Femei şi bărbaţi în UE, un portret al familiilor şi al singurătăţii deopotrivă

*Mai ales femeile de 65 ani şi peste această vârstă au fost în 2016 în situaţia de a trăi singure; statistica amului trecut relevă că în UE familiile nu au depăşit 50 la sută din populaţie 

Ştiam şi noi că trăiesc mai multe femei decât bărbaţi, cifre confirmate statistic, pe glob şi se confirmă acelaşi lucru pentru Uniunea Europeană. Această informaţie şi nu doar ea se află în Publicaţia digitală „The life of women and men in Europe — A statistical portrait — 2017 edition” („Viaţa femeilor şi bărbaţilor în Europa – un portrat statistic – 2017) disponibilă online la http://www.insse.ro/cms/Women_and_man/index.html editată la nivelul Comisiei Europene de Eurostat şi prezentată recent pe pagina web http://ec.europa.eu/   . Cu cifre, date şi statistici (din informaţii 2016), avem o situaţie a ţărilor membre UE care ne permite să dezvoltăm mai multe teorii, una dintre ele fiind aceea că singurătatea rămâne o caracteristică generală aşa cum şi unitatea în diversitate la nivel cultural este o realitate în UE.

Astfel, citând din publicaţia Eurostat descoperim că „urmare a unei speranţe de viaţă mai ridicate, există mai multe femei decât bărbaţi în UE, raportul fiind de 105 femei la 100 de bărbaţi (cu 5 % mai multe) în 2016; existau mai multe femei decât bărbaţi în aproape toate statele membre, cele mai mari diferenţe fiind înregistrate în Letonia (cu 18 % mai multe), Lituania (cu 17 % mai multe) şi Estonia (cu 13 % mai multe), în timp ce în Luxemburg, Malta şi Suedia numărul bărbaţilor era uşor superior numărului femeilor. În rândul persoanelor în vârstă de 65 ani şi peste, existau cu 33 % mai multe femei.„. Deci, trăiesc mai multe femei aşa că ar fi cazul ca şi în viaţa politico-socială să fie propuse şi lăsate mai multe feminine să ajungă în poziţii cheie. Nu doar din acest motiv, ci şi pentru că se cunosc caracteristicile comportamentale feminine care devin un atu pentru cineva în funcţie de conducere: femeile sunt mai atente la detalii, au spirit gospodăresc (ex. sunt atente la aspecte legate de curăţenie, frumos), ţin cu orice preţ ca micuţii să aibă parte de o bună educaţie şi astfel dau mai mare importanţă domeniului educativ, au mai mult tact şi ascultă toate părţile implicate într-un conflict cu mai multă acribie etc.  

         O situaţie inversă în statistica 2016 este la tineri; „la persoanele tinere în vârstă de până la 18 ani, este valabil raportul invers, existând cu 5 % mai mulţi tineri decât tinere de această vârstă”.  Cu alte cuvinte, băieţii sunt majoritari şi, poate, ar trebui să fim mai atenţi cu ei, să-i ajutăm să devină adulţi cu inteligenţă activă şi viaţă socială normală, să le oferim o educaţie serioasă care să nu-i conducă la derapaje ideologice cum din păcate se observă în ultima vreme – tendinţa partidelor extremiste de a câştiga teren,

          Nu doar pentru că sunt mai multe femei decât bărbaţi, statistica subliniază că de şapte ori mai multe femei decât bărbaţi trăiesc singure cu copiii. Este o dramă ca un copil să crească fără unul dintre părinţi, de cele mai multe ori ea îşi pune amprenta asupra psihicului şi vieţii viitorului adult. „Analizând cum trăiesc femeile şi bărbaţii – în cuplu, singuri, cu sau fără copii – se pot observa destul de multe diferenţe. În UE în 2016, 7,7 % dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 şi 49 de ani trăiau singure cu copiii, în comparaţie cu 1,1 % dintre bărbaţii de aceeaşi vârstă. În cazul persoanelor singure fără copii din această grupă de vârstă, procentul era de 9,5 % pentru femei şi 16,1 % pentru bărbaţi„, spune publicaţia. Ceea ce se traduce prin îndemnul către factorii de decizie să ia măsuri care să compenseze cumva aceste situaţii deloc fericite. Guvernele pot lua decizia de a oferi plăţi compensatorii, şcolile să ofere burse ori alte beneficii – excursii etc., organizaţiile neguvernamentale se pot implica şi ele. La fel, ar putea fi incluse în grupuri defavorizate care să fie beneficiare în diverse proiecte cu fonduri europene.

           Şi în cazul persoanelor singure în vârstă de 65 ani şi peste sunt diferenţe între reprezentanţii sexelor: procentul femeilor vârstnice care trăiau singure (40,1 %) era de două ori mai mare decât procentul bărbaţilor (19,7 %). Şi aici, se impun măsuri politice, socio-culturale care să vină în sprijinul acestor persoane care se lovesc de o uriaşă tristeţe cauzată de viaţa trăită în singurătate. Indiferent cât de apreciată, cunoscută şi sănătoasă ar fi o peorsoană, când ajunge la vârsta pensiei şi e singură, are de suferit. Evident că societatea care a beneficiat deja de tot ce a putut oferi persoana în cauză, se cuvine să-i ofere ceva în schimb. La fel, guvernele, societatea civilă şi ONG-urile trebuie să intervină.

            În cazul altor grupe, chiar dacă există diferenţe mai mici, merită să privim cazul persoanelor tinere cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani, unde 8,2 % dintre femei şi 7,8 % dintre bărbaţi trăiau singuri în 2016. Iar viaţa în cuplu este şi ea una care poate suscita o serie de comentarii, în sensul că nu sunt procente care să depăşească 50 la sută nici aici (altfel spus, familiştii nu sunt o majoritate!): „44,9 % dintre femeile în vârstă de 15 ani sau peste şi 48,2 % dintre bărbaţii de aceeaşi vârstă din UE trăiau în cuplu„. Nu ştiu dacă singurătatea poate fi o caracteristică, nu e indicat să fie, dar cifrele vorbesc de la sine. Suntem o familie de europeni care nu ne simţim prea apropiaţi la nivel social, poate nici cultural, fapt care produce dezechilibre şi acestea conduc la sensibilităţi şi traume interioare. Poate de aceea ne comportăm adesea bizar şi neechilibrat (zic unii cercetători), posibil de aceea visăm la lucruri pe care fizic nu le putem realiza în această viaţă şi poate de aceea, uneori, alegem la vot politicieni care nu ne ajută (notă. Aici mă refer, din nefericire, la cei români) şi nu ne oferă soluţii viabile la problemele de zi cu zi. Dar poate că pe viitor se vor dezvolta mai rapid politici coerente cu datele statistice la care oricum lucresază şi echipe din această zonă.