascute la Braila are o lungime care incearca, in emotii contradictorii, orice nativ roman, si care cuprinde nume de rezonanta internationala cum sunt Panait Istrati, Iannis Xenakis – muzician, arhitect, matematician, poetul Andrei Embiricos – nepot al familiei omonime care a ridicat cladirea (str. Belvedere nr. 1) unde acum se afla Centrul Cultural Nicapetre, familiile Lykiardopol si Violatos (celebrele mori… cam parasite astazi… stau marturie a notorietatii!) si multi altii (n.aut. Ii gasiti in volumul proiectului omonim „Un grec, Doi Greci, Trei greci…”, editat de Muzeul Brailei si aparut cu sprijinul AFCN – disponibil si la http://www.muzeulbrailei.ro/images/docs/Volum_Greci.pdf).  DSCN4422

Grecii au ce ne invata si astazi; o demonstreaza periodic membrii Comunitatii Elene din Braila – presedinte Haralambie Caravia – din randul careia face parte si Athena Bondoc – administratorul fast-food-urilor „La Grecu”, presedinte al Asociatiei „Cooltura”, care s-a ocupat pana de curand si de restaurantul „Boema” unde am aplaudat si concerte cu muzica greceasca, dar si spectacole de teatru cu tineri foarte talentati (regizorul Septimiu Stoica, actorii Corina Bors, Narcisa Novac, Daniel Onoae, Adrian Stefan, Alexandru Marin si nu numai).

DSCN4416             Vineri, 14 noiembrie 2014, un nou fast-food „La Grecu”, al cincilea, s-a deschis pe strada 1 Decembrie 1918, vis-a-vis de Romarta veche, se vede sigla imediat ce depasim bustul lui Hristo Botev (n.aut. Erou national al Bulgariei care, si el, ca si multi fii ai Eladei, a fost o vreme traitor pe meleaguri brailene). De asemenea, tot din strada se vede si se simte atmosfera calda, prietenoasa la care au contribuit, in egala masura, doi tineri talentati – arhitectul scenograf Valentin Vîrlan (cel care a semnat scenografia la spectacolul „Casa” de la Teatrul „Maria Filotti”, in regia Sanzianei Stoican) si artistul plastic Leonard Zărnescu. Daca primul a ales canapele confortabile in culorile soarelui si ale zilelor de vara, blaturi la mese in tonuri calde si scaune care compenseaza, in alb si crem, elegia olfactiva ce se degaja dinpre zona de servire, cel de-al doilea s-a jucat pe fundaluri ca de tabla scolara cu vopsea alba si cu… poezie. Da! Cine are rabdare sa descifreze, pe „tabla” cu firma fast-food-ului este inscrisa/ desenata o poezie vesela, al carui subiect este – cum altfel? – gastronomic. DSCN4421

Invitatii, fotografii, promotii gasiti si la https://www.facebook.com/la.grecu.5

DSCN4418          Si poate n-as fi scris, daca n-as fi fost si colega de scoala generala cu Athena (foto stanga), dar mai ales pentru ca sunt cateva detalii pe care se cuvine sa le stie toata lumea: aici, „La Grecu”, produsele culinare sunt cu adevarat demne de renumele (asa cum l-am descris la inceput) grecilor; nu-s doar savuroase si imbietoare, ci si bune de-a dreptul pentru ca au in spate munca si dragoste, pasiune pentru lucrul bine facut si cu respect deopotriva pentru traditie si pentru modernitate. „La Grecu” se poate manca fara grija ca vor fi probleme digestive dupa… Carnea se cumpara proaspata si din ea se prepara mai apoi, in bucatariile special amenajate (ca la orice firma care se respecta, este o adevarata linie de productie) in acest sens, hamburgheri, shaorma etc.  Cartofii sunt si ei cumparati asa cum si-i procura si gospodinele, nu congelati cum obisnuiesc alte firme de profil, de aceea gustul se simte instantaneu! Sa mai zic? Da, pentru ca mai sunt si alte detalii interesante si atractive: sosurile sunt si ele preparate de-ale casei, iar Tzatzichi are o reteta speciala. Indragita pizza se serveste in peste 20 de retete… Bineinteles ca si vegetarienii, cei care postesc, au parte de oferta pe masura in meniul de „La Grecu”. DSCN4425

Celelalte fast-food „La Grecu’  se afla pe Calea Calarasilor – intre Palatului Administrativ si Spitalul „Sf. Pantelimon”, la Piata Concordia, pe Bulevardul Independentei colt cu Garii si intr-unul din cartiere. Peste tot se pastreaza aceleasi calitati ae produselor, acelasi placut ambient, in plus, o servire prietenoasa. Dupa cum se poate lesne observa si din imagini, se mananca si se petrece bine „La Grecu”; o ,imunata conversatie e intotdeauna inlesnita de un ambient adecvat.

In plus, la noul local primele trei zile, pana duminica – 16 noiembrie 2014, sunt si preturi prietenoase! Asa ca.. ne revedem „La Grecu”!

Nici nu mai stim ce (sa) cumparam…

* Daca si la certificatele de calitate e ca la… (unele) doctorate (plagiate)?!? 

 

preturi Certificate ISO                Am primit pe e-mail (nu-i dau numele ca NU merita! – foto stanga cu preturi) si, privind cu atentie, m-am ingrozit. Daca e pe…bune, adica reclama ne invita (doar) sa cumparam, unde mai e selectia?

N.aut. Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei) Eu credeam, si cred pentru ca legea asta cere, ca aceste certificate se ofera numai si NUMAI in conditiile in care firmele si produsele respecta normele de calitate. Altfel…

Asa ca, dragi prieteni si stimati cititori, gandit-va de mai multe ori inainte sa cumparati ceva, orice. Si cititi numele producatorului, toate infromatiile de pe etichete… ganditi-va la ce produse aveti deja confirmarea ca merita!  Pentru ca in alte conditii ne trezim pacaliti, ca si in cazul a destule doctorate care s-au dovedit (chiar daca unii spera ca nu ii crede lumea) false/ plagiate!

Despre civism, personalitati si Europa, la Scoala „Mihai Viteazul’ Braila

* La clasa VI A – diriginte prof. Daniela Stroe, am vorbit despre aceste valori pentru care merita sa invatam mai mult, sa (ne) construim frumos viitorul * Intilnirile s-au dovedit provocari frumoase, cu niste concluzii la fel, optimiste

 

Uneori nu e de ajuns doar sa urmezi drumul (corect) desenat de altii sau sa te aliniezi, in speranta ca astfel vei fi unul dintre invingatori. De cele mai multe ori, trebuie – si imperativul iti este adresat tie, individ, de normele scarii interioara pe care vrei sa urci si sa se vada acest lucru, de curajul si vointa ta – deci, trebuie sa faci mai mult, mult peste ceea ce e scris in regulile celor „sapte ani de-acasa” si ale programei, manualelor scolare.

In plus, avand informatiile din spatiul Uniunii Europene din care Romania face parte (de la aderarea din 2007) se impune sa acceleram ritmul si sa ne aliniem la plutonul fruntas format din europenii de frunte, cu istorie bogata si cultura pe masura – bineinteles, ma (n.aut. Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei) refer aici la tari precum Germania, Franta, Italia, Spania.

Intilniri de suflet

                Cam acestea au fost imboldurile care m-au determinat sa ma intilnesc cu tinerii la Scoala Gimnaziala „Mihai Viteazul” unde am deja convingerea ca exista in cancelarie dascali cu vocatie si mare dragoste pentru elevi (acolo unde directorul Raluca Violeta Marica se straduie sa impuna notiunea de Calitate in toate formele ei, acolo unde prof. Daniela Stroe a scris un proiect despre personalitati universale si locale, si-l dezvolta acum inclusiv la nivel national, fiind inscris in lista proiectelor Ministerului Educatiei). In plus, am dorit sa le ofer tinerilor invatacei si materiale de la Comisia Europeana, carti primite cu titlu gratuit prin intermediul altor prieteni, de la Centrul de Informare Europe Direct Braila (foto din prima intilnire, cu darurile europene).

001             De aceea am ales clasa a VI-a A unde este diriginte Daniela Stroe. Si am avut – chiar daca presimteam – o imensa bucurie. Am descoperit tineri frumosi, inteligenti si dornici de provocarile interesante ale cunoasterii. Cand le-am vorbit despre civism, valori si educatie la nivel inalt au inteles ca am putea si noi, in Romania, sa avem toate acestea daca depunem ceva mai mult efort; ca putem sa traim, spre exemplu, in orase mai curate daca ne debarasam de prostul obicei de a arunca tot ce ne prisoseste pe unde ne vine…  ori ca putem sa facem parte din elite daca ne construim singuri astfel – muncind mai bine, invatand mai mult chiar si la varste ale maturitatii.

Am avut doua intilniri, una in 21 februarie 2014, alta in 28 februarie. La cea de-a doua am primit raspunsuri pozitive pentru ce fusese initial doar o provocare; ii rugasem pe tineri sa incerce audierea unor pasaje de muzica clasica, sa invete chiar pe acest gen de muzica si destui mi-au confirmat ca au reusit, ca le place. 002

La prima intilnire, am avut si socul unei intrebari… incuietoare. Pentru ca tocmai spuneam cat de importanta este cultura pentru mintea si sufletul uman, o tanara (Bianca Paula) m-a intrebat „Atunci de ce nu ofera televiziunile mai multa cultura si arta in programele lor?” De raspuns, da, pot raspunde concret. Dar e corect fata de acesti tineri minunati?! Sa le spui ca totul se face, si la noi ca si aiurea – daca nu avem decat un criteriu si acela egoist – numai dupa dorinta de parvenire si castig material?… Sa le spui ca primeaza, fara nici o alta norma, doar bunul plac al celui needucat, grosier si cu spiritul neformat in liniile clasiciste ale bunelor maniere? Ca atunci cand un concetean, care mai si asculta la maximum manele pe langa faptul ca  este si posesor al unui automobil scump, incalca si regulile de bun simt si cele de circulatie toata lumea trebuie sa… stea drepti pentru ca el adesea scapa nepedepsit? Nu! Categoric, nu! Trebuie sa invatam sa luam atitudine! Trebuie sa invatam sa fim noi, primii, mai buni, pentru a incerca dupa aceea sa impunem regulile de inalt civism si educatie.

006      Am vorbit si despre carti pe care elevii le citesc, volume si autori care nu fac parte din listele de lecturi obligatorii ori sugerate de profesori. Am aflat ca majoritatea citeste in plus, semn ca profesorul de limba si literatura romana – nimeni altul decat Daniela Stroe – isi face cu pasiune lectiile si transmite copiilor dragostea pentru literatura. De altfel, tot Daniela Stroe a dramatizat cu elevii, an de an, mai multe povestiri inclusiv din creatia marelui brailean Fanus Neagu.

Concluzii… exemplare!

                    Deci, ce vreau de fapt sa sugerez cu acestea, dragi prieteni? Sa fiti/ fim mai indrazneti, indiferent de varsta voastra; sa aveti/ avem curajul sa provocati intamplari frumoase si sa alegeti/ alegem cu atentie anturajul, prietenii. De dragul acestor tineri care ne privesc cu incredere si asteapta de la noi mai mult decat simple lectii dupa programe ministeriale. Eu imi aduc aminte si acum cu placere de profesorii din scoala generala (fosta Scoala nr. 4 din municipiul Braila – unde e acum scoala Waldorf) si de doamna educatoare Maria Irimin (la o gradinita din judetul Tulcea). Am convingerea ca si acesti tineri pe care ii voi numi mai jos isi vor aminti, toata viata, cu mare drag, de dascalii lor de la Scoala „Mihai Viteazul” condusa cu mana de fier in manusa de catifea de Raluca Violeta Marica (unde ne vom intilni zilele acestea pentru un alt eveniment – program artistic si activitate in campania nationala „Ajutam impreuna”). Foto mai multe la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.621901147902478.1073741942.196618800430717&type=3 pe pagina facebook a revistei de cultura si informatie Braila Chirei  007

Copii „de aur”

             Apostol Ştefan Andrei, Bucur Paula Bianca, Dincă Daniela, Borş Nicoleta, Badiu Mădălin, Dobrescu Gabriel, Frigioiu Cristian, Caţaros Lavinia-Georgiana, Cojocaru Bianca, Duşa Claudia-Cristiana, Grozea Sandra-Ştefania, Hergheligiu Ionuţ, Horneţ Manuel- Ştefan, Ioniţă Mădălin Cosmin, Ioana Izabela Lucia, Mihai Raluca-Gabriela, Negoiţă Florin-Daniel, Odagiu Alexandru-Florin, Orăşanu Daniel –Mihăiţă, Perianu Ionuţ- Alin, Ozcan Melisa, Buzoi Monica, Şerban Teodor, Bănică Nicolae, Gheorghe Anca- Maria, Urse Teodora- Mădălina, Drăgan Geanina-Getuţa, Popa Maria- Francisca, Voicu Maria, Popa Maria- Francisca, Drăgan Geanina-GetuţaAndrei Robert-Florentin – Clasa a VI-a A, Scoala Gimnaziala „Mihai Viteazul’ Braila

 

Lucian Sabados, oficial nou director la Teatrul „Maria Filotti’

* Pasionat de teatru, cum altfel…, dar si de muzica – jazz in primul rand, pe care il canta adesea, Lucian Sabados si-a propus sa fie omul care construieste

Lucian Sabados, 26 iul 2013  In sedinta Consiliului Local Municipal Braila din iunie 2013 a fost validat rezultatul concursului de manager la Teatrul „Maria Filotti’ Braila prin care Lucian Sabados (foto din 26 iulie 2013) devenea director. Astazi, luni – 29 iulie 2013, acesta a semnat contractul de managament, participand totodata in noua calitate la deschiderea festiva a Cursurilor de Maiestrie Artistica ‘Master Classes” sustinute la Braila de soprana Mariana Nicolesco si impartasite unui numar de peste 70 de tienri interpreti din noua tari si din Romania.

N.aut (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie „Braila Chirei’) Lucian Sabados si-a propus sa fie omul care construieste, partener deopotriva al fiecarui membru din colectiv indiferent de segmentul de activitate. Dar nu as dori sa dezvalui prea multe, pentru ca asa cum a precizat omul de teatru, ar dori intai sa ii intalneasca pe oamenii teatrului, sa le spuna lor ce propuneri are pentru stagiunea 2013-2014 si abia apoi sa le anunte publicului. Si e corect astfel; in fond, lumea care iubeste teatrul isi doreste fapte, nu vorbe. Iar Lucian Sabados este omul faptelor; cel putin asa l-au cunoscut ploiestenii, unde a fost din 1991 pana in toamna lui 2012 director la Teatrul „Toma Caragiu”. Ca sa nu mai spun de iubitorii de muzica, de jazz in principal, pentru care Lucian Sabados este un fin cunoscator si unul din cei care stiu sa „manuiasca” un instrument muzical, sa descifreze fara probleme o partitura.  Cei care inca nu l-au audiat o pot face la Crama Terente (gasiti amanunte pe „Braila Chirei’), miercurea, unde Lucian Tilea are si pianina, unde serile la carciuma devin ambientul ideal pentru petrecerea unor clipe minunata in compania muzicii bune, a prietenilor de calitate.

Lucian Sabados este absolvent al Institutului de Arat Teatrala si Cinematografica “I. L. Caragiale” din Bucuresti, Facultatea de Arta si Metodologia Spectacolului, promotia 1980, clasa prof. univ. Mihaela Tonitza; a participat stagii de perfectionare în management cultural în Franta si Anglia; a semnat regia pentru numeroase spectacole la Teatrul “Toma Caragiu” Ploiesti si la Teatrul “Tony Bulandra” Târgoviste, a realizat dramatizari din lucrari beletristice românesti si straine, traduceri de texte din limba franceza; in 1991, în paralel cu alte functii administrative în perimetrul culturii prahovene, a fost director general al Teatrului “Toma Caragiu” Ploiesti (pana in 2012), iar din 2003 a devenit presedinte al Asociatiei Culturale Jazz-Forum 2003. Sunt doar cateva repere din CV-ul celui care a absolvit un liceu de muzica, are mama profesoara de muzica si stie cum sa „lectureze” elementele artei Thaliei.

Si ca sa nu credeti ca vorbesc… singura, am sa citez din oamenii genului, ca sa va convingeti ca omul care a castigat concursul de managemnt la teatrul dramatic brailean nu are de ce sa fie altfel decat omul potrivit la locul potrivit. Altfel spus, voi apela la cuvintele doamnei Alice Georgescu (dintr-un material publiciat, din 2008, in „Dilema Veche” si revista LiterNet): „Apropierea de Bucureşti nu a fost, timp îndelungat, pentru Teatrul (actualmente numit) <Toma Caragiu> din Ploieşti, un avantaj. Dimpotrivă, urbea caragialiană era privită de actori ca un popas vremelnic şi nu prea plăcut în drumul inexorabil spre malurile asfaltate ale Dîmboviţei – şi, eventual, spre scenele din preajma lor; un popas în care, fireşte, nu se omorau muncind (la ce bun?) şi nici nu se bucurau cine ştie ce în cazul vreunui succes (la ce bun?). Om al locului şi teatrolog de formaţie, Lucian Sabados a preluat direcţia instituţiei <en douceur>, acum mai bine de zece ani, cînd el însuşi avea vreo treizeci şi ceva. Treaba nu a mers uşor; nici repede. Încet-încet, clădirea teatrului (un fost cinematograf, inospitalier şi vag sordid) a fost refăcută şi dotată cu tot (sau aproape tot – aviz ordonatorilor de credit!) ce-i trebuie, încet-încet trupa s-a înnoit şi s-a consolidat (ajungînd, la ora de faţă, printre ansamblurile interesante pentru orice regizor), încet-încet spectacolele bune şi foarte bune au devenit predominante în repertoriu. Directorul e întotdeauna calm, zîmbitor şi de o urbanitate neverosimilă în ziua de azi. Cînd e linişte, se aşază la pian şi cîntă – jazz, mai ales – aproape ca un profesionist. Teatrul poate merge mai departe; şi din ce în ce mai bine”.

Sa-i dea Dumnezeu sanatate si sa aiba Teatrul „Maria Filotti’ in urmatoarea perioada numai momente faste!

 

 

AG Weinberger la Braila: povesti cu blues si jazz, de neuitat!

* Artistul nu s-a limitat doar la cantat, ci a oferit publicului – cum a facut si la emisiunile sale de la radio si tv – adevarate lectii de viata muzicala la cote inalte ale moralitatii si valorii

101_1582 Daca ati urmat invitatia de la https://brailachirei.wordpress.com/2013/03/28/concert-cu-ag-weinberger-la-braila/ cu siguranta ati fost prezenti in seara de 28 martie 2013 la Teatrul „Maria Filotti” la concertul special. Alaturi de A. G. Weinberger, pe scenă s-au aflat și The Boomtown Pickers (Noris – Scheck Norbert, laureat al Marelui Premiu si Premiul de interpretare instrumentala la editai a VI-a a Festivalul de folk „Chira Chiralina”, Braila –  la chitară și Sebi Ioo la bas).

Concertul a oferit publicului iubitor de muzica adevarata din gama blues si jazz  intalnirea cu piese celebre din creatia lui Bob Marley, Norah Jones, Neil Young etc. Stilul country nashvillea  fost si el prezent,  AG Weinberger fiind si autorul unui album cu acest titlul „Nashville Calling”, al patrulea de autor, in 2006, o premiera in Romania: primul album de blues al unui artist roman înregistrat si produs în totalitate în SUA. 101_1588

Dar AG Weinberger nu s-a limitat doar la a canta. Asa cum ne-a obisnuit si emisiunea sa de la TVR 2 – „Acadeaua”, artistul a oferit adevarate lectii de… receptare muzicala… Nu a uitat sa mentioneze ca orice muzician trebuie sa fie foarte bun in profesie, original si cu bun simt astfel incat sa nu ofere publicului doar o placere de moment searbada si fara noima, ci sa aduca Bucurie si sa sensiblizeze auditoriul. A vorbit si despre demnitate, calitate, nou si vechi – acceptand ca nu orice preluare a orinalelor – cover  – este si valoare. Mai mult, a subliniat ca din punctul sau de vedere mai degraba hip-hup-ul este blues-ul si jazz-ul modern, si nicidecum reluarea melodiilor negrilor  din New Orleans ori alte zone americane – asa cum da definitia oirce dictionar de jazz…

101_1569 Cuvintele de ordine ale concertului- lectie au fost Demnitate, Asumare si Desavarsire – aceste atribute fiind conturate si cu ajutorul unor piese din repertoriul pregatit de artist pentru acest concert de turneu prin tara.

Asa cum am anuntat AG Weinberger a cantat la mai multe instrumente – doua chitari, si un instrument inedit, o chitară  lap steel ( care s-ar traduce prin… „oțel de poală”, cum a explicat artistul mentionand ca in Romania există doar cinci astfel de instrumente, diferite ca dimensiune și tonalitate – ele fiind realizate de un prieten din Carolina de Nord, SUA, pentru AG.

Repere biografice AG Weinberger101_1569

Weinberger, Attila G., care se consideră „evreu ungur și român”,  a făcut la mijlocul anilor optzeci trecerea de la chitarist rock la chitarist de blues promovând de atunci acest gen muzical. În 1986 și-a început cariera de solist blues, înființând împreună cu Harry Tavitian ( pian),  Corneliu Stroe (baterie) și Catalin Rotaru (chitara bas) prima formație de blues din România – Transylvanian Blues Community. Ignorând cenzura regimului comunist, cei patru au reușit să efectueze turnee în România, unde datorită faptului că nu făceau parte din cultura promovată de stat, au umplut sălile de concerte. După 1990, Weinberger a fost invitat în turnee în Germania, Elvetia, Israel, Turcia, Ungaria – unde în 1992 a cântat în deschiderea Gconcertului susținut de chitaristul Al Di Meola. În 1991, și-a înființat propria formație de blues – Weinberger Blues Machine. A lansat primul album de blues din România – „Good Morning, Mr. Blues” (1996), urmat în 1997 de „Standard Weinberger” care  a obținut premiul Cel mai bun disc de jazz al anului 1997. Tot în 1997, Weinberger a cântat în Piata Universitatii cu ocazia vizitei presedintelui Bill Clinton si a primit un mesaj de mulțumire semnat personal de președintele SUA. Muzicianul a produs și prezentat două emisiuni radio săptămânale, la posturile Radio Romania Tineret si Radio Contact. În 1998 a înființat fundația BlueSylvania și a concertat în cadrul festivalului Bluestock din Memphis, Tennessee. La finalul anului 1999 Weiberger și-a lansat cel de-al treilea album, „Transylvania Avenue”.

Despre activitatea muzicala a lui Noris gasiti amanunte te pe pagina sa web la http://norisband.blogspot.ro/, iar AG Weinberger are site la http://www.agweinberger.com/ (daca nu e inca functional, il descoperiti pe Facebook)

Inspectoratul Şcolar Brăila, partener al ARACIP în proiect european al calităţii în educaţie

Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Brăila derulează, în parteneriat Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar (ARACIP), Proiectul naţional „Dezvoltarea culturii calităţii şi furnizarea unei educaţii de calitate în sistemul de învăţământ preuniversitar din România prin implementarea standardelor de referinţă”, cod ID 55330 cu finanţare (co-finanţare) din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial – Dezvoltarea Resurselor Umane pe Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”, Domeniul major de intervenţie: 1.1 „Accesul la educaţie şi formare profesională iniţială de calitate”.
Obiectivul proiectului este creşterea capacităţii sistemului de învăţământ preuniversitar de a furniza educaţie de calitate prin implementarea standardelor de referinţă. Metodologia de evaluare externă a calităţii educaţiei în învăţământul preuniversitar va fi pilotată în evaluarea externă a 1.000 de unităţi de învăţământ de stat şi particulare, la nivel naţional, cărora li se va atesta nivelul de calitate.

De fapt, ISJ Brăila este chiar coordonator pe Regiunea Sud-Est, iar unul din beneficiile proiectului este că rezultatele sale vor sta la baza completării cadrului legislativ românesc în materie de calitate a învăţământului.

Lansarea regională a proiectului, care implică 17 unităţi de învăţământ din municipiul şi judeţul nostru, a avut loc la Brăila, vineri – 19 noiembrie, la noul sediu al ISJ din str. Petru Maior nr. 20 (colţ cu str. Mihai Eminescu). Aici a avut loc atât o conferinţă de presă (în foto), cât şi o masă rotundă cu inspectori, experţi şi evaluatori, dar şi 50 cadre didactice – din cele 17 unităţi participante la proiect. Conferinţa de presă a fost susţinută de prof. Victoria Negulescu – inspector şcolar brăilean, în calitate de coordonator regional al proiectului, Silviu Dăneţ de la ARACIP, şi nu în ultimul rând prof. Viorel Botea – inspectorul şcolar general al ISJ Brăila.

Pe lângă detaliile derulării proiectului – cursuri de formare pentru manageri şi cadre dicadtice, evaluare a şcolilor şi a cadrelor didactice, obţinerea de acreditări – cei trei au oferit jurnaliştilor şi alte informaţii, utile atât angajaţilor în sistemului de educaţie cât şi publicului larg care adesea se lasă înşelat de titlurile din ziare sau de tonul caustic al parlamentarilor şi altero politicieni. Astfel, Viorel Botea a ţinut să dea asigurări că, indiferent de formula noii legi a educaţiei, nu se vor face restructurări aiuritoare de posturi la Brăila. „De fapt, nici până acum nu s-a întâmplat astfel, profesorii au primit şi ore suplimenatre, iar cei care vor să câştige şi pot face performanţă sunt aşteptaţi la clasele de excelenţă”, a subliniat Viorel Botea.
Tot despre reformă şi trecerile de la un sistem la altul a vorbit la un moment dat şi Victoria Negulescu: „Pentru brăileni a fost mai uşor să se acomodeze, dat fiind că Brăila a fost încă din 2005 judeţ pilot în organizarea şi susţinerea examenelor pentru cadrele didactice şi nu numai; directorii au fost pregătiţi pentru reformă”.

Masa rotundă, care a deschis la nivelul regiunii de dezvoltare Sud-Est proiectul, a fost dedicată dezbaterii proiectului de metodologie de evaluare externă a calităţii educaţiei în învăţământul preuniversitar.

În mapa de prezentarre organizatorii au introdus şi două documente realizate de ARACIP cu prilejul altor proiecte, respectiv Barometrele calităţii educaţionale pentru anii şcolari 2007- 2008 şi 2008 – 2009. Aş dori să mă refer la cel puţin două aspecte: nu am înţeles de ce se raportează la articole din media, în condiţiile în care multe aspecte ale activităţii din şcoli nu apar deloc în presă… şi la o concluzie. Aceasta din urmă mi-a plăcut, deoarece coincide cu propria-mi părere: „Există neconcordanţă între evaluarea externă şi cea internă a beneficiarilor. Situaţia actuală, în care şcolile se autoconsideră aproape exclusiv şi , iar beneficiarii educaţiei sunt în cvasi-totalitate nemulţumiţi, duce la o anumită neseriozitate în abordarea problemelor şcolii de astăzi”.