Arhive etichetă: grafician

Expoziţie Tudor Banuş la Galeria de artă „Gh. Naum” Brăila

*La Muzeul Brăilei „Carol I” secţia Artă, vernisaj în 25 iulie 2019 de la ora 18.00

Galeria de artă „Gheorghe Naum” – secţia Artă Muzeul Brăilei „Carol I” – găzduieşte începând din 25 iulie 2019 expoziția itinerantă „Delir controlat” cu lucrările graficianului Tudor Banuş. Vernisajul are loc de la ora 18.00, în prezenţa autorului. Evenimentul se desfășoară sub egida Institutului Cultural Român, sponsor Alma Tim Distribution. Organizator din partea Muzeului Brăilei „Carol I”, muzeograf drd. Alina-Ruxandra Mircea. Pe afis, „Atelierul pshihanalistului”, creion, tuș (peniță), acuarelă © Tudor Banuș. Grafica afișului: Alina-Ruxandra Mircea.

Expoziția de la Galeria „Gh. Naum” prezintă publicului o selecție din ilustrațiile de carte și ilustrațiile editoriale care i-au adus lui Tudor Banuș recunoașterea internațională. Vizitatorii au prilejul să recunoască desene care au acompaniat – și îmbogățit – texte de Mircea Cărtărescu și Șerban Foarță (şi el un excepţional artist plastic, nu dar poet) și să descopere câteva dintre cele mai spectaculoase ilustrații de presă semnate de autor și publicate de-a lungul timpului în reputate ziare și reviste de pe mapamond.

** * Tudor Banuș s-a născut pe 8 iulie 1947 la București, într-o familie de intelectuali (mama, poeta Maria Banuş – nume real Marioara Edel Banush… din marea familie a evreilor români). În biblioteca părintească descoperă, fascinat, albume de artă cu gravurile Evului Mediu; descoperirea, venită pe fondul unor timpurii afinități pentru suprarealism, va cataliza și va orienta, totodată, talentul viitorului grafician. Începe să deseneze și, la numai 14 ani, debutează cu un desen în revista satirică „Urzica” (1961). Se orientează către Institutul de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, pe care îl absolvă în 1971. Curând după aceea, în 1972, se stabilește la Paris, unde lucrează, inițial, ca desenator-arhitect. În paralel, dorind să-și adâncească vocația artistică, studiază pictura și gravura la École Nationale Superieure des Beaux Arts. În 1976, începe seria colaborărilor cu unele dintre cele mai importante publicații din lume. „Le Monde” (al cărui colaborator constant va fi vreme de trei decenii), „L’Express”, „Le Figaro”, „Le Point”, „Marianne”, „Die Zeit”, „The New York Times”, „The New York Magazine”, „Tokyo Business” sunt numai câteva dintre cele peste 50 de ziare și reviste de prestigiu internațional între ale căror pagini se regăsesc desenele lui Tudor Banuș. Activității publicistice i se adaugă o nu mai puțin bogată activitate expozițională: peste 70 de expozitii personale deschise în Franța, Statele Unite ale Americii, România, Austria, Germania, Belgia, Marea Britanie, Portugalia. A ilustrat, de-a lungul anilor, peste 25 de cărți, printre care opere de Jules Verne, Frații Grimm, Thomas Jefferson, Jack London, Didier Decoin, Doris Lessing, Mircea Cărtărescu, Ion Barbu, Șerban Foarță etc. În 1979 a obținut „Premiul pentru cea mai frumoasă carte pentru tineret în Franța” pentru ilustrațiile la „Muzicanții din Bremen” de Frații Grimm. În 2004, Ministerul Culturii din România i-a decernat „Premiul Național” pentru ilustrarea cărții „Enciclopedia zmeilor” de Mircea Cărtărescu. „În peisajul atât de frământat, de haotic, de derutant al artelor vizuale contemporane, în care până și experții au dificultăți tot mai mari în a deosebi arta adevărată de impostură, în care cei mai mulți artiști trăiesc decade întregi dintr-o singură mutare în jocul infinit al imaginii, Tudor Banuș pare să păstreze o neobișnuită seninătate. Arta sa pare un bloc de gheață rămas netopit într-un vas care fierbe în clocot. Pentru că se bazează pe ingeniu, adică pe o forță a imaginației poetice fără margini, ca și pe o tehnică astăzi aproape dispărută, arta sa este fără timp și, prin urmare, nepieritoare […] Există, pare a ne spune fiecare copleșitor desen al lui Tudor Banuș, o artă cu A mare, o artă care nu se perimează” – Mircea Cărtărescu, „Un maestru: Tudor Banuș”

Prelegere la Centrul Cultural Nicăpetre, aniversare a sculptorului şi graficianului – ianuarie 2017

afis-nicapetre-prelegere-ian-2017*Sub genericul „Artist şi faun. Teme ale modernităţii timpurii în opera lui Nicăpetre”, este realizată şi sustinută de muzeogarf Alina Ruxandra Mircea sâmbătă, 28 ianuarie 2017, de la ora 11.30

La 27 ianuarie, acum 81 de ani in urmă, se năştea la Brăila cel care avea să devină importantul sculptor şi grafician Nicăpetre (Petre Bălănică în actul de naştere; 1936, Brăilița – 2008, Toronto). Pentru că cea mai mare parte dintre lucrările sale sunt acum parte din patrimoniul muzeului – donaţie a artistului către urbea natala, muzeul îşi face o datorie de onoare din a aduce cât mai des cu putinţă în atenţia contemporanilor viaţa şi opera sa. Evident că locul de desfăşurare a celor mai multe dintre întâmplarile culturale au loc în casa armatorului grec Emibiricos – fostul sediu al Casei Colectiilor de Artă, parte din lista monumentelor istorice din Brăila (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_jude%C8%9Bul_Br%C4%83ila), din 2002 Centrul Cultural Nicăpetre ce găzduieşte impresionanta colecţie/ donaţie; se pare că aici este si cel mai mare muzeu de sculptură in aer liber din România si nu numai – n.aut. Deci, merită cu atât mai mult vizitat! De asemenea, la Brăila – în organizarea muzeului, are loc şi  un important simpozion/ concurs de sculptură ce poartă numele marelui artist – ex.

Prima întâlnire a acestui an de la Muzeul Brăilei „Carol I”, Secţia Artă – muzeograf dr. Maria Stoica şef Secţie, sub semnul „Aer. Apă. Artă”, are loc sâmbătă, 28 ianuarie 2017, de la ora 11.30, şi este dedicată aniversării a 81 de ani de la nașterea lui Nicăpetre. Prelegerea „Artist şi faun. Teme ale modernităţii timpurii în opera lui Nicăpetre”, realizată şi sustinută de Alina Ruxandra Mircea – specializată în artă plastică – va urmări trei teme interconexe în cariera de după 1967/1968 a lui Nicăpetre: (1) tema „bunului sălbatic”, articulată autoreferenţial în jurul figurii Faunului; (2) tema sexualităţii paradisiace, problematizată în textele şi seriile de sculpturi dedicate cuplului Adam şi Eva; în sfârşit, (3) o temă „vitalistă”, mai generală în creaţia lui Nicăpetre, dar localizabilă în special în acele elaborări în jurul „formei originare” (seriile „Sămânță”, „Innate”, „Adam și Eva”).

             Chiar dacă se regăsesc copios în „mitologiile” moderniste ale secolului al XX-lea, aceste teme îşi au prima şi cea mai consistentă şi consecventă formulare în Modernitatea Timpurie (c. 1550 – 1750) iar ceea ce este interesant e că Nicăpetre le abordează apelând la forme (Faunul, Nimfa, recuzita „all’antica”, formula compoziţională a triumfului) şi soluţii stilistice aparținând aceleiaşi perioade, forme şi soluţii provenind mai cu seamă din sfera „anticlasică”, în speță din arta manieriştilor italieni şi din cea a lui Giambattista Tiepolo. Prelegerea va căuta să argumenteze că, în cazul lui Nicăpetre, preocupările în direcţia acestor teme au premers formelor, dar că, odată adoptate (în preajma anului 1971), formele Modernităţii Timpurii au contribuit să clarifice traiectoriile cercetării artistice şi să stabilizeze temele. Este posibil ca Nicăpetre să fi „descoperit” motivul raptului amoros prin intermediul lui Picasso, dar l-a adâncit şi l-a transfigurat – l-a făcut „al său” – prin revenirea continuă la exemplul lui Tiepolo. Principala ipoteză de lucru pe care „Artist și Faun…” va încerca să o avanseze este că o investigație sistematică a prezenței și ponderii acestor teme și forme ale Modernității Timpurii în cuprinsul întregii opere de maturitate a lui Nicăpetre poate oferi elementele pentru o mai precisă evaluare a ceea ce a fost numit, de către unii comentatori, „barochismul” său și poate contribui la izolarea, înăuntrul „genului proxim” al sculpturii românești post-brâncușiene, a acelei „diferențe specifice” care îi particularizează poetica – Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf.

Ecouri ale noii obiectivităţi in grafica lui Gheorghe Naum, prelegere la Centrul Nicăpetre

* Cu muzeograf Alina Ruxandra Mircea, despre perioada 1932 – 1937 din creaţia celui mai important artist brăilean din prima jumătate a secolului XX * Sambătă, 25 aprilie 2015, de la ora 11.30

 

Sub genericul „Privirea distantă/ Privirea moralizatoare: ecouri ale noii obiectivităţi in pictura si grafica lui Gheorghe Naum”, muzeograful Alina Ruxandra Mircea susţine sâmbătă, 25 aprilie 2015, a doua întâlnire  din 2015 (prima a fost despre ultima parte a creaţiei lui Nicolae Grigorescu – detalii la https://brailachirei.wordpress.com/2015/02/26/prelegere-despre-ultimul-grigorescu-la-muzeul-brailei-carol-i/) cu publicul din seria „Aer. Apă. Artă.” programată la Centrul Cultural Nicăpetre (str. Belvedere nr. 1) – parte din secţia de Artă a instituţiei muzeale. De asemenea, prezentarea va fructifica un material vizual în bună parte inedit, provenind din recenta donaţie făcută Muzeului Brăilei „Carol I” de către doamna Georgeta Naum – nora artistului. afis Naum

Invitaţia pe care ne-o face tânăra specialistă in artă este sugestivă si greu de trecut cu vederea de pasionatii genului, dar si de cei care doresc să-si desăvarsească si implinească bagajul de cunostinţe. Iat-o mai jos, asa cum a transmis-o:

An de an, în luna aprilie, Secţia Artă a Muzeului Brăilei îl sărbătoreşte pe GHEORGHE NAUM (1907–1968), cel mai important artist brăilean din prima jumătate a secolului al XX-lea. Corespunzând (şi fiind, până la un punct, un răspuns dat) unei perioade de criză – morală, materială, a reperelor de tot felul – arta Noii Obiectivităţi (c. 1923–1939) se caracterizează, în primul rând, printr-un anumit regim scopic. Privirea „neo-obiectivistă” este o privire absolută, sobră şi a-pathică, din care iluziile şi orice relativism au fost evacuate, care-şi cuprinde obiectul fără menajamente şi fără rest. Devenite minuscule sub privirea atotcuprinzătoare a pictorului, ca piesele pe o tablă de şah, lucrurile sunt descoperite „aşa-cum-sunt” (iar acest „aşa-cum-sunt” asumă un sens moralizator), în integralitatea şi, concomitent, în micimea lor, ca la o judecată în faţa eternităţii. O anumită insistenţă în privinţa compoziţiei (adesea „à vol d’oiseau”, peste care o privire detaşată pluteşte nestingherit), preocuparea pentru definirea precisă a formelor, volumele rectilinii, pe care culoarea capătă reflexe metalice, pe de o parte, ocurenţa unei iconografii specifice (clovni, arlechini, scene de bal mascat, peisaje de periferie şi scene de bordel), pe de altă parte, semnalează tot atâtea puncte de contact cu fenomenul internaţional. Estetica Noii Obiectivităţi este deosebit de clar exprimată în peisajele urbane şi industriale şi în grafica anilor 1932–1933, precum şi în unele compoziţii din 1935 („Amuzamentul Clownului” este un exemplu eclatant în acest sens), devenind din ce în ce mai „impură” stilistic către 1937, anul în care Naum se lasă din nou contaminat de maniera lui Ion Theodorescu-Sion. Prelegerea de sâmbătă va încerca să situeze această etapă din creaţia lui Gheorghe Naum în contextul cultural şi artistic mai amplu, românesc şi internaţional. Vor fi discutate acele particularităţi care o individualizează în raport cu realismul clasicizant dominant în pictura românească a anilor 1920 şi 1930, precum şi congruenţele între preocupările lui Naum din anii 1930 şi diversele formule stilistice contemporane redevabile esteticii Noii Obiectivităţi (Verismul german, „Il Novecento Italiano”, „Le rappel à l’ordre”, Regionalismul american).

            N.aut. Alina Ruxandra Mircea a mai sustinut o prezentare despre Gh. Naum (numele său a fost dat galeriei de artă din incinta muzeului) pe care Gabriel Stoica a filmat-o integral la vremea respectivă (26 aprilie 2014); se află la dispozitia celor interesati si poate fi vizionată pe canalul You Tube

* * *

autoportret Gh Naum           Pictorul şi gravorul Gheorghe Naum (17 aprilie 1907 – 15 mai 1968) s-a născut în Brăiliţa. La data aniversării nasterii, pe pagina Facebook a Sectiei de Artă a Muzeului Brăilei „Carol I” a fost postat autoportretul din 4 iunie 1929, artistul avea atunci 22 ani, care „ne prezintă un desenator matur, pe deplin stăpân pe resursele şi pe mijloacele sale. Siguranţa desenului, frontalitatea netă, concentrarea pe elementele esenţiale ale fizionomiei – conjugate cu un stil simplu, clar, lipsit de artificii – ţin de o anumită preferinţă, curentă în epocă, pentru onestitatea exprimării şi francheţea reprezentării. Dezvăluindu-se fără înconjur, artistul îl provoacă, în acelaşi timp, pe privitor să-i întâlnească şi să-i susţină privirea„, precizează specialiştii muzeografi.