Arhive etichetă: prietenie

„Piramida prieteniei’, actiune caritabila cu Scoala „Creanga’ Braila

* Initiativa apartine profesoarei de ciclu primar Mihaela Tesileanu * Cadourile au fost oferite in incinta Bisericii „Sf. Stefan cel Mare”

„Sarbatorile Pascale au batut la usa sufletelor noastre!” si-au spus cativa dascali inimosi, parinti si copii generosi de la Scoala Gimnaziala „Ion Creanga” din municipiul Braila care au darui, cu dragoste, cadouri unor copii din familii defavorizate. 10

9           Initiativa si organizarea activitatii derulate sub genericul „Piramida prieteniei” apartine prof. inv. primar Mihaela Tesileanu si a fost inclusa in programul Proiectului national “De la Dunare la mare“.

5         Intalnirea dintre daruitori si beneficiari a avut loc vineri, 3 aprilie 2015, la miezul zilei, in Biserica “Sf. Stefan cel  Mare“ din municipiul Braila, in care parintele Bogdan Frunza i-a primit „ca de fiecare data, cu sfaturi intelepte si cu mare caldura„, dupa cum recunosc participantii. 4

8         Elevii au asezat cu grija alimente si dulciuri in cutii de pantofi, apoi le-au decorat sub forma de piramide – de unde si numele de „Piramida prieteniei”. 7

Merita mentionata si implicarea altor colegi din cancelaria Scolii „Creanga”: prof. Jianu Violeta Anca, prof. Bacanu Elena, prof. Lupu Daniela, prof. Spulber Ionel, prof. Bajanica Ioana, prof. Prodan Marioara, prof. Mangiurea Mariana si prof. Caragata Gicuta.

N.aut. Poate ca gestul va deveni exemplu si altor colegi, din alte cancelarii! Felicitari pentru generozitate, Scoala „Creanga’!

Escalada zilnica. Pe muntii de indiferenta

20 mart 2012 Aa 100_9421 b         Ma intreb, adesea, cum e ziua voastra? Senina, placuta, cu intamplari neprevazute dar haioase, cu prieteni care va asculta, va inteleg si va ajuta, cu ore pline de bucurii?… Sper din toata inima ca da, asa e, pentru ca la mine e invers.

Eu trebuie sa ma incarc inca de dimineata cu multa energie si curaj pentru a face fata escaladei. Am de urcat, mereu si mereu, munti intregi de indiferenta. Si nu e vreo poteca ajutatoare, nu e nici macar un parau care sa-mi potoleasca setea, nu se aud nici pasarele vesele dinspre zonele impadurite… Nu! Padurile sunt de fapt locuri intunecate unde salasluiesc animale urate si viclene, care au din puteri deosebite ce le permit sa pacaleasca oamenii, sa-i ademeneasca si sa le aduca pieirea. Pacat; din departare, asa de frumos inverzite, par placute si te fac sa te gandesti la adevarate oaze de viata. In realitate, sunt surori “bune” muntilor de indiferenta…

De ce le zic astfel muntilor? Pentru ca asta sunt: conglomerate cristaline de o duritate fantastica si de o raceala cumplita. S-au format in timp, adunand ca un magnet urias toate tonurile gri din vietile oamenilor, toate faptele cu urmari nefericite, toate nedreptatile si toate minciunile lumii… dar mai ales, toata indiferenta.

Stiti, cand ma opresc sa respir un pic, sa-mi trag sufletul cum se spune, adunandu-mi puterile pentru urmatoarea runda in lupta cu inaltimile, ma uit in jur si descopar, din simpla contemplare a culorilor si nuantelor, cam ce anume a determinat formarea acelor zone. Fasiile cu tenta rosiatica sunt sigur de la rautatile violente; ori de cate ori cineva a lovit un semen, a pornit razboiul si a curs sange… s-au format acele sisturi. Fantele gri deschis, cu striatii alb-argintii sunt de la rautatea involuntara, sa zicem… ca atunci cand spui cuiva ca nu stii unde e strada Mare cand tu de fapt stii, si o faci nu pentru ca vrei sa fii rautacios, ci pur si simplu din lenea de a fi amabil. Zonele cu tenta galbuie sunt reziduri ale urii si ale violentei verbale, ale lipsei iubirii; pietrele verzui s-au format din absenta intelegerii si a simpatiei, iar cele cu irizari aurii au la baza sentimentele de invidie. Toate tonurile de maro sunt cauzate de lasitate si de gandurile, faptele meschine, iar albastrul tronand ca un machiaj prost peste fata muntelui este rodul bascaliei, a rasului fara motiv de altcineva, care se petrece in situatia fiintelor fara inima care vor cu orice prêt sa se distreze pe seama altora chiar daca asta le cauzeaza celor din urma suferinta.

Stiu ca multi dintre voi nu vedeti astfel muntele ori nu aveti de unde sa cunoasteti toate aceste amanunte… Pentru voi, un munte e doar un loc de vacanta, de relaxare departe de casa, de serviciu si de cotidian. Nu il asociati zilei si clipelor, nu il confundati cu viata. Si cel mai adesea, nu va ganditi la el decat ca la o simpla forma de relief.

Pentru mine, insa, muntele e viata. Pentru ca il vad cu ochii sufletului si simt toate nedreptatile zilelor si oamenilor asa cum malul simte mangaierea apei, dar si loviturile ei, muscaturile care ii smulg incet-incet bucati din trup, joaca valurilor transformata cateodata in tsunami… Muntele acesta, in varful caruia sunt toate idealurile, este in realitate tot ceea ce ii dam noi sa poarte: inima rece cand nu auzim strigatele de durere fizica si de nevoi, urechea surda care nu ne lasa sa intindem o mana de ajutor, mintea calculata care ne ghes sa spunem “Nu pot acum sa stau cateva clipe cu tine… sunt ocupat!” sau “Nu am cum sa te ajut… ’ chiar daca nu ar fi o problema pentru tine daca ai face-o…

Si sunt atatea care se pot face: in primul rand putina ordine in sentimente, in ganduri, apoi putin cate putin mai mult timp acordat celor dragi si celor singuri, adesea cate o intrebare de genul “Te simti bine? Ai tot ce iti trebuie? Cu ce te-as putea ajuta?’, legi mai bune, sisteme organizate de reala rasplata a efortului uman – fie munca salariala sau voluntariat, dar si clipe de bunatate acordata noua insine: sa nu ne lasam prada suficientei si sa nu lasam raceala sa ne cuprinda inima, mintea… Asa spune povestea ca ar trebui sa fie Binele si Lumina care sa scalde triumfator muntele. Si cam aceasta ar fi metoda prin care muntii de indiferenta ar fi doar simple formatiuni geografice alcatuite din roca pe care o putem folosi in diverse scopuri, evident, utile vietii.

Pana una-alta, pe mine ma asteapta o noua zi de escaladare si tot pe munti de indiferenta. Eu simt aceasta indiferenta. O vad si ma doare. Dar trebuie sa urc, mereu si mereu, pentru ca acolo, sus, am de atins cateva stele, carora le spun idealuri. Stiu ca aveti si voi. Chiar daca nu va uitati intotdeauna cu atentie la nuantele rocilor si nu sesizati lipsa potecilor, a paraului rece si cristalin…

Va doresc sa aveti zile pline de bucurii si de dragoste. Am auzit ca astfel se intampla celor care nu se apleaca prea des asupra nenorocirilor: au parte numai senin! Asa sa fie! In fond, chiar si un munte de indiferenta poate fi ocolit de nori cateodata…

N.aut (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei) Acest text este editorial; ar putea fi, la fel de bine, si poveste… adevarata…

Elevii, drepturi si sanse egale. Campanie Globală pentru Educație

* Activitate la Scoala Gimnaziala „Vasile Alecsandri’ Braila, in Săptămâna Globală de Acțiune pentru educație si Campania Globală pentru Educație * Sub semnul sloganului ”Drepturi egale, șanse egale!”, copiii au dovedit cu stiu ce inseamna intelegere fata de colegi cu probleme, generozitate si ca pot fi de ajutor 

La Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri” din Brăila s-au desfășurat activități în Campania Globală pentru Educație, sub sloganul ”Drepturi egale, șanse egale!”. Săptămâna Globală de Acțiune pentru educație (5 – 11 mai 2014) a avut un calendar plin în școală, cu accent pe tema anului 2014 – educația pentru copiii cu dizabilități. La clase, in special cele de ciclu primar (I – IV), elevii au jucat „serpi si scari’ – un joc prin care au fost invitati sa ajute, au intocmit reclame prin care se sublinia tema campaniei, au vorbit despre copii cu probleme medicale si despre necesitatea ca acestia sa fie ajutati, integrati in sistemul educational. De ajutor a fost si faptul ca in scoala sunt inscrisi cativa copii cu dizabilitati – spre exemplu, o fetita care foloseste scaun cu rotile adesea primeste ajutor acasa, inclusiv de la profesori, pentru lectii.  N.aut. Am fost invitata la una din activitati (https://brailachirei.wordpress.com/2014/05/05/saptamana-globala-de-actiune-pentru-educatie-la-scoala-alecsandri-braila/) si am avut bucuria sa vad cu ochii mei ca totul a capatat un ton serios, ca elevii au inteles despre ce este vorba si ca dascalii se implica atunci cand trebuie sa ajute, sa sustina. 100_2883

100_2894      Astfel, miercuri – 7 mai 2014 – am participat la întîlnirea din sala de sport, cu doamnele profesoaer învatamant primar Ioana Butoi – care a fost si moderatorul, Safta Constantin, Camelia Vlad, alte colege de la clasele primare, dar și cu prof. Marian Cloșcă – director Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Brăila. Copiii au pregatit si o expozitie de desene tematice, dar si cateva texte ilustrative. Unele au fost adevarate provocari – scrisoare catre presedintele Traian Basescu in care se cerea sa se intervina prin legi mai bune in domeniul asistentei medicale si educatiei pentru copiii cu dizabilitati, scrisoare catre primarul Aurel Gabriel Simionescu al municipiului Braila in care i se cerea sa intervina pentru reaslizarea unor lifturi la scolile unde invata copii cu dizabilitati fizice de genul celor care nu le permit sa se deplaseze cu usurinta etc.

100_2881             Colegii au asteptat rabdatori ca sa fie citite toate scrisorile, compunerile, sa fie spuse toate ideile. Doamna Safta Constantin a amintit ci un proiect derulat acum ceva vreme in urma, cu fonduri europene, prin care copiii au avut ocazia sa se intalneasca si sa mearga si in excursii, sa faca actiuni de voluntariat – e nevoie de astfel de exercitii. 100_2874

Marian Closca a vorbit despre necesitatea ca aparatul legislativ sa fie coerent si cu adevarat util, iar eu (Armanda Filipine, revista de cultura si informatie Braila Chirei)  am subliniat impreuna cu elevii trei cuvinte care sa fie un rezumat semnificativ al temei: toleranta, ajutor, prietenie. Ca un corolar al acestora, la final i-am rugat sa se prinda de maini intr-un cerc urias care sa simbolizeze tocmai ajutorul si apropierea de toti copiii cu dizabilitati. A fost emotionant, mai ales ca printre participanti s-au aflat si copii cu acest gen de probleme, elevi integrati in clase care se simt in regula, sunt ajutati fara li se arunce in fata stigmatul – semn de noblete sufleteasca, Bravos, Scoala „Vasile Alecasandri’!    100_2892

Mai multe foto la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.652780391481220.1073741975.196618800430717&type=3 pe pagina facebook a revistei Braila Chirei.

IMG_0434 a           M-am bucurat, repet, sa vad ca toti copiii au dovedit cu stiu ce inseamna intelegere fata de colegi cu probleme, generozitate si ca pot fi de ajutor. Mare lucru, in conditiile in care sunt si locuri unde intoleranta se manifesta inca din familie – sunt destui parinti care nu accepta sa ia certificatul Cerinte Educationale Speciale (CES) chiar si cand este evidenta necesitatea lui.      100_2905

Este de tras si un semnal foarte puternic catre clasa politica si cei care se afla in aparatul legislativ. Scolile au nevoie de profesori de sprijin – cu abiilitati speciale astfel incat sa faca fata provocarilor intalnirii cu elevii din categoria mentionata, care sa faca fata problemelor de acest gen, clasele unde invata copii cu dizabilitati ar trebui sa functioneze cu mai putini elevi etc. Sa speram ca mesajul se va face auzit!

In memoriam Panait Istrati, lansare de carte la Muzeul Brailei

* La Casa Memoriala din Gradina Publica are loc o lansare de carte si vernisajul unei expozitii de grafica, marti – 16 aprilie 2013 – cu incepere de la ora 17.00

La 16 aprilie 1935, se stingea scriitorul Panait Istrati (avea 51 ani), plecand pe steaua lui – n.aut. Ca „Micul print” al lui Saint Exupery… imi vine mereu in  minte...  Braileanul este deopotriva considerat scriitor francez, iar locuitorii Parisului  contemporan chiar ii cumpara cartile – n.aut. vazut, confirm! –  la fel si turcii o fac mult mai mult decat romanii (hm!), dupa cum ne-au confirmat Zamfir Balan – director adjunct la Muzeului Brailei – si  Ionel Candea –  directorul Muzeului Brailei.  x

De altfel, in memoria sa exact la Muzeul Brailei are loc marti, 16 aprilie 2013, o manifestare deosebita intru cinstirea marelui scriitor care nu se va demoda niciodata, cel putin pana cand nu vor disparea definitiv din lume iubitorii de calatorie si de prietenie, asa cum a fost autorul „Chirei Chiralina” – n.aut. in cinstea sa am numit aceasta revista „Braila Chirei”, ca sa va oblig sa ganditi mereu la Panait Istrati, dar si sa-l cititi! – autor al altor povestiri devenite si ele… nemuritoare cum sunt „Mos Anghel”, „Codin”, „Nerantula”, „Mediterana” si multe altele.

100_6897 Astfel, de la ora 17.00 suntem invitati la o lansare de carte  -„Adevărata tragedie a lui Panait Istrati” de Eleni Samios Kazantzakis, dar si la o expoziţie de grafică. Ambele au loc la Casa Memorială „Panait Istrati” din Gradina Publica (foto din colectia autoarei acestor randuri, din 6 octombrie 2012) a municipiului Brăila. Si chiar daca nu este chiar locul unde s-a nascut, pe strazile din zona inca mai putem sa simtim fiorul povestirilor istratiene…  in apropiere e portul si Dunarea… neaparat de recitit Istrati!

Organizatorii manifestarii sunt  Muzeul Brăilei – Secţia Memoriale in colaborare cu Muzeul Național al Hărţilor şi Cărţii Vechi din București.

Autoarea cartii, Eleni Samios Kazantzakis (1903 – 2004) a fost sotia lui Nikos Kazantzakis – marele prieten grec  al lui Panait Istrati. Jurnalista si scriitoare, Eleni si-a luat rolul de secretara pe langa ilustrul sau sot, redactand si aranjand pentru tipar manuscrisele lui Kazantzakis. Volumul de fata, pe care Editura Istros a Muzeului Brailei l-a tiparit in conditii grafice, asa cum ne-aobisnuit, impecabile, este reproducerea in limba romana – traducere de Oana Ursache si Zamfir Balan – dupa editia prima, din 1938 (aparuta in Chile!).

Cartea este completata cu note de subsol lamuritoare asupra evenimentelor, personalitatilor din paginile ca un jurnal. Deschid la intamplare volumul si va ofer un citat (ca sa vedeti ca merita cu prisosinta primit in biblioteca dumneavoastra personala!): „Ce mult ne place sa-l ascultam pe Panait. El fumeaza, fumeaza intr-una, sau suge o bomboana  (…), povesteste, se roaga ca un om pierdut printre amintirile sale, tine incantat un discurs, gesticuland, mimand, ca si cum ar fi unul din personajele sale”.  

Asa cum observati pe afis, au fost invitati  – ii numesc in ordinea de acolo – sa fie amfitrioni alaturi de Ionel Candea, si Dolores Toma, criticul Lucian Chisu – directorul Muzeului National al Limbii Romane din Bucuresti (intemeietor si primul director Dumitru Panaitescu Perpssicius, alt mare brailean), prof. dr. Viorel Mortu (nume de autor Viorel Coman), scriitorul Vasile Datcu.  Dar, se subintelege, nu are cum lipsi traducatorul ai autorul introducerii  a notelor – Zamfir Balan.

Prietenia ta conteaza! La Muzeul Brailei, cu Asociatia „Anima Caste’

100_0648 Muzeul Brăilei, în colaborare cu Asociaţia non-guvernamentală şi non-profit „Anima Caste” Brăila, au organizat sâmbătă, 31 martie 2012, de la ora 10.00, o întâlnire ce avut ca motto „Prietenia ta contează!” şi a fost dedicată „persoanelor care, la un moment dat, ne-au schimbat viaţa”. Au prezentat prof. Cornelia Negoita (foto stanga, in picioare, cu bluza alba) – presedinte „Anima Caste” si prof. Mihaela Constantin (foto stanga, la masa, cu sacou rosu) – membra a asociatiei, director adjunct la Scoala „Sadoveanu”. 

Programul a fost unul pe masura.
Astfel, primele actiuni s-au derulat sub genericul  „Poveşti de viaţă”. Au prezentat institutor Burtea Angela de la Liceul Pedagogic „D. P. Perpessicius” din municipiul Brăila, prof. Cornelia Negoiţă – preşedintele Asociaţiei „Anima Caste”, Cîrnu Mihaela de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” din Brăila,  Ghelase Sânziana de la la Liceul de Artă „Haricleea Darclée” din Brăila si nu numai. Au fost multumiri… in direct, in stilul impus de tema.
Evident, au fost – ca la toate intalnirile organizate de „Anima Caste” – si momente artistice. 100_0601
Recitări sustinute de elevii Ochiroşi Andu,Vechiu Andreea,Ţigănuş Anamaria, Condruz Melisa – de la Liceul „Darclée”, coordonator profesor actor Jarcu Zane, elevii Florin Cristian, Marina Vlădescu, Deacu Adrian – de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga”, dar si de profesor Marţian Mariana de la Colegiul Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila.

Momente muzicale in interpretarea elevilor Piroşcă Marta, Grigore Cristina Elena, Lazăr Maria Aristiţa (flaut) de la Liceul „Hariclea Darclée”, prof. îndrumător Chirman Marieana, prof. corepetitor Vasile Luminiţa, eleva Ghelase Sânziana (pian) de la Liceul „Darclée”, prof. îndrumător Bogatu Mircea,  elevul Florin Cristian de la Liceul Teoretic „Nicolae Iorga” Brăila şi elevul Popa Valentin de la Colegiul Naţional „Gheorghe Munteanu Murgoci” din Brăila – la chitară.
100_0641 In program a fost si muzică instrumentală grecească, prof. coordonator: Costas Ioanidis, dar si prof. Mocănescu Nicuşor de la  Şcoala cu clasele I-VIII Unirea acompaniat de prof. Nistor Dumitru  de la  Şcoala cu clasele I-VIII „Mihai Eminescu” din Brăila.

Nu in ultimul rand, au fost – spre deliciul participantilor – epigrame şi… epigramişti, unul dintre acestia fiind Ionel Negrut, care le-au oferit in propria lor interpretare.

Un album foto de la eveniment gasiti la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.428955083863753.1073741825.196618800430717&type=3 – pagina facebook a revistei de cultura si informatie „Braila Chirei’

Prietenie… altfel, cum?

Aceasta  imagine a facut furori pe facebook. Va ofer posibilitatea sa va bucurati de ea si aici

Mai conteaza ce credem fiecare? Important e ca si apropierea, intamplatoare sau nu, are rostul ei. Ca fotograful a gandit asa, ori ca animalele ne dau – noua, celor ne spunem oameni – lectii despre… apropiere si ingaduinta, e clar ca anumite lectii se cer reformulate, mereu si mereu, pentru ca unii dintre noi, destui, nu prea ne mai uitam in jur…  cu ingaduinta, cu dragoste, cu prietenie, cu intelegere…

Ca o prietenie multietnica, ca o apropiere multiculturala – si Braila are din plin aceste caracteristici (ca sa fiu in ton cu… numele paginii mele web…)