Pagini de istorie. Mănăstirea Cotrocenilor

*Actualmente ea este Biserica Cotroceni, parte a Muzeului Naţional Cotroceni * În 1984 a fost demolată la dorinţa dictatorului Ceauşescu * Timp de 10 ani a fost reconstruită şi refăcută, folosindu-se inclusiv însemnările reginei Maria   

      La Muzeul Naţional Cotroceni (http://www.muzeulcotroceni.ro/) a fost în 7 octombrie 2019 sărbătoare, una religioasă, fiind hramul (Sfinții Serghie și Vah) de toamnă al Bisericii Cotrocenilor – parte din patrimoniul muzeal (foto dreapta, interior în Biserică, azi). Pornind de la acest eveniment care ar putea interesa mai degrabă pe cei evlavioşi, putem să schiţăm pagini de istorie ale locului, o istorie fabuloasă începând chiar cu momentele dinainte de construcţia lăcaşului de cult, la început Mănăstire a Cotrocenilor, cea mai importantă ctitorie a domnitorului Şerban Cantacuzino. Legenda spune că locul a fost hărăzit astfel după ce domnitorul a făcut rugăciune la Maica Domnului (Sf. Fecioară Maria este celălalt hram) să nu fie pradă uneltitorilor care-i doreau moartea, aşa cum se zvonea. Scăpând cu viaţă, şi fiind ziua Sfinţilor Serghie și Vah momnetul când s-a rugat, mănăstirea şi biserica aferentă au primit hramurile sfinţilor şi Maicii Domnului.  La acea vreme, evident că era mult în afara Bucureştilor.

Mănăstirea Cotroceni era înconjurată de ziduri și avea în centru frumoasa biserică în stil brâncovenesc cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului” (15 august) și „Sfinții Serghie și Vah” (7 octombrie), hramuri alese în relaţie cu evenimente din viaţa personală a domnitorului Şerban Cantacuzino. Asemănătoare arhitectonic cu cea a deosebitei ctitorii a strămoşului său, Neagoe Basarab, de la Curtea de Argeş, biserica de la Cotroceni ocupa poziţia centrală, pe laturi ridicându-se palatul domnesc, casele egumeneşti (stăreţia), clopotniţa, chiliile, trapeza, cuhniile şi un paraclis. În 1682, Şerban Cantacuzino a închinat mănăstirea Cotroceni întregii comunităţii monastice de la Muntele Athos, stabilind ca egumenul să fie trimis de la Sfântul Munte, călugării de acolo primind ca ajutor anual o parte din veniturile acestei mănăstiri. Şerban Cantacuzino a fost înmormântat în cripta din biserica de la Cotroceni, ulterior mănăstirea devenind o necropolă a Cantacuzinilor” – din istoricul muzeal. 

Pe întreaga perioadă a domniei sale (1678 – 1688) Șerban Cantacuzino și-a avut reședința în casele domnești de la mănăstirea Cotroceni. Acestea se găseau pe latura nordică a curții și aveau: „patru camere la parter, iar prin intermediul a două scări se făcea legătura cu etajul care avea zece camere ce duceau spre două săli. La subsol se afla pivnița de mari dimensiuni care servea la depozitarea unor mari cantități de alimente și vinuri și ocazional ca temniță”. La fel de interesantă este şi atenţia pe care a dat-o domnitorul ctitor înzestrării Mănăstirii Cotroceni:  „Un inventar din 1716, arăta ca mănăstirea poseda 20 de mari moșii (în Ilfov, Dâmbovita, Muscel, Teleorman, Ialomița), 10 sate de ţigani, 18 prăvălii în București, hanul Șerban Vodă și apoi primea și vama de sare, băuturi, pește și lemne din diferite locuri. Pe lângă acestea se mai adaugă și veniturile de la 20 de mănăstiri și schituri de pe întreg cuprinsul țării, care i-au fost închinate. Toate veniturile de la aceste metocuri și moșii se colectau la Cotroceni şi de acolo erau duse la Sfântul Munte”.

Spaţiul ecleziastic la care ne referim este important inclusiv pentru că aici s-au tipărit, între altele „Evanghelia” din 1682, „Apostolul” din 1683, celebra Biblie de la Bucureşti (1688). De-a lungul timpului, mănăstirea a fost deteriorată de timp, intemperii, războaie, cutremure. Dar cel mai grav a fost că în 1984 regimul ceauşist, pornit să refacă faţa Bucureştiului la ideile stupide ale dictatorului Nicolae Ceauşescu, a demolat lăcaşul (foto stânga). După 1989, a existat voinţă pentru reconstrucţia şi restaurarea spaţiului bisericesc. Acestea a durat 10 ani, fiind folosite penru detalii şi pagini memorialistice ale reginei Maria care a iubit foarte mult Cotrocenii – de altfel, regele Carol I este realizatorul reconstrucţiei moderne a Cotrocenilor, transformând fostele case domneşti în Palatul Cotroceni – în stil arhitectural eclectic francez – de aceea îl şi îndrăgim azi atât de mult. În octombrie 2009 biserica a fost sfinţită ca lăcaş de cult, intrând deopotrivă în traseul de vizitare al Muzeului Cotroceni.

Complexul arhitectural medieval al Mănăstirii Măxineni, finalizat prin Programul Operațional Regional 2007 – 2013

*Proiectul Regio din judetul Braila este unul de succes, care reface istoria unui asezamant monahal ce dateaza din vremea domnitorului Matei Basarab – ctitorul mănăstirii brailene de la Măxineni

La inceput a fost o biserica. O manastire; o obste de oameni dedicati credintei. Apoi au venit urgisirile vremurilor, razboi, uitare… Dar din ruina vazuta cu ochi de om bun a renascut biserica fara sa mai fie nevoit un mester Manole sa-si zideasca soata in temelie…

Maxineni 1        La Măxineni de Brăila a fost intai cerbicia unui om care pune mai presus de orice istoria, cultura: Ionel Candea – managerul Muzeului Brailei „Carol I”. Ajutata si de Calin Hoinarescu – arhitect acreditat de Ministerul Culturii pe domeniul monumentelor, de fondurile de la Consiliul Judetean Braila si de sprijinul oferit si de IPS Casian – arhipescopul „Dunarii de Jos” (vezi si materialul de la https://brailachirei.wordpress.com/2009/10/04/manastirea-voievodala-maxineni-%E2%80%93-semne-de-renastere/ din 2009), manastirea s-a facut pasare phoenix, renascand zi dupa zi. Iar mai recent, fondurile de la Uniunea Europeana au facut, tot cu mandrii ziditori moderni de aceasta data, adevarate minuni – cum se vede in imagini (postate si pe pagina Facebook a Agentiei de Dezvoltare Sud-Est cu sediul cu Braila – manager Luminita Mihailov). Maxineni 2

Maxineni 3     „La Măxineni, județul Brăila, a fost finalizat proiectul <Restaurarea şi punerea în valoare a Complexului Arhitectural Medieval al Mănăstirii Măxineni> prin Programul Operațional Regional 2007 – 2013. În cadrul proiectului implementat în perioada noiembrie 2013 – noiembrie 2015 au fost executate ample lucrări de restaurare pentru următoarele obiective de patrimoniu din cadrul ansamblului: restaurarea picturii din cadrul Bisericii ridicate de domnitorul Matei Basarab, consolidarea stăreţiei veche prin consolidarea fundaţiilor, executarea hidroizolaţiei şi refacerea boltirii, consolidarea zidurilor de incintă și amenajări exterioare. Mănăstirea a fost ctitorită de domnitorul Matei Basarab al Ţării Româneşti, în perioada 1636-1637, pe locul unei biserici mai vechi de lemn, după ce, în timpul unei incursiuni militare, domnitorul remarcase importanţa strategică a zonei. Proiectul contribuie substanţial la extinderea paginii de turism regional, fapt ce reprezintă un instrument major de promovare a bogăţiilor culturale și spirituale locale„, sunt precizarile echipei Regio despre binevenitul proiect derulat si finalizat cu succes cu bani europeni.

Sf. Pantelimon – 27 iulie

* Sarbatoare de hram la Manastirea „Sf. Pantelimon” din statiunea Lacu-Sarat, judetul Braila

Biserica Pantelimon Lacu sarat Braila           Sfantul Pantelimon, unul dintre cei mai cunoscuti si iubiti sfinti ai Bisericii Ortodoxe Romane si nu numai, este pomenit la 27 iulie. Supranumit „doctor fara arginti”, sfantului i se roaga credinciosii pentru alinarea suferintelor trupesti in mod deosebit. Acesta este si motivul pentru care in statiunea braileana Lacu-Sarat, renumita pentru namolul binefacator si apele sarate ce ajuta la ameliorarea durerilor de tip reumatic, s-a ridicat in 1996 Manastirea „Sf. Pantelimon”.

In 1999 a fost sfintita de dr. Casian Craciun (in 24 iulie 2014 s-au implinit doua decenii de la întronizarea ca episcop al Eparhiei Dunării de Jos) – pe atunci episcop al Dunarii de Jos, acum arhiepiscopie, in prezenta IPS Petru – mitropolitul Basarabiei.

An de an, la 27 iulie are loc o procesiune la care participa credinciosi din Braila, Galati, pacientii si turistii din statiune dar si din alte judete. Cu totii participa si al slujba care are loc in fata Bisericii de lemn „Sf. Panteliomon” (foto).

Premiului Uniunii Europene pentru conservarea patrimoniului cultural, Premiile Europa Nostra, ediția 2014

* Proiectul de restaurare a frescelor de la Mănăstirea Dragomirna a câștigat Premiul Publicului, în cadrul unui vot online cu peste 10.000 de participanți, dar și unul dintre Marele Premii UE la categoria „Conservare”

        3 premii UE cultura, mai 2014             La Viena – în Burgtheater – a avut loc luni, 5 mai 2014, ceremonia de decernare a Premiului Uniunii Europene pentru conservarea patrimoniului cultural și a Premiilor Europa Nostra, ediția 2014.

                     Androulla Vassiliou – comisarul european pentru educație, cultură, multilingvism și tineret și tenorul Plácido Domingo – președintele Europa Nostra au înmânat cele 27 premii unui număr de tot atâtea premii (lista completă la http://europa.eu/rapid/press-release_IP-14-283_ro.htm) selectați din 160 proiecte nominalizate din 30 de țări. Premiile au constat în diplome sau trofee, iar câștigătorii Marelui Premiu au primit și câte 10.000 euro. La evenimentul derulat sub patronajul președintelui federal al Austriei – Heinz Fischer – au participat 1.000 de persoane.

Proiectul de restaurare a frescelor de la Mănăstirea Dragomirna a câștigat Premiul Publicului, în cadrul unui vot online cu peste 10.000 de participanți, dar și unul dintre Marele Premii UE pentru conservarea patrimoniului cultural/Premiile Europa Nostra ediția 2014, la categoria „Conservare”.

       1 premii UE cultura, mai 2014        Marelui Premiu a fost oferit pentru șase proiecte/ idei selectate de un juriu independent format din experți, în cadrul a patru categorii: ”Casele Walser: conservarea arhitecturii tradiționale în Alagna Valsesia, Italia” și ”Mănăstirea Dragomirna: restaurarea frescelor din secolul al XVII-lea, Suceava, România”, ”Programul de conservare pentru cooperativele vinicole, Catalonia, Spania” (categoria Conservare), ”Cercetări cu privire la construcția romană cu arce de boltă, Peloponez, Grecia„ (categoria Cercetare), ”Asociația de patrimoniu „Kempens Landscape”, Putte, Belgia„ (categoria Contribuții exemplare), ”Proiectul de sensibilizare „Passage: From a Rusty City to a New Miskolc” (Tranziție: De la un oraș în declin, la un nou Miskolc), Ungaria” (categoria Educație, formare și sensibilizare). 1 premii UE cultura, mai 2014

      Dragomirna-with-the-lake        ”Din comentariile privind proiectul de la Mănăstirea Dragomirna, rezultă că juriul a fost impresionat de nivelul înalt de profesionalism de care s-a dat dovadă în procesul complex de restaurare și conservare a acestei imense opere de artă, care acoperă aproximativ 900 de metri pătrați de suprafață murală. Lucrările s-au desfășurat in situ, într-o perioadă de timp remarcabil de scurtă. Din echipa de conservare au făcut parte 50 de profesioniști și studenți din diferite țări, sub conducerea unui expert român. Restauratorii au urmărit și respectat tehnicile originale, folosind materiale naturale, tradiționale și reversibile, iar patina originală și starea de spirit transmisă de aceste fresce unice din secolul al XVII-lea au fost conservate”, spune Roxana Morea – consilier presă la Reprezentanța Comisiei Europene în România (RCER).

             Despre Mănăstirea Dragomirna găsiți amănunte la  http://www.crestinortodox.ro/comunitate/blog.php?user=Eblanari&blogentry_id=5006, un text care poate fi privit și ca o invitație de călătorie și cunoaștere a istoriei și culturii românești autentice (de unde am extras imaginea alăturată  fotografiile de la premiere sunt de pe pagina web a RCER). 

Traditii populare romanesti: Caloianul

* La Muzeul Brailei, dr. Brandusa Ilie le vorbeste elevilor de la Maxineni despre aceasta straveche sarbatoare

Caloianul este o sarbatoare straveche, autentica, populara romanesca, al carei continut simbolistic surprinde credintele precrestine in imbunarea zeitatilor naturii prin daruri, jertfe. In cazul Caloianului – o papusa ritualica din lut, acoperita cu coji de la ouale rosii ciocnite la Paste, care este lasata sa pluteasca pe o apa curgatoare – scopul este de ruga pentru bunastare materiala in special agricola, ploaie, sanatate. Este, totodata, si o forma de multumire pentru darurile deja primite de la Creator, ca in rugaciunea crestina „Tatal nostru”. 23mai2013caloian

In ritualul Caloianului, s-au amestecat traditiile precrstien cu cele ale crestinismului si a rezultat o formula inca uzitata in multe zone ale Romaniei. fie ca traditia mai este inteleasa in toate amanuntele si substraturile sale ezoterice. 

101_0874  Despre Caloian, astazi – 23 mai 2013 (afisul evenimentului, in dreapta) – la Muzeul Brailei vorbeste muzeograf dr. Brandusa Ilie (foto stanga, din colectia revistei „Braila Chirei’) unor tineri de la Maxineni, judetul Braila – in localitate exista o manastire monument istoric de arhitectura (s-a reconstruit prin grija Muzeului Brailei, personal al directorului Ionel Candea, cu sprijinul – la inceput – al Ministerului Culturii, apoi al Episcopiei „Dunarii de Jos”, astazi Arhiepiscopie, si al Consiliului Judetean Braila – ceva amanunte gasiti la https://brailachirei.wordpress.com/2009/10/04/manastirea-voievodala-maxineni-%e2%80%93-semne-de-renastere/ asta la vremea cand constructia voievodata era inca in lucru, acum ea este ridicata aproape in totalitate, refacuta dupa original – prin atenta cercetare si supravecghere a arhitectului Calin Hoinarescu).

   Evenimentul este organizat de Secţia Etnografie şi Artă Populară a Muzeului Brăilei în colaborare cu Liceul Teoretic „Matei Basarab” din comuna Măxineni. Pentru a ilustra sarbatoarea Caloianului, dr. Brandusa Ilie va prezenta si un film omonim realizat personal.

“Martie – Luna Mărţişorului”, proiect la PMT Tichilesti

* Vizite ale familiei, dar si la Manastirea din Lacu Sarat, ateliere de martisoare si expozitii au fost acteva din activitati * De asemenea, au fost vizitati si de reprezenatnti ai Servicului Umanitar pentru Penitenciare si de elevi ai Liceului Teologic din Bucuresti

În perioada 1 – 8 martie 2013, Penitenciarul de Minori și Tineri ( PMT) Tichilești, prin Serviciul Educaţie şi Asistenţă Psihosocială, cu sprijinul colaboratorilor constanţi ai instituţiei noastre organizează proiectul “Martie – Luna Mărţişorului”. 100_0067 (2)
Seria de manifestări dedicate simbolului feminităţii şi al renaşterii, a debutat la 1 martie cu expunerea mărţişoarelor, a felicitărilor și a altor obiecte decorative realizate de către persoanele private de libertate în sala destinată primirii vizitatorilor. Incepând cu acea zi, toți minorii și tinerii care au fost vizitați de mame, rude sau prietene au avut posibilitatea să le ofere acestora câte un marțișor. Obiectele expuse, felicitari si alte obeicte din categoria handmade au fost confecţionate de minori în cadrul atelierelor ocupaţionale și au fost realizate prin tehnica numita Quilling în care se utilizează fâșii de hartie colorată asamblate cu multă migală și atenție.
100_0765 (2) Sâmbata, 2 martie 2013, un numar de 20 voluntari – reprezentanți ai Serviciului Umanitar pentru Penitenciare (SUP) și elevi ai Liceului Teologic “Ștefan Demetrescu” din București au oferit unui numar de 70 tineri din PMT un spectacolul ce a cuprins un montaj literar artistic. SUP are o colaborare îndelungată cu PMT Tichilești, concretizată în programe şi activităţi derulate în scopul educării şi reintegrării sociale a persoanelor aflate (eliberate) în (din) detenţie.
Pe 3 martie 2013, un grup de cinci tineri clasificați in regim de executare deschis, insoțiți de preotul capelan al unității, a vizitat maicuțele de la Mănăstirea Sf. Mare Mucenic Pantelimon” din statiunea Lacu Sărat. Tinerii au oferit mărțișoare maicuțelor și au primit, la randul lor, iconițe sfințite și binecuvântarea monahiilor.
Miercuri, 5 martie 2013, un grup de tienri din PMT a susținut la Clubul cadrelor, în fața personalului feminin al unității, un minispectacol – prilej de a oferii mărțișoare și felicitări,  modalitate prin care tinerii au dorit să-şi exprime recunoştinţa faţă de cele care îi sprijină şi îi îndrumă zi de zi. 100_0781 (2)
Activitățile programului se vor finaliza pe 8 martie, printr-o vizită la Căminul pentru persoane vârstnice din Lacu Sărat, aici un grup de minori și tineri va prezenta un montaj literar artistic și va oferii mărțișoare doamnelor din cămin.

„La daci anul nou începea la 1 martie, astfel, luna martie era prima lună a anului iar mărțișorul era un fel de talisman menit sa poarte noroc, oferit de anul nou împreuna cu urările de bine, sănătate, dragoste și bucurie. Luna martie, încărcată de simbolistica renaşterii şi a bucuriei de a trăi, constituie perioada de timp în care, astfel de activităţi pot fi receptate şi internalizate mai facil de către tinerii custodiați de instituția noastră. Concomitent, este mai sporită receptivitatea comunităţii faţă de gesturile simple ce nasc bucurii. Astfel, proiectul doreşte să facă un pas înainte în ceea ce priveşte motivarea persoanelor private de libertate prin implicarea în activităţi de realizare şi oferire de mărţişoare, precum şi în sensul sensibilizării membrilor comunităţii faţă de nevoile persoanelor aflate în detenţie şi a informării cu privire la activităţile practice şi educative pe care le desfăşoară minorii și tinerii în penitenciar”, subliniaza oreganizatorii proiectului de la PMT.

Printesa Ileana a Romaniei, inca un model autentic din seria portretelor dinastice

Povestile sunt farmecul vietii, iar cele adevarate, istorice, sunt chiar sarea si piperul… Va aduc aici in atentie o scurta istorie, vie, pe care am primit-o de le o prietena pe e-mail, si despre care cred ca meriat sa stim cu totii – n. aut. 

 Prinţesa Ileana a României, fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria, s-a stins din viata la vârsta de 82 de ani. Traise retrasă la o mănăstire din SUA în ultimele trei decenii de viaţă sub numele de Maica Alexandra. Fosta prinţesă a revenit, totusi, să-şi vadă ţara natală după Revoluţie, în septembrie 1990, cu doar patru luni înainte să moară.

Prinţesa Ileana s-a născut în sunetul a 21 de salve de tun – conform tradiţiei de la naşterea unui copil în familia regală – în Palatul Cotroceni, la 23 decembrie 1908 sau, pe stilul nou de calendar, la 5 ianuarie 1909. Era cea mai mică fiică, penultimul copil dintre cei şase, a viitorului cuplu de monarhi ai României, Ferdinand şi Maria. A crescut în atmosfera nesigură, instabilă, a Primului Război Mondial, la capătul căruia, însă, la 1 decembrie 1918, avea să se nască România Mare.

A fost prima femeie din ţară cu brevet de „căpitan de vas”

Ileana a primit o educaţie solidă şi diversificată, conformă cu rangul ei. A învăţat engleza şi franceza de la mama sa, germana de la tată, a studiat sculptura cu marele artist Ion Jalea, iar pictura cu Jean Steriadi. Pasionată de călărie, automobilism şi iahting, a devenit şi prima femeie din ţară care a obţinut un brevet de „căpitan de vas”. 

În 1926, alături de fratele mai mare, Prinţul Nicolae, a însoţit-o pe Regina Maria în faimoasa vizită – prima a unui cap încoronat european – în SUA, vizită la capătul căreia America era la picioarele carismaticei regine a României.

Ileana a fost, de-a lungul vieţii, şi o inflacarată susţinătoare a asociaţiilor pentru femei, fiind preşedinta Asociaţiei Creştine a Femeilor Române şi a Asociaţiei Ghidelor şi Ghizilor din România. Mai tîrziu, în exil, ea a înfiinţat căminul „Regina Maria” în Buenos Aires, capitala Argentinei, destinat refugiaţilor politici români ce reuşiseră să fugă din calea „ciumei roşii” – comunismul, ce pusese stăpânire pe ţară.

În iulie 1931, s-a căsătorit, din dragoste şi nu ca urmare a vreunui aranjament politic, la Castelul Peleş din Sinaia, cu Anton de Habsburg, Arhiduce de Austria, cu care a avut şase copii. În timpul celui De-al Doilea Război Mondial, familia locuieşte o vreme în Viena, apoi în România, unde Ileana primise drept cadou din partea Reginei Maria, mama ei, Castelul Bran ce fusese oferit în dar fostei regine a României de oraşul Braşov, în 1920, ca semn de preţuire pentru contribuţia avută de Maria în prima conflagraţie mondială la realizarea unităţii naţionale.

 După abdicarea nepotului ei, Regele Mihai, Ileana va fi nevoită, în 1948, să părăsească ţara natală, stabilindu-se succesiv în Elveţia, Argentina şi, în cele din urmp, în SUA. În 1954, divorţează de Arhiducele Anton, recăsătorindu-se cu Ştefan Virgil Issărescu. Şi a doua căsnicie avea să se încheie printr-un divorţ, în 1965.

Retrasa la manastire, in America, sub numele de Maica Alexandra

O serie de evenimente nefericite, moartea uneia dintre fiice – Maria Ileana, într-un tragic accident aviatic, în ianuarie 1959 şi accidentul de călărie al celui mai mare dintre copii, Ştefan, care a zăcut multă vreme în comă, au făcut-o pe Prinţesa Ileana să ia drumul călugăriei.

 Astfel ea a devenit Maica Alexandra, retrăgându-se în liniştea mănăstirii ortodoxe din Ellwood City, Pennsylvania, pe care a şi ctitorit-o. A avut şansa de a trăi suficient de mult pentru a îşi mai vedea o dată ţara natală, după Revoluţie, printr-o vizită din toamna lui 1990. De fapt, pe toată perioada exilului său, păstrase cu sfinţenie cutia ce conţinea câţiva bulgări din pământul iubit al patriei pe care-i luase înainte de plecarea forţată, ce a urmat abdicării Regelui Mihai.

Doar patru luni mai târziu, la 21 ianuarie 1991, Maica Alexandra, fost Prinţesă Ileana a României, se stingea din viaţă, în America, din cauza complicaţiilor survenite în urma unei fracturi de bazin cauzată de un accident survenit chiar în chilia mănăstirii în care locuia. După încă 15 ani, în anul 2006, lui Dominic de Habsburg, arhiduce de Austria , fiul mai mic al prinţesei, i-a fost restituit, în calitate de succesor al mamei sale, Castelul Bran.