„Adieri”, expoziţie aniversară Gh. Mosorescu la Muzeul Brăilei „Carol I”

*Vernisaj la Galeria de artă „Gh. Naum” în 22 ianuarie 2019 – data de naştere a artistului, preşedinte UAP filiala Brăila – de la ora 17.00

 

Gh. Mosorescu

Scenograful Gheorghe Mosorescu – preşedinte al filialei Brăila a Uniunii Artiştilor Plastici (UAP) din România – îţi serbează aniversarea celor 65 ani de viaţă cu un vernisaj la Muzeul Brăilei „Carol I”, Galeria de artă „Gh. Naum” (Piața Traian nr. 3, intrarea prin strada Galați). Evenimentul are loc marți, 22 ianuarie 2019 (chiar ziua de naştere a artistului plastic), de la ora 17.00. Expoziţie aniversară „Gheorghe Mosorescu – Adieri” marchează deopotrivă şi cei 25 ani în funcţia de preşedinte al filialei Brăila a UAP din România. 


Expoziţia reuneşte 50 de lucrări, realizate în pastel, din perioada cuprinsă între anii 1997 şi 2016. Dacă în aparenţă aceasta propune o călătorie fascinantă în miezul unui paradis natural, în fapt ea se compune din imagini ale unor secvenţe de viaţă. Simţim, privindu-le, când pictorul a fost fericit sau când a avut nelinişti, când s-a lăsat copleşit de măreţia spectacolului de lumini şi umbre, reprezentându-l, sau când l-a transfigurat pe acesta în expresie a încremenirii timpului, astfel încât nimic să nu mai poată fi clintit din loc: „Clipă, rămâi, căci eşti atâta de frumoasă!” – organizatorii.

Gheorghe Mosorescu: „Prin pictura mea vezi „lumea”, cerul, pământul şi o lumină a cărei natură şi sursă nu le poţi identifica. Luminate intens sunt doar câteva fire de iarbă. De ce acelea şi nu altele? Înlocuieşte lumina cu destinul, iar în locul firelor de iarbă aşează oameni şi spune-mi cine hotărăşte şi în ce moment cui să surâdă şansa. Nu ştii răspunsul! Dar eşti de acord că trebuie să fii pregătit să primeşti lumina. Până atunci rămâi în penumbră sau în întuneric şi antrenează-te. Peisajul nu este decât motivul prin care ţi se transmite mesajul picturii mele” (Fragment din interviul publicat în revista „Excelsior”, 1/ 2000, editor Centrul de Creaţie Brăila)

** *  Informaţii de la vernisaj, format foto şi video, vor fi disponibile şi pe paginile https://www.facebook.com/ArmandaFilipine şi

https://www.facebook.com/BrailaChirei/ unde vă invit să fiţi la curent (cu un simplu LIKE infomaţia ajunge mai uşor la dumneavoastră).

Reclame

Gala UNITER 2018, nominalizări şi premiile Senatului

*A XXVI-a ediţie va avea loc la Alba Iulia, pe 7 mai 

la Gala UNITER 2017

Gala Premiilor UNITER, ediţia a XXVI-a, a intrat în linie dreaptă. S-au desemnat premianţii speciali, de excelenţă şi pentru întreaga activitate – premii acordate de Senatul UNITER, iar juriul de nominalizări – alcătuit din criticii de teatru Ludmila Patlanjoglu, Călin Ciobotari, Alina Epîngeac – a finalizat lista din care se vor selecta laureaţii. Gala va avea loc în 7 mai 2018, la Alba Iulia. Nota aut (Armanda Filipine, revista Braila Chirei). Numele din lista de nominalizări se traduc în tot atâtea sugestii de lectură în cheie teatrală a vieţii şi artei care ne traduce viaţa altfel, ba încă şi şansa de a efecutua călătorii prin ţară – pasionaţii Thaliei fac asta! – după spectacolul, regizorul, actorul preferat.

În baza propunerilor primite din partea teatrelor şi a membrilor Senatului UNITER – Ion Caramitru, în şedinţa din data de 26 februarie 2018, Senatul UNITER a hotărât premiile.  Premiul de Excelenţă îi revine lui Horaţiu Mălăele, Premiul pentru întreaga activitate se acordă actriţei Ileana Stana-Ionescu, actorului Anton Tauf, regizorului Alexandru Dabija, scenografului Doru Păcurar, criticului şi istoricului teatral Sorina BălănescuPremii Speciale  se acordă  Universității de Arte din Târgu-Mureș pentru contribuţia întregului corp universitar la dezvoltarea vieţii teatrale şi culturale naţionale, Festivalului Internațional de Teatru „POVEȘTI” organizat de Teatrul de Păpuși „Prichindel” Alba Iulia, echipei Teatrului Ion Creangă pentru diversitatea și mobilitatea proiectelor dedicate spectatorilor de toate vârstele, în condițiile lipsei unui sediu propriu din anul 2009. Senatul UNITER are, în perioada 2014 – 2018, următoarea componenţă: Ion Caramitru – preşedinte, Aura Corbeanu – manager cultural, vicepreşedinte executiv, actorii Emil Boroghină, Adi Carauleanu şi George Mihăiţă, actriţele Virginia Mirea, Ilinca Tomoroveanu, Ana Ciontea, Ozana Oancea, regizorii Tompa Gabor şi Claudiu Goga, criticii de teatru Marina Constantinescu şi Alice Georgescu, scenografii Dragoş Buhagiar şi Puiu Antemir. Membri supleanţi: Victor Rebengiuc, regizorii Bocsardi Laszlo şi Stefania Cenean, criticul Florica Ichim. Comisia de cenzori: criticul Ileana Lucaciu, actorul Volin Costin, Dana Varlaam – expert contabil.

Spectacolele care au intrat în atenţia juriului sunt cele care au avut premiera în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2017. Nominalizările pentru anul teatral 2017 sunt următoarele:

Debut

Codrin Boldea pentru rolul Laertes din spectacolul „Hamlet” de William Shakespeare, direcția de scenă Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis Bucureşti;
Andrei Dinu pentru regia spectacolului „Edmond”, scenariu pe text de David Mamet la Teatrul Municipal Baia Mare;
Mădălin Hîncu pentru regia spectacolului „Noaptea ursului” de Ignacio del Moral la Teatrul de Comedie Bucureşti

Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic

„Dialogurile lui Platon. Criton”, regia artistică Attila Vizauer, producție a Societății Române de Radiodifuziune (SRR)
„Ovidiu, exilatul de la Pontul Euxin”, o biografie poetică dedicată împlinirii a 2000 de ani de la moartea poetului Publius Ovidius Naso. Scenariul de Emil Boroghină după „Tristele şi Ponticele”, scenariul radiofonic și regia artistică Gavriil Pinte, producție a SRR
„Quo Vadis” de Henryk Sienkiewicz, dramatizarea radiofonică Rodica Suciu Stroescu, regia artistică Diana Mihailopol, producție SRR

Cel mai bun spectacol de teatru TV

Visul unei nopţi de iarnă de Tudor Mușatescu, regia artistică Silviu Jicman, producție a Societății Române de Televiziune (Casa de producţie a TVR)

Premiul pentru critică de teatru

Oana Borş 
Cristiana Gavrilă
Doina Modola

Cea mai bună scenografie 

Romulus Boicu pentru decorul spectacolului Wolfgang, după Yannis Mavritsakis, adaptarea și regia Radu Afrim la Teatrul Tineretului Piatra Neamţ;
Helmut Stürmer (decorul) și Ioana Popescu (costumele și desenele în nisip live) pentru spectacolul Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet de Gabriel García Márquez, regia Yuri Kordonsky la Teatrul German de Stat Timişoara;
Vanda Maria Sturza pentru scenografia spectacolului Dacă am gândi cu voce tare de Adnan Lugonić, adaptarea și regia Radu Afrim la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

Cea mai bună actriţă în rol secundar

Natalia Călin pentru rolul Tania din spectacolul ;Şi negru şi alb şi gri”, text și regie Mimi Brănescu la Teatrul Metropolis Bucureşti;
Emőke Kató pentru rolurile din spectacolul serial „Îngeri în America” (Partea I: „Sfârşitul lumii e aproape” și Partea a II-a: „Perestroika”) de Tony Kushner, direcția de scenă Victor Ioan Frunză la Teatrul Maghiar de Stat Cluj;
Ada Lupu pentru rolul Fiica din spectacolul „Măcelăria lui Iov” de Fausto Paravidino, regia Radu Afrim la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi

Cel mai bun actor în rol secundar

Zsolt Bogdán pentru rolul Roy M. Cohn din spectacolul serial „Îngeri în America” (Partea I: „Sfârşitul lumii e aproape” și Partea a II-a: „Perestroika”) de Tony Kushner, direcția de scenă Victor Ioan Frunză la Teatrul Maghiar de Stat Cluj;
Liviu Pintileasa pentru rolul Sganarel din spectacolul „Don Juan”, adaptare după Molière, regia Andrei și Andreea Grosu la Teatrul de Comedie Bucureşti;
Rareş Florin Stoica pentru rolul Moritz Stiefel din spectacolul „Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind, poem teatral rock, regia Vlad Cristache, la Teatrul Mic Bucureşti

Cea mai bună actriţă în rol principal

Silvana Mihai pentru rolul Wendla Bergmann din spectacolul „Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind, poem teatral rock, regia Vlad Cristache la Teatrul Mic Bucureşti
Mariana Mihuţ pentru rolul Regina Marguerite din spectacolul „Regele moare” de Eugène Ionesco, regia Andrei și Andreea Grosu la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti;
Olga Török pentru rolul Eréndira din spectacolul „Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet” de Gabriel García Márquez, regia Yuri Kordonsky la Teatrul German de Stat Timişoara

Cel mai bun actor în rol principal

Andrei Huţuleac pentru rolul titular din spectacolul „Hamlet” de William Shakespeare, direcția de scenă Victor Ioan Frunză la Teatrul Metropolis Bucureşti;
Victor Rebengiuc pentru rolul „Bérenger întâiul” din spectacolul „Regele moare” de Eugène Ionesco, regia Andrei și Andreea Grosu la Teatrul Naţional „I.L.Caragiale” din Bucureşti;
Ervin Szűcs pentru rolul Prior Walter din spectacolul serial „Îngeri în America” (Partea I: „Sfârşitul lumii e aproape” și Partea a II-a: „Perestroika”) de Tony Kushner, direcția de scenă Victor Ioan Frunză la Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Cea mai bună regie

Radu Afrim pentru regia spectacolului „Dacă am gândi cu voce tare” de Adnan Lugonić, în adaptarea lui Afrim la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova;
Victor Ioan Frunză pentru regia spectacolului serial Îngeri în America (Partea I: „Sfârşitul lumii e aproape” și Partea a II-a: „Perestroika”) de Tony Kushner, la Teatrul Maghiar de Stat Cluj;
Yuri Kordonski pentru regia spectacolului Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet de Gabriel García Márquez la Teatrul German de Stat Timişoara

Cel mai bun spectacol

„Deşteptarea primăverii” de Frank Wedekind, poem teatral rock, regia Vlad Cristache la Teatrul Mic Bucureşti;
„Oraşul nostru” după piesa lui Thornton Wilder, regia Cristian Ban la Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad;
Rambuku” de Jon Fosse, adaptarea Anca Măniuțiu, regia Mihai Măniuțiu la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.

„Bărbați , femei și viața dintre ei” după Cehov, premieră la Teatrul „Maria Filotti’ Brăila

*Directia de scena apartine lui Victor Ioan Frunza *Sâmbătă, 28 ianuarie și duminică 29 ianuarie 2017, de la ora 18.00 la Sala Mare *In paralel, dar completand fericit premiera, pana in 5 februarie poate fi vizionata in spatiile TMF si o expozitie Gheorghe Mosorescu – scenograful spectacolului in care joaca Alin Florea, Ramona Gîngă, Corina Moise, Valentin Terente și Adrian Ștefan * Muzica apartine lui Cari Tibor 

Anton Plavlovici Cehov este autorul unui teatru pe care, fara exceptii, toti iubitorii Thaliei il recunosc ca find in categoria „grea’. Dacă vrei sa iti pui probleme, să te vezi in oglinda rece si nepartinitoare a adevărului, dacă vrei sa ai clipe (oricum necesare!) de introspectie, atunci avem nevoie de Cehov si la Teatrul „Maria Filotti’ (TMF) din Brăila tocmai ce s-a finalizat spectacolul „Bărbați , femei și viața dintre ei” – patru piese scurte de Anton Pavlovici Cehov, dramatizate de Adrian Nicolae si puse in scenă de Victor Ioan Frunză – directorul de scenă care este, pe bun dreptate, indragit, apreciat, lăudat (dar si „neiubit” de cei care il invidiază!…).  afis-cehov

Premiera este anuntată sâmbătă, 28 ianuarie și duminică, 29 ianuarie 2017, de la ora 18.00 la Sala Mare. Este un spectacol ce conține patru dintre cele mai importante și celebre piese scurte ale lui Cehov (in ordine) „Calhas” („Cântecul lebedei”), ”Ursul”, „Jubileul’’ și „Cerere in căsătorie”. Afisul spectacolului este sustinut grafic, la initiativa personală a lui Victor Ioan Frunză, de o lucrare a lui Gheorghe Mosorescu, scenograful spectacolului; la fel, si caietul program cuprinde in totalitate lucrări ale maestrului Mosorescu.

din-spect-barbati-femei     „Binecunoscutul Victor Ioan Frunză abordează aceste pagini celebre din creația dramaturgului rus din punctul de vedere al updatării noțiunii de vodevil, astfel că prin acest spectacol luăm contact și cu postura de autor de comedie a marelui Cehov. Redutabilul regizor Victor Ioan Frunză, alături de scenograful George Mosorescu, compozitorul Cari Tibor, pianista Adriana Burcă și mai ales distribuția compusă din Alin Florea, Ramona Gîngă Corina Moise, Valentin Terente și Adrian Ștefan, încearcă să dea măsura unui <Coupe Cehov> inteligent, spumos, comic dar, ca întotdeauna la Cehov, reflexiv, substanțial și expresiv„, subliniază in invitatie teatrologul, regizorul Lucian Sabados – managerul TMF.

*** De asemenea, publicul este invitat si la o interesantă expozitie a lui Gh. Mosorescu (foto din arhiva revistei de cultura si informatie Braila Chirei de la expozitia sa „Atelier de scenografie’ din 2015, la Galeriile de Arta Brăila – album la https://www.facebook.com/pg/BrailaChirei/photos/?tab=album&album_id=954342587991664) – scenografului spectacolului, presedintele Filialei Braila a Uniunii Artistilor Plastici din Romania.

Gheorghe Mosorescu

Gheorghe Mosorescu

Va invitam ca, in acelasi context si in spatii neconventionale ale teatrului sa intrati in atmosfera vizuala (si nu numai…) a spectacolului, cu o scenografie semnata de George Mosorescu, prin chiar opera plastica a aceluiasi artist. Ideea, cumva sugerata de regizorul spectacolului si preluata de conducere, cu acceptul d-lui Mosorescu ni se pare nu numai inedita , ci si salutara, veti vedea de ce… Cele 10 tablouri, ce vor fi asezate, ca intr-un drum initiatic , pe chiar traseul de intrare a spectatorilor in Sala Mare de spectacole, sunt subsumate unei teme seducatoare si profunde, acel DINCOLO de suprafata si aparenta cotidiana si derizorie, o meta-realitate, cu sugestii religioase si mai ales metafizice. Dincolo de”cusaturi’, de usi intredeschise, dincolo de soapte si ridicari discrete de cortina ghicim, functie de educatia, cultura, experienta religioasa sau numai de lectura noastra lumi paralele, etaje inabordabile de intelegere,ce ne tulbura dar care ne atrag… Expozitia lui George Mosorescu, pusa in contextul unei premiere teatrale cu teme si tinte legate intrinsec de adancurile fiintei umane devine nelinistitoare dar necesara unei experiente estetice si umane elevate. Nu ratati spectacolul si totodata expozitia, pentru ca aceasta inedita coabitare nu va dura decat pana in 5 februarie„, subliniaza Lucian Sabados. 

Expoziția „TransMutații” de Dragoș Buhagiar, la Muzeul Național de Artă al României

*Vernisaj in 22 octombrie 2016, de la ora 12.oo

dragos-buhagiar

Dragos Buhagiar

Scenograful (nascut la Braila) Dragoș Buhagiar are la Muzeul Național de Artă al României (MNAR) o interesanta expozitie/ instalatie sub genericul „TransMutații”. vernisajul este programat in data de 22 octombrie, ora 12.00 la Auditorium (intrarea din strada Știrbei Vodă 1-3). transmutatii_afis

Instalația este o producţie a Festivalului Naţional de Teatru (21– 30 octombrie).Expozitia ramane deschisa pana pe 30 octombrie.

Pentru mine pământul românesc înseamnă părinţii mei. Familia mea, cea pe care o am în momentul acesta. Sigur că se pierd lucruri importante precum tradiţiile, pentru că lumea se concentrează pe alte lucruri, de la grija zilei de mâine până la cum să faci repede bani, că asta e preocuparea principală în România. În ceea ce mă priveşte, bunicul Buhagiar era de origini malteze. Bunica Buhagiar era grecoaică. Străbunicii mei au sosit din Malta la sfârşit de secol al XIX-lea, la Galaţi, unde au stat o vreme, apoi la Sulina, pentru ca, într-un final, să se stabilească la Brăila. Au locuit într-o casă foarte frumoasă, cu etaj, pe malul Dunării, pe care au dărâmat-o comuniştii. Ceilalţi bunici locuiau în cartierul Chercea. Un fel de mahala, un cartier ridicat de doi foşti moşieri din Brăila, pe pământurile lor. Erau oameni cu venituri mai mici, cu casa pe pământ. Copilăria mea a pendulat mereu între aceste extreme. Pe de-o parte, lumea strictă, catolică, ordonată, de la bunicii Buhagiar. Pe de alta, lumea ortodoxă, colorată şi fascinantă a bunicilor din Chercea. Dacă la primii bunici trebuia să merg duminica la biserică, să dorm la prânz şi să mănânc tot din farfurie, pe cât se poate fără să fac zgomot, la Chercea eram liber, puteam să zburd în picioarele goale şi să fac baie în canalele de pe marginea drumului. Dormeam noaptea cu uşa deschisă, doar cu o draperie de tifon, pe care o umfla vântul. Când ieşeam dimineaţa în curte să-mi beau laptele, mă întâmpina o pajişte de lăcrămioare. Seara, când venea bunicul de la pescuit, îl aşteptam cu tabla gata încinsă să punem peştele. Şi acolo existau nişte reguli, nu vorbeam la masă. Nu erau sofisticaţi, dar exista şi acolo o rânduială. Şi stăteau bine cu iubirea, ceea ce e cu mult mai important. La ei, mă simţeam protejat şi iubit”, spune într-un interviu Dragoş Buhagiar (citat preluat si de cotidianul „Jurnalul”).

Avanpremiera „Platonov”, la TMF Brăila

* Duminică, 22 martie 2015, de la ora 18.00 pe scena Sălii Studio a dramaticului  

Duminică, 22 martie 2015, de la ora 18.00 la Sala Studio a Teatrului „Maria Filotti” (TMF) Brăila este programată avanpremiera spectacolului „Platonov” de Anton Pavlovici Cehov, regia Andreea Vulpe – cel deja anuntat de noi la https://brailachirei.wordpress.com/2015/01/10/debut-de-lucru-la-platonov-nou-proiect-tmf/. Invitaţia (mai jos, integral) organizatorilor spune destul astfel încât să devenim interesaţi de această nouă producţie ce reflectă preocuparea echipei pentru clasic şi valoare la superlativ (n.aut – Armanda Filipine. Când spunem Cehov deja avem siguranţa că ce vedem/ auzim/ simţim e Teatru cu ce are mai bun! În fond, Cehov e unul dintre modelele la care ne raportăm ori de câte ori în viaţa contemporană ne lipsesc reperele…) Platonov 4

          <Început la mijlocul lunii ianuarie 2015, gândit ca un eveniment dedicat aniversării a 155 de ani de la naşterea lui A. P. Cehov (29 ianuarie 1860 – 15 iulie 1904) , proiectul teatral „Platonov”, aferent Programului „Clasic vs. Contemporan” este finalizat şi aşteaptă întâlnirea decisivă cu publicul. Pentru orice teatru din lume, un proiect Cehov reprezintă o imensă provocare, atât pentru trupă cât şi pentru publicul acestuia. Caracterul deschis şi profunzimile textului cehovian a obligat regizorul la atitudine şi la o alegere personală, din multitudinea de sensuri şi de cărări semantice. Este şi ceea ce a făcut regizoare Andreea Vulpe. I-a fost cu atât mai greu, deoarece, acest prim text cehovian scris la doar 18 ani (!), pe lângă întinderea sa deosebită, cuprinde numeroase viitoare teme, personaje, situaţii şi mai ales elemente de atmosferă ale viitoarelor sale patru capodopere dramatice. Împreună cu scenograful Daniel Titza, brăilean de origine, regizoarea compune un spaţiu şi o atmosferă modernă, surprinzătoare, dar ataşantă în spaţiul Sălii Studio a Teatrului Maria Filotti, păstrând însă în contextul modernităţii imagistice, sensurile şi spiritul cehovian. Alcătuit cu inteligenţă artistică, abilitate şi capacitate de sinteză, spectacolul PLATONOV evoluează subtil şi armonios, izbutind să cuprindă toate elementele si nuanţele universului cehovian: melancolie, plictiseală şi blazare, oameni de prisos, cuvinte inutile şi acel element subtil – ambiguitatea. Distribuţia este pe măsura impetuozităţii şi curajului lecturii regizorale, toţi cei 14 actori compunând o lume vie, încleştată între voinţă şi inerţie. Cei 14 minunaţi actori sunt Silviu Debu, Mihaela Trofimov, Valentin Terente, Emilia Bebu, Ionuţ Vişan, Liviu Pintileasa, Corina Borş, Narcisa Novac, Marcel Turcoianu, Dan Moldoveanu, Adrian Ştefan, Costică Burlacu, Emilia Mocanu şi Alexandru Marin. 

         Foto (arhiva, in devenire, a spectacolului) de Marian Ecmegian (din echipa TMF).Platonov 5

         Teatrologul, regizor şi pianist de jazz (da! Stim ce poate, l-am aplaudat de atâtea ori şi pe scenă, în compania unor importanţi reprezentanţi ai genului) Lucian Sabados (foto dreapta, tot în sala Studio, în timpul Festivalului „Zile si nopţi de teatru la Brăila”) – managerul TMF – ne spune ceva mai mult despre acest demers care îmbogăteşte stagiunea 2014- 2015 a dramaticului brăilean şi care oferă echipei din distribuţie, cel puţin, şansa de a reface punţi esenţiale în cultura de gen, atrăgând publicul spre idei şi esente, spre profunzimi ale sufletului şi spre frumuseţea adesea ascunsă a zilei, a clipei – pe care, însă, dacă le trăim in toată splendoarea realităţii le încorporăm adânc in propria noastră fiinţă. Sabados in sala Studio, dec 2014

               „Am ales din oferta Andreei Vulpe, respectiv Shakespeare cu <Femeia indărătnică> sau, altă traducere a titlului, <Imblanzirea scorpiei> şi <Platonov> de Cehov, textul care consider că reprezintă un impecabil barometru încă valid al comensurării relaţiei dintre om, vremurile in care trăieşte si Divinitate. Cehov este <Patriarhul>; marea majoritate a tipurilor umane pictate acestei dimensiuni de splean, de nostalgie după ceva pierdut, de resemnare pasivă faţă de provocările vieţii sunt, din păcate, unele dintre posibilele feţe ale fiinţei moderne. Cehov rămâne actual, iar spectacolul nostru, într-o regie profundă, modernă şi totuşi credincioasă spiritului lui Cehov, în înterpretarea unei trupe aflate la maturitate şi avidă de confruntări cu mari dramaturgi şi mari partituri, sunt ingredientele unui eveniment teatral care mai are nevoie de un singur, dar foarte important, feed back, cel al publicului. La reuşita şi identitatea estetică a spectacolului contribuie substanţial imaginea scenică, scenografia semnată de deja cunoscutul scenograf Daniel Titza, brăilean de origine şi formaţie”, subliniază managerul care va fi, ca de fiecare dată, gazdă atentă la avanpremieră.

                Asa că ne vedem la teatru, dragilor!  

Lena Constante – despre cele 3000 de zile in inchisorile comuniste

* O carte tulburatoare – „Evadare tacuta”, marturie despre suferinta si demnitate * A fost, in fapt, jurnalul mental al condamnatei fara vina transpus apoi in cuvint, pe hartie, cu toata incarcatura de teama, foame, durere si spaime, dar mai ales cu multa demnitate 

Lena Constante     Nu am prezentat de ceva vreme o carte si iata ca astazi ma intalnesc, prin intermediul doamnei Relus Muresan – realizator al emisiunii „Bucurestiul in imagini si pagini sonore” la Radio Romania (intalnire pe pagina de socializare Facebook) cu o doamna din istoria teatrului – Lena Constante (foto preluata de pe FB, cum v-am spus). Lena Constante (1909–2005) a făcut studii de arte aplicate la Universitatea din Bucureşti si înainte de al Doilea Război Mondial s-a alăturat echipelor de cercetători conduse de Dimitrie Gusti  – sociologul care da in prezent numele Muzeului national al satului.

Pictorita si scenografa Lena Constante a lucrat ca scenograf și creator de papusi alaturi de Elena Patrascanu, sotia lui Lucretiu Patrascanu. Nu stiu cata lume stie ca Teatrul de Papusi si Marionete <Ţandarica> a fost fondat in anul 1945, iar prima sa secţie, cea de marionete, a fost condusă de actriţa Lucia Calomeri, ajutată de scenografii Elena Patrascanu, sotia lui Lucretiu Patrascanu, de Lena Constante şi Ileana Popescu. Lena Constante a fost unul dintre acuzatii din procesul Patrascanu și a fost condamnata de regimul communist, fara a fi vinovata de ceva, la 12 ani de inchisoare”, ne spune Relus Muresan si ne introduc astfel intr-un univers cu totul special. Dar nu unul al teatrului ori al picturii, cum sperau poate iubitorii de frumos, ci intr-unul negru si trist, cel al inchisorilor comuniste unde Lena Constante a avut nenororul sa stea inchisa atata amar de vreme.

Evadarea tacuta, Ed Humanitas   Cartea este „Evadare tacuta” aparuta la Editura Humanitas si are cateva prezentari incintant chiar pe pagina weeb a editurii.  „Vreau să vorbesc de starea de detenţie, ca atare. Cu perfecta cunoaştere a faptelor. Viaţa de toate zilele într-o celulă. Cred că am trăit o experienţă unică. O femeie, singură, de-a lungul multor ani. Ani făcuţi din ore, din minute, din secunde. Secundele acestea aş vrea să le povestesc, aceste 3600 de secunde dintr-o oră, aceste 86400 de secunde dintr-o zi, care se târşâie încet, de-a lungul trupului, şerpi băloşi urcându-ţi-se în spirale de la picioare până la gât, fără răgaz, fără milă, de dimineaţa până seara şi în nopţile de insomnie, prea dese, continuând să te înlănţuiască fără odihnă şi fără oprire, la nesfârşit. Pentru că vreau să vorbesc şi de demnitatea umană. Şi de acele femei, mai târziu tovarăşele mele de penitenciar, care, împotriva a tot şi a tuturor, au rămas fiinţe profund umane. Şi ca să afirm o speranţă. Speranţa că într-o zi îndepărtată omul va învinge firea. Nu schimbând cursul apelor, deşerturile sau cucerind cosmosul, ci schimbându-se pe sine însuşi. Schimbându-şi inima şi mintea“, aceaste cuvinte apartin chiar autoarei – Lena Constante.

Alta confesiune, de asemenea a autoarei, a preluat-o Relus Muresan direct din carte:  „Regulamentul prins in zid era categoric. Era interzis, sub amentintarea cu pedeapsa, de a ramane in pat dupa orele 5 dimineata. Era interzis, sub amenintarea cu pedeapsa, sa nu fii culcat dupa orele 10 seara. Era interzis sa te asezi pe pat intre orele 5 dimineata si 10 seara. Era interzis, odata culcat, sa tii mainile sub patura. Daca in timpul somnului, luata de frig, imi acopeream mainile sau bratele, o lovitura in usa ma trezea brusc. Era interzis sa dormi ziua. Era interzis sa plangi. Era interzis sa strigi. Era interzis sa razi. Era interzis sa canti. Toate sub amenintarea cu pedeapsa. Nu era interzis sa te asezi pe scaun. Nu era interzis sa stai in picioare. Nu era interzis mersul in celula. In acea epoca anchetatorul era stapan absolut pe viata inculpatului. Pentru a-i impune colaboraarea, pentru a-l oblige <sa-si aminteasca> sau sa uite, sa scorneasca, sa minta, pentru a-l infricosa sau a-i da o speranta, in sfarsit, pentru a-l pedepsi, putea, dupa bunul lui plac, sa ordone schimbari de regim, mai ales alimentar. Prima mea pedeapsa a fost foamea. Timp de 400 de zile. O foame de fiecare clipa. Umilitoare. Bestiala. Primeam trei canite de apa pe zi. Dimineata, prima ceasca, era socotita drept micul dejun. La pranz, a doua insotea singurul fel de mancare al pranzului. Intr-o farfurie de metal, doua-trei imbucaturi de carne plateau in lichiul dubios. Carnea era uneori inlocuita de cateva bucatele de cartofi, sapte-opt prune uscate sau trei linguri de paste sau mamaliga. Primeam si o feliuta de paine neagra, umeda si indigesta.La sase seara aceeasi mancare si a treia ceasca cu apa. Optsprezece ore de chin. Imi era interzis sa pastrez cea mai mica coaja de paine pentru a-mi insela foamea. In timpul acestor lungi ore.. miresme de friptura, de branza, chiar si de cafea se strecurau, adesea, pe sub usa celulei. Exacerband foamea. De la regimurile <bogate> cu care erau rasplatiti cei care ajungeau sa-si imbuneze anchetatorii…”.

Scrisă în franceză, apoi rescrisă integral în română, după 1990, Evadarea tăcută este totodată povestea unei experienţe autobiografice cumplite şi mărturie despre un drum dureros prin Istorie, pe care mulţi au fost obligaţi să-l parcurgă în România comunistă. În închisoare, într-o izolare care îi interzice orice contact cu exteriorul şi orice obiect, inclusiv hârtia şi creionul, Lena Constante va practica o <scriere tăcută>, lipsită de materialitate, o scriere mentală, care numai după ani şi ani va ajunge să fie pusă pe hârtie, dând astfel corp şi istorie perioadei petrecute în temniţă. Jurnalul nu se referă la aspectele politice ale detenţiei, ci povesteşte un cotidian făcut din frică, din lacrimi şi slăbiciuni, dar şi din mici revolte din care nu lipsesc clipele de bucurie; totuşi o face într-un stil lipsit de emfază, cu fraze austere, ce restituie, prin intermediul trăirilor cotidiene, sensul incredibilei realităţi pe care autoarea a traversat-o“, ne dezvaluie si Angela Tarantino – traducătoarea ediţiei italiene cu titlul „L’Evasione silenziosa”, Nutrimenti, 2007.

N.aut. Este o lectura, zic, obligatorie pentru toate doamnele care cred – uneori – ca a nu-ti satisfac nu stiu ce pofte culinare, dorinte de shopping ori varii neimpliniri de ordin vestimentar sunt pacate, orori, drama… Ceea ce a trait Lena Constante este reala drama, restul e joaca unei clipe fara rost la scara istoriei care conteaza!  Este o lectura pe care o recomand, de asemenea, tinerilor, si ii indemn sa nu uite nici o clipa ca paginile sunt marturii autentice, necizelate de pana maiastra a talentatului artist, ci doar zugravite cu migala de suferinta indurata – inca o data atunci cand paginile au fost scrise – si de mintea neobosita a autoarei.