Se caută brăileni pentru show-ul tv „Românii au talent”

*The Music Pub şi PRO TV organizează selecţie de talente în 22 iunie 2017, de la ora 19.30 la terasa The Music Pub, lângă patinoar
           Organizatorii show-ului de divertisment , „Românii au talent” – pe care îl apreciază ca fiind cel mai urmărit din istoria televiziunii din România, pregătesc sezonul opt: Un sezon special, în care cu toții vom sărbători 100 de ani de la Marea Unire”. Cu această ocazie, ne dorim să descoperim talentul autentic românesc de pretutindeni și să-l sărbătorim așa cum se cuvine. Ne dorim ca sezonul al 8-lea să fie cel puţin la fel de impresionant ca cele de până acum. De aceea, căutăm să cunoaştem cât mai mulţi oameni deosebiţi şi talentaţi pe care sî îi ajutăm să fie văzuţi şi apreciaţi„.
            Brăilenii care doresc să facă parte din spectacolul televizat sunt aşteptaţi în 22 iunie 2017, de la ora 19.30 la terasa The Music Pub, lângă patinoar. Cei care vor canta sau dansa sunt rugaţi să vină cu un stick USB/CD cu negativul melodiei. Rezervari la 0746479279, telefon PRO TV – Talent Coordinator – 0743890823. Preselecţiile în Bucureşti vor avea loc în 7 şi 8 octombrie 2017.
Anunțuri

Ştefan Bălan de la Şcoala „Alecsandri” şi lumea lui fanfastică

*Tanărul are desene in expozitie la Biblioteca Judeteană „Panait Istrati’ Brăila, la sectia Imprumut pentru copii. Ludoteca

 

O lume fantastica 9 expo       Săptămâna aceasta, Secţia de împrumut pentru copii. Ludoteca a Bibliotecii Judeţene „Panait Istrati” Brăila găzduieşte o expoziţie aparte. Intitulată „ O lume fantastică”, cuprinde desene ale lui Ştefan Bălan (foto stanga sus, impreună cu profesoara; foto dreapta impreuna cu o colega), elev clasa a IV-a B la Şcoala Gimnazială „Vasile Alecsandri”, profesor coordonator Iustina Gavrilă. O lume fantastica 3 expo

Creativitatea lui Ştefan este debordantă. El imaginează eroi fabuloşi, cu puteri deosebite, fiecare cu povestea lui. Lumea fantastică a lui Ştefan însumează deja peste 400 de personaje. Ştefan şi lumea lui fantastică…

O lume fantastica 7 expo      „O lume în care orice este posibil! … o lume în care eroii sunt „puternici, rezistenţi şi foarte deştepţi” (asemenea creatorului lor, de ce nu?) … o lume în care Monstrul Îngheţatei aruncă cu îngheţate colorate şi aromate către noi toţi … o lume în care Albina de Aur ne atinge cu veninul ei şi ne determină să facem ce vrea ea…adică… multă treabă! … o lume în care Coarnele cu Ochi văd în viitor şi se pregătesc, <gătesc planuri pentru a nu lăsa lucrurile rele să se întâmple>… o lume în care <puterea eroilor e … Puterea!> Bravo, Ştefan!„, traduce pentru noi coordonatorul care se minuneaza de expresivitatea elevului si ii ureaza, ca si noi, de altfel: „Să fii puternic şi puterea ta să fie … Puterea!

Brailenii sunt invitati la preselectia pentru „Romanii au talent’

*Pe 22 iunie 2016, la o intalnire cu echipa emisiunii de la PRO TV *La Casa memoriala „Goanga’, in intervalul 11.00 – 13.00

Brailenii care canta, danseaza ori au alt fel de talent care merita admirat, aplaudat sunt invitati la o preselectie in vederea participarii la emisiunea „Romanii au talent’ de la PRO TV.

Echipa emisiunii se va afla in data de 22 iunie 2016 la Casa memoriala „Petre Stefanescu-Goanga’, sediul Casei municipale de Cultura a municipiului (Piata Poligon) in intervalul 11.00 – 13.00.

romanii au talent - la braila, afis

Expoziție în scop caritabil, la sediul IPJ Brăila

* A expus Rodica Neofit – artist plastic și terapeut, director al Asociației Art-Terapie.CES.AU Brăila * Au cumpărat, dovedind omenie si spirit civic, doamnele și domnii angajați ai Inspectoratului de Poliție, începînd cu șefii

100_9830        Rodica Neofit s-a gîndit că momentul  începutului de primăvară este favorabil dezvoltării unui proiect caritabil, în sprijinul copiilor pe care îi ajută prin Asociația Art-Terapie.CES.AU Brăila unde funcționează Centrul de zi ”Floricica” (datorită legislației, terapeutul este nevoit să acorde sprijin contra cost copiilor cu probleme de sănătate mentală și comportamentală) –  unde este și director, nu doar terapeut. Este nevoie de bani pentru achizionarea multor jocuri și materiale auxiliare, așa că celălalt talent al său – cel artistic – a fost pus în aplicare simplu: a lucrat obiecte (felicitări, mărțișoare, broșe, inele cu piele, vaze si boluri frumos pictate, aranjamente pentru lumînări parfumate) care pot fi minunate cadouri de 1 martie și, de ce nu, de 8 martie care se apropie.

Și astfel, zilele trecute a trimis un mail la Inspectoratul de Poliție al Județului (IPJ) Brăila, fără să cunoască pe cineva anume acolo, doar gandindu-se că, poate, cei de acolo – știut fiind că au mai făcut gesturi caritabile – ar fi dispuși să ajute. Inspectorul Jenel Șogor – purtător de cuvînt – a răspuns prompt, pozitiv. Iar subcomisarul Constanța Cristea s-a ocupat de organizarea unei expoziții în sediul IPJ, vineri – 28 februarie 2014.  100_9837

100_9838          Am (n.aut. Armanda Filipine – revista de cultură și informație ”Brăila Chirei”) fost acolo cu Rodica Neofit și pot să depun mărturie că nu le-a trebuit mult angajaților (care nu se aflau cu alte treburi, profesionale, în alte locuri) să vină să admire obiectele și să cumpere. Fiind foarte frumoase, unicate și realizate cu har și pasiune, a fost cu atît mai simplu ca ei să fie și darnici. Banii vor fi utilizați – cum spuneam – în scop nobil. Mai multe imagini am postat la https://www.facebook.com/media/set/?set=a.610345439058049.1073741931.196618800430717&type=3  pe pagina facebook a revistei Brăila Chirei. Pentru detalii despre asociație intrați la https://www.facebook.com/pages/Asociatia-ART-TERAPIECESAU/191260244346627 pe pagina facebook

Minunat s-au comportat, și merită felicitați, comisarul șef Fănel Balaban – șef Serviciu Cabinet, comisar șef Valentin Dorin Condrut, comisarul șef Mircea Relu Vizitiu – inspectorul șef al IPJ – și colegii. Gestul lor frumos merită toate laudele și mulțumirile!

La Galati, inscrieri la „Romanii au talent”

* Locul – Casa de Cultura a Sindicatelor * Data – 10 septembrie 2013 * Ora – 10.00

La Casa de Cultura a Sindicatelor Galati are loc pe 10 septembrie 2013, de la ora 10.00 preselectie pentru concursul „Romanii au talent” – al patrulea sezon, 2013. Dupa cum ne anunta Angela Baciu – scriitor, jurnalist, manager/promotor cultural CCSG – cei ce doresc sa se inscrie in concurs trebuie sa completeze formularul de mai jos. thumb1_22_hr_romaniagt2

FISA DE INSCRIERE

 

NUME DE SCENA (daca exista):

NUME:

PRENUME:

Varsta: 

Oras:

Ocupatie:

Talent:

Mail:

Tel:

Telefoane FAMILIE:

 DATE DESPRE FIECARE MEMBRU AL FAMILIEI (nume, prenume, varsta, ocupatie, localitate.)

SA POVESTESTI DESPRE TALENTUL TAU (sa povestesti de la ce varsta ai inceput sa faci ceea ce faci pentru prima oara si in ce imprejurari? Cine te-a descoperit? De la cine mostenesti talentul sau cine ti-a insuflat dragostea pentru ceea ce faci? Ai facut cursuri sau ai invatat autodidact? Care au fost cele mai importante momente din viata ta pe plan profesional si personal? Cum le-ai depasit? Sa precizezi daca familia te-a sprijinit pentru a continua cu talentul tau si daca da – in ce fel? Sau din contra, daca s-a impotrivit sau nu cineva din familie ca tu sa continui cu ceea ce faci… Ce reprezinta pentru tine participarea la “Romanii au talent” si ce te-a motivat sa vii? Unde te vezi peste 5 ani? Ce ai face cu banii daca ai castiga… )

EXPERIENTA TA IN CEEA CE FACI (din punct de vedere al talentului – sa precizezi daca ai participat la concursuri si ce premii ai obtinut):

Te rog sa imi formulezi raspunsurile sub forma de poveste.

Daca te-ai inscris in concurs cu o trupa, am rugamintea ca raspunsurile sa se refere la povestea voastra ca trupa.

In plus, trimite link-uri sau o scurta inregistrare cu talentul tau si o poza in care sa te vezi bine (cu trupa – daca este cazul).

Momentul pe care il pregatesti pentru preselectie nu trebuie sa depaseasca 2 minute. Daca numarul tau necesita fond muzical, pune negativul sau pozitivul pe un stick sau pe un CD.

Detalii de contact: Monica Balan, Mediavision – pro tv, 0763612545 si 0733640969, monica.balan@mediavision.ro si Mihaela Stan, Mediavision – pro tv, 0743079 834, mihaela.stan@mediavision.ro

Pentru public contacti Catalin Chicinas la 0749.276.531.

 

Prea frumos…. O fata, un curcubeu, Tania Popa

* Spectacolul „Fata din curcubeu” de Lia Bugnar, cu Tania Popa, s-a jucat in 2013, la Teatrul “Maria Filotti” Braila, cu ocazia Zilei Mondiale a Teatrului – 27 martie * O cronica cu… gust amar, pentru ca putine spectacole sunt atat de reusite

Fata din curcubeu” este un text scris de Lia Bugnar (la randul ei, actrita la origini) anume pentru a profita de capacitatile multiple si valentele actoricesti ale unei actrite de exceptie cum este Tania Popa. Aceste cuvinte au fost deja scrise, dar ele merita reiterate deoarece la fiecare noua reprezentatie se simte nevoia de aplauze cu asupra de masura, atat pentru minunata actrita care se afla sub lumina cruda a reflectoarelor cat si pentru actrita-scenarist-regizor care simte forta textul cu fiecare “centimetru” de fibra launtrica. Foto 1: Tania Popa, intai apare… si tasneste in public! 101_1502

Tocmai pentru ca este un dar facut Actorului, piesa nu necesita multa recuzita. Este ca la examenul de actorie: te descurci cu ce ai la indemana dar transmiti celor din fata ta sentimente, stari, durere, teama,idea de moarte, apoi mai si canti – si Tania Popa canta superb.

Initial spectacolul  Teatrului National „Ion Luca Caragiale’ din Bucuresti a fost invitat in Festivalul “Zile si nopti de teatru European la Braila” si s-a jucat la sala studio. Acum, a fost invitat sa marcheze in orasul natal al Mariei Filotti si al lui Mihail Sebastian exact Ziua Mondiala a Teatrului – 27 martie 2013 – si s-a jucat pe scena din sala mare. Nu ca ar fi contat; o actrita ca Tania Popa – care a fost deopotriva apreciata in film (ultimul a fost premiat la Cannes, asa ca… ce mai orbim aici!) – umple spatiul ca un gaz, fara fisuri… Nici nu stii cand ai vazut-o printre randuri, la inceputul spectacolului, cerandu-ti fara remuscari o moneda, si parca a trecut doar clipa unei o batai din aripi a unui fluture si aplauzi de te dor palmele la final.

101_1510  Si pana la urma, ce ti-a spus fata asta din… curcubeu – e un frumos si dureros joc de cuvnte, nefiind altceva decat numele unui… cinematograf parasit unde amarata de femeie care face trotuarul isi face veacul pana este ucisa (ca sa rezum la maximum subiectul pentru cei care nu au cum sa vada spectacolul)? Ca a iubit, ca a fost si ea copil ca toti altii de pe pamant cu o familie nici mai buna si nici mai rea, ca sufera cumplit si asteapta o minune care nu mai vine…  ca noi, toti, de altfel… Cu deosebirea ca noi, astia simpli, nu stim cum sa mancam si sa ii facem pe altii sa se uite la noi ca un… spectacol, nu dormim in lumina reflectoarelor ca mai apoi sa ne schimbam o haina si sa devenim… altcineva, nu stim sa ne purtam trentele cu demnitate de principe si, in genere, nu avem cum sa colicitam aplauze si urale pentru ca prestatia noastra este de alt calibru, mult mai mic, prea mic pentru comparatie.

Uneori, cand o urmaresti pe Tania Popa si cantand splendid ruseste – are avantajul ca e nascuta dincolo de Prut, in Moldova acum autonoma, nu mai stii ce sa crezi. Dar cei care au cunoscut actori si cantareti rusi, ori din Republica Moldova, recunosc unicitatea: este un amestec fermecator der culturi si de traditii care, suprapus peste un talent autentic nativ, da nastere la specimene rarisme, care iti taie respiratia cand dunt pe scena, care spun banalitati si tu ramai cu gura cascata… neputand sa le mai uiti.

101_1530 Au fost aproape doua ore de spectacol urmarit fara respiratie, cum se spune, cand nu se radea in sala era o liniste de mormant – cum se spune in atari imprejurari. Cred ca au fost incantati si actorii braileni are au venit sa o urmareasca inca o data pe Tania Popa – comparatiile sunt intotdeauna benefice in profesie, si ajuta sa cresti (n.aut. Armenda Filipine. Parearea mea! Atunci cand vrei sa cresti!)

Nota: toate imaginile sunt de la spectacol – reprezentatia braileana din 27 martie 2013, arhiva „Braila Chirei”

Multumim, Tania! Multumim, Lia Bugnar! A fost un regal – autentic – pentru Ziua Mondiala a Teatrului si chiar am uitat ca nu a spus nimeni, atunci – in sala, un memento pentru public – nici un cuvant despre aceasta sarbatoare…  Frumos a fost ca pe scena a fost si o pianista, care a performat coloana sonora lIVE, asa cum Marian Hancu face in capitala. 101_1531

Si am scris aceasta cronica… gust amar, pentru ca putine spectacole sunt atat de reusite…

 

 

Comedia „Mă mut la mama” sau Lecţia de actorie!

* Adriana Trandafir, dar şi mai tinerii Andreas Petrescu şi Gabriel Făt au oferit miercuri seara, pe scena dramaticului brăilean, un regal actoricesc

Văzusem afişul cu „Mă mut la mama” pe panoul din faţa Agenţiei teatrale brăilene, dar era cât pe ce să uit că miercuri – 27 aprilie 2011 – seara, la Teatrul „Maria Filotti” este programat spectacolul în care joacă actriţa Adriana Trandafir, cea care ne-a regalat (este adevărat că mă refer aici la o prestaţie în afara celei scenice din programul festivalier) în ediţia din 2010 a „Zile şi nopţi de teatru” cu o interpretare deosebită a unei poezii memorabile. Atunci, la fel ca şi în spectacolul închinat Mariei Tănase din altă stagiune – şi unde Adriana Trandafir se transpune magistral, interpretând, cântând, suferind – am plâns de emoţie şi bucurie că trăiesc aşa o dăruire în minunea de lume a Thaliei… semn că Omul şi Actorul din Adriana Trandafir se contopesc într-un firesc exemplar pe scenă dând naştere acelui mix interior-exterior de care are nevoie Thalia pentru a da ceea ce aşteptăm cu toţii, în fond: strălucire, farmecul efemerului ce poate străbate timpul şi acele săgeţi artistice, singurele, ce pot să spargă platoşa de banal şi rutină care ne acoperă cel mai adesea ochii, mintea, sufletul.

Şi nu m-am înşelat. Timp de peste două ceasuri, ba chiar mai mult dacă mă gândesc mai bine, am râs cu poftă, am plâns – şi pe furiş am încercat să şterg lacrimile (dar am aflat mai apoi că şi alţi spectatori au avut exact aceleaşi stări!) şi m-am minunat cât de bine pot să sune nişte replici banale, pe o scenă cu un decor aproape derizoriu – o cameră în plin proces de zugrăvire, cu mobilier acoperit de cârpe albe – şi cu unele accente muzicale din aria componistică a muzicii pop, fragmentele culese din repertoriul Abba făcând, de asemenea, deliciul publicului (din nefericire nu în număr foarte mare, se pare şi din motive de insuficientă şi din vreme promovare…), public de toate vârstele.

Până la urmă, totul este o secvenţă din viaţa familiei monoparentale alcătuită din Adriana – mamă, 57 ani – şi cei doi fii: Andrei – 35 ani, şomer, necăsătorit dar cu o iubită care îl înşeală (crede el) cu… o tipă, şi Gabriel – 33 ani, căsătorit, doi copii, angajat. Că ambii băieţi – care au şi destule de împărţit… ca fraţii! – decid la un moment dat să vină la mama, din motive lesne de înţeles – deh, neînţelegeri în cuplu, că pe ambele iubite ale tinerilor fii le cheamă la fel, Cristina, că mama are un iubit şi un telefon mobil care sună insistent şi destramă aşa-zisa armonie pe care o caută toţi trei, oricare din scene poate fi selectată ca exemplară pentru economia acestei piese deosebit de fluide din punct de vedere structural, ce conferă actorilor o plajă nebănuit de largă în ceea ce priveşte interpretarea.

Şi Adrian Trandafir, fie că râde, se demachiază ori plânge, fie că încearcă să restabilească ordinea în familia cu umbra tatălui (decedat) mereu prezentă – pentru ea tiranul, beţiv, bătăuş, pentru copiii tatăl iubit – este atât de prinsă de rol încât acesta îi reuşeşte mănuşă. Ştiam că aşa va fi, de aceea am ales să petrec seara la teatru.

Dar trebuie să recunosc că nu m-am aşteptat ca şi mai tineri colegi de platou – unul dintre ei, Andreas, fiind şi autorul textului! – să ofere acelaşi aspect de perfecţiune actoricească. Nu glumesc. Poate că şi textul, creionat după chipul şi propriile lor doleanţe, i-a ajutat să fie atât de veridici, de autentici, dar cu siguranţă talentul şi munca îşi spun aici cuvântul iar „rolul” lui Gelu Colgeac – regizorul, după cum ne confirmă afişul – este tocmai acela de a-i aşeza pe fiecare în starea firească de normalitate a Thaliei, anume aceea de graţie divină ce transpune aşa-zisa normalitate şi o ridică la rang de Artă. Şi să nu uit: vocea din off a (la fel de) minunatului Florin Piersic, în rolul iubitului mamei, aduce acel plus de farmec ce face ca parfumul Thaliei să fie greu de transpus (numai) în cuvinte – şi de aici dificultatea, complexitatea meseriei de critic.

Mi-ar fi plăcut să-i văd în Sala Mare şi pe actorii brăileni, poate au fost dar eu nu i-am întâlnit. Ar fi fost o lecţie de actorie, oferită cu mărinimie şi generozitate de colegii din capitală, pe care o întâlneşti destul de rar, uneori în festivaluri unde apropierea de foarte mulţi colegi de gen, majoritatea celebri, şi de mulţi critici de profil oferă această unică şansă, de a fi în proximitatea sclipirilor de geniu. Şi chiar nu trebuie să ne ferim de cuvinte mari atunci când talentul şi munca depusă le cer, cu atât mai mult cu cât o piesă de talia celei amintite nu este chiar o capodoperă. Este în schimb locul ideal pentru satisfacţii multiple, iar ele au venit – cum vă spuneam – simplu, descătuşând energii nebănuite şi oferind bucurie deopotrivă publicului şi celor implicaţi direct în spectacol.

Să mai spun că la reuşită au contribuit şi Iuliana Gherghescu – scenografie, Vali Niţulescu – lumini, Tavi Ştefan – sunet, toate sub „umbrela” colaborării dintre Compania de teatru D*Aya şi Centrul Cultural pentru UNESCO „Nicolae Bălcescu”.

Şi surprizele serii nu s-au încheiat aici: la aplauze, Adrian Trandafir a ţinut să ne mulţumească pentru că am ales să fim în aceste prime zile post pascale în sala de teatru, mulţumiri asezonate cu lacrimile sale de bucurie – cum stă bine unui actor care nu joacă… teatru cu propriul suflet, a mai ţinut să mulţumească şi colegilor de platou care i-au oferit „nebunia” de text – lui Andreas pentru cele mai multe replici, dar şi lui Gabriel care a avut şi el contribuţii la scenariu, după era înscris şi pe afiş – dar şi directorului Mircea Bodolan (fost coleg de facultate de actorie) prezent în loja oficială de unde o apauda cu multă căldură, fostului director Veronica Dobrin – prezentă, de asemenea, la eveniment.

Mulţumim şi noi pentru aşa un spectacol de zile mari! (hm! dacă mi-ar fi spus cineva că mă pot entuziasma la o comedie cu text uneori de mahala, că aplaudau unii doar la replici… deh, cei care nu prea vin pe la teatru… aş fi zis că nu e… normal sau că eu nu pot fi aât de… îngăduitoare…) şi chiar dacă nu promitem, nu vom uita aşa uşor întâlnirea cu Thalia, comedia autentică – din care nu lipsesc, cum aţi văzut, lacrimile – şi miununaţii actori. Fie ca gongul să sune mereu la fel de bine!