Regina Maria, subiect de documentar pentru Stéphane Bern la Secrets d’Histoire

*”Marie de Roumanie – l’étonnante reine des Carpates” a fost deja difuzat, cu succes, pe canalul France 3 în seara de 24 ianuarie 2022

Regina Maria este subiect de documentar pentru istoricul și omul de televiziune francez Stéphane Bern. Filmul (încărcat înrte timp și pe canalul You Tube – poate fi urmărit și direct din pagina noastră web), pregătit vreme de un an și jumătate de echipă, a fost difuzat, în premieră, în cunoscuta emisiune ”Secrets d’Histoire” luni, 24 ianuarie 2022, pe France 3.

Luca Niculescu – ambasadorul român în Franța – a anunțat cu ceva rveme în urmă acest eveniment, după ce a avut o plăcută întâlnire cu Stéphane Bern: „În intervenția sa, Stéphane Bern a povestit cum i-a venit ideea filmului: acum doi ani, când a asistat la inaugurarea Promenadei Regina Maria, pe cheiul Senei. Iar noi ne bucurăm că peste câteva zile câteva milioane de francezi vor urmări povestea emblematică a reginei care a făcut atât de mult pentru România„.

Povestea din documentar cuprinde interviuri cu istorici francezi și români, imagini de arhivă și filmări din România la Peleș, Bran, Muzeul Cotroceni, Curtea de Argeș, Carpatii etc. așa că merită să facem și noi încă o dată (chiar dacă știm despre ce e vorba) călătoria atractivă. Regina Maria merită asta!

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Despre mese și meniuri regale, conferinţă la Arhivele Naţionale

*În 28 august 2019 de la ora 18.00, în capitală * Conferenţiază Ştefania Dinu, autoarea cărţii omonine apărute la Corint

Arhivele Naţionale ale României găzduiesc la sediul din capitală, Bd. Regina Elisabeta nr. 49, în data de 28 august 2019 de la ora 18.00 conferinţa „Mese și meniuri regale” susţinută de istoric dr. Ștefania Dinu – director general adjunct (științific) al Muzeului Național Cotroceni, autoarea a lucrării omonime apărute în acest an la Editura Corint. De altfel, cei interesaţi pot achiziona cartea şi altele din aceeași colecție de la standul amenajat de Corint în holul central al Arhivelor Naţionale.

Evenimenetul face parte din seria de prelegeri sub genericul „Comori din arhivele naţionale” al cărui amfitrion este istoricul dr. Georgeta Filitti. Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.
Ştefania Dinu va aduce la cunoştinţa publicului contemporam modul cum se desfășurau mesele la Curtea Regală a României în perioada 1866 – 1947, protocolul acestor mese, orele la care membrii familiei regale luau masa, ce alimente preferau și ce tipuri de mese aveau loc cu diferite ocazii.

Tot în holul central al instituției gazdă va fi organizată o mini-expoziție cuprinzând o parte din originalele documentelor din Fondul Casa Regală a României – meniuri, jurnale, fotografii, documente ale administrației Casei Regale – utilizate de Ștefania Dinu la realizarea volumului menţionat.

Lansare de carte la Biblioteca Judeţeană Brăila

*“Până la sfârșitul timpului” de Raluca Alina Iorga, roman inspirat de biografia domnitorului Vlad Ţepeş, a fost prezentat sâmbătă. 16 iunie 2018  

Biblioteca Județeană “Panait Istrati” Brăila a fost gazda lansării cărții “Până la sfârșitul timpului” de Raluca Alina Iorga (Iris Sânziana pe facebook https://www.facebook.com/iris.sanziana), apărută la Editura Smart Publishing, un roman inspirat de personajul istoric, devenit deopotrivă legendă, Vlad Tepeş. Foto autoarea, în dreapta, de Carmen Ionescu.

Raluca Alina Iorga

 Au prezentat Tudorița Tarniță – jurnalist, Vergil Matei – jurnalist, ambii cu volume publicate, membri ai Cenaclului literar „Panait Istrati” Brăila, și prof. dr. Ionel Alexandru, de asemenea autor a câtorva cărţi. Moderator al evenimentului a fost Dragoș Adrian Neagu – managerul Bibliotecii Judeţene Brăila (foto la lansare, de Nicu Iorga, de la dreapta – Dragoş Neagu, Vergil Matei, autoarea, Tudoriţa Tarniţă, Ionel Alexandru).

  Cartea este o poveste condimentată de secrete întunecate şi uimitoare, Raluca Alina Iorga – profesează ca jurist – încercând să atragă cititorul pe parcursul a peste 600 de pagini în aventura dezlegării unei enigme: viaţa şi personalitatea domnitorul Vlad Ţepeş, aşa cum le-a gândit autoarea, cea care oferă la finalul volumului şi o listă bibliografică, semn că a studiat subiectul. N. red. În fond, subiectul ne permite o revenire asupra personajului real, care are în istoria româneasă o frumoasă aură eroică şi deopotrivă justiţiară, trăsături binevenite în orice timp. 

   ** * Vlad Ţepeş – traducerea fidelă a supranumelui Kazıklı Bey, prinţul Ţepeş, dat de turci acestuia, pentru că obişnuia să pedepsească nesupunerea şi alte delicte (inclusiv împotriva negustorilor care nu respectau regulile impuse de domnitor) cu tragerea în ţeapă a împricinaţilor – sau Vlad Drăculea, a trăi între 1431 şi 1476. Este fiul lui Vlad al II-lea Dracul, şi el supranumit astfel după un ordin cavaleresc primit – Ordinul Dragonilor (având ca simbol un dragon, oamenii simpli ai vremii îl traducea prin… diavol) de la Sigismund de Luxemburg. Vlad Ţepeş a fost domnitorul Ţării Româneşti de trei ori, în 1448, între anii 1456 – 1462 şi în 1476. Legenda vieţii domnitorului, cu adevărat una picantă – a stat şi la curtea Otomană pe post de zălog (ostatec), a fost închis 12 ani la Vișegrad, apoi aproape 2 ani a avut domiciliu forţat la Buda,  plus obiceiul trasului în ţeapă au fost denaturate de străini, mai ales prin intermediul romanului alegoric „Dracula” din 1897, a scriitorului irlandez Bram Stoker, care ficţionează întâmplări în ţinutul Transilvaniei şi în teritorul englez al secolului XIX, impunând un personaj vampir numit de el Dracula, om potrivire fericită pentru subiectul vampirilor şi care a prins foarte mult la audienţa dornică de lecturi atractive, cu detalii şocante. 

Cristian Bădiliţă la Brăila, despre Mircea Eliade şi jurnalul salvat la Paris

*O întâlnire cu publicul vineri, 13 octombrie 2017, de la ora 18.30 în sala de conferinţe de la Restaurantul „Privighetoarea”, în parcul Grădina Publică; eveniment sprijinit de Clubul Rotary Brăila 

    Cristian Bădiliţă (site la www.cristianbadilita.ro/ şi pagină Facebook la https://www.facebook.com/cristian.badilita) – teolog, eseist, poet, traducător – vine din nou la Brăila să prezinte două dintre ultimele sale producţii editoriale, rodul cercetării şi efortului său continuu de a aduce în faţa publicului importante pagini de importanţă deosebită în mediile culturale. Astfel, cu sprijinul Clubului Rotary Brăila (cu membri câţiva importanţi oameni de afaceri brăileni care vor facă bine nu doar pentru propria persoană şi afacere, ci şi pentru alţii…), eruditul autor se va afla vineri, 13 octombrie 2017, de la ora 18.30 la Restaurantul „Privighetoarea” din parcul Grădina Publică – în sala de conferinţe. Aici, Cristian Bădiliţă (foto stânga sus, arhiva Armanda Filipine, revista de cultură şi informaţie Braila Chirei, la evenimentul detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2016/11/20/conferinta-cu-cristian-badilita-la-braila-despre-baudelaire-si-cele-13-poeme-inculpate/) va conferenţia pe tema unui subiect captivant: povestea salvării unui fragment important din Jurnalul celebrului scriitor savant, publicat în acest an la Editura Tracus Arte cu titlul „Jurnal: Pagini regăsite 9 octombrie 1959 – 3 mai 1962”. 

      „Totul a plecat de la un telefon primit, acum peste douăzeci de ani, de la Paul Barbăneagră, regizorul care ne-a lăsat singurul film-mărturie cu şi despre Mircea Eliade. Paginile salvate au fost recent publicate la Editura Tracus Arte din Bucureşti, însoţite de o Introducere şi peste trei sute de note explicative. Povestea e însoţită de imagini şi de lecturi din Jurnalul salvat” – editorii. 

De asemenea, Cristian Bădiliţă va vorbi şi despre volumul „Întâlnirea cu sacrul” de Mircea Eliade, recent apărut la Editura Vremea şi care cuprinde câteva fotografii din arhiva Paul şi Rosie Barbăneagră (Paris). 

Întâmplarea culturală de la Brăila se înscrie în programul manifestărilor închinate împlinirii a 110 ani de la naşterea lui Mircea Eliade (13 martie/ 28 februarie 1907, Bucureşti – 22 aprilie 1986, Chicago) – istoric al religiilor, profesor, scriitor, filosof, românul pe care mulţi cititori au început să-l iubească nu neapărat pentru romane – „Maitreyi”, „Domnişoara Cristina”, „La ţigănci” (ca să numesc doar câteva) – sau scrierile de filosofie a religiilor, cât mai cu seamă pentru „Jurnal” (două volume apărute la Humanitas) – cuprinde pagini de o forţă incredibilă pentru mintea şi voinţa unui cititor cu aceleaşi ambiţii ca Eliade.

La Galati, festival „Antiquitas Rediviva” – editia III

*In 16 si 17 septembrie 2016, organizat de Directia Judeteana pentru Cultura, Primaria Galati si Asociatia „Tinerii si Viitorul’ *Participa asociatii de reconstruire istorica din Constanta, Cluj, Salaj 
        A treia editie a Festivalului „Antiquitas Rediviva” are loc la Galati in 16 si 17 septembrie 2016, organizat de Directia Judeteana pentru Cultura, Primaria Galati si Asociatia „Tinerii si Viitorul’ . O atractiva parada a costumelor antice va putea fi urmarita pe faleza, cu membri ai asociatiilor de reconstruire istorica din judetele Constanta, Cluj, Salaj. Amanunte… pe afis!

Galatenii si nu numai ei sunt asteptati la acest eveniment cu incarcatura istorica.

Ca noutate, transportul cu mijlocul de transport in comun va fi gratuit, traseul fiind de la capatul traseului 102 din Micro 20 pana la Tirighina si retur.

Ziua municipiului Braila, marcata la Muzeul Brailei „Carol I’

*In 20 ianuarie – data celei mai vechi atestari documentare a orasului Braila – se lanseaza la mzueul brailean publicatia unica, anuala, „Brăila 648” si medalia „Nicolae Iorga – 75 de ani de posteritate” 

Ca in fiecare an, Muzeului Brăilei „Carol I” organizează o manifestare prin care marchează cum se cuvine Ziua municipiului Brăila – 20 ianuarie, data celei mai vechi atestări documentare a urbei (Brăila este menționată in documentul cancelariei domnitorului Vladislav Vlaicu, din 20 ianuarie 1368, prin care se ofereau privilegii de negoț brasovenilor). Moderator al evenimentelor va fi prof. univ. dr. Ionel Cândea (foto din arhiva revistei de cultura si informatie Braila Chirei) – cercetător, managerul Muzeului Brăilei „Carol I”. Intrarea la evenimente este liberă. 

      Astfel, miercuri – 20 ianuarie 2016 – de la ora 11.00, la sediul Muzeului Brăilei „Carol I” (in Piața Traian, nr. 3), împlinirea a 648 ani de atestare documentară a Brăilei se serbează prin lansarea publicației anuale „Brăila 648” editată de muzeul brăilean, dar si lansarea medaliei „Nicolae Iorga – 75 de ani de posteritate” inchinată memoriei istoricului (5 iunie 1871, Botosani – 27 noiembrie 1940, Strejnic, judetul prahova) care si-a demonstrat din plin (in scris – cum altfel?) admirația față de Brăila – mai jos un citat din volumul Nicolae Iorga” Din trecutul istoric al oraşului Brăila” de Nicolae Iorga, o editie noua la Editura “Istros” a Muzeului Brăilei, 2000 (preluare de la http://diversitate-culturala-muzeulbrailei.ro/04-braila-in-scrierile-lui-n-iorga/):

“O gară spaţioasă, bucşită de lume bine îmbrăcată, care se mişcă în toate părţile, în duduitul nerăbdător al trenurilor de marfă ce aşteaptă. O alee de bulevard se deschide în noapte, luminată slab, subt apăsarea unor balauri de nouri negri, de câtevà felinare de petrol, care nu prea se potrivesc cu frumosul pavagiu, unic în România, pe care lunecă liniştit roatele birjei mânată de un urât birjar cu şapca pe ceafă. Ai crede că la capătul acestei dumbrăvi îngrijite, prin frunzişul rărit de toamnă al căreia se văd înalte case cu faţada străbătută de lumini, se deschid stradele largi, cu case înalte, egale în bogăţie, pe care le cunoşteam dinainte, prin faimă, ale Brăilei comerciale. Şi aici însă satul, vechiul sat murdar de subt puternica cetate a turcilor, pe terenul scurmat de ghiulele şi stropit de sânge pe care se ridică acest port de căpetenie al Dunării româneşti, – satul acesta-şi reclamă drepturile antice. Vezi mici căsuţe, cârciume dese, dar nu şi frumoase, maidane, multe maidane, care sunt, ce e drept, îngrădite. Mă prinde de la o vreme teama că aceasta ar putea să fie toată Brăila, căsuţe şi cârciume pentru petrecerea zgomotoasă a corăbierilor de toate neamurile, iar, undevà lângă port, câteva case, vaste şi scumpe, ale administraţiei. Însă iată că zidurile se îndesesc, se înalţă de amândouă părţile stradelor largi. Tramvaie electrice lunecă scăpărând pe şine. Apoi linia de palate se mântuie într-o piaţă, care e miezul Brăilei. Nici-un oraş din România n-are o astfel de piaţă, şi ea-şi află cu greu păreche chiar în centrele mai mici ale Apusului. În mijloc e un parc desăvârşit întreţinut, care se desface la acest ceas de noapte, subt cerul mânios, în lumina felinarelor ce clipesc slab, ca o masă întunecată. Drumuri o străbat în toate sensurile, şi o înconjură strade neobişnuit de largi, alcătuind un dreptunghi. Clădiri înalte, unele deosebit de monumentale, ca Teatrul Ralli, Otelul Francez, formează zidurile care domină, pe când strade lungi îşi înfundă, în sus, în jos, în stânga, liniile de lumini; cafenelele, cofetăriile, tutungeriile, prăvăliile de stofe, de brânzeturi, de haine, de pălării, librăriile au încă vitrinele lor luminate: cumpărătorii şi clienţii sunt români, greci, italieni ba chiar olandezi din Rotterdam, care cer în franţuzeşte şi englezeşte cărţi poştale cu vederi din Brăila şi lipesc pe ele, cu deosebită plăcere, mărci poştale cu chipul Regelui Carol (…) Încă de la început, grecii înţeleseră viitorul ce aştepta noul port şi-şi opriră locurile cele mai bune. Printre cele mai vechi ziare ale noastre, e unul tipărit aici, mai mult pentru dânşii. Levantini de limbă italiană se aşează şi ei în Brăila, şi cea dintâi publicaţie a lui Arturo Graf, cunoscutul filolog şi finul poet italian, nişte preludii în versuri, poartă pe copertă ca loc de tipărire, Brăila noastră. De atunci numărul Grecilor, armatori, comisionari, negustori de grâne, n-a scăzut; şi lângă aceşti fruntaşi băneşti şi-au găsit locul alţii mai săraci, negustori de tot felul, până şi vânzători ai ziarelor noastre, funcţionari de comerţ, meşteri şi marinari. La două trei firme se ceteşte un nume grecesc, şi aici evreul, care n-a uitat însă nici el Brăila, nu joacă în negoţ rolul celui dintâiu. O minunată biserică în stil rococo şi cu o cupolă orientală, clădire puternică de piatră, cu stâlpi de marmură în faţadă, e biserica grecească: o vezi în curtea ei bine pietruită şi îngrijită ca un salon, în faţa sucursalei Băncii Naţionale, în unghiul de sud al pieţii. Lângă port, un mare edificiu cu trei rânduri bine alcătuite şi cu totul tăcut, e un institut “elen” de băieţi. Ziarele greceşti din ţară: Patris, iar, din această patrie însăşi, amintită în titlul ziarului bucureştean: Hestia, se văd pe toate mesele cafenelelor, unde găseşti şi ziare vieneze, Figaro şi Corriere della sera, pentru alţi oaspeţi. Greceşte se aude vorbindu-se ici şi colo pe stradă, dar cele mai multe din cafenelele întunecoase şi murdare ale portului, ale căror firme sună “Ithaca”, “La Atena”, “La Panhellenion”, sunt ţinute de greci. În tramvaiul electric te găseşti lângă domni ale căror nasuri lungi par a fi nişte adăugiri de carnaval. La cutare papetărie, regele din fereastră nu e Carol I, ci Gheorghe I. Pe peretele unei brutării din Calea Călăraşilor e zugrăvită marca Eladei“.

Conferinta si film despre Constantin Brancoveanu – print si martir, la ICR Paris

* Luni, 27 octombrie 2014, de la ora 19.00 in Sala Bizantină a Palatului de Behague, la reședința Ambasadorului României în Franța * Conferința este susținută de istoricul Matei Cazacu

               Institutul Cultural Român (ICR) de la Paris prezinta conferința “Constantin Brâncoveanu, de la prințul aurului la martirul creștin“ susținută de Matei Cazacu, urmată de un film documentar despre Constantin Brâncoveanu. Evenimentele au loc luni, 27 octombrie 2014, de la ora 19.00 in Sala Bizantină a Palatului de Behague, la reședința Ambasadorului României în Franța din 123 rue Saint Dominique, 75007 Paris.

Conferința istoricului Matei Cazacu aduce în discuție o personaliate emblematică de la sud de Carpați, la cumpana secolelor XVII-XVIII. „Constantin Brâncoveanu domnește în Valahia între anii 1688-1714. Este un prinț bogat, abil, diplomat, erudit, protector al artelor, apărător al creștinătății. Deși vasal al Imperiului Otoman, Brâncoveanu a făcut o politică de echilibru între puterile vecine.Generozitatea sa, care-i servea pentru a-i îndepărta pe dușmanii avizi, l-a făcut celebru la Constantinopol, unde era denumit Altan-beg sau Prințul aurului. Cu toate acestea, sfârșitul său nu este unul triumfător: el este decapitat, ca un trădător, la Constantinopol, împreună cu cei patru fii ai săi. Subiectul conferinței lui Matei Cazacu este, fără îndoială, captivant, aducând în dezbatere destinul tragic și exceptional în același timp al unui prinț al aurului, al unui martir, al unui sfânt„, afirma in comunicat reprezentantii ICR Paris (site ci logo si link permanent pe Braila Chirei). 

Conferința, care marchează in capitala franceza Anul Brâncoveanu (2014 – cum a fost el decretat de Biserica Ortodoxa Romana si de Ministerul Culturii din Romania), va fi urmată de proiectia unor extrase din film documentar “Constantin Brâncoveanu” realizat de Georges Boisnard cu sprijinul prof. dr. Sergiu Iosipescu.

* * *

Matei Cazacu, autor, eseist, istoric medievist și scriitor francez de origine română, este cercetător la Centre National de la Recherche Scientifique din Franţa şi conferenţiar la Institut National des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris. Matei Cazacu este doctor în istoria şi civilizaţia lumii bizantine şi post-bizantine (Paris I Panthéon-Sorbonne, 1979), precum şi specialist în civilizaţia românească şi balcanică.

Al. I. Cuza – domnitorul Unirii, în imagini rar publicate

* Portrete mai puțin cunoscute ale domnitorului Micii Uniri, prezentate de istoricului Sorin Iftimi 

Portretele Domnitorului Unirii nu au reţinut prea mult atenţia istoricilor modernişti, care s-au mulţumit mai ales cu documentele scrise, fără să fie interesaţi prea mult de documentele vizuale. Nu a fost făcută o ordonare cronologică, o analiză critică a gradului lor de autenticitate. Numărul trecut am prezentat primele portrete făcute domnitorului în anul 1859, continuăm cu cele din primii ani de domnie.

La Muzeul de Ştiinţe Naturale din Iaşi se păstrează o fotografie necunoscută a domnitorului, de dimensiuni mijlocii, al cărei paspartu încadrează imaginea într-un câmp oval. Domnitorul este surprins în picioare, spre dreapta, aproape din profil, cu faţa înfăţişată din trei-sferturi. Ovalul imaginii îl cuprinde pe Cuza până la jumătatea gambei. În această reprezentare, Cuza poartă uniforma de general de infanterie, noul model, de inspriaţie franceză, introdus după 1860. El poartă lenta Ordinului italian St. Mauriciu şi Lazăr, în rang de Mare Cruce, cu însemnul respectiv la şoldul stâng; placa acestui Ordin poate fi uşor identificată, pe piept. Această decoraţie a fost primită de Cuza la 29 octombrie 1860, ceea ce oferă un termen post quem pentru datarea fotografiei. La mijloc, Domnitorul este încins cu eşarfa din fir auriu, folosită la marea ţinută de ceremonie. Pe un pediestal alăturat se află bicornul cu galon auriu şi penaj alb, scurt, care completa ţinuta de general şi conducător al Oştirii. 

O altă imagine, necunoscută până acum, este portretul Prinţului Alexandru Ioan Cuza, litografie semnată Josef Kriehuber şi datată în anul 1861 (foto dreapta 1). Josef Kriehuber (1800 – 1876) pictor, profesor la Academia Theresianum din Viena, a fost cel mai important realizator de portrete litografiate din perioada Biedermeier, lăsând peste 3.000 de asemenea opere grafice. El era, la acea vreme, cel mai căutat şi mai bine plătit portretist-litograf vienez.

Portretul lui Cuza realizat de acesta este aproape identic cu imaginea din fotografia anterioară, care a servit, cu siguranţă, drept model. Pot fi sesizate şi mici diferenţe: mâna stângă a Domnitorului nu se mai sprijină pe mânerul sabiei, ci pe cingătoare. Desenatorul a riscat, completând din imaginaţie mânerul, într-un mod care nu corespunde realităţii. Mâna dreaptă a lui Cuza nu se sprijină în brâu, ci se reazemă uşor pe tăblia unei mese, ţinând între degete mănuşile albe, de ceremonie. Datarea desenului este foarte importantă pentru stabilirea momentului în care a fost realizată fotografia anterioară şi identificarea decoraţiilor. În 1861, Cuza deţinea Ordinul Medjidi (septembrie 1860) şi Ordinul St. Mauriciu şi Lazăr (29 octombrie 1860), dar nu primise încă decoraţia grecească Ordinul Mântuitorului (februarie 1862). Astfel, rămâne un mister identitatea decoraţiei pe care Domnitorul o poartă la gât.

        În aceeaşi şedinţă foto cu portretul amintit, cel de la Muzeul de Istorie Naturală, au mai fost realizate, de acelaşi fotograf, cel puţin două imagini, în care Domnitorul poza aşezat într-un fotoliu, un ”confortabil” din timpul celui de-al doilea Imperiu (un scaun stil Ludovic XV, capitonat) ale cărui picioare sunt prevăzute cu rotiţe metalice. La Muzeul de Istorie a Moldovei din Iaşi se păstrează un asemenea portret, într-o frumoasă ramă ovală, de perete. Piesa s-a transmis prin familiile Florescu şi Odobescu (foto 2, stînga). Valoarea memorială a acestui portret este sporită de două elemente: pe faţă, chiar sub imagine, pe cartonul alb al paspartu-ului, se află un autograf al Domnitorului. Pe verso se află o altă însemnare: ”Acest portret oferit tatălui meu de Alexandru Ioan Cuza, Domn în Scaun a Terei Romăneşti, îl dau ca souvenir fiului meu, Ioan C. Odobescu. Anul 1905 februarie 14”.  Semnat ”A.C. Odobescu, născută Florescu”.

Deşi a renunţat, pentru acest portret oficial, la uniforma de lăncieri, Cuza şi-a păstrat favoriţii corespunzători ofiţerilor superiori de cavalerie. De remarcat tonurile deschise din părul Domnitorului (în cererea de paşaport era descris ca un bărbat cu părul blond). Domnitorul are uniforma de general de infanterie, modelul nou, de inspiraţie franceză. Alături se observă bicornul cu galon auriu lat, de general, şi penajul alb, corespunzător comandantului Oştirii. Epoleţii de general sunt de tip ”îngheţat” (francez), cu franjurile cusute între ele. Poată şarful din fir auriu cu canafi atârnând, potriviţi ţinutei de ceremonie. Pantalonii largi, de culoare roşie, cu dublu lampas auriu, corespundeau generalilor din Statul Major al Armatei. Are dragon din fir auriu atârnând la mânerul sabiei. Pe pieptul tunicii, în partea stângă, se află cele trei decoraţii: Ordinul Medjidie, Ordinul Sf. Mauriciu şi Lazăr şi o a treia decoraţie, la gât, ce nu poate fi identificată după această imagine. Lipseşte Ordinul Osmanie, pe care Cuza avea să îl primească abia în 1864. Eşarfa (lenta) verde de pe piept  corespunde Ordinului Italian ”Sf. Mauriciu şi Lazăr”.

Cea de-a treia fotografie pentru care Domnitorul a pozat, în aceeaşi şedinţă foto, îl reprezintă pe Cuza tot pe scaun, dar într-o altă poziţie. Imaginea se păstrează în colecţia Bibliotecii Centrale Universitare ”Lucian Blaga” din Cluj. Nu este o fotografie anterioară Unirii, aşa cum credea muzeograful Mihai Croitoru, care o data în 1858. În realitate, anul în care a fost făcută este tot 1861, după cum se poate remarca prin comparaţia cu cele două fotografii prezentate anterior. Domnitorul, aşezat în acelaşi fotoliu, ţine sabia între picioare, sprijinindu-se în ea. Chipul este redat din trei sferturi, dar privirea nu mai este la fel de detaşată, ca în fotografia anterioară, ci este îndreptată spre aparat, adică spre privitor. Încă două elemente mai indică unitatea de loc şi de timp: acelaşi covor oriental şi aceeaşi masă decorativă. Tinuta Domnitorului mai rezervă o surpriză: pentru prima dată acesta pozează cu tunica sa de general de dorobanţi călări (de inspiraţie austriacă), al cărei piept este încărcat cu brandemburguri de fir auriu. În privinţa uniformei, fotografia prezintă o nepotrivite importantă: doar tunica este de dorobanţi, în timp ce pantalonii cu dublu lampas sunt de la ţinuta anterioară, de general de infanterie. Aceasta ne face să credem că nu avem de-a face cu o simplă scăpare şi că fotografia avea să fie utilizată ca sursă pentru viitoare litografii, perspectivă în care acest inconvenient era uşor de înlăturat. 

Dintre cele trei fotografii amintite, cea de-a doua, în care Cuza este reprezentat şezând în fotoliu, a fost sursa unor portrete litografiate. Imaginea nu a fost  utilizată însă în întregime, ci a fost preluat doar bustul, pentru realizarea unor litografii de dimensiuni mai mari. O asemenea litografie cu chipul Domnitorului a fost realizată, în acelaşi an, 1861, de vienezul August Strixner (foto 3, drapta). Sursa imaginii este, după cum s-a arătat, cea de-a doua fotografie a lui W. Wollenteit. Este evident că litograful nu s-a deplasat la Bucureşti, ci la Viena a ajuns doar fotografia, însoţind comanda oficială. Adrian-Silvan Ionescu nota că ”Strixner a reluat şi mărit doar bustul domnitorului, tratându-l cu multă plasticitate, în cretă litografică. În partea dreaptă jos, autorul şi-a plasat iniţialele A.S. şi data ’861. Legenda este scrisă în alfabetul de tranziţie al acelei vremi: ”Aleksandru Ioan I. Domn Principatelor-Unite Moldova şi Ţeara Românească”.

autor: Sorin Iftimi

                      Preluare din http://curierul-iasi.ro/

               Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; născut la 20 ianuarie 1820 la Bîrlad, pe atunci Moldova. A murit în 15 mai 1873 la Heidelberg, Germania. A fost primul domnitor al Principatelor Unite și a ceea ce numim statul național România. La 5 ianuarie 1859 a fost ales domn al Moldovei,  iar la 24 ianuarie 1859 și al Țării Românești.  

Eveniment dedicat lui Paul Cornea, la Facultatea de litere Bucuresti

* Doctorul în filologie, fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” si decan al Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti, este serbat la 90 de ani printr-un eveniment sustinut de Editura Polirom * Va fi prezentat volumul „Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorba cu Daniel Cristea-Enache’ 

Sala de Lectură a Facultăţii de Litere din Universitatea Bucureşti gazduieste joi, 14 noiembrie 2013, de la ora 16.00, o întîlnire-eveniment dedicată istoricului şi criticului literar Paul Cornea. Vor lua cuvîntul: Monica Spiridon, Liviu Papadima, Carmen Muşat, Mircea Anghelescu, Mihai Zamfir, Daniel Cristea-Enache (foto dreapta, foto Armanda Filipine la Festivalul de Poezie “Balcanica” din 27 – 28 septembrie 2013, Braila, Biblioteca Judeteana “Panait Istrati” – unde criticul literar a fost presedinte al juriului). 

În cadrul manifestării are loc şi o prezentare a volumului “Ce a fost – cum a fost. Paul Cornea de vorba cu Daniel Cristea-Enache” apărut recent la Editura Polirom (n.aut – Armanda Filipine, revista de cultura si informatie „Braila Chirei’. De pe site-ul editurii redau prezentarea), în ediţie cartonată.

      „Dincolo de o admirabilă evocare a părinţilor, răspunsurile trimise pe îndelete de Paul Cornea lui Daniel Cristea-Enache cuprind o analiză a vieţii proprii şi o meditaţie asupra ei. Preocupat cu precădere de motivele care l-au condus spre comunism, de felul cum a traversat diverse demnităţi şi de procesul intelectual şi de conştiinţă în urma căruia s-a desprins cu totul de idealul său juvenil, Paul Cornea a făcut din relatarea lui nu numai una despre sine, ci una deosebit de preţioasă despre epoca în care a trăit. Cartea oferă ceea ce ne lipsea, şi anume o vedere dinăuntru, pătrunzătoare şi onestă, a sistemului comunist. O de înţeles, dar şi de regretat reţinere l-a împiedicat pe cărturar să fie la fel de insistent cu opera proprie şi mai ales l-a făcut discret cu adevărul incontestabil că domnia sa este unul dintre marii profesori, dintotdeauna, ai învăţămîntului umanist românesc” – Livius Ciocârlie.

„Facultatea de Litere împlineşte zilele acestea 150 de ani. Profesorul Paul Cornea, 90. O întrebare îmi vine în minte sub impresia acestei coincidenţe. Cîţi dintre absolvenţii Facultăţii de Litere din ultima jumătate de secol – dintre care nu puţini alcătuiesc astăzi elita culturală a României – ar avea motive să nu-şi recunoască norocul de a-l fi cunoscut pe Profesor? Mă gîndesc că, într-un anume fel, cartea aceasta de convorbiri, Ce a fost – cum a fost, prin bogăţia excepţională a informaţiilor ei şi cantitatea impresionantă de viaţă, oferă o şansă şi celor care nu au avut parte la vreme de înţelepciunea, cordialitatea şi magia prezenţei Profesorului nostru” – Eugen Negrici.

* * *

           Paul Cornea – doctor în filologie, a fost cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu”, decan al Facultăţii de Litere, Universitatea Bucureşti (1990-1993). De acelaşi autor la Editura Polirom: „Interpretare şi raţionalitate” (2006), „Delimitari si ipoteze. Comunicari si eseuri de teorie literara si studii culturale” (2008).

          Daniel Cristea-Enache este conferenţiar la Facultatea de Litere, Universitatea Bucureşti, coordonator al colecţiei „Opere” la Editura Polirom unde si-a publicat volume precum “Cinematograful gol“(2011), “Literatura de azi. Dialoguri pe net” (2013) – ultimul prezentat si la Festivalul de Poezie “Balcanica’ de la Braila, editia 2013.

Lansare de carte cu Mihail Neamtu, la Braila

* Cartea este „Credinta si Ratiune. Dialoguri, contradictii, impacari” si a fost scrisa de istoricul Mihail Neamtu – presedinte al Partidului Noua Republica, ea cuprinzand dialoguri ale autorului cu diverse personaje si personalitati  * Dupa lasnare, va avea loc si o conferinta politica sustinuta de Mihail Neamtu

Marti, 28 mai.2013, in Sala de Conferinte a Hotelului Belvedere din municipiul Braila are loc de la ora 17.00, lansarea cartii „Credinta si Ratiune. Dialoguri, contradictii, impacari”, in prezenta autorului – istoricul Mihail Neamtu.

Intamplator sau nu, acesta este si presedintele Partidului Noua Republica (PNR), astfel ca prilejul este binevenit si de sustinere si a unei conferinte publice. Aceasta din urma va avea loc dupa lansarea de cartea si o pauza de jumatate de ora, tot la sala amintita, fiind o conferinta politica sustinuta de asemenea de Mihail Neamtu; tema – „Sclavie Sau Libertate – Romania dupa marele jaf”.

„Lansarea de carte incepe asa cum am comunicat la ora 17.00 si va dura aproximativ o ora (prezentare, dialog, autografe, etc) iar conferinta politica incepe de la 18.30 si va avea o expunere de 35-45 de minute dupa care, dialog cu invitatii. Va asteptam si va multumim„, subliniaza intr-un comunicat Marian Mitu – secretar NPR Braila.

N.aut. Despre carte am gasit  aceste cuvinte (din prezentarea Editurii Sophia unde a aparut recent volumul): „Interlocutorii alesi de Mihail Neamtu – fie ei romani sau de alte neamuri – sunt personalitati de formatie teologica sau intelectuali cu vast exercitiu umanistic. Cartea nu ascunde un manual, nici un tratat si cu atat mai putin un catehism sau un demers prozelitistic. Ea isi tine fagaduinta afisata pe coperta: un sir de dialoguri vii intre oameni care nu asupresc inteligenta cititorului cu imperative dogmatice, preferand sa-si defineasca mult mai discret propriul credo”.
Mihail Neamtu va fi in Braila in zilele de marti si miercuri dimineata, si va avea mai multe intalniri cu membrii filialei locale PNR – presedinte ing. Mihail Stefanescu – dar si simpatizanti etc.

Ca de obicei in ziua de miercuri (la partidul Noua Republica), in 29 mai 2013 se va organiza „conferinta de presa la sediul Noua Republica Braila unde, impreuna cu Mihail Neamtu, vom discuta despre actualitatea politica braileana, subiecte de interes local, actiuni politice ale filialei Braila a partidului Noua Republica„, precizeaza Dragan Florin – un alt reprezentant important al filialei Braila a PNR dar si la PNR central.