Spectacol de teatru la Bella Italia: ”Eu rămân”, cu Blanca Doba

*Un one-woman-show de excepție, cu o tânără actriță foarte talentată * În 27 august 2020 de la ora 20.30 – cu rezervare; se vine de la 19.30

     Bella Italia România – sediul din Brăila (str. General Eremia Grigorescu nr. 24) invită joi, 27 august 2020, iubitorii de teatru la al treilea spectacol al lunii august, în Grădinile Bella Italia, unde va evolua tânăra actriță Blanca Doba în spectacolul ”Eu rămân”, regie și text Blanca Doba și Luana Hagiu. Și îi mulțumim managerului antreprenor Iulian Zamfir, cel care deține franciza Bella Italia România, că s-a gândit la acest gen de program în pandemie.

O tînăra actriță cu un spectacol de reală forță artistică și foarte multă expresivitate scenică. Tinerii pot multe în artă… Dar Blanca Doba e mai mult decât atât; ea are talentul care pune în mișcare toate „rotițele” artei Thaliei. Și o face foarte bine!” – revista Braila Chirei

Vine un moment când simți că trebuie să vorbești despre tot. ‘EU RĂMÂN’ nu vorbește chiar despre tot-tot, dar vorbește despre un tot important – un tot al meseriei și al frământărilor. Sunt gânduri, sunt momente și schițe, crochiuri din spatele cortinei pe care, împreună cu Luana Hagiu, le-am ales, aranjat, pus în vorbe și mișcări într-o formă comică, ușor de înțeles și urmărit, însă nici pe departe superficială, ci dimpotrivă, plină de suflet” – Blanca Doba.

Blanca Doba, acum angajata Teatrului ”Maria Filotti”, e cunoscută deja în România, datorită premiilor importante obținute în ultimii ani – Premiul pentru cea mai bună interpretare la Gala HOP 2017, Premiul „1/10 pentru FILM la TIFF”.

         Prețul unui bilet cu loc rezervat la masă (cu începere de la ora 19.30) este 20 lei de persoană. Publicul este invitat să vă rezerve locurile la telefoanele 0239 610 559 sau 0745 610 559.

FITS 2020, primul mare festival din Europa Centrală și de Est organizat online

*În perioada 12 – 21 iunie 2020 * 138 evenimente din 30 țari de pe cinci continente * Pa pagina web, pe facebook și canalul You Tube al FITS peste 14400 minute de taetru, dans, muzică, spectacole lectură, circ contemporan, spectacole pentru copii 

   Festivalul Internațional de Teatru Sibiu (FITS https://www.sibfest.ro) 2020 rămâne în atenția iubitorilor artei Thaliei, dar în variantă online, devinind primul mare festival de artele spectacolului din Europa Centrală și de Est care va avea loc, în acest an, exclusiv în variantă virtuală. Timp de 10 zile, FITS aduce 138 evenimente din 30 de țări de pe cinci continente. Peste 14.400 de minute de teatru, dans, muzică, circ contemporan, conferințe, dezbateri, spectacole lectură și spectacole pentru copii vor fi difuzate gratuit, din 12 și până 21 iunie 2020 pe site-ul oficial FITS, dar și pe pagina oficială de Facebook la https://www.facebook.com/FITSibiu/ și canalul oficial FITS pe YouTube. Dacă timp de 27 de ani, Sibiul era centrul atenției la FITS, acum Sibiul teatral este virtual, dar la fel de iubit. Iar tema – ”Puterea de a crede”, aleasă anul trecut (când nimeni nu bănuia ce va veni… această spaimă mondială dată de noul coronavirus) – se potrivește mănușă.

Organizată sub Înaltul Patronaj al Președinției României, ediția specială FITS din acest an va aduce pe „scena online” a festivalului unele dintre cele mai mari spectacole ale lumii, premiate internațional. Gândit pe o structură similară celei deja consacrate în ultimii 27 de ani, festivalul din acest an va avea nu mai puțin de 13 secțiuni distincte: teatru, dans, outdoor, circ contemporan, muzică, operă, film, conferințe speciale, Therme Forum, Bursa de Spectacole, Platforma doctorală, dar și o nouă secțiune, „FITS for KIDS”, dedicată celor mici. Programul fiecărei zile de festival va începe la ora 9:30 dimineața și se va închiea la ora 24:00, toate evenimentele fiind redifuzate pe timpul nopții pentru spectatorii de pe alte fusuri orare, de pe cele cinci continente de unde FITS a selectat spectacole: Asia, America de Nord, America de Sud, Australia și Europa. FITS e organizat de Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu. Primăria municipiului Sibiu este principalul finanțator al festivalului.

        Constantin Chiriac – președintele FITS, directorul Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu: „Ceea ce la început părea de neimaginat, devine realitate. Am reușit împreună cu întreaga echipă pe care o am alături să dăm sens unei idei care părea de neconceput acum două luni. O ediție a festivalului care să ne readucă împreună, pe toți cei cărora ne e dor de frumos, în poate cea mai mare sală de spectacole în care ne-am întâlnit până acum: online-ul. Îi vom avea alături pe unii dintre cei mai mari artiști ai lumii din toate timpurile, cu spectacole pe care nu am fi putut poate niciodată să le aducem în festival, pentru că nu avem încă nici scenele nici resursele materiale necesare. Dar iată, online, îi putem avea alături, pe unii dintre marii creatori ai lumii cu spectacole absolut năucitoare, dintre care amintesc o foarte mică parte aici: Bob Wilson, Peter Sellars, Thomas Ostermeier, Akram Khan, Sasha Walz, Hideki Noda. Nu vor lipsi din programul ediției nici creațiile lui Silviu Purcărete, Sidi Larbi Cherkaoui, Pippo Delbono, Lev Dodin, pentru ca cele zece zile petrecute alături de noi, online, să vă aducă toată bucuria de care aveți nevoie. Universități de prestigiu se vor întâlni și în acest an în cadrul Platformei doctorale,Therme Forum va aduce, într-o serie de cinci sesiuni de discuții, arhitecți consacrați, lideri culturali și formatori de opinie din marile orașe ale lumii. Suntem bucuroși că nu am întrerupt firul acestui festival și că puterea de a crede va da continuitate Sibiului în ceea ce înseamnă credibilitatea câștigată prin cultură, prin excelența dialogului și diversitatea ofertei culturale. Vă așteptăm cu mare drag alături de noi, în toată această aventură care ne va readuce în cele din urmă din nou împreună, în sălile de spectacol. Bucurați-vă de acest dar uriaș și unic pe care vi-l aducem din 12 iunie”.

Ziua internațională a teatrului pentru copii și tineret

* 20 martie * Mesajul actorului, regizorului și scriitorului Yoshi Oida

    La 20 martie, an de an serbăm Ziua Internațională a Teatrului pentru copii și tineret – World Day of Theatre for Children and Young People (http://www.assitej-international.org/en/the-world-day-of-theater-for-young-audiences-2020/). O dată în care subliniem importanța acestei forme de teatru, una imensă prin valențe și reprezentare socio-culturală pentru că și de aici pleacă dragostea viitorului adult pentru poveste (carte, lectură), pentru personaje (deci, pentru oameni), pentru viață. Și nu uităm că orice societate are, prin definiție, componenta culturală în chiar profunzimile ei… așa că ne interesează trecutul, prezentul dar mai ales viitorul reprezentat, cum altfel, decât prin copii și tot ce le putem oferi ca să crească frumoși, buni, pregătiți pentru viață.

Anul acesta, unul dintre mesaje dedicate Zilei Teatrului pentru copii și tineret vine de la actorul, regizorul și scriitorul Yoshi Oida: „De când m-am născut, am crescut imitându-mi părinții tot timpul. Cum să merg, cum să mănânc și cum să vorbesc; am învățat toate astea imitându-mi părinții. După ce am crescut destul cât să înțeleg lucruri, dus de părinții mei, am învățat să merg la teatru. Teatrul a fost pentru mine țara magică. Primul lucru pe care îl vedeai când intrai în teatru era o cortină închisă. Îmi aduc aminte că am așteptat să se ridice cortina cu o speranță imensă, întrebându-mă ce este în spatele ei. Când în sfârșit s-a ridicat cortina, era o lume de vis creată din decor, lumini și costume. Uneori era ceva creat ca în lumea reală, iar alteori era un peisaj imposibil în lumea reală. Erau actori în diferite costumații plângând, râzând, cântând și dansând. Și în timpul intervalului puteam să auzim bubuituri și zăngănituri. Dacă era un teatru mic și stăteam în primul rând puteam să ridic cortina, ca să arunc o privire înăuntru. Destul de surprinzător, o scenă era schimbată într-o clipită de un decor mare, care era întors și tras în spate. După care, acasă, imitam actorul. Preferatul meu era rolul de samurai. Mi-am desenat sprâncene bărbătești, mi-am făcut o perucă și mă jucam cu săbiile cu prietenii mei, folosind săbii de bambus. Până să ajung în clasa a 7-a, am început să fac modele la scară de decor de scenă; o scenă care se întoarce, un decor de scenă cu lumini făcute din becuri mici… Și, desigur, am încercat să schimb scenele cu ea. Escaladând de la aceste experiențe, am intrat, în cele din urmă, într-o companie profesionistă de teatru. Dar atunci nu era nicio școală pentru teatru contemporan. Am mers la un maestru de teatru convențional și am învățat tehnici de teatru predate convențional. Să înveți teatru convențional înseamnă să imiți tot ce face maestrul și să faci un efort să fii exact ca maestrul. Când, într-o zi, am primit neașteptata ocazie să lucrez cu Peter Brook. Prima lecție pe care am avut-o cu el a fost de improvizație, ceea ce nu mai făcusem. Chiar dacă mi s-a spus să fac improvizație, n-am avut nicio idee ce să fac, asa că am început să fac mișcări, combinându-le pe cele convenționale pe care le învățasem în Japonia. Într-o zi, Brook mi-a dat un sfat zicând: „Nu copia teatrul convențional japonez“. Impresionat de sfatul lui, m-am simțit ca și cum aș fi fost aruncat singur în marele ocean. Nu aveam nimic de care să depind și mă simțeam pur și simplu ca o epavă, plutind ici colo. Dar acesta a fost primul moment în care am început să mă gândesc la a crea. Am realizat că munca mea nu era pur și simplu de a reproduce ce exista în trecut în felul în care o face teatrul convențional, ci să creez propriile mele expresii. Și a crea nu înseamnă a crea ceva din nimic, cum face Dumnezeu, ci să imiți ceva ce există deja și să dezvolți. Van Gogh a fost influențat de Ukiyoe, Picasso a creat propriile picturi fiind inspirat de arta africană, și Miro a primit sugestii de la personajele chinezești; totul a fost dezvoltat din ceea ce exista deja. Calea pe care am ales-o este probabil aceeași. Viața mea a fost să imit orice vedeam și auzeam în teatru și după să fac efortul de a evolua. Și această experiență m-a împins să găsesc un stil de viață, trecând prin și dincolo de teatru“ – traducere în limba română: Nichita Teodorescu, student la Universitatea din Bedfordshire, Anglia.

 ** * Yoshi Oida – actor, regizor și scriitor. Născut în Prefectura Hyogo, în 1933. În prezent locuiește în Paris, Franța. Și-a început cariera de actor la Compania de Teatru Bungakuza și Shiki. Din 1970 a lucrat cu Peter Brook la CIRT (Centrul Internațional de Cercetare Teatrală). A jucat în „Mhabarhata“, „Tempest“ si „The Man Who“, regizate de Peter Brook, Shunkin, Simon McBurney și mulți alții. Și el a regizat de asemenea multe piese și operete. Cartea „An Actor Adrift“, pe care a publicat-o în 1989, a fost tradusă în 17 limbi și este tratată ca „biblia actorului“ peste tot în lume. A primit următoarele distincții de la Guvernul francez: Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (1992), Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2007) and Commandeur de l’Ordre des Arts et Lettres (2013).

Relații muzeale România – Franța, via ICR

*Muzeul Național al Literaturii Române din Iași participă, cu sprijinul Institutul Cultural Român, cu afișe de secol XIX la o expoziție a Muzeului ”Jules Verne” din Amiens și la întâlnirea anuală a Federației Caselor Memoriale din Franța 

         „Resonances – rencontres du patrimoine littéraire et de la création” – „Rezonanțe, întâlnirile patrimoniului literar și ale creației” este un festival organizat în orașul Amiens și în regiunea Picardie, la care participă instituții culturale din toate regiunile Franței. Anul acesta participă și România, în premieră, cu sprijinul Institutului Cultural Român (https://www.icr.ro/) de la Paris care asigură prezența a două cercetătoare, Beatrice Pantiru și Laura Tereente, de la Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) din Iași. Printre multiplele manifestări pluriculturale care vor avea în timpul festivalului, în 19 martie va avea loc și întâlnirea anuală a Federației caselor memoriale din toată Franța. Vor participa peste 100 de delegații din Franța si străinătate.

        Unul dintre evenimente este „Autori francezi pe scenele românești în secolul al XIX – lea”, expoziție la Muzeul ”Jules Verne” din Amiens, în perioada 19 martie – 20 aprilie 2020, unde sunt prezentate afișe din sec 19 (1880-1900), afișe ale unor reprezentații teatrale de la Iasi bazate pe texte de Alexandre Dumas tatăl și fiul și jucate cu trupe de actori români, dar și de trupe de teatru franceze.

      Un alt eveniment este organizat de Federația Caselor Memoriale din Franța și este o prezentare a rețelei muzeale românești într-o zi de studiu profesional, în 19 martie 2020, la Universitatea din Amiens. Practic este prezentare a rețelei muzeale românești și a publicațiilor/ traducerilor la MNLR Iași la întâlnirea anuală a Fédération nationale des maisons d’écrivain&des patrimoines littéraires/ Federatia națională a caselor memoriale și a patrimoniilor literare. Bineînțeles că participă și invitați din alte țări. Beatrice Pantiru va reprezenta MNLR din Iași, mai precis Casa ”Mihai Codreanu” pe care o conduce în calitate de director. Cercetătoarea este inițiatoarea acestor schimburi de experiență. La Filit 2019 a invitat-o pe Béatrice Labat, directoare a Casei Memoriale ”Edmond Rostand” de la Vila Arnaga, vice-președintă a Federației.

”Blue Bird”, colecția de modă semnată Florentina Giol prezentată la Brăila

*În Holul Monumental al Teatrului ”Maria Filotti” în seara de 26 februarie 2020

 

Florentina Giol

Cunoscută publicului iubitor de artă plastică, de la expozițiile Filialei Brăila a Uniunii Artiștilor Plastici din România, Florentina Giol (foto de Armanda Filipine, stânga sus) este o expresivă creatoare de modă. Apreciată, nu doar în țară, pentru obiectele vestimentare în care transpune o viziune solară, multă tinerețe și tendințe ascendente (spiritual) – a se vedea și titlul ultimei colecții – artista și-a impresionat din nou publicul, de data aceasta în Brăila natală, cu ”Blue Bird” Collection în seara de 26 februarie 2020 la Teatrul ”Maria Filotti” (TMF, unde a mai avut o prezentare în trecut). Podiumul a fost prelungit, pornind pe scările monumentale, până în Holul Monumental unde audiența a aplaudat cu căldură parada în care au fost admirate modelele în prezentarea oferită de tinere brăilence, eleve și studente, cu prezentarea lui Lucian Sabados – managerul TMF (a purtat o vestă de asemenea creație Florentina Giol), care a ales și coloana sonoră, fundal nelipsit de la evenimente similare. 

Filmul integral (îl atașez mai jos, e transpunerea video LIVE de Armanda Filipine, revista Braila Chirei) al prezentării e disponibil la https://www.youtube.com/watch?v=-7NmtGDkmho

Mai multe foto (foto dreapta, creatoarea în mijlocul manechinelor la finele paradei) pot fi admirate pe pagina Facebook a creatoarei, cele mai multe imagini fiind sub genericul ”Blue Bird”. De remarcat (sublinierea mea) că toate creațiile sunt accesibile, putând fi purtate cu eleganță și grație de mai multe categorii de vârstă – ceea ce constituie încă un atu al artistei. Deci, se pot comanda…

„Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, spectacol în turneu național

*”Manifest pentru dialog” este genericul turneului, sponsorizat de BRD, susținut în șase orașe de echipa Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu implicată în jocul pe textul celebrei piesei americane * La Brăila se joacă în 20 februarie 2020, de la ora 19.30 la Teatrul ”Maria Filotti” și a doua zi la Teatrul ”Fani Tardini” din Galați

   Spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de la Teatrul Național ”Radu Stanca” din Sibiu se află în turneul național ”Manifest pentru dialog” susținut finnaciar de BRD – Groupe Société Générale într-un program dedicat promovării și susținerii tinerilor artiști. Doar că piesa, scrisă în anii 1960 ai secolului trecut, nu e pentru orice vârstă – spectacolul e recomandat celor de peste 14 ani.

Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Cezara Crețu și Horia Fedorca, respectiv cei patru actori care dau viață personajelor din spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de americanul Edward Albee, traducere Ionuț Grama, regia Andrei și Andreea Grosu, joacă în șase orașe: la Târgu Jiu – 16 februarie, București – 18 februarie, Brăila -20 februarie 2020), Galați – 21 februarie, Târgu Mureș – 25 februarie 2020, Cluj-Napoca în 27 februarie 2020 și acasă, la Sibiu, în 8 martie 2020. Scenografia la „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” aparține lui Vladimir Turturică, managerul de proiect este Claudia Maior. Spectacolul durează ca o oră și 50 minute. La Brăila se joacă la Teatrul ”Maria Filotti” de la ora 19.30.

Piesa, al cărui titlu chiar autorul îl explica prin întrebarea ”Cui îi e frică să trăiască o viață fără iluzii?”, pune întradevăr o serie de probleme ale celor care conviețuiesc în cuplu. Iată o listă de dileme, așa cum o vede echipa sibiană, pe care încercă să le descifreze… sau să le adâncească și mai tare în mintea audienței: ”Cui i-e frică de relațiile familiale?”, ”Cui i-e frică de relațiile conjugale?”, ”Cui i-e frică de femei și bărbați prea obosiți de viață?”, ”Cui i-e frică de amabilitățile de suprafață?”, ”Cui i-e frică de sinceritate?”, ”Cui i-e frică de jocuri așa-zis nevinovate?”, ”Cui i-e frică de Martha și George? Sau de musafirii lor, Nick și Honey, care nici măcar nu bănuiesc ce noapte îi așteaptă?”, ”Cui i-e frică de mame și de tați? Sau de fiii absenți? De întâlnirile nocturne înecate în alcool? Sau de replicile incisive care mușcă din tine, „până la măduvă”?”

Notă. Ideal ar fi să știm și cine a fost Virginia Woolf… să fi citit ceva din creația romancierei, și câte ceva din biografia sa, cu toate că nu e musai!

”Bădăranii” regizat de Petru Vutcărău, într-o duminică de iarnă

*Teatrul ”Maria Filotti” a reprogramat splendidul spectacol ”Bădăranii” de Carlo Goldoni pentru 9 februarie 2020, ora 18.00 * Merită, cu prisosință, să fim în sală chiar dacă l-am mai vizionat!

    O duminică petrecută la teatru e o zi câștigată. E o încununare fericită de săptămână, indiferent cum a fost curgerea zilelor și vremea. Poate vom trece mai greu peste gheața de pe trotuare, dar în sala mare de spectacole de la Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) vom simți căldură. Și nu va fi din motive de… calorifere sau aeroterme, ci din considerente pur teatrale, artistice. Am detaliat în textul de la https://brailachirei.wordpress.com/2018/01/30/dupa-premiera-de-la-tmf-sau-cum-ajungem-sa-iubim-badaranii/ toate motivele pentru care ne îndrăgostim de ”Bădăranii” lui Carlo Goldoni regizat la TMF de Petru Vutcărău. Lecturați și veniți la teatru, Nu veți regreta! Ba încă… nu veți uita acest minunat spectacol. iar dacă l-ați mai văzut, cred că îmi dați dreptate și veți reveni cu bucuria de care scriam eu acolo, în prima cronică. Să-i mai aplaudăm încă o dată pe Petru Vutcărău – regizor, ilustrație muzicală, pe actorii Marcel Turcoianu, Cătălina Nedelea, Ramona Gîngă, Jarcu Zane, Monica Ivașcu, Corina Borș, Dan Moldoveanu, Valentin Terente, Adrian Ștefan, Silviu Debu și pe Ioana Dragu, Ionel Spălatu – din distribuție, pe Vladimir Turturică și Elena Gheorghe – care au realizat scenografia, Gelu și Dana Baciu – coregrafii, dar și pe ceilalți colegi de la tehnic care ajută din spatele scenei la bunul mers al spectacolului.

Revin cu citate din cronică, așa, să vă stârnesc interesul… ”Recunosc că pe mine m-a prins (mai mult ca altele, o prietenă chiar a observat că nu m-am mișcat deloc la premieră… am fost numai ochi și urechi, cum se spune!) spectacolul lui Petru Vutcărău. Dar nu subiectul în sine al piesei, că doar îl ştiam prea bine, m-a atras, ci arta maestrului Petru Vutcărău aureolată de farmecul jocului actoricesc – o echipă de milioane! – şi de simplitatea elegantă a decorului, de frumuseţea (puţin exagerată, dar neeclipsând absolut deloc noţiunea de estetic) a costumelor, elocvenţa coloanei sonore etcetera etc. În fapt, totul şi toate împreună contribuie la succesul acestui spectacol care aduce un plus de strălucire atractivului (ca arhitectură) teatru dramatic brăilean (…)

Spuneam că personajele sunt îmbrăcate strălucitor, atrăgător din punct de vedere estetic. Aşa e. Sugerează mult, inclusiv ideea de carnaval veneţian, pentru că e acea perioadă în piesa noastră. Şi cum doamnelor le era interzisă prezenţa în îmbulzeala carnavalescă – deh! aşa au hotărât dumnealor, bădăranii de soţi în piesă – noi vedem farmecul şi luxul manifestării în culorile şi formele alese de scenografi şi regizor pentru ele, aceste feminine care până la final ne fac să iubim piesa lui Goldoni, ba încă să-i îndrăgim inclusiv pe… bădăranii care, de ce nu, sunt şi ei oameni – şi nu oricum, ci bogaţi, de lume, iubitori de familie (în felul lor! Dar ce mai contează… au trecut atâtea secole…). Aceloraşi scenografi numiţi mai sus le datorăm asta (…)

Şi cum dragostea străbate, chiar nenumită, povestea italiană, ea învinge. Şi îmblânzeşte nu doar personajele, ci şi publicul. Care rămâne captivat de la început până la sfârşit şi, sunt sigură, se îndrăgostește de spectacol. La fel, de echipa TMF condusă cu delicateţe (aşa pare) de Petru Vutcărău. Iată cum, din multiple, fine şi delicate detalii, se naşte nu doar impresia, emoţia, farmecul artei Thaliei ori lacrima (bucuriei, speranţei), ci mai cu seamă o memorabilă reprezentare a sublimului în actul teatral”.

”Asta-i tinerețea noastră”, premieră la Teatrul ”Maria Filotti”

*Regia Radu Iacoban, după piesa omonimă a americanului Kenneth Lonergan * Avanpremieră în 19 ianuarie 2020, sala studio, ora 18.00

     Noul an teatral (dar tot în agenda stagiunii 2019-2020) începe la ”Maria Filotti” cu o piesă americană, regizată de Radu Tudoran – cel care ne-a bucurat teribil cu o ”Cântăreața Cheală” foarte bine lucrată, inteligent transpusă scenic, folosind la maximum potențialul actoricesc al unei echipe strălucite.  Foto din timpul repetițiilor de Radu Iacoban.

Duminică, 19 ianuarie 2020, de la ora 18.00 ne vom întâlni la avanpermieră in sala studio „Bujor Macrin” cu spectacol „Asta-i viața noastră” de Kenneth Lonergan, cum am spus deja în regia lui Radu Iacoban care a și tradus textul.

Distribuția:
personajul Dennis Ziegler – Nicholas Cațianis
personajul Jessica Goldman – Blanca Doba
personajul Warren Straub – Ciprian Chiricheș

Scenografia: Tudor Prodan
Light designer: Bogdan Gheorghiu

Radu Iacoban: “Am avut șansa să îl cunoscpe Kenneth Lonergan – autorul, nu persoana… într-o librărie mică din New York. Eram acolo cu o echipă de oameni talentați selectați de Andrei Șerban în cadrul Academiei Itinerante care îi poartă numele, coordonați fiind de doamna Corina Șuteu. Și răsfoind în librăria asta tot felul de texte, care mai de care mai dramatice sau comice sau contemporane, am dat cu cu ochii de “Asta-i Tinerețea noastră” sau “This is Our Youth” ca să fiu mai sincer și precis. Mi-am zis: uite un text cu tineri, dar nu numai pentru tineri. O comedie care nu e doar comedie și niște situații “cărnoase” pentru actori. Nu aveam aspirații regizorale pe vremea aceea, dar îmi era clar că voiam să fac parte dintr-un spectacol care să aibă acest text ca punct de plecare. Ajuns în România l-am tradus în mai puțin de o săptămână. Și am reușit să îl montez trei ani mai târziu împreună cu trei actori talentați – Conrad Mericoffer, Paul Ipate și Ioana Blaj – la Godot Cafe-Teatru, scenografiați fiind de Ana Ularu. Spectacolul s-a jucat un timp, dar, fiind într-un mediu independent, și-a trăit viața decent și mai apoi s-a pierdut in neant. Și iată că acum, dupa cinci ani, soarta îmi surâde din nou și pot să îl montez într-un teatru drag mie, așa cum e Teatrul Maria Filotti. Cu cei doi actori proaspăt veniți în echipa teatrului – Nicholas Cațianis și Blanca Doba – și cu un actor – Ciprian Chiricheș – care să sperăm că va debuta la fel de în forță cum o vor face și ceilalți doi. Împreună cu scenograful Tudor Prodan și cu light designer-ul Bogdan Gheorghiu – cu care am colaborat atât de frumos în teatru la productia anterioară cu “Cântareața Cheală”, ne pornim iar la drum conștienți fiind că: Va fi altfel. Va fi nou. Va fi pentru un public tânăr si nu numai. Va aduce un aer de prospețime ca de cele mai multe ori!“

”Scrisori eminesciene” cu George Custură, la Teatrul ”Maria Filotti”

*În 15 ianuarie 2020 de la ora 18.00

   Ziua Națională a Culturii (15 ianuarie) va fi serbată la Teatrul ”Maria Filotti” cu un spectacol special, ”Scrisori eminesciene” sustinut de George Custură (brăilean de origine) – actor al Teatrului „Sica Alexandrescu” din Brașov. One-man-show-ul are loc miercuri de la ora 18.00.

Spectacol de teatru poetic, ”Scrisori eminesciene” (60 min) a fost realizat în 2000, când s-au împlinit 150 ani de la nașterea poetului, iar de atunci a fost jucat cu succes pe numeroase scene ale țării. Realizat și susținut de George Custură, ”Scrisori eminesciene” este o producție independentă, având la bază ”Scrisoarea I”, ”Scrisoarea II” și ”Scrisoarea III” – poemele eminesciene fiind prezentate într-o succesiune dramatică, o poveste ce aduce laolaltă temele fundamentale ale liricii eminesciene, epigonismul, filozofia, iubirea, istoria neamului.

** * Fragment din ”Scrisoarea II” de Mihai Eminescu

”De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?
Acea tainică simțire, care doarme-n a mea harfă,
În cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă,
Cînd cu sete cauț forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scriu, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însa tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. —
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme sa devie cumularzi,
Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane;
Iar cărările vieții fiind grele și înguste,
Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste,
Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră
C-ajungînd cîndva miniștri le-a deschide carieră (…)”

”De trei ori femeie”, spectacol one-woman-show cu Claudia Motea la Brăila

*Adaptare liberă după Aldo Nicolaj de Lucian Sabados * Sâmbătă, 30 noiembrie 2019, la Teatrul ”Maria Filotti” de la ora 19.00 

După premiera (de acum câteva zile) la Teatrul Nottara din capitală, spectacolul ”De trei ori femeie” cu Claudia Motea își întâlnește publicul și la Brăila, la Teatrul „Maria Filotti” (TMF) sâmbătă, 30 noiembrie 2019, de la ora 19.00 în sala „Bujor Macrin” (studio). Regia și conceptul spectacolului (o  adaptare liberă după Aldo Nicolaj) aparțin lui Lucian Sabados – teatrolog, manager TMF. 

Două monoloage comico-dramatice scrise de Aldo Nicolaj pentru actriţă, plus alte câteva consideraţii adiacente subiectului constituie substanţa teatrală super ofertantă a spectacolului nostru. Stupina şi Debitul de tutun aşezonate cu fragmente disparate din alte două monoloage compun o posibilă vivisecţie a Femeii etalon, în cazul nostru actriţa, asupra conceptului şi modelului contemporan masculin (tot etalon… şi el). Emoţie, poveste, suspans, viaţă în direct, lacrimi, răzbunare, comic grotesc dar şi multă, multă OMENIE, sunt ingredientele favorite şi câştigătoare (credem noi), ale celebrului moralist şi portretist al Femeii Universale de după cel de al doilea război mondial, Aldo Nicolaj. Portrete ataşante, femei vulnerabile dar şi aprige, unelte ale răzbunării capătă prin jocul asumat, empatic, total şi totuşi reflexiv al Claudiei Motea, virtuţi ale unei posibile fişe caracteriale ale femeii-emblemă a lumii contemporane. 60 de minute de poezie, comedie, melodramă şi verism, într-o scenografie minimalistă în care semnul teatral-emblemă este emoţia momentului. Nici nu mai contează cine este învingătorul şi cine învinsul! Nu propunem concluzii, ci antamăm dialoguri şi teme de reflecţie. Final deschis !Aşa cum este şi viaţa ! În acest parcurs sinuos şi plin de surprize regia trebuie sa rămână implicită. Altfel. distonează” – Lucian Sabados, regizor

Acting video – Florin Chirpac; filmări & montaj video – Ștefan Cudălbeanu & George Deac; operator video – Alexandru Rădulescu; costume – Aura Călin; foto – Luminița Cristina Moise-Pisică; regie artistică, adaptare pentru scenă, scenografie și univers sonor – Lucian Sabados. Cu Claudia Motea.

Producătorul spectacolului este Asociația Culturală LIBRIS Brașov în parteneriat cu Asociația Culturală International Artiscan București.

** * Brăilenii au avut ocazia s-o admire și aplaude pe Claudia Motea în recital de poezie și jazz alături de Lucian Sabados, la pianină, pe scena Festivalului ”Mihail Sebastian” (https://brailachirei.wordpress.com/2019/10/28/festival-international-mihail-sebastian-2019-editia-a-vii-a-la-braila/) în 2 noiembrie 2019 când a interpretat, de asemenea în formula one-woman-show, poeme din creație proprie în acompaniamentul de excepție al lui Lucian Sabados.