Arhive etichetă: jurnalisti

Ziua Mondială a Libertății Presei, tot în pandemie și nu prea fericită

*Situația care este, în destule țări, sinonimă cu îngrădirea libertății de informare a publicului asupra situației reale (infectări, teste etc) * Dar dincolo de pandemie, sunt țări – cum e Turcia, dar și Rusia – unde puterea administrativă și politică aduce grave prejudicii libertatea presei începând cu viața jurnaliștilor

Ziua Mondială a Libertății Presei – 3 mai – subliniază cât de importante sunt libertatea de exprimare și de informare. Dar privite în contextul în care guvernele, administrațiile publice, oficialii și în egală măsură angajații instituțiilor media, jurnaliștii independenți înțeleg responsabilitățile sociale, înțeleg cu toții că servesc doar interesul public și nu pe cel personal ori de grup (social, economic, politic).

Această zi, în mod special, trebuie coroborată cu aspecte care au legătură directă cu informația de interes general (legislație, sănătate, educație etc.) și modul cum aceasta poate fi la îndemâna publicului interesat de ea. Astfel, este important să urmărim modul în care guvernele și politicienii aflați la putere prezintă disponibilitate în a fi deschiși către cetățeni și a permite jurnaliștilor să aibă acces la informațiile pe care să le ”traducă” pe înțelesul tuturor oamenilor. De aceea, ne uităm pe clasamentul țărilor realizat de Jurnaliști fără Frontiere/ Reporters Without Borders (RWB https://rsf.org/en/ranking) unde România se situează pe locul 48 din totalul de 180 țări luate în calcul (China e pe locul 177). Evident că aici criteriul de bază este tocmai libertatea pe care guvernanții o lasă jurnalistului de a avea acces la informații – în pandemie au fost de interes, spre exemplu, și câte teste antiCOVID se fac și cifra lor nu a fost disponibilă în România de la început.

În țări precum Turcia și Rusia guvernele și politica sunt principalii dușmani ai presei, la modul propriu, în sensul că în aceste state sunt jurnaliști, și scriitori (am prezentat în revista noastră și toate scrisorile de protest ale PEN Club România referitoare la situația din Turcia https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) în închisoare pentru simplul motiv să nu sunt de acord cu regimul de la putere. Când a prezentat raportul său privind libertatea presei, RWB a subliniat Egiptul și Siria în exemplele negative, primul stat interzicând prezentarea datelor privind infectările cu virusul SARS-CoV-2, celălalt nepermiând jurnaliștilor să vorbească, în afara agenției de stat, despre pandemie. Au fost prezentate și cazurile flagrante de dezinformări, gen știri false, pornind chiar de la șefi de stat – fostul președinte american Donald Trump, dar și Jair Bolsonaro – șeful de stat al Brazilei ori Nicolás Maduro din Venezuela.

În contexul apariției unor canale de informare care nu mai pot fi controlate deloc, cum sunt Facebook, Twitter și alte câteva similare, se pune întrebarea cum luptăm aici pentru libertatea de informare. Pentru că acum oricine poate scrie ceva care devine știre (dar, atenție! Nu orice informație este știre!), publicul cititor are în față mereu o capcană pentru că o mulțime de informații sunt false voit, sunt falisificate prin omisiune, sunt false din punct de vedere politic, sunt flase din punct de vedere științific (a se vedea campania împotriva vacinării) etc.. Singura formulă prin care se poate apăra cineva este EDUCAȚIA media. Să învețe să aleagă din mulțimea de informații pe cele care îi sunt realmente utile. Și să poată face diferența (hm! adesea nici profesioniștii nu pot!) între informația corectă, reală și cea falsă.

Nota mea. Libertatea presei trebuie să cuprindă, neapărat, responsabilitate și imparțialitate; și, nu în ultimul rând, sensul bun al omenescului, aceasta pentru că nu orice acțiune trebuie să devină știre, nu orice opinie merită transmisă celorlalți. Ziua nu este neapărat despre jurnaliști, ci despre profesionalismul lor, uneori e despre sacrificii – unii au fost închiși (cum se întâmplă acum în Turcia cu opozanii regimului, spre exemplu) ori uciși pentru că au făcut dezvăluiri asupra unor afaceri etc – dar cel mai adesea este despre adevăr. Dar acel adevăr care înseamnă prezentarea tuturor fațetelor diamantului numit clipă, nu doar a unei singure fețe a lui. Repet: această zi se referă la informarea corectă și la informarea cu rost pentru bunul mers al societății.

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Ziua Mondială a Presei Libere

*Astăzi, 20 aprilie; din 1991, la propunerea organizației Reporters without Borders (Reeporteri fără frontiere)

20 aprilie este Ziua Mondială a Presei Libere (World Press Freedom, din 1991.
Ca să se știe că acțiunea de informare a publicului merită atenție la fel ca viața celui care practică profesia de jurnalist. De ce? Pentru că uneori viața celui din presă/ media este pusă în pericol – și nu e vorba de război aici… Din nefericire, sunt cazuri recente în lume de jurnaliști întemnițați și uciși pentru că au făcut dezvăluiri. Sau pentru că au scris ceva care nu a plăcut unora. Sau pentru că au desenat și nu era conform cu unele viziuni…
Inițiativa de a promova astfel de zi aparține organizației Reporteri/ jurnaliști fără frontiere (https://rsf.org/), organizație cu membri care au avut și au de suferit tot felul de situații neplăcute, până la deces. De altfel, și acum se pot lectura pe site materiale din care reiese un adevăr foarte trist: sunt state unde jurnaliștii sunt închiși pe nedrept, maltratați – ex. Turcia (de altfel am prezentat și noi, aici pe site-ul BRAILA CHIREI, cele 11 scrisori ale membrilor PEN Clubului România adresate unui număr egal de scriitori și jurnaliști turci aflați în închisoaer – între timp unul a fost eliberat), sunt state unde jurnaliștii se află în perciol de moarte din motive de pandemia de COVID-19, în alte locuri pericolul vine de la război. Ba chiar și în Europa, în Ungaria, jurnaliștii sunt supuși unor presiuni venite dinspre regimul politic impus de Viktor Orban – regim care împinge jurnalismul spre o zonă fără libertate de exprimare. Și acestea sunt doar câteva exemple. Mai sunt și jurnaliștii uciși la comandă pentru că au făcut dezvăluiri care au deranjat diverse interese financiare ori care puteau destructura adevărate carteluri de tip mafiot etc.

Notă. Ziua Libertății Presei este în 3 mai. Până la urmă, presa liberă și libertatea presei sunt sinonime până la un punct. Ideea de bază este aceea că informația (evident, cea care contează în viața societății, cea care aduce un plus de bine, care face ca lucrurile să meargă conform așteptărilor civilizației și progresului – nu mă refer aici la toate bărfele, și can-can-urile, trivialitățile, bășcălia pe care și-o strigă unii așa-zis polticieni altora, dar în văzul lumii, pe Facebook și Twitter de multe ori, acestea chiar nu au ce căuta în presă! În rest, să (ne) informăm cât mai bine – sunt, slavă cerului, și paginile web ale instituțiilor acum – și mai decent.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a doua

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 6 aprilie 2021, cu scrisoarea a doua care aparține scriitoarei și criticului de artă Magda Cârneci și este către Hatice Duman.

Stimată doamnă Hatice Duman,

Am aflat despre dumneavoastră din diverse campanii mass-media pe online legate de detenția jurnaliștilor kurzi în Turcia lui Erdogan. Știu acum că sunteți în închisoare din 2002, de aproape 20 de ani, și sunteți considerată „jurnalista cu cea mai îndelungată detenție din întreaga lume”. Ați fost editorul-șef al ziarului socialist kurd Atilim, v-ați bătut prin cuvinte și atitudini publice pentru libertatea poporului din care faceți parte. Ați fost arestată pentru false motive și ați fost condamnată la închisoare pentru întreaga viață. Dar nu sunteți uitată. Miile de jurnaliști arestați și închiși din Turcia lui Erdogan nu sunt uitați de comunitatea liberă din restul lumii. Fotografia și informații despre dumneavoastră circulă pe Facebook, Twitter și pe diverse site-uri jurnalistice internaționale. Din 2020 încoace există din nou o campanie mai susținută în jurul numelui dvs astfel încât cazul dvs să rămână viu în memoria colectivă și să fiți eliberată. Ca președintă de onoare a PEN România, vă rog să rezistați și să nu vă pierdeți speranța. Sper ca într-o bună zi să fiți liberă și să ne cunoaștem personal. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând ! Sus inima! Cu solidaritate, Magda Cârneci (datată 28 martie 2021, București)

Legea scutirii de impozit pentru jurnaliști: imorală; poate finanța propaganda politică

*Avertismentul vine de la ActiveWatch, asociația care trimite astăzi o scrisoare deschisă președintelui Iohannis în care îi cere să nu promulge legea (propusă de social-democrați mai demult, dar introdusă și votată abia acum) * Ne raliem acestei doleanțe întrucât legea este discriminatorie și, în plus, induce ideea (deja s-a vehiculat în spațiul public…) că unii jurnaliști ar putea să facă și concesii în profesie în favoarea unora dintre cei care au propus legea

Pe data de 11 februarie 2020, Camera Deputaților a votat un proiect de lege care contribuie la compromiterea profesiei de jurnalist. Proiectul de Lege PL-x 270/ 2019 pentru completarea Legii nr. 227/ 2015 privind Codul fiscal propune scutirea jurnaliștilor de plata impozitului pe veniturile din salarii și drepturi de autor.

Situația, plus luarea de poziție a unor jurnaliști cunoscuți (între ei, Cosmin Prelipceanu de la Digi tv care a spus în emisunea sa de știri că el vrea să plătească impozit) care și-au experimat idignarea, l-a determinat pe Mircea Toma și echipa de la ActivWatch (https://www.facebook.com/ActiveWatch/) să ia atitudine. Așa s-a ajuns la următoarea csrisoare.

Domnule Președinte,
vă solicităm să nu promulgați această lege și să solicitați Parlamentului reexaminarea ei. Proiectul a fost inițiat în baza unei expuneri de motive care nu oferă nicio informație de substanță. O colecție de figuri de stil îmbracă propoziția pe care se sprijină întregul document: “mass-media din România se află într-o situație economică foarte dificilă”. Niciun argument empiric nu sprijină această concluzie. Soluția propusă pentru salvarea mass-media – de asemenea, în absența oricăror date care să o susțină – este scutirea de la plata impozitelor a două categorii profesionale: jurnaliștii și, respectiv, tehnicienii în radiodifuziune și televiziune. În primul din cele două articole ale Legii este redefinită profesia de jurnalist, într-un mod care prezintă suficiente ambiguități pentru a fi considerat o invitație la abuz. Pe traseul parlamentar, proiectul de lege a fost avizat negativ de guvern și de toate comisiile parlamentare în care a fost dezbatut. Ajuns în plenul Camerei Deputaților (camera decizională), proiectul a fost întors în Comisia pentru buget, finanțe și bănci. Aici, aceiași deputați care îl respinseseră la prima dezbatere, la a doua încercare, i-au acordat, în unanimitate, aviz pozitiv.
Dincolo de argumentele invocate pentru respingerea Legii în diferitele instanțe de pe acest circuit parlamentar, argumente pe care le considerăm juste, adăugăm următoarele: 1). Legea este imorală; ea include jurnaliștii în familia profesiilor beneficiare ale unui tratament preferențial. Această condiție de “speciali” este de natură a altera imaginea publică a profesiei, imagine aflată deja în declin sever; 2). Legea îi pune pe ziariști într-o poziție de conflict de interese. Condiția de privilegiat poate să genereze, pe de o parte, autocenzură iar pe de altă parte, poate să altereze credibilitatea jurnalistului pus în situația de a investiga sau comenta condiția de privilegiați a altor categorii de persoane. Vă invităm să vă imaginați cum ar fi arătat dezbaterea din mass-media, în măsura în care ar mai fi existat, despre pensiile speciale, dacă această lege ar fi fost deja în vigoare; 3). Declinul vertiginos al încrederii în mass-media este interpretat de specialiști ca fiind cauzat de calitatea îndoielnică a actului jurnalistic, de “angajarea partizană și de discursul violent al unor redacții” care a dominat discursul din media în ultimul an. Sunt binecunoscute performanțele unor instituții mass-media ai căror angajați fac propagandă politică nu jurnalism. Or, Legea scutirii de impozit nu face nicio diferență între jurnaliștii care își respectă meseria și cei care o trădează. Cu alte cuvinte, în mass-media din România, raportul dintre minciună și adevăr, dintre propagandă și jurnalism va rămâne neschimbat, iar declinul de credibilitate al presei nu se va reduce în ciuda eventualului confort economic generat de Lege; 4). Promovarea acestei Legi în pragul unui an electoral care se anunță a fi extrem de tensionat poate să stârnească suspiciuni privind un eventual troc între instituții media și politicieni. Pe de o parte, inițiatorii legii aparțin unor partide care, împreună, constituie majoritatea parlamentară. În piața media, între televiziunile de știri – cele care sunt relevante în dezbaterea politică – , există două canale ale căror audiențe cumulate sunt estimate de ultimele măsurători ca fiind de 840.000 de telespectori, mai mult decât dublul audienței cumulate a celorlalte televiziuni de știri (378.000 telespectori). Cele două canale care domină audiența sunt principalele cutii de rezonanță pentru partidele care domină Parlamentul. Așa cum a fost croită Legea, este vizibil că autorii au avut în vedere în primul rând mass-media audiovizuală, pentru că pe lângă jurnaliști, de scutirea de impozit beneficiază și masa de tehnicieni care, în cazul mass-media online – fosta presă scrisă, platformele independente etc. – nu există. Scutirea de 10% devine, așadar, un combustibil bugetar suplimentar consistent în primul rând pentru televiziunile mari, cu mulți angajați, iar între acestea, celor mai puternice li se oferă posibilitatea să-și consolideze poziția dominantă. Dacă aceste premise sunt corecte, Legea poate să contribuie la accentuarea unui dezechilibru existent deja în spațiul comunicării politice audiovizuale. În ciuda dimensiunii sale, considerăm acest ultim argument ca fiind doar unul de conjunctură. Principalul motiv rămâne cel de la primul punct: faptul că jurnalistul este forțat să apară public ca fiind beneficiarul imoral al unor privilegii. De altfel, există deja ziariști care au declarat că vor refuza să folosească acest privilegiu și vor continua să își plătească impozitele la fel ca orice cetățean și care v-au cerut să nu promulgați legea. Ne exprimăm speranța că veți decide să protejați jurnaliștii din România, atâția câți mai există ei cu adevărat, de această degradantă inițiativă legislativă și să cereți Parlamentului să reexamineze legea.
ActiveWatch
Contact: Mircea Toma mircea@activewatch.ro 

Concurs “Reporter şi blogger european”, premiere editia 2015 si lansarea noii editii

*Competitie deschisa jurnaliştilor şi bloggerilor preocupati de temele europene

mateimartinfotopremiu     Reprezentanta Comisiei Europene in Romania (RCER) a organizat vineri, 11 martie 2016, la Hanul Gabroveni in Bucuresti lansarea editiei 2016 a Concursului “Reporter şi blogger european”, dar si premierea castigatorilor editiei 2015 a competitiei selectati dintre cei 43 de autori care au inscris 186 de materiale. Astfel, au primit premii (asa cum a anuntat RCER in decembrie 2015) Mircea Oprea de la RFI (a concurat la sectiunea Presă audio), Martin Matei (in foto, primind premiul – preluare de pe pagina web Radio Romania Cultural) de la revista „Dilema Veche”, dar si realizator la Radio Romania Cultural (Secțiunea Presă scrisă/online), Liviu Iancu de la EuroPunkt.ro (Secțiunea Opinie/editorial), Claudiu Zamfir de la Hotnews (Secțiunea Reportaj/anchetă/interviu), Călin Hera – calinhera.wordpress.com (Secțiunea Blog), Răzvan Cârcu (Secțiunea Social media) – n.aut. Secțiunile Presă video și Galerie (foto) nu au avut câștigători. La eveniment a participat Angela Filote – sefa reprezentantei CE in Romania.

Concursul este deschis tuturor jurnaliştilor şi bloggerilor care sunt preocupaţi de temele europene şi care au publicat de la începutul anului cel puţin 3 materiale. Premiile constau in tablete iPad-uri (n.aut. Daca sunt si de la Apple… merita!). Pentru editia 2016 a competitiei pot participa jurnalişti şi bloggeri cu analize şi articole de opinie pe teme europene (nu stiri! numai reportaje, opinii etc.) publicate în perioada 1 ianuarie – 31 octombrie 2016; se pot înscrie la categoriile: 1). Presă audio (comentariu/analiză) 2). Presă video (comentariu/analiză) 3). Presă scrisă şi online (comentariu/analiză) 4). Opinie / editorial (orice mediu: audio, video sau presă online) 5). Reportaj, anchetă, interviu (orice mediu: presă sau blog) 6). Blog (text comentariu/analiză/opinie publicat pe blogul personal sau pe o platformă comună) 7). Galerie (imagine ilustrativă – fotografie, infografic original – publicată cu un comentariu relevant pentru tematica de concurs, din orice mediu – presă sau blog) – minimum 3 materiale 8). Social media admin (concurenţii vor avea prilejul să-şi aleagă o zi, între 15 martie şi 31 octombrie, în care să administreze conturile de Facebook şi Twitter ale Reprezentanţei Comisiei Europene). şi la categoria „Social media admin”, pentru a administra, timp de o zi, conturile de Facebook şi Twitter ale Reprezentanţei Comisiei Europene.

Expoziţie cu documente din arhiva Lovinescu – Ierunca

*Intre 23 februarie – 30 martie 2016, la Arhivele Naţionale

 

expozitie-ierunca-lovinescu        În intervalul 23 februarie şi 30 martie 2016, în foaierul sediului Arhivelor Naţionale este deschisă o micro-expoziţie cu documente din arhiva Lovinescu – Ierunca (scriitori, jurnalisti la Radio Europa Liberă) Printre exponate se regăsesc documente ce semnalează moartea scriitorului Marin Preda, arestarea părintelui Gheorghe Calciu, formule de cenzură ale regimului comunism la adresa unor scriitori, prezentarea unei discuţii despre Perestroika cu istoricul sovietic Iuri Afanasiev – director al Arhivelor sovietice.

Expoziţia este deschisă publicului de luni pînă vineri, între orele 8.30 – 15.30. Este o colecţia donată Arhivelor Naţionale de istoricul Mihnea Berindei; documentele fac parte din arhiva personală a soţilor Monica Lovinescu – Virgil Ierunca, şi completează, într-un registru aparte, imaginea disidenţei româneşti din regimul comunist şi a postului Radio Europa Liberă.