Arhive etichetă: comunism

Istoria pe care trebuie s-o cunoaștem! Locul morții: ”canalul”

*Deci… canalul Dunăre – Marea Neagră, folosit de regimul comunist în scopul exterminării (fizice!) a tuturor celor care se opunea, în diferite forme, politicii de partid

La 25 mai 1949 era aprobat în Consiliul de Miniştri, în România, proiectul de realizare a canalului Dunăre – Marea Neagră. Noul șantier era folosit pentru reeducarea politicienilor, intelectualilor și a tuturor celor care se opuneau regimului comunist (PCR – partidul unic, evident dictatorial). Ne reamintește această dată tristă din istoria noastră contemporană (nota red. Da! unii mai trăiesc și își amintesc… doar că nu prea au cui povesti… puțini vor să audă adevărul) – și cu o imagine de arhivă – echipa de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului

Numai la Cernavodă, prima colonie de pe Canal – între octombrie 1950 şi octombrie 1953 – au murit nu mai puţin de 200 de deţinuţi.

Nota red. Ați urmărit cum se prezintă istoria contemporană în manualele de istorie de azi din România? Ce credeți că lipsește…?

Armanda Filipine  Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

O altfel de lecție de istorie, elevi la muzeu: despre fenomentul Pitești și reeducarea prin tortură

*La Muzeul Brăilei ”Carol I”, cu elevi de la Liceul Pedagogic ”D. P. Perpessicius” * Luni, 9 decembrie 2019, de la ora 10.00

  Muzeul Brăilei „Carol I” – Secția Istorie organizează – luni, 9 decembrie 2019, de la ora 10 .00 o întâlnire-eveniment în colaborare cu Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius” Brăila, o activitate cu tema 70 de ani de la „Fenomenul Pitești”. Coordonator va fi Cătălina Mârza – muzeograf la secția Istorie. Participă elevi de la Liceului „Perpessicius” cu prezentări în format PowerPoint.

** * Nota red. (Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei) Istoria omenirii, la fel și cea a României moderne (hm! Ceea ce pare o contradicție dacă privim cu ochii minții atrocitățile), a traversat perioade de cruzime stupidă și complet anapaoda îndreptată de oameni către… semeni. Exemple sunt destule în chiar secolul care abia a trecut: genocidul armean (culminat cu data de 24 aprilie 1915), al doilea război mondial cu nazismul și ideile de epurare și supremația rasei albe, Holocaustul (cu tot cu centrele de exterminare a evreilor – în mod special, pe care nu doar că i-au torturat și ucis, ci i-au și deposedat de averi) pornit de asemenea de la Hitler și acoliții săi, nazismul în Italia prin Mussolini, bomba atomică – distrugerile de la Hiroshima, Nagasaki, comunismul.

Știm că țara noastră abia a scăpat (vorba vine…) de doar trei decenii, formal, din chingile unei forme de conviețuire sociale – comunismul, adus cu tancurile de ruși cum tot repetă unii istorici (dar și ai noștri prea l-au îmbrățișat…), un regim care nu a adus ceva bun civilizației românești, dar tinerii nu știu și ei au nevoie să fie informați. În principal e bine să afle despre oamenii care schimbat istoria, în bine și în rău, dar și despre evenimentele care au răsucit firul istoriei într-un fel care ni se pare, privit și de la distanță, extrem de urât. Ne întrebăm cum a fost posibil ca un om, exemplu – Hitler, să dea un ordin de exterminare a tuturor evreilor, a germanilor cu dizabiilități plus oamenilor din alte câteva etnii și cei din juriul lui să fie complet de acord ba, mai mult decât atât, medici din anturaj să inventeze metode de tortură care mai de care mai urâte și mai dureroase.  cei care doresc să afle mai multe despre atrocitățile comunismului din România pot să urmărească site-ul Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet http://www.memorialsighet.ro bineînțeles pot merge acolo, la muzeul gândit de Romulus Rusan, Ana Blandiana și colaboratorii.

Despre tortură este vorba în activitatea muzeală. Elevii s-au informat despre perioada dintre 1949-1952, când la penitenciarul Piteşti a avut loc unul dintre cele mai crunte experimente din spaţiul concentraţionar românesc: fenomenul reeducării prin tortură îndreptat împotriva deținuților închiși pe motiv politic. Evident, scopul reeducării era acela de a lovi în plin rezistenţa anticomunistă: cei care au studiat fenomenul Pitești aau observat că mulți erau cu dosare de legionari sau din tineretul legionar, dar maia erau și alte categori. Muzeograful folosește și un citat din Alexandr Soljeniţîn, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1970, fost deţinut politic rus, care a scris că metodele de tortură folosite la Piteşti au reprezentat „cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”.

Felicităm echipa muzeală și pe cea de la Liceul ”Perpessicius” pentru această necesară lecție de istorie pe un subiect despre care se vorbește foarte puțin (poate și pentru că e , totuși, despre de aproape de acest timp în care trăim… unele victime încă trăiesc, la fel și torționari). Citând și noi un istoric, vom aminti următorul aspect: ”Cine uită, nu merită”.

Merită, de asemenea, să cunoaoaște, subiectul de la cei care l-aiu trăit. Iată un fragment din marturiile – lui Aristide Ionescu – filmate pentru filmul documentar de lung-metraj „GENOCIDUL SUFLETELOR -Experimentul Piteşti. Reeducarea prin tortură” de Sorin Iliesiu. Copyright Fundatia VideoMedia

„Un deceniu întunecat (1977-1987). Biserici demolate”, expoziţie fotografică în Bucureşti

*La Biblioteca Academiei Române, în perioada 5 – 28 iunie 2019 * Curatorul este Anca Beatrice Todireanu – preşedinte Asociaţia România Culturală

    Perioada comunistă, pe bună dreptate de tristă amintire pentru foarte mulţi români, a avut şi repere care se pot concretiza – vorba vine… – în goluri uriaşe pentru cultura română. Astfel, au fost demolate – pierdute pe veci… rămase doar în amintire – clădiri de o valoare arhitecturală deosebită, dar şi biserici, ceea ce a presupus o suferinţă aparte pentru credincioşi şi slujitorii acelor lăcaşe de cult. Evenimentele s-au petrecut, cum se ştie, după ce dictatorul Nicolae Ceauşescu a hotărât că Bucureştiul trebuie să semene cu oraşele pe care le văzuse el în estul comunist (URSS, Coreea de Nord) – bulevarde largi unde să poată avea loc parade impresionante cu portretele lui peste tot, blocuri stupide în care să se înghesuie bieţii foşti ţărani aduşi cu forţa la oraş ca să pună umărul la „propăşirea socialismului”, cum stătea scris în programele Partidului Comunist Român unic. Aşa au dispărut, spre exemplu în 1984 mănăstirea Cotroceni – ridicată în 1679, mănăstirea Văcăreşti – demoltă în 1986, era o construcţie din sec. XVIII, biserica „Sf. Spiridon Vechi” – datând din sec. XVII, dărâmată în 1987.

Pentru ca generaţiile contemporane să ştie ce a fost şi ce-au pierdut, o expoziţie cu imagini ale bisericilor ortodoxe demolate în Bucureşti între 1977 şi 1987 este deschisă la Biblioteca Academiei Române în perioada 5 – 28 iunie 2019. Expoziţia, de panouri fotografice, este intitulată „Un deceniu întunecat (1977-1987). Biserici demolate”. Practic, 20 de biserici au fost atunci distruse, iar şapte (nu toate din capitală) – din lista celor sortite căderii sub lamele buldozerelor – au fost mutate în alte spaţii printr-o metodă ingenioasă, invenţie a inginerului brăilean Eugeniu Iordăchescu, aceea a translaţiei. Curatorul expoziţiei este Anca Beatrice Todireanu – preşedinte Asociaţia România Culturală (site la http://www.asociatiaromaniaculturala.ro), asociaţie care a avut şi frumoasa iniţiativă a expoziţiei itinerante „Regina Soldat” (cu imagini reprezentând activitatea pe front sau în spatele frontului din primul război mondial a Reginei Maria a României, regina Marii Uniri de la 1 decembrie 1918). Evenimentul face parte din programul cultural ce marchează cei 30 de ani de la căderea regimului comunist în România.

Expoziţia se vernisează miercuri, 5 iunie 2019, la ora 13.00 când sunt aşteptaţi să fie în rândul prezentatrilor acad. Răzvan Theodorescu – vicepreşedinte al Academiei Române, Varlaam Ploieşteanul Episcop – vicar patriarhal, Iscriitorul oan Cristescu – director Muzeului Naţional al Literaturii Române.

** * Tot la Biblioteca Academiei Române, în martie 2015, a fost deschisă o expoziţie cu fotografii ce ilustreau activităţile de translare a mai multor biserici şi clădiri monument de arhitectură, între anii 1981-1988 (perioadă când au demolate peste 40.000 de construcţii), metodă de translare inventată de braileanul dr. ing. Eugeniu Iordachescu (1929 – 2019) care a salvat de la demolare câteva zeci de construcţii şi 12 obiective religioase (mai multe despre acestea într-un articol al universitarului Adrian Mahu de la Facultatea de Arhitectură din Bucureşti, publicat în nr. 475 „Opinia naţională” http://opinianationala.ro/publicatie/nr-475/): Schitul Maicilor, biserica Olari din Calea Moşilor (mutată la 80 metri de poziţia iniţială), biserica „Sf. Ilie” din Calea Rahovei (mutată 49 de metri), biserica şi clopotniţa bisericii „Mihai Vodă” de pe Dealul Spirii (clopotniţa a fost mutată 289 metri), Palatul Sinodal al mănăstirii Antim şi mănăstirea Antim, biserica „Sf. Ioan Nou” din piaţa Unirii, biserica „Sf. Gheorghe” Capră din şoseaua Pantelimon, biserica „Sf. Ştefan” Cuibul cu barză, ansamblul statuar de la biserica „Domniţa Bălaşa”, biserica Mănăstirii Râmeţ, biserica „Petru Iacob” din Reşiţa. Şi aşa au fost prezentate, spre exemplu, imagini cu zidurile bisericii Colţei transportate,  sub ochii admirativi ai bucureştenilor, astfel încât să iasă din raza de vedere (uneori a fost de-ajuns să fie mutate puţin în spatele liniei blocurilor, spre a nu se vedea din strada principală) şi de acţiune a demolatorilor. În cazul unor blocuri de locuinţe, translarea s-a realizat fără ca oamenii să-şi părăsească locuinţele, ceea ce a şocat opinia publică – la modul admirativ, evident, la adresa ingenozităţii metodei şi a talentului inventatorului, măiestriei echipei.

Expoziţie „Generaţia Unirii, victimă a represiunii comuniste”, la Muzeul Brăilei „Carol I”

*Se vernisează miercuri, 12 septembrie 2018, de la ora 11.00 * Este realizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din Bucureşti

     Muzeul Brăilei „Carol I” găzduieşte la sediul central din Piaţa Traian nr. 3 expoziţia itinerantă „Generaţia Unirii, victimă a represiunii comuniste” de la Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului din Bucureşti (creat după 1990 şi condus de regretatul Romulus Rusan, care a condus şi la realizarea Muzeului de la Sighet din str. Corneliu Coposu nr. 4, Sighet, judeţ Maramureş), parte a Memorialului Victimelor Comunismului şi Rezistenţei de la Sighet (http://www.memorialsighet.ro/) Foto în dreapta, preluare de pe site Memorial Sighet, Romulus Rusan şi Ana Blandiana – poeta fiind invitată în ultimii ani la Brăila la o manifestare care îi poartă numele (ex. https://brailachirei.wordpress.com/2018/05/03/festival-international-de-creatie-si-interpretare-ana-blandiana-braila-2018-ed-vii/).

Romulus Rusan şi
Ana Blandiana

Vernisajul are loc miercuri, 12 septembrie 2018, ora 11.00. Expoziţia „Generaţia Unirii, victimă a represiunii comuniste” prezintă, cu ajutorul unor panouri – 14 la număr, fotografii, fișe matricole penale și note biografice ale personalităților care au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri și care, după anul 1948, au fost închise în temnițele comuniste. 

Expoziția rămâne deschisă pentru public, la Brăila, până în data de 1 octombrie 2018.

** *  N. red. Vizionarea acestor exponate va reprezenta, pentru orice privitor – indiferent de vârstă, o tristă şi necesară lecţie de istorie pe care elevii nu o învaţă la şcoală. Vom vedea cum au fost frânte aripile unor vieţi doar pentru vina de a nu se alinia unui regim care nu dorea binele Omului, regim politic ce se aplica prin ducerea la îndeplinire a unor directive de partid ce de multe ori nu aveau legătură cu bunul mers al societăţii şi economiei, cu educaţia şi sănătatea etc. Drama acestor oameni, închişi pe nedrept, a fost cu atât mai mare cu cât despre ei nu se vorbea deloc, parcă nici nu ar fi existat… Mulţimea nu ştia despre aceste drame nimic şi, aparent, viaţa părea că îşi urmează cursul firesc…

Expoziţie „Comunismul în România”, la Ateneu

*Vernisajul are loc miercuri, 18 mai 2016, la ora 11.30

afis Comunismul, expo    Ateneul Român va găzdui expoziţia „Comunismul în România”, aici fiind prezintate, în imagini reprezentative, istoria momentelor cheie ale perioadei 1944-1989. Organizatori sunt Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER – http://www.iiccmer.ro/) și Fundația Konrad Adanauer România.

Vernisajul are loc miercuri, 18 mai 2016, de la ora 11.30 în foaierul Ateneului Român (București, str. Benjamin Franklin nr. 1-3). Sunt programaţi să prezinte Andrei Dimitriu  de la Filarmonica ”George Enescu”, Radu Preda de la ICCMER și Sven-Joachim Irmer d ela Fundaţia Konrad Adenauer.

Într-o primă etapă, expoziţia propune vizitatorilor săi o privire asupra fenomenului represiunii şi rezistenței anti-comuniste, urmând ca în toamna acestui an să includă şi alte secţiuni legate de perioada totalitară. Astfel, expoziția permanentă a viitorului Muzeu al Comunismului va acoperi teme precum ideologia, cucerirea puterii în România, Securitatea, țărănimea, politici demografice, politica externă, viața cotidiană ori evenimentele din decembrie 1989”, subliniază organizatorii.

„Dușmanul de clasă” despre rezistenţa anticomunistă, apariţie la Editura Cartier

* Volumul lui Igor Caşu se referă la perioada 1924 – 1956; este la a doua ediție 

Sunt cărţi pe care merită să le studiem cu atenţie, nu doar să le parcurgem ca simpli cititori; o asemenea producţie culturală, pe are o recomand atat iubitorilor de istorie cat si celor impatimiti ai literaturii – n.aut. Nu se poate una fără cealalată! –  „Dușmanul de clasă. Represiuni politice, violență și rezistență în R(A)SS Moldovenească, 1924 – 1956” de Igor Caşu apare la Editura Cartier (site cu link permannet pe Braila Chirei la rubrica de link-uri „Literatura’) in ediția a doua, revizuită și adăugită, conține date noi de arhivă și mărturii noi despre masacrul de la Fântâna Albă (1 aprilie 1941), referințe la dosare devenite recent accesibile din arhiva fostului CC al PCM, din categoria mapa specială (особая папка), dar și o listă bibliografică actualizată. Dusmanul de clasa, Igor Casu, ed Cartier
Lansarea volumului a avut loc in 24 martie 2015, la librăria Mihail Sadoveanu (Bucuresti, bd. Magheru, nr. 6 – 8). Invitaţi: autorul Igor Caşu, Octavian Cornel Roske – cadru universitar (doctorat in filologie), lector univ. dr. Alexandru Murad Mironov – cercetator la Institutul National pentru Studiul Totalitarismului. Moderator a fost Vasile Ernu – scriitor. Evenimentul este parte a Festivalului Zilele Basarabiei la București organizat de Organizația Studenților Basarabeni din Bucureşti.

Volumul lui Igor Caşu se remarcă prin cel puţin cinci merite. Mai întâi, el surprinde articulaţiile instituţionale care au oferit re-presiunii în spaţiul sovietic con-sistenţă şi continuitate. În al doilea rând, explorează complicata mecanică juridică sau, cel mai adesea, extrajuridică, care a permis regimului comunist să trimită în la-găre sau închisori şi, în multe cazuri, di-rect în faţa plutonului de execuţie diverse categorii de persoane. Din prezentarea re-presiunii nu puteau lipsi formele terorii, ex-presia violenţei organizate la nivel cen-tral şi local, îndreptate împotriva unor seg-mente de populaţie care incomodau re-gimul bolşevic. Pe un alt plan, nu mai pu-ţin important, se situează statisticile care ne fac să înţelegem mai bine dimensiunea copleşitoare a represiunii, uneori pe pe-rioade scurte, şi sub presiunea unor im-perative ideologice sau a unor ajustări ad-ministrativ-politice. În sfârşit, prezentarea unor cazuri individuale de victime ale re-presiunii, sub forma unor portrete biografice, dublate de o secţiune cu fotografii ine-dite, preluate din arhive, ne apropie de viaţa cotidiană, pe parcursul a trei decenii de istorie” – Octavian Roske.

Revista „Memoria”, număr despre identificarea victimelor comunismului

* Revista poate fi achizitionată de la librăriile Humanitas şi de la sediul redacţiei 

afis lansare memoria           Cel mai recent număr al revistei „Memoria”, nr. 89 (4/2014), realizat în colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a fost lansat vineri, 19 decembrie 2014, la librăria Humanitas-Kretzulescu din Bucureşti (Calea Victoriei nr. 45). Au prezentat Radu Preda – preşedinte executiv IICCMER, Cosmin Budeancă – director general IICCMER, Micaela Ghiţescu, redactor-şef al revistei „Memoria”, Claudia Florentina Dobre – secretar general de redacţie.

Numărul marchează împlinirea unui sfert de veac de la evenimentele care au dus la prăbuşirea simbolică a regimului comunist din România în decembrie 1989. Textele dosarului tematic din cuprins sintetizează eforturile depuse în ultimii aproape zece ani de către IICCR/IICCMER pentru identificarea victimelor comunismului de la noi care nu au avut parte de proces, oricât de nedrept, și a căror memorie părea să fie ștearsă pentru totdeauna. Numărul 89 al revistei poate fi achiziţionat, începând cu 18 decembrie 2014, de la librăriile Humanitas din ţară şi de la sediul redacţiei din Calea Victoriei nr. 133, Bucureşti.

                „Memoria”, Revista gândirii arestate (http://revista.memoria.ro/), fondator Banu Rădulescu, este editată de Fundaţia Culturală „Memoria” sub egida Uniunii Scriitorilor din România. Primul număr a apărut in noiembrie 1990.

Inconsistente si neadaptari criminale; in Romania mileniului 3

armanda-edit-100_9417         M-am saturat sa vad cum reprezentantii autoritatilor din Romania nu stiu sa actioneze in cazuri de urgenta. Este, iata, inca un accident aviatic, cel de ieri, cu prabusirea unui elicopter pe lacul Siutghiol (judetul Constanta) in care salvatorii – cei legali, care au in atributii tocmai actionarea cu maxima eficienta in situatii de urgenta – nu isi fac cum trebuie datoria  si, culmea, iarasi mor aviatori si oameni care lucreaza in sistemul de sanatate cand ar fi putut sa nu se intample asta.

Unu: de prea multe ori am auzit numele ministrului Gabriel Oprea; sa plece acasa! Sa ne lase! Este incompetent, el cel dintai! Ca sa nu mai spun ca in lectura comunicatului de presa a purtatorului de cuvant (transmisa in direct de televiziuni…), fara pic de emotie, rece si sec ca o lista de cumparaturi, am auzit de prea multe ori numele sau, ca si cum ar fi actionat corect si eficient. Fals! Ati intrecut orice masura, domnule traseist politic! Du-te! Nu mai vrem alte victime!

Doi:  Protocolul la nivel national in caz de accidente de acest gen este complet anapoda: sa fie luate urgent masuri! Dar nu de acest Oprea! sau Dusa! Oh, Doamne, nu…

Trei: Raed Arafat stie ce sa faca pana la un punct. Sa stea la acele comenzi pe care le cunoaste, ii multumim pentru tot ce a facut pana acum, dar sa nu isi depaseasca rolul.

Patru:  Politicienii sa stea deoparte, pentru numele lui Dumnezeu, de domeniile sanatatii si educatiei unde doar specialistii ar trebui sa actioneze. Iata ce se intampla cand politicul numeste sefi, peste tot, iar cand se intampla tragedii dau vina una pe altul si oamenii mor… Neadaptarile angajatilor si inconsistentele sistemului produc, nu deraieri grave, ci tragedii cu victime, reale… Oameni buni, stiam ca suntem in secolului XXI,in  mileniu 3, nu-i asa?!?

 Si ca sa nu uit(am) ce e astazi: 16 decembrie. Se implinesc 25 de ani de la primele proteste publice, in Timisoara, impotriva regimului comunist. Si tot atunci, fortele militienesti au actionat contra oamenilor, asa cum astazi cei din sistemul situatiilor de urgenta au blocat mai mult decat au ajutat – la fel ca si in accidentul aviatic din Muntii Apuseni… 

           Nu in ultimul rand, va propun sa fim alaturi de mortii nostri EROI. De azi, merg (in Braila) la Troita din Piata Independentei si la Crucea Eroilor de la Biserica Sf. Nicolae ca sa aprind o lumanare. Am prieteni si cunostinte care au pierit acum 25 de ani si inca nu stiu daca a meritat… nu vad suficient de multa Libertate si Frumusete, Prietenie, Intelegere, Umanitate adevarata in jur…

Dezbatere „După 25 de ani. Cum privim azi trecutul?”

* Eveniment organizat de ICCMER si Fundatia Konrad Adenauer, luni – 15 decembrie 2014 

 

Afis_Cum_privim_trecutul        Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Fundatia Konrad Adenauer  organizează dezbaterea cu tema „După 25 de ani. Cum privim azi trecutul?”. Evenimentul, derulat cu ocazia împlinirii unui sfert de veac de la izbucnirea protestelor care au dus la căderea regimului comunist în România, are loc luni, 15 decembrie 2014, de la orele 15.00, la Grand Hotel Continental – Bucureşti, Calea Victoriei nr. 56. Dezbaterea va fi transcrisă și publicată în presa culturală„, anunta organizatorii. 

La 25 de ani de la evenimentele din 1989, sondajele de opinie arată că mai mult de jumătate dintre respondenți au o atitudine critică față de prezent și sunt nostalgici după regimul comunist. Ce ne mai amintim din acei ani? Ce am învățat din ceea ce ni s-a întâmplat timp de 45 de ani? De ce nu trebuie să uităm? Cine sunt cei care au suferit în anii comunismului pentru ca noi să ne bucurăm de libertate în prezent? Ce putem învăţa din vieţile lor? Ce e de făcut în continuare pentru a nu repeta greșelile trecutului? Toate acestea sunt întrebări la care vom încerca să găsim răspunsuri, cu ajutorul invitaţilor, buni cunoscători ai trecutului recent, luptători anticomunişti şi cercetători ai fenomenului„, precizeaza initiatorii

Iata si invitatii: Radu Preda – preşedinte executiv IICCMER, Radu Filipescu – dizident, Octav Bjoza – președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, Ioana Raluca Voicu-Arnăuțoiu de la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Virgiliu Țârău – vicepreședinte al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Alina Pavelescu de la Arhivele Naţionale ale României, Florin Müller de la Facultatea de Istorie a Universităţii București, Sergiu Musteață de la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Republica Moldova şi Lavinia Betea de la Universitatea „Aurel Vlaicu” din Arad.

Conferinţa internaţională „După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului”

* „La 25 de ani după căderea comunismului în Europa centrală şi de est, memoria şi istoria acestuia rămân controversate. Pe de o parte, istoria comunismului în regiune stă sub semnul denunţării crimelor săvârşite de acest regim” – câteva din argumentele IICCMER si Fundaţia Culturală Memoria, organizatori

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) şi Fundaţia Culturală Memoria au organizat, în 20 şi 21 noiembrie 2014, conferinţa internaţională „După 25 de ani. Istoriile şi memoriile comunismului” la sediul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA – Bucuresti, str. Povernei, nr. 6).

25_logo_conference           Era necesară o astfel de conferintă, mai ales că România ultimilor 25 ani a fost marcată de povara moştenirii comuniste. „Aceasta a influențat instituţii, mentalităţi, comportamente individuale şi colective deopotrivă. O bună parte a postcomunismului este încă profund înrădăcinată în comunismul însuși. Iată de ce, la un sfert de veac, avem nevoie mai mult decât oricând de o analiză lucidă a fantomelor care ne bântuie prezentul. La 25 de ani după căderea comunismului în Europa centrală şi de est, memoria şi istoria acestuia rămân controversate. Pe de o parte, istoria comunismului în regiune stă sub semnul denunţării crimelor săvârşite de acest regim. Pe de altă parte, unii aduc în discuţie aşa-numitele „binefaceri” ale dictaturii proletariatului. Memoria comunismului este în continuare pulverizată, nostalgicii afirmându-se cu putere în spaţiul public, așa cum fosta nomenclatură de partid și de stat este deosebit de activă prin urmaşii de a doua generaţie. Martorii crimelor comunismului dispar cu o viteză mai mare decât se instituie locuri memoriale și muzee sau se scriu manuale„, subliniaza organizatorii.

Conferinţa şi-a propus să treacă în revistă tipologiile tranziției, structurile de legătură dintre o epocă și alta. Organizatorii și-au dorit să ofere un cadru de reflecţie asupra istoriografiei româneşti şi internaţionale privitoare la comunism și la efectele sale pe termen lung în societăţile central şi est europene. Atenția este aici îndreptată către funcția socială a memoriei, către mecanismele complexe prin care ceea ce am trăit se reflectă în ceea ce suntem sau vrem să devenim.