Arhive etichetă: martisor

De la școala brăileană Vădeni, mărțișoare pentru bătrânii din Centrul de asistență Baldovinești

*Alți ani au avut bucuria de a fi față în față, acum – în pandemie – a fost un eveniment online * Dar activitatea din proiectul educativ de voluntariat ”Adoptă un bunic!” a avut loc și așa, iar bunicii din căminul Baldovinești au primit prin mediul virtual urările de ”Primăvară frumoasă” ale celor mici

1 martie 2021 sau sosirea primăverii este mereu prilej de bucurie când știi că e sărbătoarea tradițională, populară și foarte îndrăgită, numită MĂRŢIŞOR. Știm, toată lumea se bucură de primăvară, dar în zona noastră mai ales doamnele şi domnişoarele pentru că primesc în dar o floare sau un mic obiect repezentativ pentru acest anotimp legat cu tradiționalul şnur împletit cu fir roşu şi fir alb. Iar când mărțișoarele sunt confecționate de mâini gingașe și au destinatari preciși, cu atât mai mult e bucurie, cu atât mai mare.

  Dar anul acesta n-a mai fost chiar ca altădată. Spre exemplu, primul Mărţişor Altfel pentru elevii de la Şcoala Gimnazială Vădeni, județul Brăila, implicaţi în Proiectul educativ de voluntariat ”Adoptă un bunic!”, a fost… online. Minunaţii copii îndrumaţi de profesoarele Steluța Perianu – directorul şcolii, Elena Avârvărei şi Liliana Damian au confecţionat mărţişoare pentru bunicii de la Căminul pentru persoane vârstnice din Baldovineşti dar nu le-au putut oferi personal. De această dată, emoţia celor mici a ajuns la destinatari în formă virtuală. Medicul Adela Cânjău – directorul Centrul de Asistenţă Paleativă „Sfânta Maria” (așa se numește în acte căminul pentru bătrâni) Baldovinești – și întreg colectivul de cadre medicale au fost, de asemenea, foarte impresionați de gestul elevilor, iar bunicii au avut ochii de lacrimi, așteptând vizita copiilor. Poate că anul viitor (fără pandemie, sperăm!) mărțișorul va fi și cu îmbrăţişări reale!

Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Mărțișoarele Centrului de Creație Brăila, bucurii pentru trecătoarele prin centrul istoric

*Obiectele ”mărțișor”, realizate manual, care inițial au făcut parte din Târgul online au fost expuse în fața Galeriilor de Artă (sediul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale este la etaj) și doamnele/ domnișoarele care au trecut pe trotuarul aferent din Piața Traian au primit în dar câte un simbol al primăverii

Târgul de mărţişoare organizat (online pentru ediţia 2021) de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT sau Centrul de Creație) Brăila, manager Petronela Alina Sulicu, s-a mutat astăzi, 1 martie, în stradă, mai precis în fața Galeriilor de Artă (Piața Traian nr. 2, sediul CJCPCT este la etaj) iar doamnele/ domnișoarele care au trecut pe trotuarul aferent din Piața Traian au primit în dar câte un simbol al primăveri. De altfel, mărțișoarele, realizate manual din sticlă sau ceramică (pandantive și nu numai în diverse forme – ghiocei, trifoi, potcoavă etc.) de la Atelierul de Ceramică coordonat de profesorul artist plastic Lucian Constantin – atelier din programul de activități al CJCPCT – au putut fi achiziționate la preţul de 1,5 lei bucata.

Au fost și mărțișoare (mai multe imagini la https://www.facebook.com/Centrul.de.Creatie.Braila) lucrate de doamnele de la Atelierul de Revitalizare a Textilelor Tradiționale, au fost și mărțișare realizate de Geanina Baciu, Monica Cosma, Mădălina Mocanu, artist plastic & terapeut Rodica Neofit de la Asociatia Art-Terapie.CES.AU, Asociația Grupul de Inițiativă Viziru.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Mărţişor – 1 martie. Acum şi în patrimoniul UNESCO

*Acceptat în decembrie 2017, dosar comun depus împreună cu Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova

    Prima zi a lunii martie este nu doar prima zi calendaristică a primăverii, ci şi momentul în care tradiţia populară spune că e vremea confecţionării şi dăruirii de Mărţişoare. Micul simbol al primăverii cu şnur împletit în alb-roşu se oferea în unele regiuni nunai băieţilor, bărbaţilor, în altele doar fetelor, femeilor. Se pare că la început, cum spune povestea – una de dragoste, tristă, cu un băiat şi o fată împiedicaţi să rămână împreună de baba Dochia (iarna) şi intemperii – mărţişor însemna doar şnurul alb (simbolizând puritatea, albul zăpezii) cu roşu (dragostea, sângele care a curs la finalul poveştii pe omătul care i-a fost şi mormânt tânărului îndrăgostit). Practic, este o narare simbolistică a schimbării anotimpurilor, lupta iernii de a-şi păstra supremaţia (notă. Cum se întâmplă exact în acest zile, când Europa se confruntă cu un val de ger siberian) şi a primăverii de a readuce natura la viaţă.

Din decembrie 2017, avem bucuria să ştim Mărţişorul inclus pe lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. „Decizia a fost luată în sesiunea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud. Mărţişorul a intrat pe lista selectă a patrimoniului imaterial UNESCO! Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări – Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova – în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă dar în acelaşi spirit al celebrării renaşterii naturii”, a precizat istoricul scriitor Adrian Cioroianu – delegat permanent al României pe lângă UNESCO.

** *Mărţişor, Mărţişug sau Marţ – consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, ci şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Obiceiul era prezent în mediul rural la început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului. De asemenea, etnologicii subliniază că mărţişorul este o tradiţie de An Nou, sărbătorit în vechime în luna martie, o formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, având legătură cu ciclurile astronomice şi vegetative. La români, mărţişorul a fost apropiat simbolic de Dochia, personaj mitologic sărbătorit la 1 martie, o femeie care toarce funia timpului (şnurul de mărţişor) la naşterea timpului calendaristic. la fel cum toceau ursitoarele firul vieţii – în timp ce urcă oile la munte.

*’ * Povestea mărţişorului, povestită şi scrisă – în 1 martie 1997, la București – de Irina Nicolau (29 ianuarie 1946 – 3 iulie 2002) – follcorist, eseist, fost director la Muzeul Ţăranului Român:

          Pentru început, am să desenez un şnur cu doi canafi la capete. În timp ce eu desenez, tu să răsuceşti în gând două fire de mătase, unul roşu şi unul alb. Şi acum vine întrebarea:

– Ce e mărţişorul ???
– Ştie toată lumea, ai să-mi răspunzi, un obicei strămoşesc, un semn de primăvară, îl pui în piept de 1 martie, îl oferi…
– Generalităţi! Am să-ţi explic. E firesc să ştii mai mult, măcar până la genunchiul broaştei.

*
Toată complicaţia vine din faptul că mărţişorul face parte din calendar. Calendarul este un fel de hartă. Hărţile sunt făcute ca să te orientezi în spaţiu. Calendarele te ajută ca să nu te pierzi în timp. Hărţile noi scot din joc pe cele vechi. În cazul calendarelor, situaţia este diferită din cauza sărbătorilor.

Ca să înţelegi ce spun, îţi propun următorul scenariu:
Cândva, un sacerdot a aşezat pe o suprafaţă netedă nişte pietre într-o ordine şi într-un ritm care însemnau pentru el calendar. După el a venit un astrolog şi a aşternut peste pietre un calendar desenat pe piele de viţel. Spinările pietrelor au răzbătut prin piele, sărbătorile noi şi sărbătorile vechi s-au amestecat. Pentru oameni era încă simplu, străbăteau timpul călare pe doi cai. Iar au trecut secolele şi, peste desenul de piele, un astronom a întins calendarul nou, desenat pe pergament. Pietrele au străpuns şi pergamentul, iar sărbătorile desenate pe piele au migrat, de jos în sus.

Şi aventura continuă. Vine vremea calendarelor de hârtie. Le fac savanţii care măsoară timpul tot mai precis. Pietrele sunt tot acolo, dedesubt, dar puţini le mai înţeleg sensul. Culorile tuturor sărbătorilor continuă să migreze de jos în sus. Ce ghiveci! Şi ca şi cum n-ar fi suficientă confuzia, prin mondializare, se produc transferuri de sărbători între culturi. Din 1997, dacă ne luăm după postul PROTV, românii vor sărbători ziua îndrăgostiţilor de Sfântul Valentin. Mai ştii? Oricum, pe vremuri era mai simplu, calendarul punea ordine în sărbătorile unei singure culturi. Astăzi răspunde unor necesităţi mondiale de comunicare şi sincronizare. Cu roşu sunt scrise zilele când nu te duci la serviciu. Spre deosebire de timpul tare al sărbătorii, timpul „liber” este unul slăbuţ, tocmai bun pentru odihnă şi divertisment. Simt uneori, dimineaţa, cum vin peste mine calendarele primitive, calendarele imperiale, religioase, populare, civile, calendarele culturale, cele ale evenimentelor istorice, care istorie poate fi a unei naţiuni, a unei comunităţi, a unei familii şi chiar a unui individ. Şi eu, dimineaţa, trebuie să decid pe ce cale s-o apuc, dacă va fi o sărbătoare veche, un sfânt creştin, ziua când m-am căsătorit, dacă voi sărbători o eliberare, o aniversare sau voi comemora un dezastru…

Cum spuneam, mărţişorul face parte din calendar. De aici toată complicaţia. Există specialişti care pretind că a existat un calendar vechi care începea primăvara, de 1 martie. Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie, adică a şaptea, a opta, a noua, şi a zecea, socotind după luna martie. În termenii scenariului pe care îl propuneam la început, sub 1 martie a existat în calendarul vechi un bolovan care marca începutul. Toate începuturile sunt făcute dintr-un timp „puternic” şi „bun”.

Acum voi ataca problema abrupt, ce e mărţişorul? Mărţişorul este un obiect de recuzită folosit în cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se bazează pe credinţe şi practici. Credinţele şi practicile diferă de la o zonă la alta. Zicala „câte bordeie atâtea obiceie” exagerează, dar nu foarte mult. Punând claie peste grămadă date etnografice din zone şi epoci diferite, cărţile falsifică. Principalele noastre surse de inspiraţie sunt cartea despre sărbătorile la români de Simion Florea Marian şi Vârstele timpului a lui Ion Ghinoiu.

În sate, sărbătoarea de 1 Martie se numea Mărţişor, Baba Dochia sau Dragobete cap de primavară. Mărţisor, după numele lunii, Baba Dochia, după cuvioasa muceniţă Evdochia, serbată de Biserică în această zi şi Dragobete după numele unei sărbători care, în anumite zone, se ţinea în ziua de 24 februarie. Era sărbătoarea îndrăgostiţilor, ziua în care se împerechează păsările, un fel de Sfântul Valentin la români. Ca să contribuie parcă printr-o undă de coerenţă, unele legende îl prezintă pe Dragobete ca pe fiul Babei Dochia. Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. În multe locuri din ţară ele se leagă de originea unor izvoare sau stânci. O femeie moare urcând primăvara, prea devreme, la munte. Şi de aici, variaţiuni. Femeia poate fi tânără sau bătrână, bună sau rea. Din variantele cele mai numeroase voi produce un rezumat.

A fost cândva o babă care avea o noră. Dacă avea o noră, putem presupune existenţa unui fiu. Baba nu scăpa nici o ocazie ca să-şi năpăstuiască nora. Odată, la un 1 martie a trimis-o să spele lână şi nu oricum, ci s-o facă albă dacă era neagră şi, dacă era albă, s-o facă neagră. Pe noră o ajută Dumnezeu, Hristos, Sfântul Petru, un voinic sau un înger. Succesul norei o face pe babă să creadă că a venit primăvara. Îşi pune 12 cojoace de blană şi urcă împreună cu oile la munte. Acolo, fie că este prea cald, fie că este prea frig; plouă şi ninge, de se udă cojoacele. În ambele cazuri le dezbracă, rând pe rând. Când rămâne în cămaşă, vine gerul şi o îngheaţă. Sloiul se preface mai apoi în stâncă. Cu adevărat pasionante sunt amănuntele pe care le furnizează variantele. De pildă, Baba Dochia ia uneori la munte şi pe fiul său, Dragobete. El îngheaţă primul. Din gură îi curge un sloi de gheaţă. Mama, supărată, strigă la el: „Eu mor de frig şi tu cânţi la fluier?” Alteori, oamenii o avertizează că în martie timpul este schimbător. Dar ea nu amână plecarea la munte şi răspunde cu vulgaritate: „Eu pe Mărţişor/ Îl pun la curişor!” Mărţişor, auzind asemenea cuvinte buruienoase, împrumută de la Faur (februarie) două zile reci ca s-o pedepsească. Presupun că ai remarcat enormitatea pe care a pretins-o baba norei, cea de a spăla lâna până când o face din albă, neagră…

În treacăt fie spus, există informaţii că în anumite zone mărţişorul se făcea din fir negru şi alb. Aşa era şi la albanezii din Calabria. În plus, ei şi-l leagă la picior. Găseşti şnurul alb-roşu de 1 martie peste tot în Balcani. Dar mai avem până la şnur.
Tot într-o legendă despre Baba Dochia, voinicul care o ajută pe noră îi recomandă o anumită piatră cu care să spele lâna. Când e pusă în apă, piatra degajă o spumă roşie ca sângele şi apa începe să clocotească. Multe se spun… Mai adaug numai că, uneori, nora lipseşte pur şi simplu din poveste şi, în aceste cazuri, baba urcă la munte de nebună ce e. Uneori îşi ia cu ea furca, fusul şi un caier de lână. Acest amănunt este important, având în vedere că în ziua de Baba Dochia femeile nu lucrau, ţineau sărbătoarea prin nelucrare. Singura muncă permisă era claca de tors.

După 1 martie vin Zilele Babei. Sunt 9 sau 12, câte au fost şi cojoacele. Timp schimbător. După zilele babelor, urmează cele ale moşilor. Acum timpul se stabilizează. A venit primăvara.
Ce fac femeile primăvara, de 1 martie? Cum spuneam, nu lucrează, dacă sunt tinere îşi fac Dragobete. Mamele răsucesc mărţişor pentru copii, dar nu numai pentru copii. Să le luăm pe rând. Se zice că serbarea prin nelucrare se face pentru a domoli mânia Babei Dochia şi frigul de primăvară, ca să nu zacă nimeni din casă bolnav de vărsat sau să moară înecat. Se putea face clacă de tors, dar asta am mai spus. Şi Dragobetele fetelor ce era? Se duceau la pădure şi căutau flori de fragi, adunau apa de pe flori şi se spălau pe faţă zicând:
„Floare de fragă din luna Marţ
La toată lumea să fiu dragă,
Urâciunile să le desparţi”.

Şi am ajuns şi la şnurul de mărţişor… Femeile răsuceau fir alb şi roşu de lână, bumbac sau arnici. Firul se lega la gâtul sau la mâna copiilor. Sunt locuri unde purtau mărţişor şi fetele tinere şi chiar nevestele, aşa scrie Simion Florea Marian. Tot el avertizează că obiceiul începe să se piardă în Moldova şi Bucovina. Adică, pe la 1900 se pierdea deja. Îl citează pe N. Gane care deplânge pierderea obiceiului la 1873. Marian menţionează practica de a atârna o monedă de şnur. Şnurul era purtat pentru noroc şi sănătate. Fetele îl purtau ca să nu aibă tenul pătat. Îl „dezbrăcau” cu socoteală (începe iar nebunia variantelor zonale) la 7, 9, 12 zile după 1 martie, când înfloreşte vişinul sau trandafirul , când sosesc berzele sau rândunelele; în ziua de 40 de mucenici; de Sfântul Gheorghe. Mărţişorul se „îmbracă” dimineaţa, înainte de răsărit, şi se „dezbracă” fără să te vadă soarele, pentru că te înnegreşte.

Alte informaţii ne indică practici şi mai interesante. Se spune că femeile leagă mărţişor nu numai la copii, ci la toţi membrii familiei, la porc, la cornul vitei, la cloşcă, la doniţă… Adică protejează prin cercuri magice tot. Înainte să dispară, la sate a pătruns moda mărţişorului împletit din fire de mătase. Îl făceau fetele, foarte des, pentru feciori. Un amănunt pe care l-am omis: în unele locuri, cu banul de mărţişor se cumpăra vin roşu şi caş pe care tinerii le mâncau de Sfântul Gheorghe la iarbă verde.

Diferenţele dintre mărţişorul din sat şi cel de la oraş s-au accentuat în ultimele două sute de ani. La 1800 era şnur şi monedă, atât la oraş, cât şi la sat. La începutul secolului al XIX-lea, ce descoperă oraşul? Răzuieşte o faţă a banului de argint şi scrijeleşte 18… Nu îmi amintesc o mie opt sute şi cât, era în prima jumătate a secolului. Am văzut mărţişorul la Manina Vulpe. Urmează moda brelocurilor de aur, de argint, pentru cei mai amărâţi de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi, purceluş, cărţi de joc, zaruri. Tinerii le oferă fetelor pe care le iubesc. Aşa eşuează mărţişorul în câmpul amorului. Acum intră în repertoriul mărţişorului inimioara. Doamne, câte inimioare am mai văzut, inimioară cu lacăt, inimioară cu floare, inimioară străpunsă de săgeată, inimioară pe plic, pe calendar, inimioară pe scăriţă, inimioară cu inimioară..! În prima mea copilărie, adică prin anii ’50, situaţia se prezenta aşa, din ce mi-aduc aminte. Mamele puneau mărţişoare la fetiţe. Râdeam de băieţii cu mărţişor. Fetiţele făceau între ele schimb de mărţişoare. Uneori mai dădeau şi profesoarelor, dar nu era nebunia de acum. Femeile în toată firea mai primeau mărţişoare de la soţi şi colegi de serviciu, dar le purtau puţin. Cele mai multe erau din mărgele, lemn şi mărgeluşe.

Vin comuniştii tot mai tare cu laicizarea. De mărţişor nu se prea leagă. Tablă, sticlă, plastic… Oamenii caută ceva mai deosebit. De aur şi argint nu poate fi vorba. Valoarea începe să fie dată de „creaţia” artistică. Fac mărţişoare tot felul de pictori şi arhitecţi. Cei mai mulţi sunt studenţi.

Începe perioada în care mărţişorul se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice: două mărgele şi o pană, o scoică lipită pe un carton, flori imortele stropite cu sclipici, o tăbliţă găurită, repet, orice. În deceniul nouă, mărţişorul este ambalat într-un plastic transparent. Uneori nici nu poţi să-l scoţi de acolo, în loc să-l pui în piept îl aşezi în vitrină. În paralel, magazinele pregătesc cadouri preambalate cu adaos de mărţişor, soluţie comodă pentru cine nu ştie să aleagă. Din 1978, se vând mărţişoare şi pe stradă. Ies studenţii de la Arhitectură şi cei de la Arte frumoase ca să-şi facă bani pentru vacanţe la 2 Mai. Pe urmă iese oricine. Centrul de creaţie al municipiului eliberează autorizaţie pentru producător. Mărţişoarele „se strigă”. În reclame se fac aluzii timide la lipsa de carne, brânză, ouă, la lipsa de tot. În anul 1987 am numărat în Piaţa Amzei peste 200 de tarabe. Erau vânzători care vindeau marfa într-o valiză diplomat, alţii pe o masă pliantă. Poliţiştii fojgăiau aruncând priviri de stăpân.

După Revoluţie, în primii doi ani, interesul pentru mărţişor a scăzut. Deşi, să nu uităm, în 1990 se vinde mărţişorul cu portretul lui Petre Roman. După 1993, afacerea începe să meargă din nou. S-a încheiat cariera „mărţişorului de cooperativă”, vândut la stat. S-a încheiat şi cu magia. Mărţişorul a devenit joc şi ocazie de a da plocon cuiva care altfel ar primi greu. E vremea lui „orice” şi a lui „oricum”. Oamenii se refugiază în afaceri şi joacă. Cândva, oamenii credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.

Mărțișorul, în patrimoniul imaterial UNESCO

*Anunțul a fost făcut de Adrian Cioroianu, ambasador al ambasadorul Delegației permanentă a României pe lângă UNESCO

     „Un Mărțișor în plină iarnă! De astăzi, tradiția Mărțișorului este în Patrimoniul UNESCO! Dragi prieteni reali sau virtuali, În aceste zile de doliu, permiteți-mi să vă dau și o veste bună: astăzi, Mărțișorul a intrat pe lista selectă a Patrimoniului imaterial UNESCO! Dosarul a fost depus de România alături de alte trei țări – Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova – în care această frumoasă tradiție a primăverii există, cu unele diferențe de formă dar în același spirit al celebrării renașterii naturii. Astăzi, 6 decembrie 2017, la Jeju în Coreea de Sud, reuniunea Comitetului pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a decis că tradiția Mărțișorului întrunește toate condițiile pentru a fi înscrisă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial Mondial!„, a anunțat Adrian Cioroianu – ambasadorul Delegației permanentă a României pe lângă UNESCO (http://www.unesco.org/new/en/unesco/worldwide/europe-and-north-america/romania cu sediul la Paris) – pe pagina sa Facebook. Mulțumim, domnule Cioroianu! 

Este cu adevărat un câștig pentru cultura română, un merit al echipei conduse de universitarul, profesorul de istorie Adrian Cioroianu, mai ales că în comparație cu alte state avem mai puțin obiective pe listele UNESCO – și destule încercări ratate, dar și destule obiective care ar merita să fie cunoscute. Până la urmă, prin UNESCO am avea mult mai multă vizibilitate, așa cum are Transilvania prin legendele (false… dar ce mai contează!) despre prințul Dracula (Vlad Țepeș literaturizat), despre prințul Charles al Angliei care a cumpărat câteva case ale sașilor plecați din satele lor… Deci, acum avem în listele UNESCO 7 obiective: Delta Dunăriiașezările săsești cu biserici fortificate din TransilvaniaMănăstirea Horezubisericile pictate din nordul MoldoveiCetatea Sighișoarabisericile de lemn din Maramureș, fortărețele dacice din Munții Orăștiei.

Mai sunt 13 obiective pe o listă considerată de lucru, și alte 4 propuse pe lsita de patrimoniu imaterial (Doina înscrisă în 2009, Ritualul Căluşului – din 2008, Ceramica de Horezu din 2012, Colindatul de ceată – din 2013, dosar comun cu Republica Moldova – toate acestea nu sunt încă incluse…

Foto de Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei, cu marțișor realizat de un elev al Școlii „Mihai Eminescu” din Brăila, prof. Marioara Bălan, într-o activitate despre tradiții populare (mai multe imagini la https://www.facebook.com/pg/BrailaChirei/photos/?tab=album&album_id=423873764371885) în parteneriat cu Muzeul Brăilei (pe atunci, în 2012, nu se numea încă și Carol I) reprezentat de Brândușa Ilie.

Nota red. Apropo… pe cimec.ro, site-ul patrimoniului din România nu mai există link-ul postat în wikipedia referitor la obiectivele din listele UNESCO… nu înțeleg de ce… iar ultima știre postată este din octombrie 2017…

Primavara, din nou in glorioasa aparitie

martisor-ghiocei          Cum Romania serbeaza primavara si martisorul, nu intamplator prima zi a anotimpului, 1 martie, este numita Martisor dupa minunatul mic obiect legat cu snur alb-rosu pe care ni-l asezam la piept ori la rever, va spunem si noi „Bine ai venit, Primavara”!

De asemenea, uram tuturor prietenilor, colegilor, elevilor, profesorilor, parintilor, colaboratorilor, amicilor si chiar… neprietenilor numai bine si o primavara plina de bucurii. ccosar

martisor

 

romania-spring-celebration-martisor

 

Antonio Lucio Vivaldi „La Primavera”, Concerto Nº 1 in E minor, Op. 8, RV 229 – cu imagini din Venezia

 

La Sectia Etnografie a Muzeului Brailei „Carol I’, intrare libera de Dragobete

*Acelasi regim de intrare va fi si in 1 martie – de Martisor; un dar pe care il primesc brailenii si nu doar ei de la muzeografi

afis-etnografie      In Braila, imobilul din strada Polonă nr. 14 (Casa Alexiu, in lista de patrimoniu) s-a redeschis in mai 2015 (dupa mai bine de 25 ani in care patrimoniul etnografic nu a putut fi admirat… nicaieri in Braila) Secţia Etnografie a Muzeului Brăilei „Carol I”.  De Dragobete – 24 februarie 2017 şi de Mărţişor  – 1 martie 2017, intrarea este liberă în expoziţiile deschise aici. Echipa condusa de Gabriela Cloşcă – şef Secţia Etnografie – va oferi celor interesati toate informatiile despre obiectele expuse: costume traditionale, icoane, ustensile de pescuit si vanatoare etc.

** * Patrimoniul etnografic al muzeului cuprinde un număr însemnat de piese – peste 3000 – structurate pe colecţii: ocupaţii tradiţionale – agricultura (viticultura, pomicultura, legumicultura), pescuitul, păstoritul şi creşterea animalelor, vânătoarea, apicultura – obiecte de uz casnic şi gospodăresc, meşteşuguri: prelucrarea lemnului, prelucrarea fierului, prelucrarea pietrei, meşteşuguri casnice, industrii: prelucrarea cânepii – arhitectură rurală (fragmente decorative, stâlpi etc.) – artă populară: ţesături de interior, port popular, obiecte de podoabă – viaţă spirituală: obiecte de rit, icoane pe lemn şi sticlă – obiceiuri legate de viaţa omului, obiceiuri de peste an (calendaristice), rituri şi ritualuri agrare (extras de la https://www.muzeulbrailei.ro/)

** * Dragobetele este sarbatoarea populara romaneasca dedicata iubirii, naturii si primaverii. Este un sinonim, ceva mai aproape de modernitate, al zeilor fertilitatii. Dragobetele ajuta nu doar pe indragostiti, ci si natura sa fie roditoare – plante, animale. In lumea rurala de unde provine sarbatoarea, in special tinerii se bucurau de ea. Baietii si fetele, mai ales cei care se placeau/ iubeau, mergeau in poienite sa caute flori de primavara. Daca gaseau muguri, culegeau cativa si ii foloseau in descantece de dragoste, in apa cu care se spalau pe fata etc. Se spunea si ca sarutul furat in ziua de Dragobete aduce noroc celui/ celei care vrea sa se marite. A ramas obiceiul de oferi, in ziua de Dragobete, ceva – un obiect cat de mic, o floare – persoanei dragi.

** * Martisorul este o alta frumoasa traditie populara romaneasca legata de dragoste, de natura. Martisorul are mai multe legende, una aminteste de un tanar care iubea o fata si nu reusea sa ajunga la ea pentru ca era pazita de un balaur; firul de martisor este alb cu rosu pentru a aminti ca tanarul a fost ucis in batalia cu balaurul, si fiind iarna, sangele a curs pe stratul de nea si a inrosit-o. Alta legenda spune ca ghiocelul, iesind din startul gros de zapada, era cat pe ce sa fie ucis de frigul iernii care nu dorea sa plece, dar a fost salvat de zana Primavara care s-a intepat la deget ca sa ii dea putina forta din sangele ei. A ramas obiceiul ca la 1 martie sa oferim un insemn al primaverii legat cu un snur impletit din fir alb cu rosu.

Despre Dochia şi Mărtisor, la Şcoala “Mihai Viteazul” Brăila

*Activitate cu elevii de la V B, VII B şi profesoarele Iaurum Gabriela, Cristian Mariana, dar şi cu muzeograf Liliana Şerban

Elevii claselor a V-a B şi a VII-a B ai Şcolii Gimnaziale “Mihai Viteazul” – director profesor Dorina Boiangiu – din municipiul Brăila au serbat venirea primăverii aşa cum le stă bine unor copiii studioşi: au fost parte a unei acţiuni interesante, in care au imbinat cunoştintele teoretice cu literatura şi cu tradiţiile. Activitatea “Dochia şi Mărtisor”, din data de 11 martie 2016, coordonată de profesoarele Iaurum Gabriela şi Cristian Mariana a avut ca obiectiv însuşirea de către elevi a cunoştinţelor referitoare la tradiţiile de primăvară şi dobândirea sentimentelor de dragoste şi respect pentru tradiţiile, obiceiurile şi folclorul românesc. De asemenea, informaţiile oferite de muzeograf Liliana Şerban de la Muzeul Brăilei „Carol I” i-au ajutat pe tineri să retrăiască atmosfera vremurilor îndepărtate, când legendele trăiau în sufletele oamenilor şi le făceau viaţa mai frumoasă. Fotografie-0072

        Ce au aflat copiii

          Legenda Dochiei, atât varianta tradiţională cât şi cea istorică, a pus în lumină atât obiceiul de a oferi mărţişoare, cât şi pe acela de a trăi bucuria venirii primăverii din punct de vedere religios. Ca să legi Dochia de mărţişor, e nevoie de mai mult decât un recurs la istorie. Dochia este desprinsă direct din legenda “Traian şi Dochia”, pe care Gheorghe Asachi a făcut-o cunoscută contemporanilor săi şi  pe care George Călinescu a inclus-o printre miturile fondatoare. Descoperindu-se reciproc şi apoi unindu-şi destinele prin căsătorie, cei doi au devenit părinţii spirituali ai poporului român: ea – fiica lui Decebal cel învins, el – fiul Romei triumfătoare. Baba Dochia e o altă ipostază, legată de venirea primăverii şi de zilele capricioase ale acesteia, de aceea lepădarea cojoacelor acesteia coincid cu „zilele babei” (1 – 12 martie sau 1 – 9 martie) din care românii aleg una, spre bucurie sau spre întristare ca sa afle cum le va fi anul. 

        Fotografie-0071       Mărţişorul e legat de acelaşi început al primăverii, când iarna cea albă şi primăvara cea plină de viaţă se îngemănează în şnurul amuletelor pe care fetele şi femeile le atârnau de hainele oştenilor care plecau la război. Obiceiul de a dărui mărţişoare bărbaţilor s-a păstrat până în zilele noastre în Bucovina, ulterior ele fiind atârnate de crengile copacilor fructiferi pentru a le spori rodul. Creştinismul a modificat sensul tradiţiei venite din antichitatea greco-latină, albul fiind asimilat cu veşmintele lui Iisus, iar roşul cu sângele Lui, atribuit în unele legende populare nurorii Dochiei care a albit lâna cu ajutorul unei flori roşii date de Iisus.  Dochia si Martisor 2

Atmosfera – în parte laică, în parte religioasă – a fost trăită ca eveniment cultural de elevi. Ei au celebrat astfel venirea primăverii într-un mod inedit, spre un beneficiu spiritual garantat. Chestionarele aplicate la sfârşitul activităţii au conţinut întrebări referitoare la toate aspectele sărbătorilor de început de primăvară (istoric, laic şi religios). Activitatea a fost pe măsura aşteptărilor, ajutând la consolidarea ideii apartenenţei la spaţiul cultural românesc şi la trezirea interesul elevilor pentru tradiţiile poporului român.

Am serbat Ziua Poeziei. Voi…?

* Cu prof. inv. Paula Orzan si clasa I C de la Liceul de Arte „Hariclea Darclee”, bibliotecar dr. Claudiu Braileanu la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati’ Braila in prezenta directorului Dragos Adrian Neagu 

Asa (n.aut. Armanda Filipine) cum v-am anuntat/ invitat (https://brailachirei.wordpress.com/2015/03/19/martisorul-copiilor-cu-poezie-la-biblioteca-judeteana-braila/), am serbat Ziua Internationala a Poeziei – 21 martie, Ziua Francofoniei – 20 martie, echinoctiul de primavara impreuna cu prof. inv. Paula Orzan si clasa I C, coregrafie, de la Liceul de Arte „Hariclea Darclee”, cu bibliotecar dr. Claudiu Braileanu  la Biblioteca Judeteana „Panait Istrati’ Braila prin „Martisorul copiilor, cu poezie!” in prezenta directorului institutiei gazda, Dragos Adrian Neagu, care le-a si spus cateva cuvinte micutilor usor emotionati, felicitandu-i pentru prezenta in proiect. Ideea, cum v-am spus, mi-a venit dupa ce ne-am intalnit la clasa si i-am admirat cu ce atentie au ascultat o poveste.  In plus, am vrut sa demonstram ca se poate sa fim o capitala culturala europeana – cum ne pregatim candidatura anului 2021 – si sa fim parte activa a fenomenului cultural. In fond, cultura este o forma de a fi, de a simti, nu e musai sa fii academician si universitar ori laureat Nobel ca sa gusti, sa iubesti actul cultural. Deci, noi, cu mijloacele la indemana – plus dorinta de a transmite un gand bun – am servit poezia cu propriile ei „arme”.

1         In prima parte, copii au spus poezii – anume alese, dedicate primaverii – cu grija, unii recitand din memorie si de aceea trebuie felicitati in mod deosebit. Paula Orzan a povestit ca s-au pregatit cu seriozitate, au mers la biblioteca liceului ca sa selecteze versurile, ceea ce confirma, daca mai era nevoie, faptul ca i-am ales bine! Au prezentat versuri din creatia unor autori cu texte anume pentru varsta copilariei: Otilia Cazimir, George Cosbuc si altii mai putin cunoscuti. Majoritatea micilor mei noi prieteni s-au comportat ca si adevaratii artisti, actori desavarsiti pe scena imaginara: au interpretat cu expresivitate, intonatie si aplomb, unii facand la final si cate o reverenta dragalasa. Personal, trebuie sa recunosc ca m-am topit de bucurie admirandu-i! Si ne-am amintit ca e si eclipsa partiala de soare (inceputa la ora 10.48 cand noi eram in plin eveniment… dar oricum nu am fi putut vedea mare lucru, ca era innorat) si luna noua, dar si Ziua fericirii!

11       Pacat ca nu ne-au admirat decat prieteni bibliotecari si colegul de cenaclu literar Virgil Andronescu (poet, are si un blog unde va povesti intamplarea noastra artistica)… 7

Dupa acest moment, ne-am transformat in… fir de martisor, cu ajutorul cartilor de la Sectia Imprumut pentru Adulti. Fiecare copil a avut in maini cate o carte, alba sau rosie la coperta, ca sa semene cat mai bine cu martisorul traditional. Ne-a bucurat sa vedem ca nu s-au multumit sa le tina la piept, ci au inceput sa si rasfoaisca… Iar la final toata clasa a promis ca revine la biblioteca, sa se inscrie si sa imprumute carti!

13         Cat au stat micutii in semicerc, pe post de martisor viu, copilaros, a fost randul nostru sa-i regalam cu poezie. Am ales pentru inceput un volum bilingv de Stéphane Mallarmé, de aici am lecturat poemul „Clopotarul” in limba romana si dupa aceea l-a prezentat Claudiu Braileanu in libma franceza.  Le–am atras atentia copiilor sa faca diferenta intre muzicalitatea versurilor romane si franceze… 19

Urmatorul cadou poetic a fost din creatia Anei Blandiana.

44   Iar la final, am ales poemul „Aparitia” de Marin Sorescu; el incepe asa: „Am sarit, tocmai trecem pe langa un oras – orasul acela,/ M-au latrat cainii in varful limbii, sa nu faca zgomot,/ Dulaii incetai in luna./ Oamenii erau blanzi si fara greutate/ mergeau cu ochii inchisi,/ Toti cu ochii inchisi, poate ca sa nu greseasca/ Vedeau numai pe dinauntru, curat si neted,/ Altfel vederea se bolteste dupa ochi, / Poti aluneca oricand pe marginea boltii/ Ridicau din cand in cand pleoapele/ Parca ioeseua din funcul apei sa respire/ Sa traga de vazut in ei/ Si iar le lasau… zdranc! pleoapele/ Asta se auzea in tot orasul (…)”. Imi propusesem sa le interpretez numai un fragment din poem, dar cand i-am vazut cat sunt de atenti, am mers cu versurile pana la capat. 47

54    Metafora si imaginile ca de spectacol teatral ale lui Sorescu i-au incantat si, trebuie sa recunosc,  mi-a redat un pic speranta: nu e totul pierdut pentru viitor. Copiii acestia, atat de frumosi, au nevoie de peozie, de frumos, e intelegere si de foarte multa atentie, dragoste, scoala facuta cu respect pentru valori si calitate. Si ei ne vor rasplati daca noi stim sa le oferim, macar cate putin din fiecare zi de zi. 55

Cum a fost se vede si in albumul foto de la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1018407758188074.1073742157.182837281745130&type=1 preluat si pe paginile mele https://www.facebook.com/ArmandaFilipine si https://www.facebook.com/BrailaChirei din reteaua Facebook, album realizat de bibliotecar Laura Caplea – purtator de cuvant la biblioteca. Multumim, Laura!

Ii felicit inca o data pe toti, ma bucur ca am serbat impreuna poezia si ne-am picurat in suflet petale de bucurie. Fie ca zi de zi sa avem astfel de clipe!

La multi ani, poeti de pretudinteni!

La multi ani, cititori de poezie din toata lumea! 

N.aut. Cu micii mei prieteni m-am intalnit si in 12 martie 2015 (https://brailachirei.wordpress.com/2015/03/12/povestea-mea-cu-piramide-si-pasari-la-clasa-i-coregrafie-prof-paula-orzan/) cand le-am spus, in premiera, o poveste proprie. De fapt, de acolo a plecat totul!

„Mărțișorul copiilor, cu poezie!”, la Biblioteca Județeană Brăila

* Vineri,  20 martie 2015, la ora 10.30 * Cu Armanda si clasa I, prof. inv. Paula Orzan de la Liceul de Arte „Darclee” Braila

afis Martisorul copiilor          Pentru ca Braila culturala inseamna oameni care se implica, participa si iubesc arta si cultura, am decis sa trebuie sa facem cat mai multe evenimente care sa spuna asta. Evident, nu oricum si nu cu oricine. De aceasta data, am ales un grup de prieteni care s-au dovedit iubitori de povesti (i-am delectat cu o poveste nou-nouta acum cateva zile si s-au aratat incantati, ba inca au solicitat repetarea cat mai des a genului de intalniri – https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10203977456823830&set=t.1445089699&type=1&theater). Cu toate ca sint doar clasa I, multi au stiut si cate ceva despre piramide – „Poveste cu piramida si pasari” le-am lecturat – si vazandu-i cum asculta, numai ochi si urechi, am realizat cata nevoie avem de povesti, de frumos in viata noastra dar uitam sistematic acest aspect. Am provocat-o, deci, pe profesoara invatator Paula Orzan (cls. I, coregrafie, Liceul de Arte „Hariclea Darclee”) sa desfasuram un martisor viu in aceasta perioada, sa intampinam cum se cuvine primavara, sa cantarim gingasia si puritatea copiilor cu un cantar al dragostei de oameni, de oras. sa daruim – in consecinta – ceva celorlalti. Si pentru idee era deja in fasa, cum se spune (o lansasem de ceva vreme, in compania celor de la biblioteca), am ales ca loc de desfasurare Biblioteca Judeteana „Panait istrati”. Vom avea ceva decor din colectiile bibliotecii, respectiv carti. Vom si citi – pentru ca micii mei prieteni stiu cu totii sa citeasca, chiar foarte bine, dar si vom recita, vom canta. Foto (1 dreapta, copiii cu Paula, 2 – copiii cu Armanda) de la intalnirea cu povestea  Paula Orazan si cls I

L-am  invitat si pe Claudiu Braileanu – sef Serviciu la biblioteca – sa vina cu noi, sa ne citeasca un poem in limba franceza pentru ca in 20 martie se serbeaza Ziua Mondiala a Francofoniei.

DSCN7338       Asa ca, va invit impreuna cu echipa de la Biblioteca Județeană Brăila in frunte cu directorul Dragos Adrian Neagu – n.aut. Mii de multumiri pentru intelegere, sprijin si gazduire! – vineri, 20 martie 2015, la ora 10.30, la intamplarea cultural-artistica „Mărțișorul copiilor, cu poezie!”.

Evenimentul este organizat de Armanda Filipine, jurnalist, cu participarea elevilor clasei I, coregrafie de la Liceul de Arte „Hariclea Darclee”, coordonați de înv. Paula Orzan. Manifestarea cultural-artistică este dedicată Zilei Internaționale a Poeziei – 21 martie și se înscrie în seria de evenimente ce susțin proiectul <Brăila, capitală europeană a culturii în 2021>„, a scris Laura Caplea – purtator de cuvant al Bibliotecii – in invitatie. Eu (n.aut. Armanda, revista de cultura si informatie Braila Chirei) va mai dezvalui in amanunt: martisorul viu putem sa fim cu totii. Stiti cum? Incercand sa transformam in frumos ceea ce ne inconjoara. Pentru ca e primavara, sa fim noi florile orasului pe care ni-l dorim capitala culturala europeana in 2021, sa facem sa zambeasca casele, strazile, parcurile!…

Concert de promenadă de mărţişor, la Muzeul Brăilei „Carol I”

* Duminică, 1 martie 2015, de la ora 11.30 * Intrarea liberă


1       Ce poate fi mai frumos decat un concert pentru serbarea prim
ăverii? Invitaţia pentru duminică, 1 martie 2015, de la ora 11.30, la Muzeul Brăilei „Carol I” (Piaţa Traian nr. 3) vine la fix!  concert

                Astfel, instituţia muzeală găzduieşte la momentul anunţat un concert de promenadă dedicat Zilei Mărţişorului. Intrarea este liberă.

               Organizatori ai evenimentului sunt Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Brăila în colaborare cu Asociaţia Culturală „Pohar” şi Muzeul Brăilei „Carol I”.
                Concertul este susţinut de Ansamblul de suflători „Constantin Mănăilă” (aşa cum s-a intamplat şi in 31 ianuarie 2015  – mai multe foto la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.801487486610509.1073742089.196618800430717&type=3); dirijor – prof. Ovidiu Rotaru; solist vocal – Marius Grecu; solist instrumentist – Yannis Yannakis.

Secventa din programul anterior desfasurat la muzeu (inregistrare postata pe Facebook):