Arhive etichetă: Nicapetre

NICĂPETRE. In memoriam 85

*Centrul Cultural Nicăpetre (în splendida casă Embericos – monument istoric de arhitectură, în Brăila, str. Belvedere nr. 1, fosta Casa Colecțiilor de Artă) găzduiește una dintre cele mai mari expoziții de sculptură din România cuprinzând lucrările artistului născut la Brăila la 27 ianuarie 1936

NICĂPETRE (nume în acte: Petre Bălănică. 27 ianuarie 1936, Braila – 21 aprilie 2008)

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri, desigur că niciodată n-or să vie iară dar să nu regret ce-am trăit, așa a fost dat să-mi fie și, mai mult decât atât, să încerc să nu mai regret ce-aș fi vrut să trăiesc (…) Se pare că așa-i stă bine unui sculptor, cu barba înspicată și pasul ceva mai apăsat. Lasă poeții să zburde cu pletele-n vânt și privirea înrourată spre stele, să promită și să jure pentru viitor. Eu am amintiri. Din ce am trăit îmi trag seva pentru ce voi ciopli (…) Faptul că marmura se lasa anevoie îmi place mai mult acum decât cu douăzeci de ani în urmă când eram neastâmpărat (…) Trăiesc starea ce-mi zice că, parcurgând același drum a doua, a treia oară, descopăr frumuseți și înțelesuri ce mi-au scăpat la prima trecere când priveam doar cărarea pe care călcam. Abia acum am răgaz să privesc și cerul (…) privirea-i însă spre orizont” – fragment din volumul „NicăpetrE. BrailitA – DowntowN via U.A.P.” sau autobiografia unor pietre cioplite de Nicăpetre (Editura Istros. Muzeul Brailei azi Muzeul Brailei „Carol I”, 1994).

*** Sculpturi, desene, video cu regretatul artist plastic pot fi admirate la Centrul Cultural Nicăpetre (https://www.facebook.com/CentrulCulturalNicapetre parte a Secției Artă – Muzeul Brăilei ”Carol I” https://www.muzeulbrailei.ro/arta/centrul-cultural-nicapetre-1/) la sediul din strada Belvedere nr. 1 – frumoasa casă Embericos, monument istoric de arhitectură.

Armanda Filipine & Braila Chirei, revista de cultură și informație

”Nicăpetre. Mitologii ale corpului. Grafică 1970-1990”, expoziție la Galeria ”Gh. Naum”

*Galeria secției Artă a Muzeului Brăilei ”Carol I” găzduiește câteva dintre cele mai frumoase desene ale artistului în perioada 8 ianuarie – 16 februarie 2020

    Galeria de artă ”Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei ”Carol I” prezintă în perioada 8 ianuarie – 16 februarie 2020 o selecție a celor mai frumoase desene realizate de Nicăpetre sub genericul ”Mitologii ale corpului. Grafică: 1970-1990”.

Organizator expoziție, muzeograf Alina-Ruxandra Mircea. Conservator: Liliana Gâță. Pe afiș, lucrarea „Nud privit din spate” din 1990, cretă și sepia pe hârtie, din colecția Nicăpetre de la Centrul Cultural Nicăpetre  – secția Artă Muzeul Brăilei „Carol I”.

** * Nicăpetre (Bălănică Petrică) s-a născut la Brăiliţa, azi cartier al municipiului Brăila, în data de 27 ianuarie 1936 şi a decedat la Toronto, în 21 aprilie 2008. A absolvit în 1964 Institutul de arte plastice ”Nicolae Grigorescu”. S-a afirmat, încă de la debut, ca desenator şi sculptor original, de mare valoare. Până în 1980 a trăit şi a creat în România. A publicat desene în revistele „Luceafărul”, „România Literară”, „Săptămâna”, „Viaţa Românească”, „Albina”, „Ifiumuncacs”. A ilustrat volumele „Poeme” de Theodor Balş, „Libertatea de a trage cu puşca” de Geo Dumitrescu, „Veşmânt şi culoare” de Cristina Anghelescu, „Coloana fără sfârşit” de Mircea Eliade.
Prima expoziţie personală, de sculptură şi desen, „Cariatide”, a fost realizată în anul 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat expoziţiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo; 1975 expoziţia de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziţia de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului Bucureşti; 1979 expoziţia de sculptură şi desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziţia de desen la Galeria Galateea.
Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: „A fost aici, odată…” (1971), „Zăbală şi paloş” (1979), iar la Târgu-Jiu a realizat decoraţia exterioară de la sediul primăriei – 32 capitele (1971) – https://www.muzeulbrailei.ro/arta/centrul-cultural-nicapetre-1/

Nicăpetre a plecat în 1980 din țară. Spre sfârșitul vieții a revenit frecvent la Brăila, unde a donat mare parte din lucrările sale – sculpturi, desene și nu numai – muzeului brăilean. În 2001, Casa Colecțiilor de Artă (frumoasa casă Embiricos, clădire monument realizată de arhitectul Iancu Predinger din Brăila, str. Belvedere nr. 1) a devenit Centrul Cultural Nicăpetre cu una dintre cele mai mari colecții de sculptură și expoziții de profil în aer liber din țară.

Coloviu la Centrul Cultural „Nicăpetre”. Tema – opera sculptorului Nicăpetre

*Sâmbătă, 27 ianuarie 2018, de la ora 11.00

Primul eveniment organizat în acest an la Centrul Cultural „Nicăpetre”, parte a Secţiei Artă a Muzeului Brăilei „Carol I” (fosta Casa Colecţiilor de Artă, în frumoasa casă Embiricos – str. Belvedere nr. 1) este dedicat sculptorului Nicăpetre (nume real Bălănică Petrică, 27 ianuarie 1936, Brăiliţa, Brăila, România – 21 aprilie 2008. Toronto, Canada). 

Reuniunea comportă dezvoltarea temei „Perspective asupra operei lui Nicăpetre” susţinută de dr. Maria Stoica – şef Secţia Artă şi muzeograf Alina Ruxandra Mircea. Vor fi prezentate subiectele „Tema îngerilor în opera lui Nicăpetre” şi „Naiv, provincial şi capul în nori – Nicăpetre, artist român în Occident”. Evenimentul este dedicat aniversării a 82 de ani de la nașterea artistului. Pe afiş, lucrarea lui Nicăpetre „Vignetă (în stil gotic)”, nedatat (anii 1970), tuș negru pe hârtie în colecţia Centrului Cultural „Nicăpetre” (care a devenit spaţiu dedicat sculptorului brăilean din anul 2001, unde este pusă în valoare opera lui Nicăpetre, donată muzeului brăilean).

Nicapetre – autoportret, 1978

N.red. (Date preluate de pe site https://www.muzeulbrailei.ro/) Nicăpetre a absolvit Institutul de arte plastice Nicolae Grigorescu, în anul 1964. S-a afirmat, încă de la debut, ca desenator şi sculptor original, de mare valoare. Până în 1980 a trăit şi a creat în România. A publicat desene în revistele LuceafărulRomânia LiterarăSăptămânaViaţa RomâneascăAlbinaIfiumuncacs. A ilustrat volumele: Poeme de Theodor Balş, Libertatea de a trage cu puşca de Geo Dumitrescu, Veşmânt şi culoare de Cristina Anghelescu, Coloana fără sfârşit de Mircea Eliade.

Prima expoziţie personală, de sculptură şi desen,  Cariatide, a fost realizată în anul 1969, la Galeria Simeza. I-au urmat expoziţiile de sculptură din anii 1970, 1972, 1974, la Galeria Apollo; 1975 expoziţia de desen la Galeria Amfora; 1976 expoziţia de sculptură la Galeriile de artă ale municipiului Bucureşti; 1979 expoziţia de sculptură şi desen la Galeriile de artă Bacău; 1980 expoziţia de desen la Galeria Galateea.
Sculpturi monumentale din această perioadă se află la Măgura Buzăului: A fost aici, odată… (1971), Zăbală şi paloş (1979), iar la Târgu-Jiu a realizat decoraţia exterioară de la sediul primăriei – 32 capitele (1971).

La 15 iulie 1980, data la care Nicăpetre a părăsit România, creaţia sa de desenator şi de sculptor, realizată între 1962 şi 1980, a rămas în atelierul din Bariera Vergului, Intrarea Mieilor nr. 10, atelier devastat după refuzul artistului de a reveni în ţară. Plecarea din România i-a fost favorizată de invitaţia la Simpozionul de sculptură în marmură de la Skironio (Grecia), organizat de soţia sculptorului Costas Polichronopoulos, în memoria acestuia. După o scurtă perioadă petrecută în Grecia şi în Italia, în iulie 1981 Nicăpetre emigrează în Canada, la Toronto. Deşi a fost obligat să lucreze ca dulgher sau vopsitor pentru a supravieţui, în ascuns a continuat să deseneze (ciclul „Artistul şi Natura”), să picteze (ciclul Livezi înflorite), să scrie (volumul autobiografic „Brăiliţa – Downtown – via UAP”) şi să cioplească, în parcuri sau în locuri izolate, trunchiuri de copaci răsturnaţi de furtună şi, din ce în ce mai rar, în piatră.
Din anul 1982 a reuşit să expună în Toronto, pictură şi sculptură, la Columbus Center, iar în 1985 a deschis expoziţia personală de sculptură la Goethe Institute. Acesta a fost începutul unei intense activităţi expoziţionale care îi va aduce recunoaşterea internaţională.
Nicăpetre s-a impus prin varietatea tehnicilor, a genurilor şi prin complexitatea operei sale, prezentată în galerii şi în alte spaţii culturale de referinţă din Canada, SUA, Japonia, Grecia, Germania, Austria.
În anul 1991 a fost distins cu Marele Premiu la Concursul Internaţional de Sculptură „Henri Moore” de la Hakone (Japonia) pentru lucrarea Adam şi Eva, sculptată în marmură.
În 1993 a obţinut Premiul Juriului la a II-a ediţie a Concursului Internaţional de Sculptură organizat de Universitatea din Birmingham – Alabama, SUA. Lucrarea „Invocaţie”, sculptată în lemn, a fost achiziţionată pentru colecţia Universităţii.
În 1995 a participat cu lucrarea, în lemn, „Devenire”, la Expoziţia Trienală de Sculptură de la Osaka. Alte lucrări monumentale sculptate de Nicăpetre sunt instalate în parcuri culturale şi spaţii publice din lume: „Iubirea mea… despre tine” (1974), marmură, la Villany (Ungaria), „Marea Umbră” (1980), marmură, la Skironio (Grecia), „Orgă de linişte” (1988), granit, la Straubing  (Germania), Acrotiri (1993), marmură, la Krastal – St. Paul (Austria), „Devenire”, lemn (1994), la Saint-Jean-Port-Joli (Quebec), „Păstaie” (1996), lemn, la Kirkfield (Ontario) ş.a. Pentru Centrul Cultural Românesc din Hamilton (Canada) a sculptat portretele lui Mihai Eminescu (1989) şi Nae Ionescu (2000), ambele în marmură, şi portretele scriitorilor români din exil, în bronz: Aron Cotruş (2002), Vasile Posteucă (2003), Mircea Eliade (2005), Horia Vintilă (2006), Horia Stamatu, George Donev.

Prelegere la Centrul Cultural Nicăpetre, aniversare a sculptorului şi graficianului – ianuarie 2017

afis-nicapetre-prelegere-ian-2017*Sub genericul „Artist şi faun. Teme ale modernităţii timpurii în opera lui Nicăpetre”, este realizată şi sustinută de muzeogarf Alina Ruxandra Mircea sâmbătă, 28 ianuarie 2017, de la ora 11.30

La 27 ianuarie, acum 81 de ani in urmă, se năştea la Brăila cel care avea să devină importantul sculptor şi grafician Nicăpetre (Petre Bălănică în actul de naştere; 1936, Brăilița – 2008, Toronto). Pentru că cea mai mare parte dintre lucrările sale sunt acum parte din patrimoniul muzeului – donaţie a artistului către urbea natala, muzeul îşi face o datorie de onoare din a aduce cât mai des cu putinţă în atenţia contemporanilor viaţa şi opera sa. Evident că locul de desfăşurare a celor mai multe dintre întâmplarile culturale au loc în casa armatorului grec Emibiricos – fostul sediu al Casei Colectiilor de Artă, parte din lista monumentelor istorice din Brăila (https://ro.wikipedia.org/wiki/Lista_monumentelor_istorice_din_jude%C8%9Bul_Br%C4%83ila), din 2002 Centrul Cultural Nicăpetre ce găzduieşte impresionanta colecţie/ donaţie; se pare că aici este si cel mai mare muzeu de sculptură in aer liber din România si nu numai – n.aut. Deci, merită cu atât mai mult vizitat! De asemenea, la Brăila – în organizarea muzeului, are loc şi  un important simpozion/ concurs de sculptură ce poartă numele marelui artist – ex.

Prima întâlnire a acestui an de la Muzeul Brăilei „Carol I”, Secţia Artă – muzeograf dr. Maria Stoica şef Secţie, sub semnul „Aer. Apă. Artă”, are loc sâmbătă, 28 ianuarie 2017, de la ora 11.30, şi este dedicată aniversării a 81 de ani de la nașterea lui Nicăpetre. Prelegerea „Artist şi faun. Teme ale modernităţii timpurii în opera lui Nicăpetre”, realizată şi sustinută de Alina Ruxandra Mircea – specializată în artă plastică – va urmări trei teme interconexe în cariera de după 1967/1968 a lui Nicăpetre: (1) tema „bunului sălbatic”, articulată autoreferenţial în jurul figurii Faunului; (2) tema sexualităţii paradisiace, problematizată în textele şi seriile de sculpturi dedicate cuplului Adam şi Eva; în sfârşit, (3) o temă „vitalistă”, mai generală în creaţia lui Nicăpetre, dar localizabilă în special în acele elaborări în jurul „formei originare” (seriile „Sămânță”, „Innate”, „Adam și Eva”).

             Chiar dacă se regăsesc copios în „mitologiile” moderniste ale secolului al XX-lea, aceste teme îşi au prima şi cea mai consistentă şi consecventă formulare în Modernitatea Timpurie (c. 1550 – 1750) iar ceea ce este interesant e că Nicăpetre le abordează apelând la forme (Faunul, Nimfa, recuzita „all’antica”, formula compoziţională a triumfului) şi soluţii stilistice aparținând aceleiaşi perioade, forme şi soluţii provenind mai cu seamă din sfera „anticlasică”, în speță din arta manieriştilor italieni şi din cea a lui Giambattista Tiepolo. Prelegerea va căuta să argumenteze că, în cazul lui Nicăpetre, preocupările în direcţia acestor teme au premers formelor, dar că, odată adoptate (în preajma anului 1971), formele Modernităţii Timpurii au contribuit să clarifice traiectoriile cercetării artistice şi să stabilizeze temele. Este posibil ca Nicăpetre să fi „descoperit” motivul raptului amoros prin intermediul lui Picasso, dar l-a adâncit şi l-a transfigurat – l-a făcut „al său” – prin revenirea continuă la exemplul lui Tiepolo. Principala ipoteză de lucru pe care „Artist și Faun…” va încerca să o avanseze este că o investigație sistematică a prezenței și ponderii acestor teme și forme ale Modernității Timpurii în cuprinsul întregii opere de maturitate a lui Nicăpetre poate oferi elementele pentru o mai precisă evaluare a ceea ce a fost numit, de către unii comentatori, „barochismul” său și poate contribui la izolarea, înăuntrul „genului proxim” al sculpturii românești post-brâncușiene, a acelei „diferențe specifice” care îi particularizează poetica – Alina-Ruxandra Mircea, muzeograf.

„Gh. Naum – anii de ucenicie”, prelegere la Centrul Cultural „Nicăpetre”

*Gravorul, pictorul brailean este evocat sambătă, 14 mai 2016, de la ora 11.30 de muzeograf Alina Mircea in intalnirea derulata – ca şi multe altele, sub genericul „Aer. Apă. Artă” 

 

Nicăpetre, aniversare in inimă

* Ar fi implinit 79 de ani la 27 ianuarie curent si i-ar fi purtat (anii!) asa cum isi infasura fularul: cu nonsalanta si usor (sau aparent) neglijent * Lucrarile sale pot fi admirate la Centrul Cultural Nicăpetre (municipiul Braila, str. Belvedere nr. 1), parte din Muzeul Brailei „Carol I”

Nicapetre           Nicăpetre ar fi implinit 79 de ani la 27 ianuarie curent si i-ar fi purtat (anii!) asa cum isi infasura fularul: cu nonsalanta si usor (sau aparent) neglijent. Ar fi impartasit cu noi acelasi aer, dar s-ar fi ferit, cu siguranta, sa ofere prea multe confidente si sa ceara prea multe lamuriri despre orice… cum facem noi, oamenii obisnuiti, zi de zi, in curgerea unui timp care ni se pare… vesnic. Totusi, vesnicia se asterne lent si clar peste lucrarile minunatului prieten – n.aut (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei) indraznesc sa-i spun astfel, in virtutea unor dialoguri amicale, pline de idei si sinceritate pe care le-am avut impreuna – acolo unde dorinta sa a intalnit intelegerea si generozitatea echipei Muzeului Brailei (acum Muzeul Brailei „Carol I’) care a transformat Casa Colectiilor de Arta din casa Embericos (municipiul Braila, str. Belvedere nr. 1) in Centrul Cultural Nicăpetre: cel mai mare si impresionant muzeu de sculptura din Romania ce gazduieste opera unui singur artist. Si ce Artist! Doar cu Brancusi si cu Rodin s-ar putea compara… caci tot ca ei a cautat esentele, a zgariat masca materiei pana i-a dat jos fatarnicia clipei efemere, a smuls toate petalele din floarea amara a fricii si a lasat libere aripile dragonului (un animal misterios, din acelasi taram cu cel al cunoasterii). El, Nicăpetre, a fost Imblanzitorul de lemn si piatra. A stiut sa taca si sa asculte. A gasit calea prin care sa vorbeasca materiei, si oamenilor, artistic. Acum, noi trebuie doar sa privim, sa ascultam in tacere vorbele pietrei si rimele lemnului, melodia desenelor sale si sa incercam sa simtit, sa intelegem cu inima si mintea.

E vreme sa ascultam, sa admiram ce ne-a lasat, cu mare darnicie, artistul Nicăpetre, deopotriva prietenul, cetateanul. Mai mult: Omul, cu majuscula. Lectiile sale sunt toate la vedere. Cu simplitate spuse, chiar daca marea truda in realizare e si ea acolo; nu se simte sudoarea si nici lacrimile nu se vad… Se simte insa maretia!

Poate (astazi, la aniversare) ne-am fi intalnit cu artistul. Nu-i placeau aniversarile, aceste punctari ale unor date fara prea mare importanta la scara istoriei. Ne-ar fi povestit, atent la cuvinte, poate cate ceva din trairile, sperantele, nalucirile sale de artist vizionar si adesea neinteles. Ne-ar fi zambit, posibil, grabit si in coltul gurii pentru ca mai apoi sa se indrepte spre atelier, spre o noua idee, o viitoare naluca prinsa in desen ori in lemn, in marmura… Oricum, ramai in inima noastra, minunat prieten, drag om, inegalat artist!

Mai multe despre artist la https://centrunicapetre.files.wordpress.com/ si la http://www.muzeulbrailei.ro/index.php?pn=2&idn=15625815583005 precum si la https://www.facebook.com/CentrulCulturalNicapetre

Foto preluare de pe site-ul Muzeului Brailei. o imagine cu artistul in casa-muzeu cu propriile sale lucrari

N.aut. De citit si scrieri sale autobiografice: „Brăiliţa Downtown via U.A.P“ şi „Brăiliţa Downtown via ‘89“