Arhive etichetă: editorial

În cleștele situațiilor fără ieșire (deocamdată, la noi). Despre moarte și câini

  • *Da. Parcă ar fi titlu de roman. Dar aici e vorba despre moarte și câini, dar mai ales despre educație * Sau cum ar trebui să… Of! Câte nu ar trebui să arate/ fie mai bune în țara asta!
  • Zic că suntem (iar) in cleștele unei situații fără ieșire – cel puțin (mă iluzionez) deocamdată, la noi….
  • Curge „apă” de toate felurile pe gârla… presei după moartea femeii mușcată de câini în București. Degeaba toate vorbele! Vinovații sunt în toate părțile. Și autoritățile – cei care fac legi (în care maidanezii trebuie să aibă regim clar de strângere de pe străzi) și cei care trebuie să verifice aplicarea legilor, dar și cetățenii: ai câine, îl ții acasă!
  • Orice alte comentarii sunt doar de dragul audienței (la tv, mai cu seamă, asta se traduce in prețul reclamelor), care audiență nu prea poate/ vrea să înțeleagă mai nimic, dată fiind starea ei precară în materie de educație (să mai repet chestiunea cu analfabetismul funcțional … Hm… la elevi și nu numai (?!?)

Armanda Filipine & Revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Festival(uri) de teatru la Brăila

*Au fost… și vor mai fi… eu sper în mai bine!

Un colaj din două foto, cu mine că aici public punctul meu de vedere. Foto stânga, din 2021 în teatrul dramatic ce poartă numele actriței și directoarei de teatru Maria Filotti; foto dreapta, din 2022 – ambele imagini fără prea multă strălucire (asta e! nici mie nu mi-e ușor să mă ridic mereu acolo unde sper!) că nu avea de unde veni – poate doar de la splendida clădire…

Ar fi putut fi și mai bine, și mai interesant – pe gustul și pentru așteptările personale (evident că la Festival mă refer, nu la altceva – ca să fie foarte clar). Pentru că vreau ca Teatrul (și în festival!!!) să mă completeze, să mă zdruncine, să-mi aducă profunzimi… nu să îmi pierd vremea hlizindu-mă la subiect (sunt răutăcioasă, dar cu rost!). Nu e musai să fim în/ de acord. Dar cel care înțelege Teatrul, care îl iubește (în plus, care a înțeles că în România activitatea de acest tip e plătită/ suportată din bugetul public – tocmai ca să existe componenta libertății artistice de CALITATE (zic eu, pentru asta cred)! – și atunci nu facem piese pentru săli pline de dragul adunării la grămadă întru hlizeală de grup) vrea mai mult. Și dacă vreau mai mult de la mine (înjurați, că aveți și mutra aici, să știți pe cine!) atunci cu siguranță vreau mai mult de la teatru. Și nu schimb nimic din cerințe: artă și miez. Și nu-s simple vorbe (cunoscătorii îmi vor da dreptate). Repet: profunzimi. Și sens(uri). Artistice (nu glumitze). TEATRU… nu teatru(l locul de unde vine salariul)

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Discuții sterile despre educație

*Doar un dialog televizat… în țara în care de ani buni nu se iau măsuri serioase pentru calitatea învățării, aceasta fiind adevărata problemă (nu semestrele ori mărirea sau micșorarea cu câteva a vacanțelor…)

Ministrul de la educație discută 2022 în această seară (14 februarie), într-un platou tv, despre schimbări in sistem: trimestre in loc de semestre, alte date ale începerii anului școlar, vacanțe.

Ooo! Stop aberații! Calitatea actului de învățământ NU are legătură cu aceste detalii de formă. Înveți la ore și acasă, sau nu înveți. Ai înțeles de ce e importantă școala, sau nu. E profesorul bine pregătit, și cu drag de profesie, sau nu. Acestea sunt adevăratele probleme, nicidecum structura orarului sau durata vacanței. Oare chiar nu mai e nimeni bun la cap în țara asta? Chiar nu am priceput că democrația (chipurile, în posibilele schimbări, s-ar ține cont de părerea nu știu cui … ) e orice dar NU e normă pentru stabilirea criteriilor de CALITATE?!? De ce suportăm atâta impostură???

Și toate astea fix înaintea Zilei Naționale a Lecturii (15 februarie), o propunere tare frumoasă a unui deputat liberal, pe care onor ministrul în cauză (Sorin Câmpeanu) a tarnsformat-o în circ prin solicitarea către școli de a se efectua mâine un adevărat maraton de citire. Oare omul ăsta nu pricepe că astfel îi face pe copii să nu mai vrea să audă de lectură? După ce și așa nu se omoară nimeni cu cititul (evident, primii-s părinții… că și de-aceea nu sunt interesați copiii și tinerii de carte)

Nota red. Pentru cine nu știe, acest text este editorial. La fel de bine, este și sublinierea unor idei pe care le au și alții – tot dintre cei cărora le pasă de viitorul copiilor și de reala lor educație/ instrucție!

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Revoluție, eroi, uitare, comunism, contemporan, nepăsare

*Nici editorialul nostru nu face dreptate, dar măcar subliniem punctele slabe ale contemporaneității – din care nu ne putem, oricât am dori, sustrage… cu tot cu responsabilități

Cu toții suntem responsabili pentru ce trăim în societate. Altfel, am fi – bine, mersi – unicii beneficiari ai timpul câștigat la naștere. Sau, cel puțin, așa ne spune teoria. În practică, ne comportăm aidoma copiilor și dăm vina, mereu, pe alții dacă ceva nu e așa cum ar trebui să fie (cum visăm, cum dorim, cum credem că e bine). Așa facem și la comemorările evenimentelor din decembrie 1989… nu noi am ucis… Dar cine?!? Că procesul morților de la Revoluție (așa i se spune… unii nu vor s-o numească astfel, au motive, argumente cum că ar fi fost o complotare de nivel înalt coroborată cu multe alte elemente) nu s-a finalizat. Nici lustrația nu s-a formulat.

Împotriva comunismului românesc care a format – și încă cum! – omul nou nu s-a mai ridicat nimeni în acești ultimi ani de la evenimentele din decembrie 1989. Dar el, comunismul oribil nu s-a dus de tot. Ceva de atunci tot se păstrează. poate nu și amintirea acelor zile și mai ales nopți când se tăia curentul electric și nu era căldură, când pentru o sticlă de lapte mamele stăteau la cozi infernale, din ore de noapte în fața magazinelor cu rafturi aproape goale, acele timpuri când oameni care scriau jurnal – ca Gheorghe Ursu – ajungeau la închisoare pentru că doar visau în scris să vadă și să admire lumea largă din afara granițelor țării, granițe pe care foarte puțini aveau voie să le treacă…

Aș zice că trăim azi un amalgam de sentimente care sunt înfășurate în nepăsare vis-a-vis de acele timpuri și de Revoluția din decembrie 1989, revoluție pe care regimurile politice postdecembriste au menționat-o cu data de 22 decembrie și un nume pompos: Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății, subliniind cumva măcar un adevăr: a fost o zi a eroismului. Pentru libertate. Măcar pentru libertatea de a spune ce crezi și pentru libertatea de a călători. În rest… mai vedem cum stăm. Eroii nu mai au cum să vadă – cei care au murit, nu știm (încă) de ce, cei care s-au așezat în fața gloanțelor (oare de ce trase? mai ales cele de la Brăila… dau acest exemplu pentru că am fost acolo… căteva zile și nopți în stradă… și nu era motiv de moarte… nici de certificate de revoluționar! Și nici aici nu s-a stabilit cine sunt vinovații pentru morți… nu se știe de ce s-a tras, de ce era nevoie să se tragă și la Brăila?!?.. )

Așa că, un text cu mesaj dureros nu va face, nici el, dreptate. Dar măcar amintește… celor care uită, care se arată nepăsători. Sau poate nu va face nici asta! Pentru că noi, toți, trebuie să facem ceva. Mai mult decât se petrece acum, raportat la evenimentele din decembrie 1989… și la amintirea morților – eroilor – de atunci. Nicio floare la nicio troiță nu rezolvă, nu ajută, nu înseninează și nu luminează… din nefericire…

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Când discursul e din alt context, cuvintele pot deveni mincinoase; de multe ori, sunt!

*Tehnica poate fi interesantă în literatură; în politică e tehnică discursivă, dar poate fi adesea subversivă, cu scopul de a distorsiona atenția sau chiar adevărul

Când se folosește un fragment dintr-un text pentru a se construi cu ajutorul lui altul, dar cu sens diferit decât originalul, de fapt, se cheamă ”a minți” prin omisiune. În literatură e în regulă. Poate fi chiar interesant, Dar în politică însă nu e chiar așa; e o tactică discursivă. Ei bine, asta face Vasile Dîncu (senator PSD, de profesie sociolog) astă-seară la un post tv. Preia din discursul președintelui Klaus Iohannis expresia ”partide responsabile” și o atașează partidului lui. Vai, câtă IPOCRIZIE!

Și atunci cred că trebuie să explic pentru cei care nu știu cum se petrec lucrurile în materie de manipulare. Iar în aceste vremuri de criză să fim, deopotrivă, realiști: PSD nu a dovedit niciodată, dar niciodată, că știe ce e asta și nici nu a adus probe concrete în toată activitatea lui în guvernare că ar fi partid responsabil.

Să dăm exemple brăilene de așa-zisă responsabilitate a social-democraților care au condus cel mai mult după 1989 zona?!? Mai e cazul? Când orașul-municipiu și județul arată groaznic și nu au viață economică (și atunci… zero bani)???

Cum să spui așa o minciună? cu social-democrația și responsabiliatea… Dar Dîncu o spune, ba încă nonșalant și senin. Și unii (aparatul de partid n-are decât!) vor crede, pentru că nu gândesc în termenii realității, ci în sens emoțional, personal, evaziv (deh! Cât a învâțat/ citit/ intuit fiecare)… și atunci… vai de noi!

Nota mea. Acest text (în caz că nu e clar) este un editorial.

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Criza… pe ciolan

*Punctul de vedere are la bază declarația lui Florin Câțu cum că s-ar putea mări numărul de ministere

S-a văzut acum de ce „merg” greu negocierile (cu social-democrații… uf… cel mai rău scenariu posibil!) pentru formarea unui nou guvern. A recunoscut, public (sunt înregistrări video), acum câteva minute Florin Cîțu: se dorește inclusiv creșterea numărului de ministere (știm de ce: să ajungă la toată lumea felii de putere… deh! Împărțirea ciolanului = banului public în tot felul de interese).

Nu e destul că România are un număr imens de angajați la stat (alt motiv, pe lânga fenomenul accelerat și continuu al emigrării, pentru care sectoarele private suferă!), mai trebuie și asta în pandemia care nu se mai termină (că nu ne vaccinam! De-aia!), în criza energetică și fenomenul de creștere a prețurilor etc. Ministere mai multe… după ce ne-am chinuit atâția ani să le mai reducem…

Și sa ne mai lase cu abureala programului de guvernare, că vezi doamne s-ar ocupa acuma și de asta. Nu e cazul. Prioritățile, grave și multe, sunt de program! Ele și atât Restul… nu e timp și nu sunt bani. Altfel spus… vai de noi!

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Strategiile politice, sau ce-or fi… complet aiurea deocamdată

*Nu au viziune sau nu vor să caute soluții pentru guvernare…

Later up date. (ora 23) Și încă ceva! Să nu se uite un lucru. Politica, guvernarea, orice plan pentru o societate are nevoie – nu de votul democratic (vai.. ce prost sună! Dar ce prostie… să faci ce vrea vulgul… Uf!) – ci de viziune, de planuri. Or acestea trebuie făcute de ELITE! Deci, de oameni, de personalități (nu personaje), nu de grup(uri).

De fapt, a ieșit Ludovic Orban (care deja s-a retras din grupul parlamentar PNL) și a spus că s-a decis continuarea negocierilor cu PSD. Apoi s-a spus că vor încerca dicuții în zilele viitoare și cu USR… Ce mai zile ne așteaptă!

ora 22. 30 (luni, 8 noiembrie 2021) Criză politică prelungută. Să fie clar. Dacă PNL (nu contează cine a țipat mai tare în ședinta din astă seară de la București!) intră în coaliție de guvernare cu PSD, nu doar că fac o uriașă greseala politică pentru ei – ca partid, dar intorc țara asta (iar) cu zeci de ani în urmă… știm de ce… social-democrații cheltuie, în neștire, dând ceea ce se cheamă generic pomeni electorale – și care nu ajută economia cu nimic – plus ce mai vor doar pentru ei (uf!). De unde atâta ”guvernare”?

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Cum ne lăsăm manipulați & cum se fac de râs firmele de sondare

*Cu date aparent reale (Acesta este un editorial)

Un recent sondaj, comandat (deci, și plătit!) de psd, îi dă ca pierzătorii momentului – cu cifre mici în încrederea populației – pe premierul demis Florin Cîțu și pe președintele Iohannis. Până aici nimic nou. Știam și fără sondaj că cei doi au făcut greșeli și nu mai sunt văzuți cu ochi buni. Dar să îi dai pe Rafila și pe Ciolacu noii favoriți… e deja prea mult! E adevărat și că nu m-am uitat cum au fost formulate întrebările (contează!), dar în sondare se mizează (mult) și pe ceea ce induci cu rezultatele, nu doar pe ceea ce spui efectiv cu ele.
Cu alte cuvinte, e manipulare! Iar publicul se lasă înșelat, așa cum s-a lăsat în voia sorții cu vaccinarea în pandemie… și o face numai când e constrâns!
Revenind la sondaj mai trebuie spus că el are ca marjă de eroare nu cifre, ci substanța însăși a intrebărilor și a răspunsurilor. Pentru că de acolo pleacă falsul. De înțelegere, de percepție. Ba chiar și partidele în substanța lor au o doză mare de fals în felul cum activează, cum pun problemele, cum rezolvă situații… Să mai spun că psd însuși e un mare balon de săpun? Că e partidul care (își) face jocurile propriilor membri și al acoliților? Că niciodată un psd-ist (ministru, șef de partid, premier, primar etc) nu a făcut ceva pentru binele comunității dacă asta nu aduce(a) aproape 100% beneficiu în buzunar? Stiți bine că am dreptate (cu o excepție – e mai jos sau, în fine, cu alte vreo dou-trei). Vă mai amintiți de ce a câștigat Iliescu mandat(e) de președinte? Același care a adus minerii în București… trebuia să fie în pușcărie imediat după acele momente… dar nu a fost…
În fine, sondajul recent e menit să facă valurile și mai mari, să se scufunde corabia liberală tot mai mult. Și așa românii, îndoctrinați de comuniști cât cuprinde, aproape au urât pnl la începutul lui 1990, abia-abia au înțeles că e un partid cu potențial. Că are și el perdanții lui, are. Dar nu e atât de toxic ca psd – dacă erau mai mulți ca medicul Daniela Bartoș aș fi spus altceva, dar nu pot!
La fel de toxici sunt cei care se văd la tv. Până și așa-zișii moderatori par/ sunt falși. Pentru că nu reușesc (nu știu sau nu vor) să păstreze echidistanța, cum cer regulile jurnalisticii. Și nici nu invită interlocutori cu coloană vertebrală – un exemplu e Cristian Pîrvulescu (ar mai fi Dumitru Borțun, dar e invitat rar) să comenteze/ explice situațiile din mediul politic atât de contondent zilele acestea. Mediu care arată, și din latura usr, că și acolo sunt interese. Multe și proprii, nu ale comunității cum dau ei de înțeles.
Nu prea are biata țărișoară șanse. Așa că trebuie să ne implicăm și noi. Cum putem. Dar neapărat să ne implicăm. Altfel, sondajele (și știrile, și talkshwourile) păcătoase iîși fac cu vârf și îndesat efectul. Așa cum vor cei care le-au comandat. Azi e psd. Din nefericire pentru toți…

Armanda Filipine Armanda Filipine (foto) & revista de cultură și informație Braila Chirei

Guvern căzut. Și…?

*Avem voie să ne întrebăm… Și ce? Păcat că USR își arată în continuare, prin vocea lui Dacian Cioloș, încăpățânarea

Guvernul Florin Cîțu căzut la moțiune de cenzură. Dacian Cioloș încăpățânat („Fără Cîțu, fără Cîțu”). Politicienii (toți) lui zero (dacă erau cât de cât în temă, negociau din prima… că asta înseamnă Politica!!). Și dacă mai aud „să facem ce vrea poporul”… plec; îmi dau eu demisia din așa popor care votează cel mai des aiurea sau nu vine la vot, care nu se vaccinează și nu ia 10 curat la școală (decât copiind), care acceptă în administrațiile locale oameni care nu fac nimic pentru localitățile lor (și-i votează iar si iar) etc etc. Șe așteaptă mutarea, înainte de altele, a președintelui Klaus Iohannis. Uneori a jucat bine. Nu și cu Cîțu… n-a ieșit deloc bine). Mai vedem acum…

E adevărat și că mulți parlamentari sunt acolo, în parlament, ca să își facă propriile jocuri/ interese sau nu fac nimic (sau joacă teatrul ieftin „eu am scos din sertar proiectul”… să dau numele?!), dar să aștepți (cum a nuanțat și Cioloș) de la ei o soluție și nu de la un guvern de tehnocrați… vai mie! Vai nouă!

Ups… suntem oare cu toții duși cu capul? Ne-a luat (și pandemia) mințile și ne-a pus în loc praf? Până când o ținem (tot) așa? Dar să nu aud că psd ar fi (of) soluția acum… să nu aud…

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Florin Cîţu se vrea dictator?

*Editorial

Deja lucrurile politice ies din matca firescului. De parcă ne întoarcem, printr-o buclă bizară de timp, în epoca de tristă amintire Dragnea. Doar că acum premierul, liberal, Florin Cîţu e cel care tărăște PNL în ape mlăștinoase care nu arată nimic bun. De ce ar fi, repet, marele program (chipurile, de la asta s-ar fi declanșat scandalul… și demiterea lui Stelian Ion de la Justiție) cu zeci de mii de milioane, numit pompos „Saligny”, așa o grabă de nu poate aștepta să intre ca proiect de lege normal? Că doar e toamnă, nicio lucrare nu va începe acum ori mâine, chiar mai pot sta oamenii de la țară încă o vreme fără apă curentă, canalizare, gaze etc… că nici pe vremea guvernării PSD nu le-au avut.
Sunt tot mai evidente tendințele dictatoriale ale lui Cățu, pe care nici președintele Klaus Iohannis nu ar trebui să le tolereze… cum deja a făcut-o. Nu mă interesează moțiunile de cenzură, nici cea a pesedeului – că el deja s-a descalificat ca formațiune politică serioasă (pentru că nu a făcut niciodată nimic pentru popor, ci doar pentru clica de partid – dar știe să mintă frumos!), nici cea a urs-plus pentru că și ei se dovedesc imaturi și incapabili să priceapă că sunt acolo, la guvernare, pentru binele comun – al țării, al cetățenilor (care i-au votat sau nu). Ca să nu mai zic că ideea de a avea ”aliați” pentru moțiune pe cei de la AUR e complet idioată – partidele extremiste sunt mereu marginalizate, nu băgate în seamă, orice ar fi (de la UE se explică mere și de ce…).
Aș zice, mai degrabă, ca prietenul actor Marius Manole și ca scriitorul Radu Vancu, să ieșim în stradă!
Cățule, fă un duș rece și treci la treaba pentru care ești plătit; sau pleacă acasă și lasa pe altul care vrea binele comun (nu doar sefia PNL)!

3 septembrie 2021 (a treia zi de criză politică)

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei