Arhive etichetă: copilarie

Suspine și o înghețată. Din „Reportajele orașului nevăzut”

*O poveste (da! e și o poveste…!) care ne duce direct în apele triste ale lumii copilăriei, despre care știm că există dar pe care refuzăm să le credem adevărate – un reportaj creionat cu ajutorul unei povești, dintr-o carte pentru copii (in lucru), destinația fiind ochiul adultului care ar putea face ceva (mai mult)

Ne-am intersectat adesea cu copii care arată ca niște mici cerșetori. Unii nu cer nimic. Nici nu plâng. Dar nu se poate să nu realizezi cât sunt de triști, asta dacă îi privești cu inima și dacă ai o doză mai mare de umanitare în bagajul propriei conștiințe. Dacă… faceți parte din această categorie, veți citi tot cu inima deschisă povestea de mai jos (parte a unei cărți în lucru, „Reportajele orașului nevăzut” – autor, Armanda Filipine) destinată, deopotrivă, copiilor și adulților care își păstrează intactă copilăria ori măcar o parte din ea (adulți care fac ori ar putea face mult mai mult pentru că lumea copiilor să fie frumoasă, și mai bună). Deci…

Din lumi paralele. Câteva suspine și o înghețată

Ochi albaștri, ca noaptea însingurată și tristă, dar și plânși sunt frumoși, invitându-te parcă să întrebi de ce… să îți pese… Întâi văd ochii… apoi copilul, căci e doar un copilandru – altfel, jerpelit, cu hăinuțe sărăcuțe, pe alocuri peticite stângaci, cu teniși gata să se desprindă de picioare de atâtea găuri – cel care îmi atrage atenția nu neapărat prin plâns, ci prin suspine. Stă pe marginea trotuarului, nu-i pasă – cred – că e în proximitatea autoturismelor și a autobuzelor… Privind cu atenție, intuiesc și de ce plânge… pe caldarâm, chiar lângă amărâții lui teniși, zace o înghețată; cu siguranță, a scăpat-o din mână… Mă apropii și îi șoptesc: „Nu mai plânge! Îți iau alta eu, acum, imediat…”. Se uită cu o mirare demnă de un prim-plan de cinema spre mine și spune cu o dicție impecabilă: „Nu din acest motiv plâng… Mi-a dat peste mână! Asta mă enervează! Mi-a dat peste mână! Intenționat!” Îl ascult și mintea face repede tot felul de „scanări” ale situației… dacă nu e înghețata subiectul principal, ce-o fi la mijloc? Vrea bani? Sau e pur și simplu supărarea unui copil exprimată cu nerv? „Cine a putut face așa ceva? De ce ar face, oricine, o așa mojicie?”, întreb cu speranța abia disimulată că astfel îl voi face să-și mai uite necazul. „Nu știi tu! Un vecin… Mă urmărește câteodată, chiar și când e școală – el nu vine, că nu îi place; îmi face tot felul de șicane. Dar de înghețata aceasta îmi pare tare rău! Plus că a văzut toată lumea din stația de autobuz că nu m-am apărat… M-a lovit din spate, m-a îmbrâncit, mi-a dat peste mână…”, rostește piciul dintr-o suflare, dar impostat impecabil fiecare cuvânt de parcă ar fi, repet, în fața camerei de filmat sau la ora de limba română: corect, foarte corect. Am chiar senzația că dacă ele – cuvintele – ar fi scrise, ar fi la fel, perfecte, după toate regulile. „Of! Chiar așa de urât a fost totul? Îmi permiți să mă așez lângă tine?”, îi spun și nu mai aștept răspunsul. Mă așez pe trotuar și suntem acum o pereche tare comică, având în vedere că eu nu port o ținută care să se potrivească trântitului pe jos. „Hai, spune-mi… dacă e un cunoscut care te șicanează des, nu se poate face nimic?”, îl întreb mai mult ca să nu-i mai aud suspinele. Oricum, curiozitatea a crescut și ea. Vreau să știu mai multe despre proprietarul ochilor albaștri ca noaptea. „Ei… parcă dacă îți spun se schimbă cu ceva situația? Nu se va întâmpla nimic. Toată lumea îi știe despre apucăturile, dar nimeni nu face nimic. Nici la școală nu i-au zic prea multe – pentru că el e mai mare, pentru că nu mai vrea să fie elev, pentru că și polițiștii cred că e un caz pierdut… Poate dacă m-ar răni urât, să ajung la spital, atunci ar interveni cineva… Altfel, nu are rost. Părinții lui sunt plecați de-acasă, el stă cu o bunică… O doamnă profesoară a spus, la școală, că și el e un amărât… Dar ție de ce îți pasă?”, îmi spune cam repezit interlocutorul meu care atunci când vorbește devine micul prinț – uiți cu totul că aparența e de cerșetor.

Ascult cu tristețe deja… Mă lovește drept în plex acel „și el e un amărât”… semn că micuțul meu interlocutor e conștient de precaritatea existenței, de tristețea vieții lui… Groaznic! Oare unde fuge copilăria în aceste cazuri? Mă abțin cu greu, și eu, să nu izbucnesc în plâns… „Chiar e tristă situația! Dar și revoltătoare! Să vadă adulții cum copiii își fac rău unul altuia și să nu intervină? Dar e scandalos de-a dreptul!”, ii spun încercând un ton convingător, ca și cum după tirada mea ar apărea numaidecât Sf. Gheorghe cu spada trasă din teacă, gata de atac în lupta pentru dreptate. „Lasă… nu te amărî și tu, că nu rezolvi nimic. Acum s-a dus și momentul acesta. Cu tot cu înghețată…”, spune puștiul cu glas stins și iar (exact ce nu doream! Mi se frânge inima…) suspină. Îngaim: „Dar de ce spuneai că exact de înghețata aceasta îți pare rău?” „Pentru că era cadou, ca o răsplată a unui ajutor. Eu am făcut ceva pentru cineva, acela a vrut să îmi plătească pentru serviciul oferit, eu m-am opus și atunci a întrebat dacă nu vreau să luăm amândoi câte o înghețată. Când am chemat vânzătoarea să comandăm, ea a spus că ne-a auzit vorbind și că ne oferă, cadou, înghețata, că merităm! Și ne-a dat din cea mai scumpă!”, spune iar cu dicție, și parcă i se mai duce din supărare. Am chiar senzația că aud un pic de mândrie, la faza cu ajutorul oferit… „Atunci chiar meriți altă înghețată! Măcar atât pot să fac și eu… Poate îți trece și plânsul. Mai mult nu știu cum să te ajut acum”, rostesc încercând să nu fie prea mult, să nu-l încarc emoțional exagerat. „Bine, accept. Dar să știi că mă simt ca în filmele science-fiction. Tu ești din altă lume… chiar dacă te văd, sigur nu ești adevărat. Când voi fi terminat de mâncat înghețata, va fi ca și cum ai fi venit, și ai fi plecat deja, într-o lume paralelă. Va fi exact ca atunci când ajung zilnic, acasă, de la școală. Frații mai mici îmi rup cărțile, chiar dacă îi rog frumos să nu o facă, mama nu îi ceartă, ca să învăț trebuie să mă baricadez în magazie și să pară că de fapt nu sunt acasă și multe de-astea, nu-ți mai zic… Lumile noastre sunt paralele. Chiar așa… cum de m-ai văzut?”, mi se adresează acum zâmbind. Îl privesc cu atenție. E un copil frumos la chip, frumos la minte, frumos la suflet. Nu știu cât va rămâne așa. Îl iau de mână că să înțeleagă că mergem la înghețată. Nu mai vorbesc. Cel puțin până când vom fi terminat înghețatele. Apoi o să îi spun că vreau să fim prieteni. Poate că accepta micul meu interlocutor.

**Și am un final pe care povestitorul nu ar trebui să îl mai sublinieze, dar țin morțiș: uneori, pe pământ unele lumi paralele – chiar dacă matematica are alte reguli – se pot întâlni, mai cu seamă dacă e vorba de a oferi ajutor; se pot întâlni ca în filmele SF. Iar un copil merită orice efort și tot ajutorul, posibil și chiar imposibil!

(cu un desen de Kiana Khansmith, via Pinterest)

Armanda Filipine

„Tonitza. Imagini ale copilăriei”, amplă expoziţie la Muzeul Mureş

*Deschisă în 1 martie – 1 iunie 2019 cu lucrări de pictură, sculptură și grafică din colecţiile mureşene şi de la muzee din Bârlad, Braşov, Bucureşti, Sibiu, Craiova, Constanţa, Ploieşti şi din colecţii particulare * Expoziţia este prilejuită de achiziționarea, la Muzeul de Artă din Târgu-Mureș, a tabloului „Odaia copiilor” de Nicolae Tonitza (1886-1940)

  Muzeul Județean Mureș – Muzeul de Artă prezintă în perioada 1 martie – 1 iunie 2019 expoziţia „Tonitza. Imagini ale copilăriei” cuprinzând lucrări ale Muzeului din Târgu-Mureș, dar şi lucrări împrumutate de la muzee din țară (Muzeul “Vasile Pârvan“ din Bârlad; Muzeul de Etnografie din Braşov; din București – Muzeul Național de Artă al României, Muzeul Municipiului București, Biblioteca Academiei Române, Institutul de Istoria Artei “George Oprescu”, Muzeul Național al Ţăranului Român; Muzeul de Artă din Constanţa: Muzeul de Artă din Craiova; Muzeul de Artă din Ploiești; Muzeul Național Brukenthal din Sibiu) și din colecții private (Galeriile Artmark, Liviu Cojoc, Marian Spătariu și alții). Curatori sunt Ioana Vlasiu, Ioan Şulea, Cora Fodor, Dorel David Morar.

Vernisajul are loc vineri, 1 martie 2019, începând cu ora 18.00, la Palatul Culturii (aripa dreaptă, etaj II, Piața Victoriei nr. 1). Prilejuită de achiziționarea la Muzeul de Artă din Târgu-Mureș a tabloului „Odaia copiilor” de Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886, Bârlad – 27 februarie 1940, Bucureşti), expoziția își propune să investigheze tema copilului și a copilăriei atât în opera și scrierile lui Tonitza, dar și în cea a altor artiști contemporani cu el, cum ar fi Ștefan Dimitrescu, Ion-Theodorescu Sion, Nicolae Vermont, Camil Ressu, Dimitrie Paciurea, Nagy István etc.  Vor fi expuse, de asemenea, pe lângă lucrări de pictură, sculptură și grafică și obiecte de îmbrăcăminte ale copiilor din mediul rural și urban, jucării, obiecte de uz școlar, toate din perioada interbelică. Totodată, sunt prezente secțiuni dedicate documentelor de arhivă cuprinzând file de manuscris, fotografii documentare, decupaje din presa timpului privind cronici realizate de Nicolae Tonitza sau despre creația sa, publicații cu ilustrații ale artistului, cărți și reviste cu și despre lumea copiilor din perioada respectivă și, materiale audio ce evocă personalitatea artistului.

Un spațiu-atelier inedit va sublinia legătura magică pe care Tonitza a avut-o cu universul copiilor, susţin organizatorii. Sunt propuse 10 jocuri pentru o explorare multisenzorială și practică, cu componente interactive pe diferite suporturi. Cuburi, puzzle-uri, păpuși, planșe de colorat, povești audio, toate corelate cu reproduceri de înaltă calitate ale lucrărilor lui Tonitza, sunt activități propuse copiilor între 4 și 10 ani.

La Brăila, copii pe scenă într-un festival al cântecului şi dansului

*În 8 şi 9 iunie 2018, la Esplanadă * Festivalul „Pe aripile copilăriei” se află la ediţia a VII-a

    Festivalul judeţean „Pe aripile copilăriei”, ediţia a VII-a, reuneşte la Brăila copii şi elevi într-un atractiv program cu dansuri şi cântece. evenimentele se desfăşoară vineri, 8 iunie, în intervalul orar 16.30 – 18-30 şi sâmbătă, 9 iunie 2018, de la 10.00 la 12.30 pe scenă.

Practic, este un maraton al activităților extracurriculare și educative destinat copiilor şi nu numai lor, dar este totodată şi o oglindă a activităţii şcolare din care cei mici, elevii mici şi elevii mai mari, dar şi adulţii au ce învăţa (Nota red.. În primul rând că educaţia se poate face, şi chiar e indicat să se facă, prin metode plăcute, prin joc şi cu multă voie bună).

Manifestarea se desfăşoară în organizarea Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila cu sprijinul Primăriei Brăila.

Lecţie de viaţă cu Dumitru Prunariu la Şcoala “Fănuş Neagu”: visul urmat de strădanie poate deveni realitate!

       Este foarte important să visăm, iar atunci când luptăm pentru visul nostru, el chiar s-ar putea să devină realitate! Cam aşa se rezumă îndemnul pe care Dumitru Prunariu (foto mai jos, din timpul vizitei brăilene) –

primul cosmonaut român care a zburat în spaţiul cosmic, la 14 mai 1981 – îl adresează tinerei generaţii, de fapt l-a subliniat în cadrul vizitei pe care a realizat-o la Brăila, pe 1 iunie. Şi înainte să aibă o întrevedere cu primarul Aurel Gabriel Simionescu – un tată motivat să fie mândru de fiica Aurora Simionescu, tânăra cercetător fiind apropiată de oaspetele brăilean prin… conjunctura stelară – celebrul român a făcut un popas rodnic şi plăcut la Şcoala cu clasele I – VIII “Fănuş Neagu”.

        Aici, în sala de festivităţi (foto mai sus) – arhiplină! – au fost prezenţi nu numai elevii şcolii gazdă, ci şi tineri de la Colegiul Naţional “Gh. Munteanu-Murgoci” – sosiţi împreună cu profesorul de fizică Nicoleta Becheanu, coordonator al echipelor care concurează an de an a Olimpiada de astrofizică, şi cu directorul adjunct Florina Marin – dar şi elevi de la Şcoala cu clasele I – VIII “Al. I. Cuza”. Aceştia din urmă, de la clasa a III-a, au aflat de eveniment de la colega lor Teodora Neagu (fiica lui Dragoş Adrian Neagu – directorul Bibliotecii JudeţenePanait Istrati”, instituţie parteneră a şcolii gazdă cu diferite ocazii) – şi au solicitat permisiunea de a fi prezenţi la întâlnirea cu Dumitru Prunariu, un deosebit dar de Ziua Internaţională a Copilului!

     Întâi a fost pregătit momentul întâlnirii; în cancelarie, oaspetele a semnat cele 100 de fotografii (realizate de Nick Iordan) pe care Camelia Guşatu – director în cadrul Primăriei brăielne, cabinet primar – s-a gândit să le ofere copiilor. Evident însă că printre primele autografe s-au numărat cele destinate gazdelor, directorul Emilia Meiroşu, directorul adjunct Daniela Tilincă şi fiicele dumnealor fiind primele beneficiare ale preţioasei dedicaţii semnate Dumitru Prunariu. De asemenea, prof. Nicoleta Becheanu a solicitat două fotografii cu autograf pentru doi absolvenţi pasionaţi de astrofizică şi care studiază în străinătate. Şi Aurorei Simonescu i-a fost scrisă o dedicaţie specială, urmând ca aceasta să-i parvină la momentul oportun.

     Întâlnirea cu elevii s-a dovedit, aşa cum am menţionat, extrem de plăcută şi de rodnică. Întâi pentru că, aşa cum a afirmat prof. Emilia Meiroşu – directorul Şcolii “F. Neagu” – copiii au ocazia să vadă, de-aproape, o personalitate cu adevărat remarcabilă, de la care au ce învăţa şi care merită cu prisosinţă să fie urmată ca exemplu. În al doilea rând pentru că modul de se comporta al oaspetelui – bonom, cald, simplu, firesc – a demonstrat tinerilor din sală că un personaj important din sfera publică, fie ea şi a ştiinţei, nu este arogant şi te priveşte de sus, cum ar putea crede lesne cineva, iarăşi un îndemn subtil la meditaţie şi la a urma exemplul! Şi nu în ultimul rând, a sugerat fără urmă de tăgadă, aşa cum afirmam chiar în deschiderea acestui text, că un vis urmat cu voinţă şi perseverenţă ajunge să se împlinească întro zi!

          Şi poate la fel de important, şi de semnificativ – ba chiar aş zice că acesta este punctul nodal al secvenţei consacrate vizitei lui Dumitru Prunariu la Brăila – este tocmai cel  pentru care cosmonautul a ajuns în urbea brăielană. Nu a fost invitat, ci a aflat dintrun ziar străin că la Şcoala “F. Neagu” brăileană învaţă un băiat din clasa a III-a, pe nume Dragoş Lipan, care îşi doreşte să devină astronaut. Şi imediat a dorit să-l cunoască pe acest tănăr în care se regăsea pe sine la aproximativ aceeaşi vârstă. Şi aşa, după cum a şi mărturisit, a început un schimb de e-mail-uri cu şcoala şi cu Dragoş Lipan şi a ajuns să se întâlnească cu elevii brăileni.

      Oaspetele – deopotrivă şi preşedinte al Comitetului ONU pentru exploatarea spaţiului cosmic în scopuri paşnice – a răspuns întrebărilor curioşilor, despre diferite amănunte referitoare la zborul în cosmos, dar mai înainte a urmărit – cu aceeaşi emoţie, cu siguranţă, pe care au simţit-o cu toţii – prezentarea propriei persoane şi activităţii de cosmonaut realizată de tânărul Dragoş Lipan. A fost nu doar o prezentare oarecare, cu ajutorul retroproiectorului, pe fundal sonor adecvat, ci o adevărată lecţie de seriozitate, atenţie şi chiar maturitate pe care elevul din clasa a III (hm! Câţi adulţi au ce învăţa de la el…) le-a oferit-o tuturor. Ce mândri trebuie să fie părinţii lui, cu un asemenea copil care pare să nu simtă “greutatea” luptei întru cunoaştere, nici “povara” timpului acordat lecturii, studiului.

      A fost şi un moment cu surpriză. Nicoleta Becheanu, acompaniată de echipe de elevi de la liceul “Murgoci” – colectiv cu experienţă în studiul astrelor, participanţi la olimpiada de astrofizică – şi de la Şcoala “Fănuş Neagu”, a dat startul – cu micul… cosmonaut costumat ca atare (ca în imaginea de mai jos) – înscrierii întro competiţie de profil ce va avea loc în toamna acestui an şi i-a invitat pe curioşi să vină pe perioada verii să cerceteze cerul, astrele şi să folosească cele două lunete disponibile în urbe. Iar Emilia Meiroşu a anunţat că membri ai Clubului “Rotary” au promis sprijin pentru această interesantă competiţie. 

      După ce au primit, cu bucurie, fotografii cu autograf, copiii s-au deplasat la Teatrul “Maria Filotti” unde a continuat – în prezenţa şi a altor colegi, de la mai multe şcoli – întâlnirea aflată, conform programului, sub genericul şi titlul de Conferinţa Ştiintifică „Paşi Mici spre Marele Univers”.

      Cu această ocazie, pe holurile Şcolii „F. Neagu” a fost amenajată o expoziţei tematică de machete, iar în sala de festivităţi alta de desene cu stele, nave cosmice, planete.

Sâmbătă şi duminică, în municipiul Brăila – evenimente dedicate Zilei Copilului

        Primăria municipiului Brăila şi Consiliul Judeţean Brăila, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila şi unităţile de învăţământ preşcolare, gimnaziale şi liceale, dar şi cu sprijinul Şcolii Populare de Arte Vespasian Lungu” şi a altor instituţii locale, a organizat un amplu program prin care se marchează Ziua Internaţională a Copilului.

        Astfel, sâmbătă – 29 mai – şi duminică – 30 mai – se desfăşoară pe Espalanadă, în Gradina Publică, pe Platoul Independenţei, în Parcul Monument la Sala Polivalentă şi nu numai au loc o multitudine de evenimente la care personajele principale sunt – cum altfel? – copiii.  Programul integral îl aveţi aici program-1.

         E un motiv pentgru toţi părinţii să nu stea prea mult pe gânduri şi să ofere celor mici cât mai multe ocazii de a se bucura; copilăria trece atât de  repede!