La Brăila, Târg de joburi DB Work

*În 20 – 21 septembrie 2019, la Hotel Triumph * Se oferă oportunităţi de angajare în Olanda în domeniile naval, industrial, construcţii * Cei interesaţi trebuie să înscrie în prealabil

Brăilenii au şansa să-şi găsească un job în Olanda la Târgul de locuri de muncă DB WORK – un eveniment de recrutare organizat în 20 septembrie 2019, orele 16.00 – 19.30 și 21 septembrie 2019, orele 10.00 – 16.00, la Hotel Triumph (Brăila, Calea Călărașilor nr. 214). oportunităţile sunt pentru angajare imediată în Olanda prin DB Work în domeniul naval – sudori, lăcătuși, vopsitori, fitteri, tubulatori, polizatori, mecanici, electricieni, în domeniul industrial – fierari, dulgheri, instalatori, electricieni, demolatori, în domeniul logistic – operatori depozit, stivuitoriști, în domeniul construcții – zidari, zugravi, izolatori, lucrători acoperișuri, instalatori.

Cei interesaţi trebuie să completeze formularul de la http://bit.ly/VreauJOB prin care aplică pentru un loc de muncă în străinătate. După completarea formularului, persoana va fi contactată de recrutorii DB WORK şi va susține un interviu telefonic și va face programare pentru interviul din TĂRGULUI DE JOBURI organizat la Brăila în 20 și 21 septembrie 2019. Aici, în funcție de experiența profesională va primi lista ofertelor de angajare potrivite și va fi informat despre modaliattea de începere a noului job în țară sau străinătate.

** * Ce beneficii vei avea dacă vei lucra în Olanda prin DB WORK? Indiferent pentru ce post vei opta, DB Work îți asigură: consultanță în găsirea jobului potrivit; contract de muncă pe termen lung, ce respectă legislația olandeză; transportul internațional, din România în Olanda. Acesta se poate realiza atât cu autocarul companiei, cât și cu avionul; cazare și utilități. DB Work se va ocupa de toate aspectele legate de găsirea cazării, asigurarea utilităților etc – casele sunt complet echipate, firma asigurând inclusiv lenjeria de pat; se va locui la comun cu alți colegi, însă nu mai mult de două persoane în cameră; se oferă mașină de serviciu pentru transportul la muncă

** * DB Work (www.dbwork.com/ro) este companie de recrutare forță de muncă. Grupul de companii din care face parte, Den Breejen Group, are peste 65 ani de experiență în contractarea și plasarea de personal în întreaga lume. Angajații firmei beneficiază de o gamă largă de servicii aferente serviciilor de recrutare și plasare. În România, DB Work se ocupă de pregătirea dosarului necesar plecării, iar în Olanda pun la dispoziția angajaților toate facilitățile necesare, de la transport și cazare, la îndrumare și suport, inclusiv ajutor pentru adaptarea la noua țară.

Reclame

Recital din creatia lui Nichita Stănescu, in memoriam la ICR

* Miercuri, 1 aprilie 2015 

afis Nichita la ICR        La sediul Institutului Cultural Român este aniversat poetul Nichita Stănescu (31 martie 1933, Ploiesti – 13 decembrie 1983, Bucuresti), la 82 de ani și o zi de la nașterea sa.

Recitalul liric este susţinut de Isabella Drăghici. La flaut, Ștefan Diaconu. Intrarea liberă.

* * *

 

Pentru a fi și mai aproape de omul poet Nichita, cred că trebuie să-l ascultăm… aici, intr-un dialog cu poetul, traducătorul sârb Adam Puslojic (dar… un mare român!). N.aut. Am avut bucuria să ne intâlnim, personal, cu Adam Puslojic la Festivalul Poetilor din Balcani organizat la Brăila, ediţia 2007, și am audiat impreună – la Casa Tineretului – acest splendid interviu. Bineinteles, se impune să (re)citim din Nichita… din „O viziune a sentimentelor”, din „11 elegii”, din „Necuvintele”, din „Măreţia frigului”, din „Noduri și semne” (ca să dau doar câteva titluri ale volumelor sale antume)

Concurs Internațional „George Enescu” în București, România

* Ediția a XIV-a se desfășoară în perioada 6 – 27 septembrie 2014 * Se concurează pe secțiunile vioară, violoncel, pian și compoziție

The_Romanian_Athenauem_George_Enescu_Festival_2013_                Ediția a XIV-a a Concursului Internațional „George Enescu” (site la http://www.festivalenescu.ro/), singura competiție de acest gen din România recunoscută de forurile internaționale de specialitate, are loc în perioada 6 – 27 septembrie 2014. Concursul cuprinde patru secțiuni competiționale: Vioară, Violoncel, Pian și Compoziție.

Competiția se desfășoară la Ateneul Român și la Universitatea Națională de Muzică din Bucureşti. S-au înscris, pe formularele on-line, 11.000 de persoane pentru a participa – gratuit – în calitate  de public la concertele și recitalurile din programul concursului. Foto de la ediția din 2013 a manifestării.

Pentru o și mai bună vizibilitate a manifestării, organizatorii au pregătit interviuri cu personalități care au în palmares premii la manifestare. Iată interviul cu Alexandru Tomescu, îndrăgitul violonist care se află pentru a doua oară (câștigător al concursului național în acest sens) în posesia celebrei viori Stradivarius-Elder-Voicu:

Alexandru Tomescu va fi prezent la ediția 2014 a concursul ”Enescu” alături de pianistul Amir Tebenikhin – laureat al Concursului ”Enescu”, ediția 2009 – în Gala Extraordinară din 6 septembrie la Ateneul Român, de la ora 19.00.

Angela Ribinciuc, lansare carte-interviu cu col.(r) Didel Bădărău

* În Galați, pe 9 iulie 2014

carte Angela           ”La frontiera loialității” se numește volumul cuprinzând o lungă discuție între poeta și jurnalista Angela Ribinciuc (foto din colecția Armanda Filipine, revista de cultură și informație ”Brăila Chirei” de la vernisajul brăilean al expoziției ”Emoții, culoare și volum” cu lucrări ale artiștilor plastici gălățeni Gheorghe Miron și Liviu-Adrian Sandu) cu Didel Bădărău – colonel în rezervă, fost șef la Inspectoratul Poliției de Frontieră Galați între 2003 și 2011. Angela Ribinciuc, 4 iulie 2013 foto Aa

Apariția cărții se datorează Fundației Culturale Antares din Galați, la editura organismului neguvernamental.  Prefața volumului a fost scrisă de Tache Bocănială – general în rezervă.

Cartea se lansează pe 9 iulie 2014, la restaurantului  Popasul de la Dunăre.

 

Interviu cu Mircea Bodolan, noul director al Teatrului “Maria Filotti” care nu vrea să coboare ştacheta: “Chiar dacă dor şi tremură, e mai bine cu genunchii drepţi”!

       Mircea Bodolan (foto din arhiva sa personală) – cantautorul, absolventul de teatru, omul de cultură plin de candoare, (ştim asta mai cu seamă din cântecele sale folk) este noul director al Teatrului “Maria Filotti”. A obţinut cea mai mare medie la concursul susţinut recent în faţa comisiei formate din viceprimarul Doiniţa Ciocan şi reprezentanţi ai Ministerului Culturii, Marinela Ţepuş – director al Teatrului “G. Ciprian” din Buzău – şi Dan Marius Zarafescu  – consilier superior la minister, la Direcţia Artele Spectacolului.

     Chiar dacă pare prematur acum un interviu, Mircea Bodolan nefiind încă semnatarul contractului de management – abia peste vreo două, trei zile este aşteptat din capitală – domnia sa a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări prin care am încercat să pun în lumină capacitatea omului cult şi cizelat de a fi şi optimist, dar şi darnic, două calităţi care nu trebuie să lipsească – cred – din sfera cultural-artistică.

Armanda : Aţi fost desemnat câştigătorul unui concurs pentru un post important, care va aduce în zona dumneavoastră de suflet şi care obligă în acelaşi timp. Care este, din punctul de vedere al omului de cultură şi de teatru care sunteţi, misiunea directorului de teatru şi cât de mult contează aceasta în bunul mers al activităţii instituţiei teatrale?

Mircea Bodolan : La această întrebare este greu să răspunzi în două vorbe şi să convingi. Acestei întrebări îi răspund în timp faptele şi atitudinile, dar cel mai elocvente sunt rezultatele. Vom vorbi despre acestea, dacă va fi cazul, spre începutul anului viitor.

A: Cu CV-ul dumneavoastră, aş zice că veţi încerca să dezvoltaţi deopotrivă şi zona muzicală, poate chiar genul de spectacole multimedia atât de îndrăgite de tineri. Veţi încerca aşa ceva?

M. B. Oricare încercare şi provocare venită din zona spectatorilor tineri trebuie experimentată. Cu atât mai mult cu cât sunt mai manifeste, dar nu cu orice chip şi oricum.

A: Faptul că veniţi din capitală este hotărâtor, bănuiesc, pentru schimbarea de atitudine, de optică. Prin comparaţie, Brăila ar părea chiar provincie ; dar oare aşa se vede din Bucureşti? Cum ştiţi că este perceput teatrul brăilean în zona artistică a capitalei şi ce ar trebui făcut pentru ca această imagine să devină şi mai pregnantă? Sau poate, din punctul dumneavoastră de vedere, este important să fie concentrate forţele doar pe spaţiul local?

M. B. Personal, nu simt nimic special pentru faptul că am locuit în ultimii 15 ani cu precădere în capitală. Este adevărat că aici, în Bucureşti, par a se aduna şi răspândi informaţiile cu mai multă repeziciune. Ca să circule ele trebuie întâi să existe. Vom avea grijă ca teatrul nostru sa fie permanent în atenţia opiniilor celor din capitală şi nu numai.

A: Sunt mulţi oameni, cum bine ştiţi, de toate vârstele, care nu intră deloc în teatru şi care nu frecventează decât spectacolele gratuite sau nu sunt interesaţi deloc de fenomenul teatral. Aveţi în vedere atragerea şi acestui gen de… public să-i zicem?

M. B. Aşa cum scena este un spaţiu generos şi cuprinde o multitudine de forme de manifestare artistică, şi sala teatrului va fi deschisă tuturor celor dornici să încerce o emoţie artistică. Vom avea în grijă să le oferim satisfacţie prin produsul nostru cultural tuturor celor care o vor dori şi ne vom strădui în permanenţă să le ridicăm nivelul de percepţie al actului scenic.

A: Cei care vă cunosc spun despre dumneavoastră că aveţi o latură sufletească extrem de dezvoltată, aceea a visului – cred că din spaţiul optimismului personal. Cum percepe omul Mircea Bodolan ce se întâmplă acum în cultură: e bine că se dă o luptă, parcă pe viaţă şi pe moarte, pentru supravuieţuire şi se coboară adesea ştacheta valorii? Sau e mai bine să fii acolo unde sunt cei puţini, hotărâţi şi parcă singuri, care doresc să facă Artă, să nu se compromită, să nu lase nimic să întineze Valoarea?

M. B. În decembrie 1989 am trăit alături de un leader important al revoluţiei din Brăila un moment dificil care mi-a dezvăluit şi o slăbiciune pe care n-o mai cunoscusem şi m-au lăsat genunchii. Nicu Preda, un personaj luminos şi dârz, m-a susţinut de subţioară şi mi-a spus: „Ce faci Mircea?… nu te teme, vom muri frumos!”

Nu mă tem nici de data asta, şi ca şi atunci, n-am să fac niciun compromis. Chiar dacă dor şi tremură, e mai bine cu genunchii drepţi.

A: Mulţumesc pentru amabilitate şi vă asteptăm, după semnarea contractului de management, să ne spuneţi concret care sunt planurile pentru stagiunea 2010 – 2011 a Teatrului „Maria Filotti”.

“Îmi pasă de ce rămâne după mine”

Maria Dragomiroiu AA, 040       Apreciata şi îndrăgita solistă de muzică populară Maria Dragomiroiu a oferit un recital în cadrul Festivalului-Concurs Internaţional „Cântecul de dragoste de-a lungul Dunării” la Brăila, în ediţia din vara anului 2008.

Am avut bucuria să port o scurtă discuţie cu minunata interpretă, pe care o reproduc şi aici. O motivaţie rezidă şi din faptul că vremurile sunt încă tulburi, iar arta capătă uneori accente nu tocmai grozave; de aceea, aceste cuvinte ar putea fi un imbold către căutarea autenticului şi valorii, a calităţii în detrimentul divertismentului facil.

Armanda Filipine – Vă aflaţi la Brăila într-un festival deosebit, cu concurenţi din mai multe ţări şi zone folclorice, cu melodii de autentică tradiţie şi cu un generic superb, care pune dragostea în prim-plan. Cum e?

Maria Dragomiroiu – E bine. Da, aşa este, un loc şi cu oameni deosebiţi, cu public deosebit. Aici se apreciază folclorul şi mă bucur că mai sunt locuri în ţară unde muzica populară este iubită.

 – Să înţeleg, din ce spuneţi, că folclorul autentic, pe care şi dumneavoastră îl promovaţi, nu mai are căutare?

– Nu se pune problema aşa. Oamenii au nevoie de muzică, dar societatea s-a schimbat şi se schimbă şi folclorul, categoric. Dar nordul, Moldova şi partea aceasta de ţară din care face parte şi Brăila, are la suflet folclorul adevărat, dar şi cântecele de petrecere, numai muzică de calitate. Sau în locurile unde oamenii sunt mai săraci şi arta este mai puternică; aşa a fost mereu, nu ştiu de ce, aşa este şi acum. Muzica îi face să se simtă extraordinar şi participă fantastic la actul artistic. Noi, artiştii, am simţit asta de-a lungul timpului. Aici este perceput la valoare maximă şi asta mă bucură.

– Suntem la un festival care doreşte să promoveze şi zona arhaică a folclorului, pe care interpreţii de marcă şi specialiştii îl culegeau direct de la sursă, din popor. Şi dumneavoastră aveţi în repertoriu asemenea melodii. Acum le mai căutaţi astfel? Mai există un spaţiu pentru astfel de cercetare?

– Nu cred că aceasta este problema. Folclorul e viu, el reprezintă o parte din viaţa noastră, şi imaginaţia noastră poate fi folosită, aşa că nu este nevoie de căutare. Eu, spre exemplu, trec prin sentimente mai plăcute, mai neplăcute şi atunci creez, le folosesc în muzică. Folclorul este o creaţie a noastră şi nu putem să mai cântăm despre ciocoi sau alte subiecte de acum 100 de ani. Suntem în secolul vitezei, omul nu mai are răbdare să audă ce se asculta demult. Aceste piese se păstrează în lada de zestre, ca să spun aşa, şi noi, cei care avem acest talent, ne preocupăm de repertoriu. Fiecare artist are grijă de ceea ce aduce în faţa publicului, de aceea aduce şi creaţia sa. Mie îmi pasă de ce rămâne după mine, de aceea colaborez cu oameni deosebiţi, cu textieri buni. Cred că am câteva melodii care merită interes, să rămână ceva şi lumea să înţeleagă mesajul meu.

– Cu repertoriul şi notorietatea dumneavoastră, aveţi deja tineri corifei care încearcă să preia din cântece. Încercaţi să controlaţi fenomenul?

– E o mare bucurie pentru mine când cineva îmi spune că vrea să cânte din cântece mele. Nu încerc să le controlez, mă bucur şi le spun că pot să preia cât mai multe piese. Înseamnă că sunt iubite, le face şi mai mare popularitate, până la urmă.

– Pentru că sunt destui brăileni care nu au ajuns la festival şi nu v-au putut auzi şi vedea, vă rog să le transmiteţi câteva cuvinte; poate îi invitaţi să vă asculte pe un ultim album…

– Am cântece frumoase în albumul „De la suflet la suflet”, dar nu există pe piaţă, numai firma mea îl distribuie, pentru că se piratează foarte mult şi am renunţat la chestia asta. Oricum, toate melodiile mele sunt şi pe Internet. Pe brăileni îi asigur de toată preţuirea mea şi le spun că atât cât mă ţine Dumnezeu voi sluji cântecului şi voi încerca să le ajung la suflete. Să le dea Dumnezeu sănătate, fericire şi să se bucure de ceea ce au!

(final de august 2008)