Arhive etichetă: Turcia

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a opta, de la Ioana Morpurgo pentru Zafer Özcan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 12 aprilie 2021, cu scrisoarea a opta semnată de Ioana Morpurgo și adresată gazetarului turc Zafer Özcan (foto).

Dragă Zafer,

Azi dimineață aud la știri că țării tale i s-a făcut iar sete de durere. Guvernul turc a anunțat retragerea din Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea Violenței Împotriva Femeilor. Poate că zecile de jurnaliști aflați deja după gratii, printre care și tu, nu erau de ajuns. Cuvinte și femei. De ce-i e atât de frică națiunii tale de libertatea lor? Am găsit pe internet, tradusă în engleză, o scrisoare pentru fiica ta, Ebrar, în care descrii porțiunea de cer vizibilă dincolo de gratiile ferestrei tale – a milky blue sky  – ‘un cer lăptos albastru’. E ceață aici, în sudul Angliei, acum când îți scriu. Un cer de culoarea uitării, a somnului fără vise, la care nu vreau să mă uit. Mă gândesc la cerul tău, la visele tale, la culoarea memoriei tale. Ai terminat romanul acela de care îi spuneai lui Ebrar în aceeași scrisoare ? Cine sunt oamenii din paginile lui și ce fac ei cu libertatea lor? Ce fac cu frica și disperarea atunci când n-o mai pot conține în sufletul lor? În ce noi legi deghizează ura, în ce uniforme o îmbracă? Pe cine aleg să pedepsească în locul propriei conștiințe? Și cei care iubesc în romanul tău, atunci când pot să iubească, cine sunt? Te ascult, Zafer. Sunt cu tine în celula ta, invizibilă și tăcută, rezemată cu spatele de perete. Și da – văd pe fereastră, dincolo de gratii, bucata ta de cer alb. Ciudat cum experiența a jumătate de continent (pe harta căruia e și țara ta), deceniile de comunism în care dreptul la libera expresie a fost cenzurat, dizidența decimată și închisorile pline de ziariști, filosofi, poeți, etc. nu le dă de gândit autorităților turce care au decis că locul tău și al altor jurnaliști, în momentul de față, este după gratii. Tactica asta nu s-a dovedit niciodată, în nici un context istoric, viabilă. Pentru fiecare propoziție cenzurată într-un articol de ziar, mii de alte cuvinte vor fi scrise pe aceeași temă de zeci de alți jurnalisti, în zeci de alte țări. Pentru fiecare scriitor închis pentru ideile sale, sute de alți scriitori vor publica cărți cu aceleași idei peste tot în lumea largă. Pentru fiecare fiică și fiu care au fost forțați să crească fără tatăl sau mama lor, trimiși la închisoare de autorități pentru exprimarea liberă a ideilor lor, se va naște o întreagă generație de dizidenți, nu o generație mută. Singura metodă viabilă de a reduce vocea dizidenței este de a-i asigura un loc legitim în societate, de a o asculta și de a lua în serios ce are de spus. Ziarele au zis că în drum spre casă, după ce ți-ai dus copii la școală într-o zi ca orice altă zi, ai fost arestat. De-acum înainte, în fiecare dimineață, în drum spre casă, dupa ce îmi voi duce copiii mei la școala aici, la capătul ăstalalt al continentului, voi șopti numele tău. Gândeste-te la asta ca la un fel de rugăciune pentru umanitatea pe care o împărțim, dincolo de națiuni, guverne, geografii, dincolo de timpul prezent ce sângerează. Cu solidaritate și multă căldură,

Ioana

P.S. Și un poem de Emily Dickinson, scris acum vreo 150 de ani, pentru tine:

No Rack can torture me

No Rack can torture me –
My Soul – at Liberty –
Behind this mortal Bone
There knits a bolder One

You cannot prick with saw –
Nor pierce with Scimitar –
Two Bodies – therefore be –
Bind One – The Other fly

The Eagle of his Nest
No easier divest –
And gain the Sky
Than mayest Thou

Except Thyself may be
Thine Enemy –
Captivity is Consciousness –
So’s Liberty.

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a șaptea a lui Claudiu Komartin către Vahit Yazgan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 11 aprilie 2021, cu scrisoarea a șaptea adresată de scriitoriul, editorul Claudiu Komartin jurnalistului Vahit Yazgan (foto).

Domnule Vahit Yazgan,

Am aflat cu tristețe despre situația în care vă găsiți, iar amărăciunea mea a crescut descoperind, din surse legitime și demne de încredere, care au fost împrejurările în care s-a ajuns la condamnarea dumneavoastră pentru un delict cețos, mai bine spus pentru o bănuială sau o vină imaginară. Plătiți scump pentru activitatea dumneavoastră ca jurnalist, iar abuzurile la care ați fost și sunteți supus fac cinste meseriei pe care v-ați făcut-o, atât cât știu și înțeleg, cu probitate mai bine de două decenii. Fiind convins că v-ați păstrat, în anii de când sunteți întemnițat, valorile morale și libertatea interioară, doresc să îmi exprim solidaritatea cu dumneavoastră și să vă transmit, ca unui coleg scriitor cu o puternică conștiință a misiunii sale publice, gândul meu bun și mulțumiri pentru că demonstrați astfel noblețea și importanța îndeletnicirii dintotdeauna a celor care, în condiții grele pentru democrație, rămân fermi pe pozițiile pe care sunt deciși să le apere prin activitatea lor în slujba pluralității și a libertății de exprimare. Nădăjduind că starea dumneavoastră de sănătate nu va fi și mai mult primejduită de condițiile încarcerării la care sunteți supus în prezent, vă asigur că situația în care vă aflați nu este necunoscută și nu trece nerecunoscută în lumea celor pentru care rămâne de căpătâi afirmarea valorilor cardinale ce dau sens libertății și adevărului. Adevărata putere a unei societăți – și a umanității în ansamblul ei – rezidă în aceste valori pe care încercăm, în contexte politice și istorice neasemănătoare, să le apărăm împreună. Iar dacă și când vă veți simți copleșit de greutățile izolării și ale persecuției, vreau să știți că nu sunteți singur, ci rămâneți înconjurat de prețuirea unui confrate din alt tărâm care înțelege că suferința dumneavoastră nu este nici abstractă, nici dezonorantă și în nici un caz lipsită de însemnătate, cum probabil încearcă temnicerii dumneavoastră să vă convingă. Dimpotrivă: prin concretețea ei, ea vorbește exact despre noblețea și însemnătatea enormă a celor care suferă, precum dumneavoastră, în numele adevărului.

Claudiu Komartin

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a șasea, de la Mariana Gorczyca pentru Faruk Akkan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 10 aprilie 2021, cu scrisoarea scriitoarei, jurnalistei Mariana Gorczyca pentru Faruk Akkan (n. 1971 – în foto) – jurnalist, manager media.

Dragă Faruk Akkan,

Când am aflat că ești încarcerat în penitenciarul de la Silivri, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut pe internet informații despre acest district și oraș, situat pe malul Mării Marmara. Am fost surprinsă să găsesc pe Wikipedia nu numai informații istorice, geografice, demografice, ceea ce se află în mod obișnuit pe o pagină enciclopedică de prezentare a unui loc. Ci și această precizare care mi-a dat de gândit: ”Construită în 2008, cea mai mare închisoare din Europa este situată la 99 km vest de Silivri.” Și mi-am amintit ceva: teoreticienii totalitarismului ne-au atras în atâtea rânduri atenția că ”noul om”, docil, conformist este obținut ca la șah, cu premeditate mutări, care să pregătească mutarea decisivă. Dragă Faruk Akkan, aceste rânduri sunt despre empatie, suport, admirație pentru curajul și profesionalismul tău, pentru că, așa cum un doctor, un pilot trebuie să își facă ireproșabil datoria, tot astfel un jurnalist profesionist trebuie să își respecte misiunea sa: să practice și să apere libetatea de expresie!

Mariana Gorczyca

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a cincea

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 9 aprilie 2021, cu scrisoarea a cincea a eseistului, poetului Bogdan Ghiu către Mehmet Baransu (n. 1977 – foto dintr-o perioadă a vieții normale, când nu se gândea nimeni că vor fi închiși abuziv) – jurnalist, scriitor.

Iubite coleg,

Îți scriu din România, țară care a cunoscut foarte bine, până în urmă cu nu atât de mult timp încât amintirile să fi dispărut în totalitate, ororile și ravagiile dictaturii, ale lipsei de libertate și de pluralism, ale închiderii gurii și minții cu forța și ale încarcerării adevărului prin cenzură și prin auto-cenzură, prin represiune și prin tăcere, lașitate, orbire și mințire de sine. Cu atât mai importantă este lupta ta și a colegilor tăi, pentru că, știi asta cel mai bine, chiar dacă s-a dorit neutralizarea ta, scoaterea ta și a colegilor tăi din arena luptei pentru adevăr și ținerea ta „la secret”, chiar și din poziția și din situația în care ai fost pus, lupta ta continuă, tu continui lupta, chiar dacă, aparent, gura ți-a fost pecetluită și mâinile, legate. Pentru că acum tu, voi, încarcerații cuvântului liber, faceți parte din adevărul care se încearcă a fi ascuns, ținut sub tăcere, reprimat și ocultat, și care tocmai de aceea trebuie spus, preluat, repetat, susținut, scandat, tare și răspicat, ca însuși Numele Adevărului care trebuie, așa cum ai făcut tu însuți, dezvăluit, aruncat în fața celor care vor să-l facă uitat. Scriindu-ți, nu doresc decât să te sprijin moral să continui să lupți, în primul rând cu descurajarea, asigurându-te (dar asta tu știi foarte bine) că Dreptatea este de partea ta, de partea noastră, a cuvântului liber, plural, diferit. Și că numai adevărata separație a puterilor – o presă liberă și o justiție liberă – poate asigura adevărata putere a oricărei țări, a oricărei comunități, a oricărei societăți. Cine fură puterea o pierde. Dar acesta este un adevăr numai al nostru, secretul nostru, multimilenar. Curaj în continuare! Sper să ne și putem vorbi într-o bună zi!

Bogdan Ghiu

PEN Club România, solidaritate cu scriitori și jurnaliști închiși abuziv în Turcia

*Această solidaritate se manifestă public, 11 scrisori fiind trimise către 11 scriitori și jurnalisti turci, dar și publicate pe site PEN Club România și pe Facebook

Scriitorul Radu Vancu – președintele PEN CLUB România: ”Jurnalistul Necdet Celik a avut o idee curajoasă și nobilă: a propus PEN România (http://www.penromania.ro), prin intermediul Sabinei Fati, ca 11 scriitori români să trimită 11 scrisori către 11 scriitori și jurnaliști închiși abuziv în Turcia. Am răspuns, bineînțeles, invitației; astfel, Sabina Fati i-a scris lui Hidayet Karaca; Mariana Gorczyca lui Faruk Akkan; Bogdan Ghiu lui Mehmet Baransu; Magda Cârneci lui Hatice Duman; Ioana Morpurgo lui Zafer Özcan; Bogdan Crețu lui Sedat Laçiner; Radu Vancu lui Nuh Gonultaș; Liviu Antonesei lui Ahmet Altan; Cosmin Perța lui Ali Ahmet Böken; Elena Vlădăreanu lui Erkan Akkuș; Claudiu Komartin lui Vahit Yazgan. Tot domnia sa s-a îngrijit ca scrisorile să fie traduse în turcă – și să le ajungă scriitorilor și jurnaliștilor în închisorile în care se află fiecare. Începând de azi, vom publica în fiecare zi câte o scrisoare pe pagina de Facebook a PEN (https://www.facebook.com/PEN-Club-Romania-1850608151881875) și pe site-ul PEN (în ordine alfabetică)”.

Astfel, prima scrisoare este scrisă de Liviu Antonesei către Ahmed Altan (https://ahmetaltan.info/) – foto plus cartea (Notă. Memoriile lui Ahmed Altan au apărut în 2021 în colecția Anansi a editurii Pandora M, în traducerea lui Andrei Covaciu).

Stimate domnule Ahmet Altan,

Iubite confrate, Tocmai am terminat de citit cartea Dumneavoastră Nu voi mai vedea lumea niciodată. Memoriile unui scriitor întemnițat și trăiesc o puternică stare de tulburare generată, în egală măsură, de drama individuală și de cea colectivă, din care cea dintîi este parte. Din păcate, Turcia de astăzi nu este cea visată și măcar parțial realizată de marele conducător care a fost Mustafa Kemal Ataturk. Am trăit mai bine de jumătate de viață într-unul din cele mai represive regimuri comuniste din Europa. Știu deci ce sunt cenzura și controlul ideologic. Dar oricât de represiv a fost acel regim, nu mi-a aplicat drept sancțiuni decît cîteva interdicții de a publica și, spre finalul său sîngeros, o consemnare de cîteva luni la domiciliu. Și acestea ca măsuri administrative, fără a fi purtat prin tribunale. Nu spun că a fost bine, dar nu se compară cu coșmarul pe care îl trăiți Dumneavoastră. Recunosc că mi-a fost mereu teamă să nu mi se însceneze o cauză penală – se obișnuia așa ceva –, dar o clipă nu mi-a trecut prin minte că unui jurnalist și scriitor i se poate înscena participarea la o tentativă de lovitură de stat! Eu și colegii mei din PEN România cerem eliberarea imediată a Dumneavoastră și a celorlalți jurnaliști și scriitori turci arestați și condamnați pe nedrept, prin înscenări care nu omorează nici un fel de regim și deplîngem subordonarea politică a Justiției. Speranța mea este că ne vom puteam întîlni cît de repede, în România, în Turcia sau oriunde, pentru a bea o cafea turcească împreună. Vom găsi o limbă în care să vorbim. Deja mințile și inimile noastre vorbesc o limbă comună. Vă doresc multă sănătate, vă urez să vă păstrați speranța, O îmbrățișare fraternă. Liviu Antonesei

Ziua eroilor turci, comemorată la Brăila

*Sâmbătă, 18 martie 2017, în prezenţa consulului general al Turciei la Constanta – domnul Uygar Mustafa Sertel 

 

La Cimitirul Eroilor Turci din Brăila, 18 martie 2015

Ziua Eroilor Turci se marchează în fiecare an la 18 martie, în amintirea victoriei de la Canakkale, din 1915. Cu această ocazie, Uygar Mustafa Sertel -consulul general al Turciei la Constanta a făcut o vizită sâmbătă, 18 martie 2017, la Brăila unde a participat împreună cu reprezentanţi ai Comunităţii Turcilor din Brăila şi ai autorităţilor locale – primar Marian Viorel Dragomir, Francisk Iulian Chiriac – preşedinte Consiliu Judeţean etc. –  la ceremonia depunerii de flori şi coroane de la Cimitirul Eroilor Turci din oraşul-municipiu Brăila.

Ceremonialul a prilejuit, ca de fiecare dată, intonarea imnurilor de stat ale celor două ţări – România şi Turcia, depunere de coroane şi flori, rostirea unei rugăciuni, vizitarea şi reculegerea la mormintele eroilor.

La Cimitirul Eroilor Turci din Brăila, 18 martie 2014

Ziua Eroilor Turci, la Muzeul Brăilei „Carol I”, 2015

Prezenţa la Brăila a înaltului demnitar turc cuprinde şi un periplu cultural de interes turistic, prin scurte vizite la Biblioteca Județeană „Panait Istrati”, Casa Memorială „Petre Ştefănescu Goangă” şi Teatrul „Maria Filotti”.

La Brăila sunt îngropaţi 754 militari turci căzuţi în Primul Război Mondial – 12 dintre ei în morminte individuale, 742 în gropi comune.

Foto de la alte vizite similare (2014 şi 2015 când programul vizitei de la Consulat a fost mai amplu, cu evenimente la Muzeul Brăilei „Carol I”), din arhivele Primăriei municipiului Brăila şi revistei de cultură şi informaţie Braila Chirei.

Intrunire stiintifica cu braileni, in Turcia

* La Edirne a avut loc o dezbatere cu tema „Modernizarea Cetăţii Brăila (la finele sec. 18 şi debutul sec. 19)” unde au fost prezenti Ionel Candea si Zamfir Balan, director si respectiv director adjunct al Muzeului Brailei
 Candea 3 În perioada 8 – 11 iunie 2013, la invitaţia Centrului de Studii Turce „Dimitrie Cantemir” a Universităţii Bucureşti şi a Universităţii „Tracia” din Edirne din Turcia, prof. univ. dr. Ionel Cândea (foto stanga) – managerul Muzeului Brăilei şi conf. univ. dr. Zamfir Bălan (foto mai jos) – director adjunct al Muzeului Brăilei au participat la dezbaterea ştiinţifică privind „Modernizarea Cetăţii Brăila (la finele sec. 18 şi debutul sec. 19)”.
   muzeu 1, Balan
Intrunirea a fost prilejuită de susţinerea tezei de masterat, cu acelaşi titlu, a lui Hakan Engin. Din juriul care a notat teza omonima au făcut parte prof. univ. dr. Mihai Maxim – eminent turcolog (n.aut. Fost director al institututului „Cantemir”, fidel colaborator al cercetarilor braileni de la muzeu; lucrari ale sale au fost publicate la Editura Istros a Muzeului Brailei si lansate la Braila) şi prof. univ. dr. Ionel Cândea.
   Foto din arhiva revistei „Braila Chirei’ si din arhiva Muzeului Brailei. A treia imagine este cu Ionel Candea si Mihai Maxim, la una din activitatile muzeale brailene – Colocviile Analele Brailei, o editie de la inceputul anului 2012 Candea si Mihai Maxim

Școala Valea Cânepii, vizită în Turcia în proiect Comenius

   * Școala Valea Cânepii, structură a Școlii Unirea, dezvoltă Proiectul ”Our Planet in our Hands” *

  În perioada 8 – 14 ianuarie 2012 s-a desfășurat a patra reuniune din Proiectul ”Our Planet in our Hands”, de tip Comenius, în oraşul Istanbul, Turcia. Din partea României, mai precis de la Școala cu clasele I – VIII Valea Cânepii, structură a Școlii Unirea, au participat trei cadre didactice, respectiv prof. Popescu Aurelia (coordonatoarea proiectului), educatoare Novac Dorina, prof. Zaharia Bianca şi 5 elevi  Novac Neagu, Pîrlitu Mihai, clasa a VI a, Bălan Aurelia, Enache Elena, clasa a VII a şi  Băcan Ștefania, clasa a VIII a.

Despre această vizită povestește coordonatorul de proiect – prof. Aurelia Popescu de la Școala cu cls. I-VIII Valea Cânepii.

 În prima zi, 9 ianuarie 2012, am vizitat Şcoala Mustafa Eravutmuş Ilköğretim Okulu din Istanbul, în care învaţă peste 1000 de elevi. Am fost întâmpinaţi cu produse tradiţionale. A urmat o activitate în sala de festivităţi unde au fost prezentate echipele participante din cele 5 ţări implicate şi am urmărit un program artistic deosebit prezentat de elevii şcolii gazdă. Apoi, împreună cu elevii am participat la o lecţie de chimie. Activitatea la care ne-au invitat gazdele în continuare a fost foarte interesantă. Am învăţat despre ,,Tehnica Ebru”, care constă în realizarea unui desen pe o suprafaţă lichidă, pe care ulterior se aplică hârtia. În limba turcă ,,ebru” înseamnă ,,nor”. Cadrele didactice participante au purtat discuţii cu privire la activităţile derulate şi cele planificate în lunile următoare. De asemenea, s-au stabilit detaliile pentru ultima vizită, care se va desfăşura în România, în perioada 29 martie – 4 aprilie 2012.

A doua zi, 10 ianuarie 2012, am vizitat Miniatűr un parc în miniatură. Acesta acoperă o suprafaţă totală de 60.000 m²şi este unul din cele mai mari parcuri miniaturale. Parcul conţine 105 modele, printre care Hagia Sofia, Templul lui Artemis, Turnul Galata, Mostar etc. Ziua a continuat cu vizitarea Expoziţiei despre schimbările climatice, deschisă în Istanbul de Muzeul American de Istorie Naturală din New York, în perioada 4 octombrie 2011 -15 ianuarie 2012. Am aflat astfel motivele schimbărilor climatice şi implicaţiile acestor schimbări necontrolate pentru generaţiile viitoare. A urmat o interesantă plimbare pe Bosfor cu vaporul care a fost foarte apreciată de toţi participanţii.

 A treia zi, 11 ianuarie 2012, un ghid, ne-a purtat paşii pe cărările culturii poporului turc. Mai întâi am vizitat Cisterna Basilica, cisterne, care datează din secolul al VI lea şi au fost construite pentru a alimenta cu apă palatul sultanului şi clădirile înconjurătoare. În continuarea călătoriei noastre în cultura turcească am vizitat Palatul Topkapi  fosta reşedinţă a sultanilor şi centrul administrativ al Imperiului Otoman, aproximativ 400 de ani.

 Am vizitat apoi Hagia Sophia care este una dintre cele mai importante structuri construite vreodată în Europa. Fostă bazilică patriarhală, devenită apoi moschee, iar astăzi – muzeu, este considerată a fi un simbol al Imperiului Bizantin. Apoi am vizitat Moscheea Albastră care este una dintre cele mai impresionante monumente din lume. Are o capacitate de 10.000 de persoane, o lăţime de 64 metri şi o lungime de 72 metri.

 În ziua a patra, 12 ianuarie 2012, am fost impresionaţi să vedem panorama oraşului din Galata Tower, un turn de piatră medieval, care are o înălţime de 66,90 metri. Am continuat cu vizitarea Bisericii Catolice Sfântul Anton. Clădirea care ne-a impresionat pe toţi a fost Sapphire Tower Istanbul, un zgârâie-nori cu 54 de etaje şi 261 metri. Seara s-a încheiat cu participarea la un spectacol de dans intitulat Sema Show, un dans faimos, un element foarte important al culturii turceşti.

 În ultima zi, 13 ianuarie 2012, am  vizitat  Fabrica de hârtie  Halkali din Istanbul,  Departamentul Educaţiei şi Primăria oraşului. Acvariul din Istanbul, pe care l-am vizitat în continuare, este unul dintre cele mai frumoase din lume şi cel mai mare din Europa. Ziua s-a încheiat cu înmânarea certificatelor de participare şi prezentarea impresiilor participanţilor. Activitățile propuse de partenerii turci au fost diverse, interesante, apreciate de toți participanții. Felicitări echipei din Turcia!

Următoarea întâlnire în proiectul Comenius va avea loc în perioada 29 martie -4 aprilie în 2012 , în România.

Informațiile despre această a patar vizită se regăsesc și pe blogul proiectului la adresa http://proiectcomeniusvaleacanepii.blogspot.com/

Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Publicaţia (comunicarea) reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

De asemenea, Aurelia Popescu ne invită să vizionăm și blogul Proiectului educational județean ,,Citesc, deci exist!”  http://proiecteducationalvaleacanepii.blogspot.com/ proiect desfășurat, de asemenea, la Școala Valea Cânepii.

 

 

Final de proiect Comenius la Şcoala “Aurel Vlaicu” – vizită în Turcia

          În perioada 16 – 21 Mai 2010, a avut loc în Yesilkent Okulu School, din regiunea Ordu din Turcia, ultima reuniune de proiect a echipelor din IrlandaItalia, Polonia, România şi Turcia din cadrul  Proiectului  multilateral Comenius YOUNG EUROPEAN REPORTERS” (Y.E.R.) demarat în anul 2008 şi la care este parteneră Şcoala cu clasele I – VIII “Aurel Vlaicu” din municipiul Brăila. Întâlnirea din Turcia a avut ca obiectiv evaluarea activităţilor  şi a produselor finale realizate pe parcursul derulării proiectului.

          Prof. Carmen Guşatu – directorul Şcolii “Aurel Vlaicu” – ne prezintă, în rezumat, întâlnirea turcă:

          “Ceremonia de bun venit a debutat cu prezentarea unor dansuri tradiţionale turceşti şi a continuat cu un spectacol de muzică, dansuri, scenete – pregătite cu grijă de elevii din şcoala gazdă. Vizitarea unităţii de învăţământ a prilejuit imortalizarea în imagini a panoului proiectului Y.E.R. şi a altor proiecte derulate de copiii din şcoală, a obiectelor  confecţionate de elevi, a expoziţiei de etnografie. Vizitarea laboratoarelor şi a sălilor de clasă în care s-au desfăşurat activităţile a constituit tot atâtea prilejuri de a comunica cu profesorii şi elevii pentru a afla cât mai multe lucruri despre manuale, auxiliare, programe, examene de finalizare a ciclurilor de învăţământ.  Întâlnirea de proiect a demarat cu evaluarea activităţilor desfăşurate şi a produselor finale realizate de-a lungul derulării proiectului. Partenerii turci au prezentat ultimul număr al revistei, cu tema <Protecţia mediului înconjurător>, s-a întocmit un bilanţ al realizărilor, s-a propus editarea de către fiecare şcoală a unei ediţii cu toate temele realizate în proiect. Concluziile desprinse din discuţiile ce au urmat au fost că activităţile proiectului au atins obiectivele propuse, produsele finale sunt cele stabilite iar site-ul proiectului http://www.greatchesterford.essex.sch.uk/europe/index.htm trebuie actualizat”.

 

         “Ziua de 18 mai a prilejuit o întâlnire şi o discuţie cu inspectorul şcolar general din oraşul Unye. Plimbarea de-a lungul falezei şi vizitarea obiectivelor turistice din oraşul situat pe malul Mării Negre au evidenţiat preocuparea localnicilor pentru protejarea mediului şi a parcurilor naţionale, dar şi a  monumentelor istorice.  Miercuri, 19 mai, a fost o zi solemnă, cu mare încărcătură istorică şi emoţională deoarece se împlineau 91  de ani de când Mustafa Kemal Atatürk a debarcat la Samsun, considerat punctul de pornire al mişcării de eliberare naţională. Evenimentul, sărbătorit în Turcia ca Ziua Tineretului şi Sportului, a prilejuit participarea la ceremonia dedicată acestei zile pe stadionul din Unye, vizitarea vaporului cu aburi <Bandirma>, vas ce găzduieşte un muzeu care evocă momente din viaţa şi activitatea lui Atatürk”.

       „Schimbul de experienţă a continuat joi, 20 mai, zi în care întregul grup de cadre didactice a realizat o incursiune de-a lungul istoriei vizitând situl arheologic de la Persembe county, al Bisericii Yason, care datează din timpuri antice. Seara de rămas bun organizată de colegii din Turcia a evidenţiat facilităţile pe care ni le-a oferit întregul proiect: schimbul de experienţă dobândit, îmbogăţirea cunoştinţelor, perfecţionarea abilităţilor  de comunicare în limba engleză ale elevilor şi a profesorilor implicaţi în proiect, implicarea unui număr mare de copii la activităţile din proiect, relaţiile  de prietenie ce s-au stabilit între copiii participanţi la derularea proiectului, bogăţia spirituală a tuturor participanţilor, dezvoltarea abilităţilor de a lucra cu calculatorul şi exemplele ar putea continua”.

        Despre vizita brăileană din acest proiect Comenius aveţi amănunte tot pe “Brăila Chirei” la https://brailachirei.wordpress.com/2010/03/30/intalnire-comenius-la-scoala-%e2%80%9caurel-vlaicu%e2%80%9d-in-proiectul-%e2%80%9ctineri-reporteri-europeni%e2%80%9d/