Arhive etichetă: memorie

Antologie româno-australiană “Pounding The Pavement”, poezie şi proză

*Un volum coordonat de scriitoarea Mihaela Cristescu în paginile căruia sunt prezenţi autori români şi australieni cu texte sub semnul memoriei, amintirilor  * Lansat în Sidney, Australia

 

fotografie de grup la lansarea din Sidney

Un interesant volum de proză scurtă şi poezie cu autori români şi australieni s-a realizat în Australia, antologia “Pounding The Pavementîn proiect literar (care cuprinde şi un prim volum antologic) iniţiat şi coordonat de scriitoarea Mihaela Cristescu în parteneriat cu New Writers Group Incorporated. Cele 28 de semnături ale antologiei publicată la Editura Sfântul Ierarh Nicolae sunt Francis AN, Daniela ANDRONACHE, Anamaria BELIGAN, Elisabeta BOGATAN, Peter CARTWRIGHT, Sue CHAMOUN, Dan Mircea CIPARIU, Victoria DRAGU-DIMITRIU, Ştefan DIMITRIU, Adela EFRIM, Jason GRAY, Norm FAIRBAIRN, Elisabeta ISANOS, Oliver JACQUES, Shirley LE, Victoria MILESCU, Sam PAINE, Cosmin PERŢA, Ioana PETRESCU, Alex PLEŞCAN, Vasile POENARU, Rebecca SLATER, J Anne de STAIC, Passionaria STOICESCU, Loredana TUDOR TOMESCU, Shannon WOODCOCK, Robyne YOUNG, Mihaela CRISTESCU.  

„(…) o a doua antologie de proza şi poezie, romano-australiană, On The Wallaby Track – A Journey Across Memories, cumulând 28 de semnături, din care 22 de scriitori, demonstrând că întotdeauna cuvântul şi, mai departe, arta vor construi. În cazul nostru, pod peste distanţe, pod peste absenţe, dinspre trecut spre prezent şi, de ce nu, către ziua de mâine. Literatura, ca un axis mundi dinspre ieri spre maine… Tema lucrării – amintirile, drumul pe care il facem in cunoaştere, fie cunoaşterea practică, intuitivă, fie intoarcerea către sine. Un subiect a cărui complexitate se poate ramifica la nesfârşit, mai ales că implică percepţii atât de diferite, din miezul unor destine atât de diferite încât, practic, putem asista la naşterea unor noi definiţii ale unora şi aceloraşi concepte cu care autorii operează în acest volum„, se subliniază în comunicatul Romanian –Australian Cultural Society Southern Cross Incorporated.

Volumul a fost lansat la finele lunii martie, în Sidney (Australia), într-un al al cincelea eveniment literar romanesc organizat de Mihaela Cristescu la State Library of New South Wales, cu sprijinul societatii culturale Romanian-Australian Cultural Society Southern Cross Incorporated, în prezenţa scriitorilor Anamaria Beligan şi Luke Carman, Afişul evenimentului are la baza un desen realizat de Loredana Tudor-Tomescu intitulat “Moments”. Mai multe foto de la lansare la https://www.facebook.com/pg/BrailaChirei/photos/?tab=album&album_id=1765153803577201 pe pagina Facebook a revistei de cultură şi informaţie Braila Chirei, dar pe pagina Facebook a scriitoarei Mihaela Cristescu (https://www.facebook.com/mika.sydney.9).

Echipa de lucru la această nouă antologie îi include pe Mihaela Cristescu – coordonator şi editor, Sue Crawford – editor (coordonator ZineWests, publicaţie de arte din Sidney, Australia), Luminita Şerbănescu – ilustraţii în volum, Carol Amos – a prezentat un moment de artă dramatică. De asemenea, evenimentul a avut doi invitaţi speciali – Ioana Petrescu şi Shannon Woodcock, prieten vechi al spaţiului cultural de sorginte românească, dar şi Fernando Andres cu un mini recital de muzica live, precum şi artiştii vizuali Cristina Silaghi din Noua Zeelandă, Ioan N. Şerban din România.

Notă. În curând se va tipari şi al treilea volum intitulat „38 Romanian and Australian Writers Between Dusk and Dawn”, Editura Sf Ierarh Nicolae, Brăila. Primele două volume sunt „Pounding the Pavement”, 2016 şi „On the Wallaby Track,” 2017.

Simpozion la Casa „Perpessicius”, cu elevi de la Liceul Pedagogic Brăila

* In 31 martie 2015, cu tema „Pluralitatea creatiei perpessiciene” * Au participat elevi de la o clasa a IX-a

casa perpessicius 1            Muzeograful Elena Ilie (foto dreapta sus) – sef Sectie Memoriale la Muzeul Brailei „Carol I” – nu lasa sa treaca neobservate datele importante care marcheaza calendarul personalitatilor locale. Mai cu seama la Casa Memoriala „Dumitru Panaitescu Perpssicius” unde isi desfasoara activitatea curenta, activitatile se succed in ritm alert, si ele au rostul de a pastra vii in memoria contemporana aceste valente si repere de calibru ale istoriei, dar si de a-i familiariza pe tineri, pe elevi cu bogatia culturala din jurul lor.  Elena Ilie, ian 2015

Si daca in ianuarie 2015 ne-am intalnit sa-l celebram pe Mihai Eminescu (album foto la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.793294547429803.1073742082.196618800430717&type=3), in 31 martie 2015 a avut loc un seminar (editia a IV-a) sub genericul „Pluralitatea creatiei perpessiciene” care il celebreaza pe ilustrul Dumitru Panaitescu Perpessicius (21 octombrie 1891, Brăila – 29 martie 1971).

afis Perpessicius

casa perpessicius 2         Au venit sa-l omagieze pe marele eminescolog si cadru didactic in tinerete la una din scolile brailene, elevi de la Liceul Pedagogic brailean care poarta numele „Perpessicius” tocmai pentru a onora memoria inaintasului. Mai multe foto de la eveniment la https://www.facebook.com/muzeulbrailei.casaperpessicius/media_set?set=a.373353006194166.1073741850.100005584092491&type=1 pe pagina Facebook a Casei Memoriale. Tinerii au luat loc la una din mese, au lecturat lucrarile pregatite si, cu siguranta, ceva din spiritul locului – casa poarta amprenta locuirii, mobilele au apartinut lui Dumitru Panaitescu, obiectele si cartile de asemenea – va continua sa existe in mintea si sufletul lor si poate, cine stie, unul dintre ei va deveni un adevarat urmas al cercetatorului care si-a dedicat mare parte din viata manuscriselor eminesciene. Coordonator din partea liceului a fost prof. Carmen Lacramioara Aldea, iar clasa unde studiaza iubitorii de literatura este a IX-a B.

De mentionat este si faptul ca Liceul Pedagogic este un colaborator apropiat al Muzeului Brailei – Casa „Perpessicius”, directorul Constantin Gherghinoiu – scriitor, membru USR – este, de asemenea, prezent la multe din activitati, la fel si alte cadre didactice, in principal Marioara Novac – profesor de limba si literatura romana.

Conferința internaţională „După un sfert de veac (1989-2014). Victime, memorie şi justiție”

* Organizata de IICCMER si Fundația Konrad Adenauer * In perioada 12 – 15 noiembrie 2014, la Howard Johnson Grand Plaza Hotel din București

after_a_quarter_of_a_century               Conferința internaţională „După un sfert de veac (1989-2014). Victime, memorie şi justiție” isi propune sa marcheze împlinirea a 25 ani de la căderea simbolică a regimurilor comuniste în majoritatea ţărilor din Europa Centrală şi de Est. Manifestarea are loc în perioada 12 – 15 noiembrie 2014 la Howard Johnson Grand Plaza Hotel din București (Calea Dorobanţilor nr. 5-7).

Organizatori:  Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer.

Asa cum se poate observa si din program Conference program IICCMER, 12-15 nov 2014 (click pe documentul in format PDF pentru amanunte) vor fi abordate aspecte definitorii ale trecutului recent, metode de cercetare, problematica tranziției și a justiției, tema politicilor de memorie, implicațiile culturale, religioase și sociale. Conferința este sustinută in limbile română, engleză și germană.

„Psihiatria ca formă de represiune”, o conferinţă necesară

* A fost organizata de Centru de Studii in Istorie Contemporana * Sustinuta de Sorin Lavric, Ion Vianu, Oana Demetriade

afis CSIC              Centru de Studii in Istorie Contemporana (CSIC – mai multe la http://www.istoriecontemporana.ro/ si la https://www.facebook.com/Istorie.Contemporana) a organizat o conferinta luni, 29 septembrie 2014, in Bucuresti, la la Hotelul Howard Johnson. la conferinta CSIC a

Tema conferinţei a fost necesara, pentru ca toti trebuie sa stim ce a fost inainte de 1989… „Psihiatria ca formă de represiune” – au vorbit Sorin Lavric – filosof, scriitor, Ion Vianu – scriitor şi primul psihiatru care a semnalat abuzurile şi servilismul politic al unor medici din ţară, Oana Demetriade – cercetator la CNSAS (Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii).

Din imaginile postate pe pagina facebook a CSIC se vede ca au fost destui tineri, semn ca in realitate societatea romaneasca sa semne de normalitate (n.aut. Doar de la stirile tv si din unele jurnale pare altfel… ). Un semnal de la eveniment, cu idei prezentate la conferinta, gasiti si la http://epochtimes.ro/news/cum-a-fost-folosita-psihiatria-pentru-represiune-in-comunism–223997

Vasile Paraschiv, dizident         Un argument al evenimentului sta si in aceasta marturie, a lui Vasile Paraschiv (foto preluare din www.thetimes.co.uk), dizident, victimă a abuzurilor psihiatrice: „Dacă la miliţia din Bucureşti, Drumul Taberei, am văzut moartea cu ochii, la Săpoca, jud. Buzău, Secţia 2 am văzut iadul de pe pământ. Aici, bărbaţi şi femei mai mult dezbrăcate, cu sânii goi, părul despletit, pline de sânge pe faţă, rochii rupte, tot timpul circulau agitaţi, bărbaţii mergeau în pas de defilare şi cântau, comandau, unii cântece de jale, alţii cântece de dor – era un adevărat iad. Am uitat să spun că în toate celelalte spitale unde am fost, la Urlaţi şi Voila, nimeni nu mi-a făcut, nu m-a obligat să urmez nici un fel de tratament, doar eram internat şi ţinut acolo sub supraveghere, nu mi-a dat nimeni nimic. La Spitalul Săpoca, însă, dr. Anton Nicolau, care era un agent al Securităţii, pentru prima dată m-a obligat să urmez un tratament medical ambulatoriu. Asistentele îmi puneau în palmă 5-7, poate mai multe pastile, mă obligau să le înghit, eu le băgam în gură, apoi le treceam sub limbă, îmi dădeau un pahar cu apă şi trebuia să deschid gura, deschideam gura, după aceea îmi spuneau că sunt liber. Iar eu mergeam la WC şi le aruncam pe toate acolo. Aşa am procedat din prima până în ultima zi. Sunt convins, şi domnii doctori pot confirma, că dacă eu aş fi înghiţit acele pastile, aş fi devenit un om cu adevărat bolnav şi azi nu aş fi fost în faţa dumneavoastră. Această idee, de a băga pastilele sub limbă, m-am întrebat cum de mi-a venit şi am ajuns la concluzia că Dumnezeu mi-a dat-o, căci altfel eram mort de mult” – fragmente din Şcoala Memoriei 2003. Prelegeri şi discuţii de la a VI-a ediţie a Şcolii de Vară de la Sighet (7 – 15 iulie 2003), editor Armand Goşu, editorul colecţiei Romulus Rusan, Fundaţia Academia Civică, 2003.

Semnale ca societatea se trezeste si vrea sa nu fie cotropita de uitare sunt inca… Duminica, 28 septembrie 2014, la Fagaras a avut loc festivitatea de dezvelire a Monumentului de rezistenta anticomunista, un simbol care a asteptat 25 de ani sa devina realitate (n.aut. Bine ca exista! Si tinerii afla de toate ororile predecembriste!)

Apel pentru o expoziție dedicată celor 25 ani de la căderea comunismului

* Sunt așteptate în principal  fotografii – scanate – de la foști deținuți politici 

IICCMER foto detinuti         Institutul de Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) face un apel public în vederea organizării unei expoziţii de fotografie la 25 de ani de la căderea regimului totalitar.

Strângem materiale pentru expoziție. scopul fiind menținerea vie a memoriei unui trecut prea recent pentru a fi uitat și prea crud pentru a fi ignorat. Îi invităm pe foștii deținuți politici, dar și pe membrii familiilor acestora, să ne trimită fotografii reprezentative din perioada anterioară arestării, poze din detenție – inclusiv cele din dosarul de încarcerare – sau realizate imediat după eliberare, însoțite de o mică descriere”, precizează inițiatorii.

Pozele scanate se vor trimite  la e-mail expozitie@iiccmer.ro împreună cu fișa de înscriere pe care o puteţi descărca de la http://bit.ly/1tyIoc5.

Termen limită: 1 octombrie 2014.

„Orasul meu, familia mea”, proiect cu fotografii vechi si povesti de altadata la Biblioteca Braila

* Manifestarea a fost organizata de Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati”, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Cercetaşii României – Centrul Local * Expozitia cu lucrarile – un adevarat tezaur de amintiri – a fost amenajata in sala de festivitati a bibliotecii

100_8314 La Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” Brăila s-a mai răsfoit o pagină de istorie locală, datorită Concursului „Oraşul meu, familia mea!” la care au participat elevi din instituţiile de învăţământ brăilene. Sub coordonarea cadrelor didactice, tinerii au raspuns la provocarea propusă de Biblioteca Judeţeană Panait Istrati Brăila, Inspectoratul Şcolar Judeţean şi Cercetaşii României – Centrul Local Brăila. Copiii au avut de alcătuit colaje cu fotografii vechi de cel puţin 20 de ani, care să conţină şi o povestire ce îmbină elemente de istorie locală  – evenimente, personalităţi, clădiri, tradiţii şi obiceiuri etc. – cu persoane dragi, apropiate, din familia concurentului.

„Concursul a prezentat un interes care a depăşit aşteptările organizatorilor, au fost adunate peste 60 de lucrări, care au reflectat originalitate, creativitate şi, mai ales, ne-au transpus pe toţi în nişte vremuri de mult apuse. Copiii au muncit ca să realizeze aceste mici crâmpeie de viaţă, iar munca lor a fost răsplătită de către organizatori cu diplome, prăjituri şi posibilitatea de a câştiga un permis gratuit de acces la Bibliotecă„, subliniaza organizatorii prin vocea Corinei Ciuraru. 100_8315

Expozitia cu lucrarile – un adevarat tezaur de amintiri – a fost amenajata in sala de festivitati a bibliotecii si a putut fi admirata si de publicul care a fost prezent la lansarea cartii lui Vasile Datcu (http://brailachirei.wordpress.com/2013/01/31/vasile-datcu-lansare-de-carte-aproape-antologie/)

Juriul a fost format din Alina Mirela Vlad- profesor, inspector de specialitate, Ştefan Aftodor – profesor de istorie, Ion Volcu – şef Birou la biblioteca şi Corina Ciuraru – şef Serviciu la biblioteca. Lucrările au fost evaluate după următoarele criterii: existenţa elementelor de istorie locală, relevanţa fotografiilor, atractivitatea povestirii şi aspectul artistic al colajului.

100_8316 La festivitatea de premiere au luat cuvântul Dragoş Neagu – directorul Bibliotecii „Istrati”, prof. Cornelia Miler – coordonator al Centrului Local Brăila al cercetasilor şi Corina Ciuraru. Cu toţii au subliniat importanţa ce trebuie acordată studiului istoriei şi atentia catre memoria culturala locala încă de la vârste fragede. De asemenea, a fost subliniat si faptul că Biblioteca Judeţeană este cel mai potrivit loc pentru a se realiza în continuare astfel de evenimente. Astfel, Cornelia Miler a anunţat că, tot în colaborare cu Biblioteca Judeţeană Brăila, următorul concurs va fi dedicat genealogiilor şi fiecare elev va avea ocazia să îşi cunoască mai bine rădăcinile şi să prezinte un arbore genealogic cât mai bogat.

Memoria unei dureri planetare, 11 septembrie sau Baliză pentru conştiinţe

       Ce poţi să mai spui despre de-acum trista celebritate a lui 11 septembrie? Că America deplânge cele 3.000 de victime ori că familiile celor care au pierit atunci încearcă să-şi trăiască mai departe viaţa cu sufletul împăcat? Că cei care aveau îndatorirea să găsească vinovaţii şi să-i pedepsească au făcut chiar aşa cum era de aşteptat din partea lor?

       Greu de găsit răspunsuri pe măsura acestor interogaţii, simple şi fireşti de altfel, pentru că adevăraţii vinovaţi nu au fost găsiţi în totalitate nici acum, la zece ani de la groaznicele evenimente – patru avioane deturnate, atacul Turnurilor Gemene, a clădirii Pentagonului –   pentru că sunt mai multe întrebări despre modul cum au reuşit atacatorii să distrugă cele două construcţii emblematice pentru SUA  fără ca nimeni din aparatul antiterorist atât de stufos al Statelor Unite să nu simtă nimic, să nu ia măsuri.

       Că acum preşedintele Barack Obama se exprimă împotriva Al-Qaeda, formaţiune considerată vinoat principal în atentatele de la 11 septembrie, că alţi oameni iau atitudine – cum a fost şi intenţia de a fi arse exemplare din Coran, cartea sfântă a musulmanilor – în felul lor, şi că majoritatea se întristează dar nu face mare lucru  pentru a preîntâmpina astfel de evenimente, este de asemenea un adevăr incontestabil sau, cel puţin, o faţetă a adevărului. 

        Data de 11 septembrie rămâne nu ca o bornă în istorie, nefiind prea clar conturată – cum a fost, spre exemplu, impactul naziştilor în al doilea război mondial care îşi declamaseră intenţiile şi nu se ascundeau după false identităţi – ci ca o baliză pentru conştiinţe, în sensul că de aici încolo se discută altfel despre libertate, despre omenire şi, bineînţeles despre terorism.  Este evident că niciun om cu mintea la locul ei nu va tolera astfel de idei, fie ele chiar şi în slujba binelui comun aşa cum se pune problema la fundamentalişti, dar ele rămân scrise cu litere de foc în memoria celor care au luat contact, în diferse forme, cu evenimentele tragice din 11 septembrie 2001. O baliză care desparte apele curate ale vieţii corecte de apele tulburi ale conştiinţei vinovate ori ale inconştienţei şi indiferenţei, ale răutăţii şi crimei.

        Ce avem de făcut este nu ceea ce fac serviciile secrete – să luptăm cu teroriştii, preîntâmpinând pe cât se poate fapte similare – şi nici ce fac jurnaliştii, respectiv să povestim mereu şi mereu întâmplările cu pricina, ci pur şi simplu să ne arătăm umanitatea evitând să facem şi noi la fel. În fond, aşa am dovedi că suntem Oameni, că evoluăm, învăţând din greşelile altora. Altfel, rămânem nişte simpli bipezi.

       Se pare, însă, că nu-i simplu. Pentru cel care citeşte cu atenţie paginile de istorie din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, este vizibilă degringolada… logicii humanoide. Nu prea am reuşit, ca reprezentanţi ai celei mai înalt situate verigi pe scara evoluţiei – dacă e să ne luăm după teoria lui Charles Darwin – să ne educăm suficient de bine minţile astfel încât să nu mai greşim ca în trecut (periodic, oamenii fac aceleaşi tâmpenii, de la social la politic şi economic…), dar nici ca fiinţe spiritual dezvoltate nu prea ne-am dat silinţa. Şi spun asta gândindu-mă la cât de intolerante sunt religiile, la cât de rigizi suntem ca iubiţi, prieteni, ca părinţi, şi la cât de neîndemânatici ne dovedim a fi ca… fiinţe sociale. Nu ştim cum să oferim ajutorul fără să cerem ceva în schimb – voluntariatul şi acum este privit ciudat, nu doar în România, firmele evită să ofere sponsorizări. Ţările subdezvoltate dau şi acum rata cea mai mare de mortalitate infantilă, sărăcia lucie se manifestă deopotrivă în Somalia, India, Germania şi Franţa, iar ţiganii expulzaţi din Franţa – mai nou – sunt de fapt o problemă similară celei care decurge din memoria lui 11 septembrie 2001.

      Când nu ne place ceva ar trebui să schimbăm acea situaţie, cu ceva mai bun, nu ceva mai comod, nu alungându-l (din minte, din preocupări)… Cele câteva milenii de istorie – trei sau patru mai cunoscute, cât de cât, nu ne dau răspunsuri… Noi ar trebui să facem mai mult decât să comerăm şi să plângem… dar ştim ce?

ZIUA MONDIALĂ A TEATRULUI – la Brăila dedicată memoriei lui Cornel Cimpoae

    În 27 martie, de Ziua Mondială a Teatrului, la  “Maria Filotti” are loc evenimentul muzical intitulat “Concert pentru privighetoare şi chitară. De la Garcia Lorca la Eminescu şi Esenin” care îi are ca protagonişti pe Maria Răducanu – solista vocalăşi Maxim Belciug  – la chitară. Acesta are loc în Sala Mare, de la ora 19.00. Aşa cum precizează organizatorii, în acest an evenimentul se dedică memoriei lui Cornel Cimpoae (1966 – 2010) – aveţi aici o imagine cu regretatul actor din spectacolul „Angajare de clovn” de Matei Vişniec, în regia lui Radu Nichifor.

    Ziua Mondială a Teatrului se serbează din 1961, la 27 martie, la propunerea Institutului Internaţional de Teatru. Şi tot de atunci, o  personalitate a teatrului mondial este chemată să adreseze un mesaj întregii comunităţi teatrale şi spectatorilor de pretutindeni. Mesajul internaţional, aparţinând actriţei Judith Olivia Dench (foto)

pe care îl aveţi şi aici mesaj international de Ziua Teatrului va fi transmis publicului brăilean în seara de sâmbătă de unul din actori, la fel ca şi în anii trecuţi.

Câteva cuvinte despre soliştii concertului

    Prietenia dintre Maria Răducanu şi Maxim Belciug  (foro următoare) a dat cele mai frumoase roade pe tărâmul muzicii. Fiecare îşi are propria carieră: Maria Răducanu este unul dintre cele mai pregnante nume în jazz-ul românesc, iar Maxim Belciug este emblematic pentru chitara clasică. Împinşi de dragostea lor pentru muzica făcută sincer, cu suflet, cei doi s-au regăsit însă în mod constant într-un proiect comun ce s-a plasat, încă de la debutul lor în duo, în anul 2005, sub semnul autenticităţii emoţiei.

    De o ţinută undeva între clasic şi tradiţional, muzica lor nu e nici jazz şi nici nu are pretenţii autenticiste sau culte. Ci este expresia curată a unui genuin nelăsat la voia întâmplării, capabil să nască în noi zvâcnete pe care nu le mai ştiam ale noastre de când, în loc să înţelegem ce trăim, trăim doar ceea ce înţelegem.

Stimaţi brăileni, sunteţi aşteptaţi la TEATRU!