Ahmet Altan, eliberat după 4 ani de închisoare abuzivă în Turcia

*Decizia salutară nu a venit de la guvernul țării sale, ci după o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului * În continuare, în Turcia se află în regim de detenție 158 scriitori, jurnaliști

Scriitorul turc Ahmet Altan a fost eliberat ieri, după patru ani de închisoare abuzivă, în urma unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Radu Vancu – președintele PEN Club român: ”PEN România a adresat 11 scrisori de susținere către 11 scriitori și jurnaliști turci, în semn de protest pentru închiderea lor abuzivă de către statul turc. Ahmet Altan a fost cel dintâi (https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) dintre scriitorii căruia i-am adresat public o scrisoare, prin vocea lui Liviu Antonesei. Eliberarea lui a venit în ziua în care am publicat ultima dintre cele 11 scrisori, cea a Elenei Vlădăreanu. PEN România cere autorităților turce eliberarea imediată a celor 158 de scriitori, jurnaliști și lucrători turci închiși abuziv de regimul politic”.

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a 11-a, ultima din proiect, adresată de Elena Vlădăreanu lui Erkan Akkuș

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 15 aprilie 2021, cu scrisoarea a a 11-a adresată de scriitoarea, jurnalista (radio Cultural) Elena Vlădăreanu jurnalistului Erkan Akkuș (foto).

Dragă Erkan Akkuș, Nu știu nimic despre tine, doar că înainte de a fi fost arestat și condamnat la aproape 7 ani de închisoare ai stat ascuns patru ani. Patru ani! Ce poți face în patru ani? În patru ani, un bebeluș devine un copil care merge, vorbește, mănâncă și se îmbracă singur. În patru ani, poți încheia un ciclu școlar,  în patru ani, poți pierde tot (chiar și în mai puțin de patru ani poți pierde tot). Cum trec patru ani atunci când te ascunzi și te gândeși că în ziua următoare, dar nu în ziua următoare, ce zic eu?, ci acum, în minutul următor, poliția poate veni la ușa și să te închidă pentru nu se știe cât? Te-ai ascuns și de familie, de prieteni? În altă parte, am citit că atunci când ai fost prins, erai în casa părinților tăi și că te-a dat pe mâna poliției cineva de acolo, un vecin poate. Îmi este imposibil să îmi imaginez prin ce ai trecut, ce ai simțit, cum ai stat cu teamă atâta timp. Sau, poate, dimpotrivă, patru ani este o perioadă suficient de lungă încât să poți pretinde că viața ta este normală. Pentru mine, ca pentru mulți colegi scriitori și jurnaliști culturali din România, libertatea, pierderea libertății, libera expresie sunt mai degrabă noțiuni abstracte. Foarte puțini dintre noi pot spune că au avut de-a face de-a lungul timpului cu cenzura, cu atât mai puțin cu amenințări la adresa vieții, siguranței, libertății, familiei. Lucrez în presa culturală de 20 de ani. În timpul ăsta, bineînțeles, am auzit deseori despre cenzură și despre încercări de limitare a libertății presei. Dar în România a lucra în presa culturală vine la pachet cu o serie de dezavantaje și privilegii. Un privilegiu ar fi că nimeni nu prea își bate capul cu jurnaliștii care scriu despre cultură, că sunt într-un fel protejați și își pot face treaba fără ingerințe (iar atunci când sunt, acestea sunt mai degrabă amuzante, cum ar fi un regizor de teatru care își imaginează că poate scăpa de supărarea pricinuită de o cronică negativă sunându-l pe directorul publicației și cerându-i ca autorul cronicii să fie dat afară). Dezavantajul ar fi că, tocmai pentru că lipsește miza politică, în presa privată mai ales, salariile sunt mici și joburile jurnaliștilor culturali sunt primele amenințate. Am prins o perioadă, acum mai bine de 15 ani – încă puteam discuta la nesfârșit despre presă scrisă vs online –, când paginile de cultură ale cotidienelor erau primele care dispăreau la restructurări. Dar nimeni nu m-a amenințat vreodată, nici pe mine, nici pe colegii mei care scriau despre cărți, filme, spectacole și niciodată viața mea nu a fost în pericol. Asta nu înseamnă că nu am disperat de multe ori. Dar una e să disperi în libertate și alta e să disperi între gratii. Am citit despre Silivri, locul în care ești închis acum, parcă e descrierea unei nave spațiale.  E mai mare disperarea într-o astfel de închisoare, extrem de sigură, de tehnologizată?  Ce te duce pe tine în pragul disperării? Dorul de familie? De o  viață normală, în care să te vezi cu prieteni, să te plimbi, să mergi la un concert? Ce faci când simți că nu mai poți? Scrii? Citești? Îți imaginezi? Te ajută scrisul să treci dincolo de pereții celulei? Nu te cunosc, am găsit foarte puține lucruri despre tine, dar mă gândesc la tine și poate într-o zi o să-mi răspunzi la aceste întrebări la o cafea în Istanbul, în timp ce îți treci mâna prin blana unei pisici.

Elena Vlădăreanu

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a zecea, de la scriitorul Radu Vancu – președintele PEN Clubului român – către Nuh Gönültaş

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 14 aprilie 2021, cu scrisoarea a zecea adresată de scriitorul Radu Vancu – președinte al PEN Clubului român – jurnalistului Nuh Gönültaş (foto).

Dragă Nuh Gonultaș,

M-a indignat și m-a întristat enorm ce am citit despre uriașa nedreptate care ți s-a făcut. Iubesc Turcia, am fost de multe ori acolo la festivaluri de poezie, iubesc Istanbulul – și iau foarte personal tot ce se întâmplă în Turcia. Admir enorm, în plus poezia turcă – și, de asemenea, proza ei de azi, de la Orhan Pamuk la Asli Erdogan și la Burhan Sonmez. În fine, iubesc libertatea – în mod evident, nu așa de mult ca tine, fiindcă în protestele mele din România nu am fost nevoit să-mi asum riscuri atât de mari cum ți-ai asumat tu. Exact asta țin să-ți spun: curajul tău, dragostea ta de libertate, forța ta și a colegilor tăi turci sunt demonstrații admirabile că libertatea există. Citind memorii și jurnale despre închisorile tuturor totalitarismelor care au desfigurat planeta, îi admirăm cutremurați pe oamenii care au străbătut infernul în locul nostru, iluminându-l cu uriașul lor curaj, cu umanitatea lor firavă și de neînfrânt. Și știm, grație lor, că există în om ceva mai puternic decât omul. Tot astfel, citind despre lupta voastră de acum, despre sacrificiile voastre imense de azi, știm că libertatea există – și că există oameni suficient de puternici încât să lupte pentru ea. Poate că, uneori, vi se pare că, întrucât v-au închis, sunteți învinși. Vă asigur – fără să fac exerciții de literatură sau de stil – că nu e deloc așa: de pe toată planeta se vede limpede că voi sunteți învingătorii. Dacă mai există vreo speranță pentru ceea ce numim om, de la oameni ca voi vine. Vă sunt – ca toți cei îndrăgostiți de libertate, ca toți cei care cred încă în om – recunoscător. Și sper îți pot spune asta cât de curând, față în față, la o cafea turcească. Prietenul tău, cu admirație,

Radu Vancu

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a noua, de la Cosmin Perța către Ali Ahmet Böken

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 13 aprilie 2021, cu scrisoarea a noua semnată de scriitorul Cosmin Perța și adresată jurnalistului, coordonatorului din zona media Ali Ahmet Böken (foto).

Dragă Ahmet,

Nu mă cunoști, eu sunt Cosmin și sunt un scriitor român. M-am născut într-o dictatură comunistă, dar când împlineam opt ani am scăpat de ea. Eu nu am crescut cu teama de securitate și de poliție politică, așa cum crescuseră părinții mei, eu nu a trebuit să mă feresc să spun ceea ce cred, deși oamenii șușoteau în continuare în jurul meu din inerție, dintr-o spaimă care li se implantase ca o grefă sub piele. Am crescut în libertate. În minciună și manipulare, da, un pion pe o tablă de interese uriașe, dar în libertate și nu-mi pot imagina ce înseamnă să îți fie luată această libertate ultimă, de a te exprima. Prin urmare nu o să te mint și nu o să spun că înțeleg ce se întâmplă în inima ta. Înțeleg spaima, înțeleg furia, înțeleg frustrarea, înțeleg neputința, pentru că le-am trăit la rândul meu, dar nu pot înțelege lipsa de libertate deși știu, cum și tu știi foarte bine, că este unul dintre cele mai fragile lucruri din univers, pe care mulți îl privesc ca pe un dat. Libertatea se pierde. Așa cum se și câștigă. Ce nu se poate pierde însă este demnitatea. Caracteristica aceea finală, cea care face diferența dintre un om și un individ, ceea care, cred eu, alături de smerenie, va conta cel mai mult atunci când ne vom înfățișa în fața Creatorului. Iar demnitatea ta, Ahmet, este neștirbită. Așa că nu te întrista, drag prieten de la distanță, mii de oameni se gândesc la tine, din libertate, pentru că știu că libertatea lor are un preț și tu ești unul dintre cei care l-au plătit pentru ei. Pentru că ești un exemplu de demnitate și cei ca tine au suferit cel mai mult de-a lungul istoriei, dar tot ei au fost și cei care au pus mereu puținul curaj în inimile oamenilor care i-au urmat pe lungul drum al adevărului. Și mai cred ceva, Ahmet, cred că deși suferi, fiind la distanță de copiii tăi, și îți este teamă pentru ei, pentru copiii tăi ești un erou, așa cum ești un erou pentru mine și pentru vocile acelea fără de număr și fără de identitate, amuțite. Pentru oamenii aceia care nu au avut puterea ta și nici nu trebuie să le-o ceri, dar care adânc în interior știu adevărul. Nu îți voi ura nimic la final pentru că nimic din ce ți-aș ura eu tu nu ai deja. Curaj, dârzenie, răbdare, verticalitate? Le-ai dovedit din plin. A, ba da, poate ceva la care nici tu nu te-ai gândit încă. Îți urez ca la un moment dat, după mulți, mulți ani, să îi poți ierta. Asta cu adevărat i-ar umili. Cu prietenie și încredere,

Cosmin Perța

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a opta, de la Ioana Morpurgo pentru Zafer Özcan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 12 aprilie 2021, cu scrisoarea a opta semnată de Ioana Morpurgo și adresată gazetarului turc Zafer Özcan (foto).

Dragă Zafer,

Azi dimineață aud la știri că țării tale i s-a făcut iar sete de durere. Guvernul turc a anunțat retragerea din Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea Violenței Împotriva Femeilor. Poate că zecile de jurnaliști aflați deja după gratii, printre care și tu, nu erau de ajuns. Cuvinte și femei. De ce-i e atât de frică națiunii tale de libertatea lor? Am găsit pe internet, tradusă în engleză, o scrisoare pentru fiica ta, Ebrar, în care descrii porțiunea de cer vizibilă dincolo de gratiile ferestrei tale – a milky blue sky  – ‘un cer lăptos albastru’. E ceață aici, în sudul Angliei, acum când îți scriu. Un cer de culoarea uitării, a somnului fără vise, la care nu vreau să mă uit. Mă gândesc la cerul tău, la visele tale, la culoarea memoriei tale. Ai terminat romanul acela de care îi spuneai lui Ebrar în aceeași scrisoare ? Cine sunt oamenii din paginile lui și ce fac ei cu libertatea lor? Ce fac cu frica și disperarea atunci când n-o mai pot conține în sufletul lor? În ce noi legi deghizează ura, în ce uniforme o îmbracă? Pe cine aleg să pedepsească în locul propriei conștiințe? Și cei care iubesc în romanul tău, atunci când pot să iubească, cine sunt? Te ascult, Zafer. Sunt cu tine în celula ta, invizibilă și tăcută, rezemată cu spatele de perete. Și da – văd pe fereastră, dincolo de gratii, bucata ta de cer alb. Ciudat cum experiența a jumătate de continent (pe harta căruia e și țara ta), deceniile de comunism în care dreptul la libera expresie a fost cenzurat, dizidența decimată și închisorile pline de ziariști, filosofi, poeți, etc. nu le dă de gândit autorităților turce care au decis că locul tău și al altor jurnaliști, în momentul de față, este după gratii. Tactica asta nu s-a dovedit niciodată, în nici un context istoric, viabilă. Pentru fiecare propoziție cenzurată într-un articol de ziar, mii de alte cuvinte vor fi scrise pe aceeași temă de zeci de alți jurnalisti, în zeci de alte țări. Pentru fiecare scriitor închis pentru ideile sale, sute de alți scriitori vor publica cărți cu aceleași idei peste tot în lumea largă. Pentru fiecare fiică și fiu care au fost forțați să crească fără tatăl sau mama lor, trimiși la închisoare de autorități pentru exprimarea liberă a ideilor lor, se va naște o întreagă generație de dizidenți, nu o generație mută. Singura metodă viabilă de a reduce vocea dizidenței este de a-i asigura un loc legitim în societate, de a o asculta și de a lua în serios ce are de spus. Ziarele au zis că în drum spre casă, după ce ți-ai dus copii la școală într-o zi ca orice altă zi, ai fost arestat. De-acum înainte, în fiecare dimineață, în drum spre casă, dupa ce îmi voi duce copiii mei la școala aici, la capătul ăstalalt al continentului, voi șopti numele tău. Gândeste-te la asta ca la un fel de rugăciune pentru umanitatea pe care o împărțim, dincolo de națiuni, guverne, geografii, dincolo de timpul prezent ce sângerează. Cu solidaritate și multă căldură,

Ioana

P.S. Și un poem de Emily Dickinson, scris acum vreo 150 de ani, pentru tine:

No Rack can torture me

No Rack can torture me –
My Soul – at Liberty –
Behind this mortal Bone
There knits a bolder One

You cannot prick with saw –
Nor pierce with Scimitar –
Two Bodies – therefore be –
Bind One – The Other fly

The Eagle of his Nest
No easier divest –
And gain the Sky
Than mayest Thou

Except Thyself may be
Thine Enemy –
Captivity is Consciousness –
So’s Liberty.

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a șaptea a lui Claudiu Komartin către Vahit Yazgan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 11 aprilie 2021, cu scrisoarea a șaptea adresată de scriitoriul, editorul Claudiu Komartin jurnalistului Vahit Yazgan (foto).

Domnule Vahit Yazgan,

Am aflat cu tristețe despre situația în care vă găsiți, iar amărăciunea mea a crescut descoperind, din surse legitime și demne de încredere, care au fost împrejurările în care s-a ajuns la condamnarea dumneavoastră pentru un delict cețos, mai bine spus pentru o bănuială sau o vină imaginară. Plătiți scump pentru activitatea dumneavoastră ca jurnalist, iar abuzurile la care ați fost și sunteți supus fac cinste meseriei pe care v-ați făcut-o, atât cât știu și înțeleg, cu probitate mai bine de două decenii. Fiind convins că v-ați păstrat, în anii de când sunteți întemnițat, valorile morale și libertatea interioară, doresc să îmi exprim solidaritatea cu dumneavoastră și să vă transmit, ca unui coleg scriitor cu o puternică conștiință a misiunii sale publice, gândul meu bun și mulțumiri pentru că demonstrați astfel noblețea și importanța îndeletnicirii dintotdeauna a celor care, în condiții grele pentru democrație, rămân fermi pe pozițiile pe care sunt deciși să le apere prin activitatea lor în slujba pluralității și a libertății de exprimare. Nădăjduind că starea dumneavoastră de sănătate nu va fi și mai mult primejduită de condițiile încarcerării la care sunteți supus în prezent, vă asigur că situația în care vă aflați nu este necunoscută și nu trece nerecunoscută în lumea celor pentru care rămâne de căpătâi afirmarea valorilor cardinale ce dau sens libertății și adevărului. Adevărata putere a unei societăți – și a umanității în ansamblul ei – rezidă în aceste valori pe care încercăm, în contexte politice și istorice neasemănătoare, să le apărăm împreună. Iar dacă și când vă veți simți copleșit de greutățile izolării și ale persecuției, vreau să știți că nu sunteți singur, ci rămâneți înconjurat de prețuirea unui confrate din alt tărâm care înțelege că suferința dumneavoastră nu este nici abstractă, nici dezonorantă și în nici un caz lipsită de însemnătate, cum probabil încearcă temnicerii dumneavoastră să vă convingă. Dimpotrivă: prin concretețea ei, ea vorbește exact despre noblețea și însemnătatea enormă a celor care suferă, precum dumneavoastră, în numele adevărului.

Claudiu Komartin

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a șasea, de la Mariana Gorczyca pentru Faruk Akkan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 10 aprilie 2021, cu scrisoarea scriitoarei, jurnalistei Mariana Gorczyca pentru Faruk Akkan (n. 1971 – în foto) – jurnalist, manager media.

Dragă Faruk Akkan,

Când am aflat că ești încarcerat în penitenciarul de la Silivri, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut pe internet informații despre acest district și oraș, situat pe malul Mării Marmara. Am fost surprinsă să găsesc pe Wikipedia nu numai informații istorice, geografice, demografice, ceea ce se află în mod obișnuit pe o pagină enciclopedică de prezentare a unui loc. Ci și această precizare care mi-a dat de gândit: ”Construită în 2008, cea mai mare închisoare din Europa este situată la 99 km vest de Silivri.” Și mi-am amintit ceva: teoreticienii totalitarismului ne-au atras în atâtea rânduri atenția că ”noul om”, docil, conformist este obținut ca la șah, cu premeditate mutări, care să pregătească mutarea decisivă. Dragă Faruk Akkan, aceste rânduri sunt despre empatie, suport, admirație pentru curajul și profesionalismul tău, pentru că, așa cum un doctor, un pilot trebuie să își facă ireproșabil datoria, tot astfel un jurnalist profesionist trebuie să își respecte misiunea sa: să practice și să apere libetatea de expresie!

Mariana Gorczyca

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a cincea

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 9 aprilie 2021, cu scrisoarea a cincea a eseistului, poetului Bogdan Ghiu către Mehmet Baransu (n. 1977 – foto dintr-o perioadă a vieții normale, când nu se gândea nimeni că vor fi închiși abuziv) – jurnalist, scriitor.

Iubite coleg,

Îți scriu din România, țară care a cunoscut foarte bine, până în urmă cu nu atât de mult timp încât amintirile să fi dispărut în totalitate, ororile și ravagiile dictaturii, ale lipsei de libertate și de pluralism, ale închiderii gurii și minții cu forța și ale încarcerării adevărului prin cenzură și prin auto-cenzură, prin represiune și prin tăcere, lașitate, orbire și mințire de sine. Cu atât mai importantă este lupta ta și a colegilor tăi, pentru că, știi asta cel mai bine, chiar dacă s-a dorit neutralizarea ta, scoaterea ta și a colegilor tăi din arena luptei pentru adevăr și ținerea ta „la secret”, chiar și din poziția și din situația în care ai fost pus, lupta ta continuă, tu continui lupta, chiar dacă, aparent, gura ți-a fost pecetluită și mâinile, legate. Pentru că acum tu, voi, încarcerații cuvântului liber, faceți parte din adevărul care se încearcă a fi ascuns, ținut sub tăcere, reprimat și ocultat, și care tocmai de aceea trebuie spus, preluat, repetat, susținut, scandat, tare și răspicat, ca însuși Numele Adevărului care trebuie, așa cum ai făcut tu însuți, dezvăluit, aruncat în fața celor care vor să-l facă uitat. Scriindu-ți, nu doresc decât să te sprijin moral să continui să lupți, în primul rând cu descurajarea, asigurându-te (dar asta tu știi foarte bine) că Dreptatea este de partea ta, de partea noastră, a cuvântului liber, plural, diferit. Și că numai adevărata separație a puterilor – o presă liberă și o justiție liberă – poate asigura adevărata putere a oricărei țări, a oricărei comunități, a oricărei societăți. Cine fură puterea o pierde. Dar acesta este un adevăr numai al nostru, secretul nostru, multimilenar. Curaj în continuare! Sper să ne și putem vorbi într-o bună zi!

Bogdan Ghiu

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a patra

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 8 aprilie 2021, cu scrisoarea a patra scrisă de Sabina Fati lui Hidayet Karaca (n. 18 aug. 1963; jurnalist, manager media – în foto).

Dragă Hidayet Karaca,

Îți scriu din România, cu admirație pentru sacrificiul pe care îl faci în numele adevărului, cu multă compasiune pentru familia ta, care suferă atât de mult, cu gândul că exemplul tău îi va face mai puternici pe copiii tăi și le va oferi un drum de viitor. Cunosc instrumentele unui stat care vrea să controleze viețile cetățenilor lui nu doar din istorie, ci în mod direct din adolescența mea petrecută în ultimii ani ai dictaturii. Mult înainte să mă nasc eu, în anii 50, familia mea a fost nevoită să suporte multe dintre ororile stalinismului, terenurile și casele ne-au fost luate, mama și bunica mea au primit domiciliu forțat, au fost interogate, chinuite, obligate să accepte adevărul lor. Nu vreau să compar, doar să-ți spun că înțeleg cât de greu poate fi și cât ilogic e totul. Nu pot să cuprind cu imaginația suferința prin care treci, încercările fizice și psihice la care ești supus, lipsurile de toate felurile. Totul pentru a demonstra că nu întreg adevărul poate fi spus. Îmi aduc aminte de cenzura care guverna totul în România, de la buletinele de știri, la cărțile de istorie; de la filmele admise în cinematografe, la romanele traduse; de la melodiile care puteau fi ascultate la radio, la versurile care puteau fi publicate. Totul era trucat și parcă nici nu ne mai trăiam propriile noastre vieți. Dar știu că ție îți este chiar mai greu, fiindcă pe tine nu doar te-au cenzurat, ci pur și simplu ți-au pus călușul în gură să nu mai spui nimic, fiindcă vor să te ascundă, să te facă să taci pentru totdeauna, să te facă să-ți fie frică pentru tine și pentru ai tăi. Mai știu, însă, că nu te lași doborât, că reziști cum poți mai bine, că speri la o viață în care să poți din nou vorbi la microfon, în care îți poți spune părereile liber, în care vei scrie despre toate atrocitățile pe care le-ai trăit, pentru ca cei din jurul tău să înțeleagă diferența dintre bine și rău, iar istoria să nu se mai repete. Să ai curaj, putere și speranță!

Sabina Fati

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a treia

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 7 aprilie 2021, cu scrisoarea a treia a lui Bogdan Crețu către Sedat Laçiner (foto).

Dragă domnule profesor Sedat Laçiner,

Sunt și eu profesor, am o carieră academică și un nume pentru care am muncit ani la rând. Nici nu îmi pot imagina cum ar fi ca un sistem opresiv, absurd, să mă decupeze dintr-odată din viața mea și din munca mea și să mă închidă în penitenciar fără să-mi dea dreptul să mă apăr. Noi, românii, am ieșit de 30 de ani dintr-un regim totalitar: nu avem voie să uităm frica, absurdul, abuzul de putere care au schilodit viețile părinților noștri. Teribilul abuz ale cărui victime sunteți dumneavoastră și atâția alții ne arată că oricând se poate pierde libertatea, în numele unor valori pe care nici măcar nu le atacați. În numele Binelui se poate comite Răul. De aceea, privim cu stupoare și îngrijorare către țara dumneavoastră. Din păcate, trăiți de patru ani și jumătate într-o realitate care îl imită pe Kafka. Am citit și răs-citit emoționanta dumneavoastră scrisoare către Hasan Cemal. Aveți dreptate: nu e numai o poveste personală, e tragedia unei țări. Vă felicit pentru curajul de a nu fi complezent și de a nu tăcea. Promitem că nici noi nu vom tăcea de aici, din lumea liberă. Și că ne vom învăța lecția! Credem, naivi, că democrația, odată obținută, nu mai poate fi deturnată. Cine știe, poate au fost momente când așa ați crezut și dumneavoastră. În numai câțiva ani, v-ați trezit că trăiți într-o țară care interzice libertatea de exprimare și care transformă în inamici politici personalitățile care își spun punctul de vedere și care strivește, cinic, viețile unor intelectuali de marcă numai pentru a da un exemplu public de exercitare discreționară a puterii. Nu avem voie să nu învățăm ce e de învățat din experiența dumneavoastră. Nu avem voie să vă uităm. Suntem alături de dumneavoastră, sperăm că libertatea va învinge.

Bogdan Crețu

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a doua

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 6 aprilie 2021, cu scrisoarea a doua care aparține scriitoarei și criticului de artă Magda Cârneci și este către Hatice Duman.

Stimată doamnă Hatice Duman,

Am aflat despre dumneavoastră din diverse campanii mass-media pe online legate de detenția jurnaliștilor kurzi în Turcia lui Erdogan. Știu acum că sunteți în închisoare din 2002, de aproape 20 de ani, și sunteți considerată „jurnalista cu cea mai îndelungată detenție din întreaga lume”. Ați fost editorul-șef al ziarului socialist kurd Atilim, v-ați bătut prin cuvinte și atitudini publice pentru libertatea poporului din care faceți parte. Ați fost arestată pentru false motive și ați fost condamnată la închisoare pentru întreaga viață. Dar nu sunteți uitată. Miile de jurnaliști arestați și închiși din Turcia lui Erdogan nu sunt uitați de comunitatea liberă din restul lumii. Fotografia și informații despre dumneavoastră circulă pe Facebook, Twitter și pe diverse site-uri jurnalistice internaționale. Din 2020 încoace există din nou o campanie mai susținută în jurul numelui dvs astfel încât cazul dvs să rămână viu în memoria colectivă și să fiți eliberată. Ca președintă de onoare a PEN România, vă rog să rezistați și să nu vă pierdeți speranța. Sper ca într-o bună zi să fiți liberă și să ne cunoaștem personal. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând ! Sus inima! Cu solidaritate, Magda Cârneci (datată 28 martie 2021, București)

PEN Club România, solidaritate cu scriitori și jurnaliști închiși abuziv în Turcia

*Această solidaritate se manifestă public, 11 scrisori fiind trimise către 11 scriitori și jurnalisti turci, dar și publicate pe site PEN Club România și pe Facebook

Scriitorul Radu Vancu – președintele PEN CLUB România: ”Jurnalistul Necdet Celik a avut o idee curajoasă și nobilă: a propus PEN România (http://www.penromania.ro), prin intermediul Sabinei Fati, ca 11 scriitori români să trimită 11 scrisori către 11 scriitori și jurnaliști închiși abuziv în Turcia. Am răspuns, bineînțeles, invitației; astfel, Sabina Fati i-a scris lui Hidayet Karaca; Mariana Gorczyca lui Faruk Akkan; Bogdan Ghiu lui Mehmet Baransu; Magda Cârneci lui Hatice Duman; Ioana Morpurgo lui Zafer Özcan; Bogdan Crețu lui Sedat Laçiner; Radu Vancu lui Nuh Gonultaș; Liviu Antonesei lui Ahmet Altan; Cosmin Perța lui Ali Ahmet Böken; Elena Vlădăreanu lui Erkan Akkuș; Claudiu Komartin lui Vahit Yazgan. Tot domnia sa s-a îngrijit ca scrisorile să fie traduse în turcă – și să le ajungă scriitorilor și jurnaliștilor în închisorile în care se află fiecare. Începând de azi, vom publica în fiecare zi câte o scrisoare pe pagina de Facebook a PEN (https://www.facebook.com/PEN-Club-Romania-1850608151881875) și pe site-ul PEN (în ordine alfabetică)”.

Astfel, prima scrisoare este scrisă de Liviu Antonesei către Ahmed Altan (https://ahmetaltan.info/) – foto plus cartea (Notă. Memoriile lui Ahmed Altan au apărut în 2021 în colecția Anansi a editurii Pandora M, în traducerea lui Andrei Covaciu).

Stimate domnule Ahmet Altan,

Iubite confrate, Tocmai am terminat de citit cartea Dumneavoastră Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat și trăiesc o puternică stare de tulburare generată, în egală măsură, de drama individuală și de cea colectivă, din care cea dintîi este parte. Din păcate, Turcia de astăzi nu este cea visată și măcar parțial realizată de marele conducător care a fost Mustafa Kemal Ataturk. Am trăit mai bine de jumătate de viață într-unul din cele mai represive regimuri comuniste din Europa. Știu deci ce sunt cenzura și controlul ideologic. Dar oricât de represiv a fost acel regim, nu mi-a aplicat drept sancțiuni decît cîteva interdicții de a publica și, spre finalul său sîngeros, o consemnare de cîteva luni la domiciliu. Și acestea ca măsuri administrative, fără a fi purtat prin tribunale. Nu spun că a fost bine, dar nu se compară cu coșmarul pe care îl trăiți Dumneavoastră. Recunosc că mi-a fost mereu teamă să nu mi se însceneze o cauză penală – se obișnuia așa ceva –, dar o clipă nu mi-a trecut prin minte că unui jurnalist și scriitor i se poate înscena participarea la o tentativă de lovitură de stat! Eu și colegii mei din PEN România cerem eliberarea imediată a Dumneavoastră și a celorlalți jurnaliști și scriitori turci arestați și condamnați pe nedrept, prin înscenări care nu omorează nici un fel de regim și deplîngem subordonarea politică a Justiției. Speranța mea este că ne vom puteam întîlni cît de repede, în România, în Turcia sau oriunde, pentru a bea o cafea turcească împreună. Vom găsi o limbă în care să vorbim. Deja mințile și inimile noastre vorbesc o limbă comună. Vă doresc multă sănătate, vă urez să vă păstrați speranța, O îmbrățișare fraternă. Liviu Antonesei

Centrul multicultural „Poarta Cetatii’ Braila devine Casa lui Mos Craciun pentru cativa copii braileni

*Primesc daruri, de la Consiliul Judetean Braila, asistati ai Directiei pentru Protectia Copilului * Initiativa apartine caricaturistului Costel Patrascan

Solidaritatea se invata, si-a repetat in gand Costel Patrascan, caricaturist brailean, inainte de a spune si altora ideea sa de a organiza un eveniment deosebit in preajma Craciunului: „Gandul de a realiza Casa lui Mos Craciun il am de mai mult timp… De fapt, cine nu isi doreste sa fie din cand in cand, Mos Craciun? Fiecare am putea fi cate un pic, unii direct, altii, indirect, fiecare sau impreuna. Haideti sa vedem cum lucreaza un Mos al comunitatii…
Am mers la domnul Iulian Chiriac – presedinte al Consiliului Judetean Braila, i-am povestit ce vreau sa fac, iar cladirea de pe strada Ana Aslan nr. 27-29 – numita Centrul multicultural Poarta Cetatii Braila, a devenit Casa Mosului! O mana de ajutor am primt si de la doamna Simona Cimpoae – director Directia Generala de Asistenta si Protectia Copilului Braila – care mi-a oferit o lista cu copiii carora viata le-a oferit mai putin…„. casa-lui-mos-craciun
La buna desfasurare a activitatii au invitati, in perioada 14 – 23 decembrie 2016, sa se alature si brailenii care au fost rugati sa doneze obiecte de imbracaminte, incaltaminte, rechizite si carti – toate noi, ca asa sunt mere darurile lui Mos Craciun!  Beneficiarii isi vor primi darurile vineri, 23 decembrie 2016, la ora 13.00 in casa numita acum a lui Mos Craciun (si desenul este tot al lui Patrascan).

Cred in puterea exemplului si voi fi printre primii care voi afisa (Event in reteaua Facebook la https://www.facebook.com/events/1804508136478700/) obiectul cumparat de mine si catre ce copil se indreapta acel lucru. Programul de primire a darurilor: inclusiv in data de 23 decembrie, intre orele 10.00 – 18.00, la Casa lui Mos Craciun va fi o persoana care va primi aceste daruri, vor fi trecute intr-un registru, iar dupa un timp va vom arata la ce copil au ajuns. Cred ca putem schimba multe lucruri daca reusim sa actionam SOLIDAR. Ce sa mai spun … Mos Craciun vine! Pentru unii dintre copii, pentru prima data! PS: In acest proiect se vor implica mai multi angajati ai DGASPC Braila. PS2: Aici nu este vorba de Patrascan, Chiriac, politica etc., aici este vorba doar despre Copii si Solidaritate„, mai spune Costel Patrascan.

PEN Club Romania: solidaritate cu poetul palestinian Ashraf Fayad, condamnat la moarte

*Eveniment cu peste 30 de poeţi, prozatori, eseişti, jurnalişti la Club A, in Bucuresti * Joi, 14 ianuarie 2016, de la ora 19.00

 

         afis solidaritate Poet palestinian     PEN România organizează joi, 14 ianuarie 2016, de la ora 19.00 la ora 19, la Club A din București (str.Blănari nr.14, Lipscani) o seară de solidaritate și literatură dedicată poetului palestinian Ashraf Fayad, condamnat la moarte pentru apostazie de către autoritățile din Arabia Saudită. Participa peste 30 de poeţi, prozatori, eseişti, jurnalişti din diverse generaţii şi de diverse orientări care îşi vor exprima liber punctul lor de vedere asupra acestei situații teribile, care pune în discuţie valorile de toleranță și libertate individuală specifice lumii europene. Moderator va fi poeta Magda Carneci. Organizator – Un Cristian (Cristian Cosma).

Participă Magda Carneci, Svatlana Carstean, Marius Chivu, Dan Mircea Cipariu,  Eugen Ciurtin, Andrei Cornea, Liliana Corobca, Simona Grazia Dima, Felix Nicolau, Caius Dobrescu, Sorin Gherguţ, Valentin Iacob, Medeea Iancu, Florin Iaru, Ioana Ieronim, Nora Iuga, Riri Sylvia Manor, Iulia Militaru, Carmen Silvia Musat, Andrei Oişteanu, Alexandra Pârvan, Cosmin Perţa, Simona Popescu, Ştefan Popescu, Andra Rotaru, Simona Sora, Ioan Stanomir, Cecilia Ştefănescu, Elena Ştefoi, Răzvan Ţupa, Un Cristian, Ioan Vieru, Miruna Troncota.

Acțiunea PEN România are loc concomitent cu sute de acţiuni similare din lumea întreagă, organizate de PEN-cluburi naţionale şi de zeci de asociaţii literare de pe diverse continente, sub coordonarea organizaţiei mondiale PEN International şi a Festivalului internațional de literatură de la Berlin.

Miting de solidarizare cu Andrei Pleșu

* Duminică, 16 martie 2014, intervalul 17.00 – 20.00 la Piața Universității, zona Statui (București)

Urmarea unui atac urît asupra intelectualului, scriitorului și omului de cultură Andrei Pleșu (foto) atac care a avut loc la un post tv – amănunte în textul pe care îl preiau mai jos din Revista 22, publicat în data de 13 martie a.c.), duminică – 16 martie 2014 – este organizat un marș de protest în București,  Piața Universității. Cei interesați sînt așteptați în intervalul 17.00 – 20.00 să se alăture protestatarilor pentru Bunul Simț, din respect pentru Andrei Pleșu și ce reprezintă domnia sa pentru cultura română și universală.  Andrei_Pleșu_(1)

Iată materialul din Revista 22 (la care subscriu, in totalitate!)

Apel la solidaritate cu Andrei Pleşu, împotriva linşajului mediatic produs de `Antena 3` 

               Subsemnaţii am luat cunoştinţă cu indignare şi revoltă de noua agresiune mediatică produsă impotriva unei importante personalităţi a vieţii noastre intelectuale. Cuvintele proferate timp de o ora pe un canal de televiziune la adresa unuia dintre cei mai respectaţi cărturari ai României, profesorul Andrei Pleşu, fondator si rector al unei instituţii admirate pe plan mondial, Colegiul „Noua Europa”, aparţin unei moşteniri toxice pe care am fi dorit-o definitiv încheiată, aceea a denigrărilor şi a delaţiunilor, a ameninţărilor şi a execuţiilor sumare.

Directorul postului TV “Antena 3”, Mihai Gâdea, l-a acuzat pe Andrei Pleşu, marti seara, 11 martie, la emisiunea „Sinteza Zilei”, ca ar fi fost o „sluga” a tuturor regimurilor de dupa 1989. Într-o avalanşă a calomniei şi a atacului la persoană, Mihai Gâdea şi Mugur Ciuvică au folosit un limbaj insultător, absolut inadmisibil, la adresa profesorului Andrei Pleşu.

Suntem pe deplin solidari cu dreptul domnului Andrei Pleşu, distins comentator al vietii noastre politice si culturale, de a se pronunţa cu opinii avizate despre idei şi persoane, inclusiv despre un fost sau actual preşedinte al Romaniei. Protestam categoric impotriva linşajului mediatic pus la cale, încă şi încă o data, de către postul de televiziune „Antena 3”. Cerem organismului abilitat, CNA, sa acţioneze conform legii împotriva acestor abominaţiuni.

Declarăm cu deplină responsabilitate: agresiunea mediatică fără precedent împotriva lui Andrei Pleşu comisă de Mihai Gâdea si invitaţii săi, constituie un atac imund la adresa adevăratelor valori ale culturii româneşti. Cei care semnăm acest apel ne considerăm noi înşine agresaţi.

12 martie 2014

  SEMNATARI:

1) Mihai Şora, filozof

2) Ion Caramitru, director, Teatrul Naţional Bucureşti

3) Mircea Cărtărescu, scriitor

4) Norman Manea, scriitor, New York

5) Vladimir Tismăneanu, profesor, University of Maryland

6) Andrei Oişteanu, cercetător, Institutul de Istorie a Religiilor

7) Gabriel Liiceanu, scriitor

8) Andrei Codrescu, profesor, Lousiana State University

9) Radu Filipescu, inginer, membru GDS

10) Horia-Roman Patapievici, scriitor şi eseist

11) Dennis Deletant, profesor, Georgetown University, Washington

12) Georges Banu, preşedinte de onoare al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru; profesor, Universitatea Sorbona, Paris.

13) Ion Vianu, scriitor

14) Monica Macovei, europarlamentar

15) Andrei Cornea, profesor, Universitatea Bucureşti

16) Mihai-Răzvan Ungureanu, profesor, Universitatea Bucureşti

17) Livius Ciocârlie, scriitor, profesor universitar

18) Vlad Alexandrescu, profesor, Universitatea din Bucuresti

19) Vitalie Ciobanu, președinte PEN Moldova, redactor-sef revista „Contrafort”, Chişinău

20) Radu Stern, istoric de artă, Lausanne

21) Armand Goşu, redactor-şef Revista “22”

22) Matei Cazacu, istoric, Paris

23) Aurelian Craiuţu, profesor, Indiana University, Bloomington

24) Andreea Pora, redactor-şef adjunct Revista “22”

25) Daniel Cristea-Enache, critic literar, conferențiar, Universitatea București.

26) Adriana Babeţi, scriitoare, profesoara, Universitatea de Vest, Timişoara

27) Cornel Ungureanu, profesor, Universitatea de Vest, Timişoara

28) Mircea Mihăieş, scriitor

29) Cristian Preda, europarlamentar; profesor, Universitatea Bucureşti

30) Magda Cârneci, profesoară, Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti; preşedintă PEN România

31) Sorin Vieru, profesor, Universitatea din Bucureşti

32) Dan Perjovschi, artist vizual

33) Rodica Culcer, publicist

34) Ioan Stanomir, profesor,  Universitatea din Bucuresti

35) Adrian Cioflâncă, istoric, membru în Colegiul CNSAS

36) Anca Oroveanu, profesoară, Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti

37) Raluca Alexandrescu, Facultatea de Ştiinţe Politice, Universitatea din Bucureşti

38) Rodica Palade, publicist

(…)

860) Dan Berindei, Istoric, Bucureşti, vice-preşedintele Academiei Romane

861) Ilinca Macarie, Arhitect Mamawhat, membru OAR Bucuresti

862) Angela Marinescu, scriitoare

863) Alexandru Matei, scriitor, publicist

864) Liviu Avram, redactor sef adjunct Adevarul

865) Carmen Francesca Banciu, scriitoare, Berlin

866) Radu Busneag, jurnalist

(lista are mult peste aceste 800 de semnături)

Organizaţiile Clubul von Humboldt Romania, Expert Forum, Freedom House Romania, Asociaţia Ziariştilor Independenţi din România şi

Grupul Pentru Dialog Social, Societatea Timisoara susţin acest apel.

 

Ziua Europeană a Solidarităţii la Fundatia „Pro Homini”, cu Scoala „Sadoveanu” Braila

 Cu ocazia Zilei Europene a Solidaritătii între generatii – ce se desfăsoară anual pe 29 aprilie – un grup de elevi de la  Scoala cu clasele I-VIII „Mihail Sadoveanu’” din municipiul Braila au mers la Fundatia „Pro Homini” pentru o activitate tematica. 

Insotiti de profesoarele Magda Ionescu si Florena Urse, elevii au luat parte la o actiune interactivă pe care a numit-o sugestiv, „A îmbătrâni înseamnă…”  si au avut partenere zece brailence beneficiare ale programelor de asistenta social-umanitara si de ingrijire de la Fundatia „Pro Homini’’ condusa de Lilliana Caruz in calitate de presedinte.

  „Obiectivul acestei întâlniri fiind promovarea îmbătrânirii active în comunitate prin intermediul dialogului, prin consolidarea cooperării si solidaritătii între generatii”, subliniaza initiatorii de la Scoala „Sadoveanu”. 

La reuniune au luat parte deopotriva Lilliana Caruz si colege din fundatie al caror CV de voluntar le recomanda ca modele pentru tanara generatie in activitatile de voluntariat si de acordarea a sprijinului civic acolo unde societatea se dovedeste, prin parghiile socio-adminstrative, neputincioasa.

 Lectia de umanitate si de caldura sufleteasca a fost deopotriva una de sensiblitate, emotia si bucuria insotind activitatile la care tinerii, adultii si batranii s-au simtit ca intr-o adevarata familie.

 

„Prin utilizarea de materiale auxiliare despre stilul de viată sănătos, despre primii pasi  de acordare a primului ajutor si printr-un  joc didactic, echipele formate din elevi si membre ale fundatiei am colaborat si am realizat postere plecând de la tema dată demonstrând originalitate, creativitate, dialog constructiv transmitând mesaje clare privind starea de bine pe care trebuie să o aibă toate persoanele de vârsta a III-a”, reafirma inititoarele. 

Mesajul profesoarelor care au initiat activitatea este unul concret, anume un semnal de alarma referitor la prevenirea starii de dependentă atunci cand semenii ajung la varsta batranetii si au nevoie de ajutor pentru a duce o viată cât mai sănătoasă si împlinită, pentru a juca în continuare un rol activ în societate.

Anul European al Îmbătrânirii Active şi al Solidarităţii între Generaţii – 2012

Reprezentanţa Comisiei Europene (CE) în România, organizeaza în parteneriat cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, in data de 2 martie 2012, conferinţa naţională de lansare a “Anului European al Îmbătrânirii Active şi al Solidarităţii între Generaţii – 2012”.

 „Anul European al Îmbătrânirii Active şi al Solidarităţii între Generaţii (pe scurt, AEIA) are ca scop sensibilizarea publicului în ceea ce priveşte contribuţia persoanelor în vârstă la dezvoltarea societăţii noastre. Iniţiativa caută să încurajeze factorii de decizie, la orice nivel, şi părţile implicate să se mobilizeze şi să ia măsuri pentru favorizarea îmbătrânirii active şi întărirea solidarităţii între generaţii„, subliniaza Roxana Morea – consilier presa la Reprezentanta CE in tara noastra.

La evenimentul programat la Hotelul Intercontinental din capitala sunt asteptati Claudia Boghicevici – ministru al Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Niculae Idu – şeful Reprezentanţei Comisiei Europene în România, Vladimir Simon – director pentru programe europene în cadrul Centrului de Cercetare şi Consultanţă în domeniul Culturii, ambasadorii AEIA, respectiv Iolanda Balaş şi Octavian Bjoza.

N. aut. Cu alte cuvinte, anul 2012 este un bun prilej pentru fiecare dntre noi de a arata ca ne pasa realmente de persoanele in varsta, de bunici si chiar de vecini. Putem face si fapte bune, nu e nevoie sa fie si recompensate… Sa stiti ca fapta buna face bine si celui care o duca la bun sfarsit, nu doar beneficiarului. Pe incercate/ verificate! Apoi comentam subiectul! 

 

Să-i ajutăm pe sinistraţi! Să fim solidari cu cei în suferinţă!

         Primăria municipiului Brăila organizează o campanie de strânge bunuri spre a veni în sprijinul sinistraţilor afectaţi de inundaţiile din întreaga ţară. În acest sens, au fost amenajate puncte de colectare la fostul sediu al Direcţiei Serviciilor Publice, în strada Pensionatului nr. 2 şi la depozitul SC CET SA din strada Piaţa Uzinei nr. 1.

         „Articolele electrocasnice trebuie să fie în stare de funcţiune, alimente neperisabile în termen de valabilitate, îmbrăcăminte nedeteriorată şi igienizată (haine, pături, lenjerie de pat), mai puţin încălţăminte. De asemenea, bunurile donate vor fi recepţionate numai în situaţia în care vor fi împachetate pe categorii de produse, în saci de plastic sau de polietilenă şi în cutii de carton, toate sigilate. Cetăţenii brăileni mai trebuie să ştie că bunurile care nu vor respecta aceste condiţii vor fi returnate către donator”, se arată în comunicatul Primăriei.

       Cei interesaţi mai trebuie să ştie că în str. Pensionatului nr. 2 se colectează articole îmbrăcăminte şi menaj (de preferat foarte puţin uzate sau noi), iar la Depozitul din Piata Uzinei nr. 1 se colectează produse alimentare – ambalate, neperisabile (ulei, zahăr, mălai, făină, orez, paste făinoase, conserve, lapte praf), materiale de constructii (ciment, var, adezivi, caramida, BCA – paletate), electrocasnice şi mobilier (de preferat foarte puţin uzate sau noi).

         Donaţiile privind materialele de constructii se ridică direct de la adresa  indicată de donator. Pentru relaţii suplimentare apelaţi la telefon 0239/ 694 947.