Arhive etichetă: UNESCO

Roșia Montana, inclusă pe lista patrimoniului UNESCO

*Exact când se împlinesc 65 ani de când România a aderat la UNESCO * Totodată, peisajul cultural minier a fost inclus și pe lista obiectivelor aflate în pericol

Peisajul cultural minier Roșia Montană a fost înscris astăzi, 27 iulie, în lista Patrimoniului mondial UNESCO. Decizia a fost luată, prin consens, de Comitetul Patrimoniului Mondial în a 44-a sesiune extinsă, de la Fouzhou (China) care se desfășoară online în 16 – 31 iulie 2021. ”Valoarea universală excepțională a Peisajului cultural minier Roșia Montană – cel mai important, extins și divers din punct de vedere tehnic complex subteran minier al antichității romane, împreună cu zonele de exploatare a minereului, zone de locuit, zone sacre, necropole – a fost, astfel, recunoscută pe baza criteriilor definite de Convenția Patrimoniului Mondial. O idee (Notă. De 19 ani se lucrează la asta!) care a crescut și a rezistat în ultimele două decenii – datorită comunității științifice naționale și internaționale, instituțiilor de specialitate, comunității locale și societății civile strânse în jurul său și adusă de România în atenția UNESCO – este validată la cel mai înalt nivel, astăzi când țara noastră sărbătorește 65 ani de la aderarea la Convenția UNESCO” – din comunicatul Ministerului Culturii.

Totodată, situl a fost înscris în Lista Patrimoniului Mondial în Pericol, recunoscându-se vulnerabilitatea lui, dar și urgența măsurilor de protecție. În acest sens, este încurajată cooperarea internațională și este recomandată invitarea la Roșia Montană a unei misiuni tehnice de monitorizare reactivă pentru a se stabili starea de conservare optimă și un program de măsuri pentru asigurarea ieșirii sitului de pe Lista patrimoniului mondial în pericol. Există astfel șanse de valorificare a potenţialului economic în relație cu dezvoltarea turismului cultural şi de mediu, toate acestea însoțind statutul de sit al patrimoniului mondial.

Președintele Klaus Iohannis: ”Salut includerea peisajului cultural minier de la Roșia Montană în patrimoniul umanității! Prin eforturi conjugate ale autorităților și specialiștilor, Roșia Montană trebuie să devină un model de punere în valoare a patrimoniului prin dezvoltarea durabilă a zonei”.

Nota. red. De ce e important ca situl Roșia Montana (locul unde mineritul aurifer conține dovezi încă de la epoca romană – ex. http://cronica.cimec.ro/detaliu.asp?k=4947) nici nu ar mai trebui explicat. Faptul că alte țări conservă și pun în valoare patrimoniul istoric ar trebui să ne fie model… da! ar trebui…!

Detalii din dosarul de nominalizare (și parcursul lui din 2017 și până astăzi) la https://rosiamontana.world

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

„Irevocabil! Cum l-am învins pe Ceauşescu” de Sorin Dumitrescu, lansare la Brăila

*Volumul apărut la editura EIKON se lansează în 7 martie 2018, de la ora 17.00 la Muzeul Brăilei „Carol I”

La Muzeul Brăilei „Carol I” are loc miercuri, 7 martie 2018, ora 17.oo la sediul din Piața Traian nr. 3 lansarea cărții „Irevocabil!/ Cum l-am învins pe Ceauşescu” de Sorin Dumitrescu apărută la Editura EIKON în colecţia „Convorbiri, biografii, amintiri, corespondenţă”. 
Prezintă Anca (Ana) Dumitrescu – înalt funcționar UNESCO la Paris, fiica autorului și Valentin Ajder – literat, din 2003 directorul editurii care a publicat volumul. Moderator al evenimentului va fi Zamfir Bălan – director adjunct la instituţia gazdă.
Cartea se referă la un caz, devenit clasic, de încălcare flagrantă a angajamentelor internaționale asumate de către Statele membre, în cazul acesta de către România, față de o organizație din sistemul Națiunilor Unite. Complexitatea acestui caz venea din faptul că Ceaușescu, unul dintre cei mai arbitrari dictatori din diversele regimuri totalitare comuniste, se angajase personal în acest conflict, făcând din oprimarea mea o ambiție înverșunată” – prezentarea volumului realizată de Sorin Dumitrescu şi prezentă pe site-ul editurii.

** * Sorin Dumitrescu a fost director al Diviziei de hidrologie din Secretariatul UNESCO între 1969 – 1988 si subdirector general al UNESCO pentru Sectorul de Științe între 1988 – 1989.

Cartea a fost publicată inițial în 2015 la Paris, în limba franceză, apoi a fost tradusă în limba română și publicat în 2016 în România, la EIKON. În prefață, Federico Mayor – fost director general UNESCO, spune următoarele: „În această lucrare se găsesc nu numai motive pentru a recunoaște sincer activitatea din trecut în favoarea egalei demnități a tuturor ființelor umane, a celor care acționează inspirați de Carta Națiunilor Unite și Actul Constitutiv al UNESCO, dar și un prilej de a trage învățăminte de îndrăzneală, curaj, viziune și hotărâre pentru a putea inventa viitorul bazat pe valori atemporale”.

Mărţişor – 1 martie. Acum şi în patrimoniul UNESCO

*Acceptat în decembrie 2017, dosar comun depus împreună cu Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova

    Prima zi a lunii martie este nu doar prima zi calendaristică a primăverii, ci şi momentul în care tradiţia populară spune că e vremea confecţionării şi dăruirii de Mărţişoare. Micul simbol al primăverii cu şnur împletit în alb-roşu se oferea în unele regiuni nunai băieţilor, bărbaţilor, în altele doar fetelor, femeilor. Se pare că la început, cum spune povestea – una de dragoste, tristă, cu un băiat şi o fată împiedicaţi să rămână împreună de baba Dochia (iarna) şi intemperii – mărţişor însemna doar şnurul alb (simbolizând puritatea, albul zăpezii) cu roşu (dragostea, sângele care a curs la finalul poveştii pe omătul care i-a fost şi mormânt tânărului îndrăgostit). Practic, este o narare simbolistică a schimbării anotimpurilor, lupta iernii de a-şi păstra supremaţia (notă. Cum se întâmplă exact în acest zile, când Europa se confruntă cu un val de ger siberian) şi a primăverii de a readuce natura la viaţă.

Din decembrie 2017, avem bucuria să ştim Mărţişorul inclus pe lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. „Decizia a fost luată în sesiunea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud. Mărţişorul a intrat pe lista selectă a patrimoniului imaterial UNESCO! Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări – Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova – în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă dar în acelaşi spirit al celebrării renaşterii naturii”, a precizat istoricul scriitor Adrian Cioroianu – delegat permanent al României pe lângă UNESCO.

** *Mărţişor, Mărţişug sau Marţ – consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, ci şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Obiceiul era prezent în mediul rural la început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului. De asemenea, etnologicii subliniază că mărţişorul este o tradiţie de An Nou, sărbătorit în vechime în luna martie, o formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, având legătură cu ciclurile astronomice şi vegetative. La români, mărţişorul a fost apropiat simbolic de Dochia, personaj mitologic sărbătorit la 1 martie, o femeie care toarce funia timpului (şnurul de mărţişor) la naşterea timpului calendaristic. la fel cum toceau ursitoarele firul vieţii – în timp ce urcă oile la munte.

*’ * Povestea mărţişorului, povestită şi scrisă – în 1 martie 1997, la București – de Irina Nicolau (29 ianuarie 1946 – 3 iulie 2002) – follcorist, eseist, fost director la Muzeul Ţăranului Român:

          Pentru început, am să desenez un şnur cu doi canafi la capete. În timp ce eu desenez, tu să răsuceşti în gând două fire de mătase, unul roşu şi unul alb. Şi acum vine întrebarea:

– Ce e mărţişorul ???
– Ştie toată lumea, ai să-mi răspunzi, un obicei strămoşesc, un semn de primăvară, îl pui în piept de 1 martie, îl oferi…
– Generalităţi! Am să-ţi explic. E firesc să ştii mai mult, măcar până la genunchiul broaştei.

*
Toată complicaţia vine din faptul că mărţişorul face parte din calendar. Calendarul este un fel de hartă. Hărţile sunt făcute ca să te orientezi în spaţiu. Calendarele te ajută ca să nu te pierzi în timp. Hărţile noi scot din joc pe cele vechi. În cazul calendarelor, situaţia este diferită din cauza sărbătorilor.

Ca să înţelegi ce spun, îţi propun următorul scenariu:
Cândva, un sacerdot a aşezat pe o suprafaţă netedă nişte pietre într-o ordine şi într-un ritm care însemnau pentru el calendar. După el a venit un astrolog şi a aşternut peste pietre un calendar desenat pe piele de viţel. Spinările pietrelor au răzbătut prin piele, sărbătorile noi şi sărbătorile vechi s-au amestecat. Pentru oameni era încă simplu, străbăteau timpul călare pe doi cai. Iar au trecut secolele şi, peste desenul de piele, un astronom a întins calendarul nou, desenat pe pergament. Pietrele au străpuns şi pergamentul, iar sărbătorile desenate pe piele au migrat, de jos în sus.

Şi aventura continuă. Vine vremea calendarelor de hârtie. Le fac savanţii care măsoară timpul tot mai precis. Pietrele sunt tot acolo, dedesubt, dar puţini le mai înţeleg sensul. Culorile tuturor sărbătorilor continuă să migreze de jos în sus. Ce ghiveci! Şi ca şi cum n-ar fi suficientă confuzia, prin mondializare, se produc transferuri de sărbători între culturi. Din 1997, dacă ne luăm după postul PROTV, românii vor sărbători ziua îndrăgostiţilor de Sfântul Valentin. Mai ştii? Oricum, pe vremuri era mai simplu, calendarul punea ordine în sărbătorile unei singure culturi. Astăzi răspunde unor necesităţi mondiale de comunicare şi sincronizare. Cu roşu sunt scrise zilele când nu te duci la serviciu. Spre deosebire de timpul tare al sărbătorii, timpul „liber” este unul slăbuţ, tocmai bun pentru odihnă şi divertisment. Simt uneori, dimineaţa, cum vin peste mine calendarele primitive, calendarele imperiale, religioase, populare, civile, calendarele culturale, cele ale evenimentelor istorice, care istorie poate fi a unei naţiuni, a unei comunităţi, a unei familii şi chiar a unui individ. Şi eu, dimineaţa, trebuie să decid pe ce cale s-o apuc, dacă va fi o sărbătoare veche, un sfânt creştin, ziua când m-am căsătorit, dacă voi sărbători o eliberare, o aniversare sau voi comemora un dezastru…

Cum spuneam, mărţişorul face parte din calendar. De aici toată complicaţia. Există specialişti care pretind că a existat un calendar vechi care începea primăvara, de 1 martie. Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie, adică a şaptea, a opta, a noua, şi a zecea, socotind după luna martie. În termenii scenariului pe care îl propuneam la început, sub 1 martie a existat în calendarul vechi un bolovan care marca începutul. Toate începuturile sunt făcute dintr-un timp „puternic” şi „bun”.

Acum voi ataca problema abrupt, ce e mărţişorul? Mărţişorul este un obiect de recuzită folosit în cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se bazează pe credinţe şi practici. Credinţele şi practicile diferă de la o zonă la alta. Zicala „câte bordeie atâtea obiceie” exagerează, dar nu foarte mult. Punând claie peste grămadă date etnografice din zone şi epoci diferite, cărţile falsifică. Principalele noastre surse de inspiraţie sunt cartea despre sărbătorile la români de Simion Florea Marian şi Vârstele timpului a lui Ion Ghinoiu.

În sate, sărbătoarea de 1 Martie se numea Mărţişor, Baba Dochia sau Dragobete cap de primavară. Mărţisor, după numele lunii, Baba Dochia, după cuvioasa muceniţă Evdochia, serbată de Biserică în această zi şi Dragobete după numele unei sărbători care, în anumite zone, se ţinea în ziua de 24 februarie. Era sărbătoarea îndrăgostiţilor, ziua în care se împerechează păsările, un fel de Sfântul Valentin la români. Ca să contribuie parcă printr-o undă de coerenţă, unele legende îl prezintă pe Dragobete ca pe fiul Babei Dochia. Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. În multe locuri din ţară ele se leagă de originea unor izvoare sau stânci. O femeie moare urcând primăvara, prea devreme, la munte. Şi de aici, variaţiuni. Femeia poate fi tânără sau bătrână, bună sau rea. Din variantele cele mai numeroase voi produce un rezumat.

A fost cândva o babă care avea o noră. Dacă avea o noră, putem presupune existenţa unui fiu. Baba nu scăpa nici o ocazie ca să-şi năpăstuiască nora. Odată, la un 1 martie a trimis-o să spele lână şi nu oricum, ci s-o facă albă dacă era neagră şi, dacă era albă, s-o facă neagră. Pe noră o ajută Dumnezeu, Hristos, Sfântul Petru, un voinic sau un înger. Succesul norei o face pe babă să creadă că a venit primăvara. Îşi pune 12 cojoace de blană şi urcă împreună cu oile la munte. Acolo, fie că este prea cald, fie că este prea frig; plouă şi ninge, de se udă cojoacele. În ambele cazuri le dezbracă, rând pe rând. Când rămâne în cămaşă, vine gerul şi o îngheaţă. Sloiul se preface mai apoi în stâncă. Cu adevărat pasionante sunt amănuntele pe care le furnizează variantele. De pildă, Baba Dochia ia uneori la munte şi pe fiul său, Dragobete. El îngheaţă primul. Din gură îi curge un sloi de gheaţă. Mama, supărată, strigă la el: „Eu mor de frig şi tu cânţi la fluier?” Alteori, oamenii o avertizează că în martie timpul este schimbător. Dar ea nu amână plecarea la munte şi răspunde cu vulgaritate: „Eu pe Mărţişor/ Îl pun la curişor!” Mărţişor, auzind asemenea cuvinte buruienoase, împrumută de la Faur (februarie) două zile reci ca s-o pedepsească. Presupun că ai remarcat enormitatea pe care a pretins-o baba norei, cea de a spăla lâna până când o face din albă, neagră…

În treacăt fie spus, există informaţii că în anumite zone mărţişorul se făcea din fir negru şi alb. Aşa era şi la albanezii din Calabria. În plus, ei şi-l leagă la picior. Găseşti şnurul alb-roşu de 1 martie peste tot în Balcani. Dar mai avem până la şnur.
Tot într-o legendă despre Baba Dochia, voinicul care o ajută pe noră îi recomandă o anumită piatră cu care să spele lâna. Când e pusă în apă, piatra degajă o spumă roşie ca sângele şi apa începe să clocotească. Multe se spun… Mai adaug numai că, uneori, nora lipseşte pur şi simplu din poveste şi, în aceste cazuri, baba urcă la munte de nebună ce e. Uneori îşi ia cu ea furca, fusul şi un caier de lână. Acest amănunt este important, având în vedere că în ziua de Baba Dochia femeile nu lucrau, ţineau sărbătoarea prin nelucrare. Singura muncă permisă era claca de tors.

După 1 martie vin Zilele Babei. Sunt 9 sau 12, câte au fost şi cojoacele. Timp schimbător. După zilele babelor, urmează cele ale moşilor. Acum timpul se stabilizează. A venit primăvara.
Ce fac femeile primăvara, de 1 martie? Cum spuneam, nu lucrează, dacă sunt tinere îşi fac Dragobete. Mamele răsucesc mărţişor pentru copii, dar nu numai pentru copii. Să le luăm pe rând. Se zice că serbarea prin nelucrare se face pentru a domoli mânia Babei Dochia şi frigul de primăvară, ca să nu zacă nimeni din casă bolnav de vărsat sau să moară înecat. Se putea face clacă de tors, dar asta am mai spus. Şi Dragobetele fetelor ce era? Se duceau la pădure şi căutau flori de fragi, adunau apa de pe flori şi se spălau pe faţă zicând:
„Floare de fragă din luna Marţ
La toată lumea să fiu dragă,
Urâciunile să le desparţi”.

Şi am ajuns şi la şnurul de mărţişor… Femeile răsuceau fir alb şi roşu de lână, bumbac sau arnici. Firul se lega la gâtul sau la mâna copiilor. Sunt locuri unde purtau mărţişor şi fetele tinere şi chiar nevestele, aşa scrie Simion Florea Marian. Tot el avertizează că obiceiul începe să se piardă în Moldova şi Bucovina. Adică, pe la 1900 se pierdea deja. Îl citează pe N. Gane care deplânge pierderea obiceiului la 1873. Marian menţionează practica de a atârna o monedă de şnur. Şnurul era purtat pentru noroc şi sănătate. Fetele îl purtau ca să nu aibă tenul pătat. Îl „dezbrăcau” cu socoteală (începe iar nebunia variantelor zonale) la 7, 9, 12 zile după 1 martie, când înfloreşte vişinul sau trandafirul , când sosesc berzele sau rândunelele; în ziua de 40 de mucenici; de Sfântul Gheorghe. Mărţişorul se „îmbracă” dimineaţa, înainte de răsărit, şi se „dezbracă” fără să te vadă soarele, pentru că te înnegreşte.

Alte informaţii ne indică practici şi mai interesante. Se spune că femeile leagă mărţişor nu numai la copii, ci la toţi membrii familiei, la porc, la cornul vitei, la cloşcă, la doniţă… Adică protejează prin cercuri magice tot. Înainte să dispară, la sate a pătruns moda mărţişorului împletit din fire de mătase. Îl făceau fetele, foarte des, pentru feciori. Un amănunt pe care l-am omis: în unele locuri, cu banul de mărţişor se cumpăra vin roşu şi caş pe care tinerii le mâncau de Sfântul Gheorghe la iarbă verde.

Diferenţele dintre mărţişorul din sat şi cel de la oraş s-au accentuat în ultimele două sute de ani. La 1800 era şnur şi monedă, atât la oraş, cât şi la sat. La începutul secolului al XIX-lea, ce descoperă oraşul? Răzuieşte o faţă a banului de argint şi scrijeleşte 18… Nu îmi amintesc o mie opt sute şi cât, era în prima jumătate a secolului. Am văzut mărţişorul la Manina Vulpe. Urmează moda brelocurilor de aur, de argint, pentru cei mai amărâţi de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi, purceluş, cărţi de joc, zaruri. Tinerii le oferă fetelor pe care le iubesc. Aşa eşuează mărţişorul în câmpul amorului. Acum intră în repertoriul mărţişorului inimioara. Doamne, câte inimioare am mai văzut, inimioară cu lacăt, inimioară cu floare, inimioară străpunsă de săgeată, inimioară pe plic, pe calendar, inimioară pe scăriţă, inimioară cu inimioară..! În prima mea copilărie, adică prin anii ’50, situaţia se prezenta aşa, din ce mi-aduc aminte. Mamele puneau mărţişoare la fetiţe. Râdeam de băieţii cu mărţişor. Fetiţele făceau între ele schimb de mărţişoare. Uneori mai dădeau şi profesoarelor, dar nu era nebunia de acum. Femeile în toată firea mai primeau mărţişoare de la soţi şi colegi de serviciu, dar le purtau puţin. Cele mai multe erau din mărgele, lemn şi mărgeluşe.

Vin comuniştii tot mai tare cu laicizarea. De mărţişor nu se prea leagă. Tablă, sticlă, plastic… Oamenii caută ceva mai deosebit. De aur şi argint nu poate fi vorba. Valoarea începe să fie dată de „creaţia” artistică. Fac mărţişoare tot felul de pictori şi arhitecţi. Cei mai mulţi sunt studenţi.

Începe perioada în care mărţişorul se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice: două mărgele şi o pană, o scoică lipită pe un carton, flori imortele stropite cu sclipici, o tăbliţă găurită, repet, orice. În deceniul nouă, mărţişorul este ambalat într-un plastic transparent. Uneori nici nu poţi să-l scoţi de acolo, în loc să-l pui în piept îl aşezi în vitrină. În paralel, magazinele pregătesc cadouri preambalate cu adaos de mărţişor, soluţie comodă pentru cine nu ştie să aleagă. Din 1978, se vând mărţişoare şi pe stradă. Ies studenţii de la Arhitectură şi cei de la Arte frumoase ca să-şi facă bani pentru vacanţe la 2 Mai. Pe urmă iese oricine. Centrul de creaţie al municipiului eliberează autorizaţie pentru producător. Mărţişoarele „se strigă”. În reclame se fac aluzii timide la lipsa de carne, brânză, ouă, la lipsa de tot. În anul 1987 am numărat în Piaţa Amzei peste 200 de tarabe. Erau vânzători care vindeau marfa într-o valiză diplomat, alţii pe o masă pliantă. Poliţiştii fojgăiau aruncând priviri de stăpân.

După Revoluţie, în primii doi ani, interesul pentru mărţişor a scăzut. Deşi, să nu uităm, în 1990 se vinde mărţişorul cu portretul lui Petre Roman. După 1993, afacerea începe să meargă din nou. S-a încheiat cariera „mărţişorului de cooperativă”, vândut la stat. S-a încheiat şi cu magia. Mărţişorul a devenit joc şi ocazie de a da plocon cuiva care altfel ar primi greu. E vremea lui „orice” şi a lui „oricum”. Oamenii se refugiază în afaceri şi joacă. Cândva, oamenii credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.

Mărțișorul, în patrimoniul imaterial UNESCO

*Anunțul a fost făcut de Adrian Cioroianu, ambasador al ambasadorul Delegației permanentă a României pe lângă UNESCO

     „Un Mărțișor în plină iarnă! De astăzi, tradiția Mărțișorului este în Patrimoniul UNESCO! Dragi prieteni reali sau virtuali, În aceste zile de doliu, permiteți-mi să vă dau și o veste bună: astăzi, Mărțișorul a intrat pe lista selectă a Patrimoniului imaterial UNESCO! Dosarul a fost depus de România alături de alte trei țări – Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova – în care această frumoasă tradiție a primăverii există, cu unele diferențe de formă dar în același spirit al celebrării renașterii naturii. Astăzi, 6 decembrie 2017, la Jeju în Coreea de Sud, reuniunea Comitetului pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității a decis că tradiția Mărțișorului întrunește toate condițiile pentru a fi înscrisă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Imaterial Mondial!„, a anunțat Adrian Cioroianu – ambasadorul Delegației permanentă a României pe lângă UNESCO (http://www.unesco.org/new/en/unesco/worldwide/europe-and-north-america/romania cu sediul la Paris) – pe pagina sa Facebook. Mulțumim, domnule Cioroianu! 

Este cu adevărat un câștig pentru cultura română, un merit al echipei conduse de universitarul, profesorul de istorie Adrian Cioroianu, mai ales că în comparație cu alte state avem mai puțin obiective pe listele UNESCO – și destule încercări ratate, dar și destule obiective care ar merita să fie cunoscute. Până la urmă, prin UNESCO am avea mult mai multă vizibilitate, așa cum are Transilvania prin legendele (false… dar ce mai contează!) despre prințul Dracula (Vlad Țepeș literaturizat), despre prințul Charles al Angliei care a cumpărat câteva case ale sașilor plecați din satele lor… Deci, acum avem în listele UNESCO 7 obiective: Delta Dunăriiașezările săsești cu biserici fortificate din TransilvaniaMănăstirea Horezubisericile pictate din nordul MoldoveiCetatea Sighișoarabisericile de lemn din Maramureș, fortărețele dacice din Munții Orăștiei.

Mai sunt 13 obiective pe o listă considerată de lucru, și alte 4 propuse pe lsita de patrimoniu imaterial (Doina înscrisă în 2009, Ritualul Căluşului – din 2008, Ceramica de Horezu din 2012, Colindatul de ceată – din 2013, dosar comun cu Republica Moldova – toate acestea nu sunt încă incluse…

Foto de Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei, cu marțișor realizat de un elev al Școlii „Mihai Eminescu” din Brăila, prof. Marioara Bălan, într-o activitate despre tradiții populare (mai multe imagini la https://www.facebook.com/pg/BrailaChirei/photos/?tab=album&album_id=423873764371885) în parteneriat cu Muzeul Brăilei (pe atunci, în 2012, nu se numea încă și Carol I) reprezentat de Brândușa Ilie.

Nota red. Apropo… pe cimec.ro, site-ul patrimoniului din România nu mai există link-ul postat în wikipedia referitor la obiectivele din listele UNESCO… nu înțeleg de ce… iar ultima știre postată este din octombrie 2017…

Mariana Nicolesco, despre Festivalul-Concurs de canto „Darclée” la reuniunea UNESCO de la Paris

* Soprana a menţionat prezenţa a 180 de tineri artişti din întreaga lume la ediţia jubiliară a Festivalului-Concurs Internaţional de Canto „Hariclea Darclée” de la Braila, din acest an (28 iulie – 9 august)

Reuniunea anuală UNESCO pe teme de salvare a culturii şi civilizaţiei, desfăşurată recent la Paris, a pus în dezbatere numeroase teme revelatoare pentru problemele de civilizaţie cu care se confruntă umanitatea, mediul, violenţa şi educaţia. Unul dintre participanţi, Jean Malaurie – antropolog francez de renume mondial – a propus examinarea modului de viaţă al unor populaţii ignorate de la capătul lumii, societăţi aşa-zis primitive dar care oferă modele de armonie între oameni, modele posibil salvatoare pentru lumea de azi. La fel de aplaudată a fost şi intervenţia sopranei Mariana Nicolesco, căreia i s-a făcut onoarea de a închide sesiunea şi căreia Irina Bokova – directorul general UNESCO i-a adus un deosebit omagiu.

IMG_0514          Mulţumind pentru cuvintele de încurajare ale Irinei Bokova, Mariana Nicolesco a amintit prezenţa a 180 de tineri artişti din întreaga lume la ediţia jubiliară a Festivalului-Concurs Internaţional de Canto „Hariclea Darclée” din acest an (28 iulie – 9 august 2015, site la http://www.darclee-voice-contest.com/) si a subliniat următoarele: „Dragi prieteni, Festivalul şi Concursul Internaţional de Canto pe care l-am creat în 1995 spre a onora memoria legendarei soprane pentru care Puccini a compus , Mascagni şi Catalani sărbătoresc în această vară 20 de ani de minunate succese. Aşa cum spuneam şi la Reuniunea noastră de acum un an, credoul meu este că nimic nu-i apropie pe oameni mai mult decât cântul. Prezenţa mea în China, ca membră a juriului Concursului Internaţional de Canto al acestei ţări, a declanşat un fenomen care-mi întăreşte convingerile şi care a depăşit orice imaginaţie. După această vizită, toate sopranele din China vor să cânte de Verdi, Violetta fiind un rol pe care l-am interpretat de peste două sute de ori în lumea întreagă. Sute de tinere talente au participat în China la o selecţie în urma căreia în jur de treizeci de concurenţi se vor alătura colegilor de pe alte meleaguri înscrişi la această ediţie de la Brăila, ridicând la aproape 2500 numărul tinerilor talente din 50 de ţări şi 5 continente veniţi la Brăila până acum. Înţeleg să onorez astfel Înaltul Patronaj UNESCO şi titlul de Artist UNESCO pentru Pace care mi-a fost conferit„.

Despre prezenţa Marianei Nicolesco in China, in juriul competiţiei menţionate – amănunte la https://brailachirei.wordpress.com/2014/10/14/mariana-nicolesco-in-juriul-concursului-international-de-canto-al-chinei/

Festivalul-Concurs internaţional de canto de la Brăila natală a Haricleei Darclée s-a derulat la ultima ediţie sub minunate asupicii, in 2013, bucurandu-se de audienţă din ce in ce mai ce entuziastă – https://brailachirei.wordpress.com/2013/08/05/cursurile-master-classes-braila-2013-reala-bucurie-si-succes-deplin/; iar in 2014, s-au desfăşurat intalnirile Master Classes, unde soprana Mariana Nicolesco a oferit cu generozitate şi dăruire, din bogata sa experienţă interpretativă si de scenă, tinerilor sosiţi din intreaga lume in oraşul de la Dunăre, in teatrul unde Darclée a debutat in 1881.

In imagine: Irina Bokova – director general UNESCO şi Mariana Nicolesco în linia întâi a celebrării muzicii şi dansurilor tradiţionale, alături de sudanezul Ali Mahdi Nouri – artist UNESCO pentru Pace – la reuniunea Ambasadorilor Onorifici UNESCO de la Paris

Mariana Nicolesco, la reuniunea extraordinară UNESCO

* La eveniment, desfasurat la Paris, a fost marcata aniversarea a sapte decenii de existenta a ONU pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură * Cu Mariana Nicolesco ne reintalnim la Braila, la editia cu numarul 20 a Festivalului-Concurs International de Canto „Hariclea Darclee” in perioada 28 iulie – 9 august 2015

IMG_0467          Soprana Mariana Nicolesco (foto), onorată cu Medalia UNESCO pentru Merite Artistice, Artist UNESCO pentru Pace şi Ambasador UNESCO a fost prezentă zilele trecute la ceremonia oficială de la Paris marcând cei 70 de ani de existenţă a Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură. La ceremonie a luat cuvântul Irina Bokova – directorul general UNESCO şi Ban Ki-moon – secretarul general ONU,  acesta din urma a făcut un apel emoţionant la solidaritatea umană, subliniind vocaţia UNESCO, amintind că în urma ravagiilor războiului din ţara sa natală, Coreea, în anii ‘50, în lipsa şcolilor, distruse, copiii – printre care el însuşi – învăţau sub cerul liber; manualele erau toate oferite de UNESCO. “Fără acea misiune salvatoare n-aş fi fost astăzi în faţa domniilor voastre”, a precizat Ban Ki-moon.

La iniţiativa directorului general Irina Bokova manifestările Darclée de la Braila create de Mariana Nicolesco (ex. https://brailachirei.wordpress.com/2014/07/29/cursuri-de-maiestrie-artistica-master-class-cu-mariana-nicolesco-editia-2014-la-braila/ sau https://brailachirei.wordpress.com/2013/07/23/canto-maiestrie-mariana-nicolesco-la-braila/ etc) au dobândit Înaltul Patronaj UNESCO, în semn de recunoaştere a contribuţiei acestora la patrimoniul mondial al culturii. Ediţia jubiliară 2015 a Festivalului şi Concursului Internaţional de Canto „Hariclea Darclée”, marcând 20 de ani de la crearea marilor evenimente dedicate legendarei soprane şi gloriei artei cântului – la care din 1995 încoace au luat parte peste 2200 de tinere talente din 47 de ţări – are loc între 28 iulie şi 9 august 2015.

Cursuri de maiestrie artistica Master Class cu Mariana Nicolesco, editia 2014 la Braila

* Manifestarea face parte din programul muzical omagial inchinat memoriei sopranei Hariclea Darclee * In perioada 28 iulie – 3 august, la Braila studiaza detaliile artei cantului 70 de tineri din Armenia, China, Croatia, Franta, Italia, Polonia, republica Moldova, Romania, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii * Sambata – 2 august 2014 – este intalnire cu public de la ora 18.00 – conferinta cu dr. Stephan Poen si recital * Duminica – 3 august 2014 – de la ora 17.00 are loc Concertul de gala

Celebrand-o pe Hariclea Darclee (10 iunie 1860, Braila – 12 ianuarie 1939, Bucuresti), marea artista a artei cantului liric pentru care au compus (special pentru vocea sa!) Alfredo Catalani, Alexis Catargi, Isidore de Lara, Alfredo Franchetti, Carlos Gomez, Pietro Mascagni, Ubaldo Pacchierotti, Ettore Panizza, Giacomo Puccini – in opera „Tosca’ avand si celebra arie a sopranei, „Vissi d’arte”, care a fost scrisă la sugestia artistei pe baza indicațiilor sale muzicale (interpretată la premiera absolută de la Teatro dell’Opera (Constanzi) din Roma, la 14 ianuarie 1900), Braila este locul unde – incepand cu 1995 – au loc evenimente muzicale de talie internationale intrate in calendarul pasionatilor genului. Astfel, o data la doi ani se desfasoara Festivalul-Concurs de canto „Hariclea Darclee’  si in ceilalti ani soprana Mariana Nicolesco sustine Cursuri de Maiestrie Artistica „Master Class’.

IMG_1275            Pentru ca in 2015 se implesc doua decenii de la demararea evenimentelor, anul acesta se deruleaza in perioada 28 iulie – 3 august 2014 Cursurile de Maiestrie Artistica „Master Class”.

Soprana Mariana Nicolesco are peste 70 de cursanti, tineri interpreti din Armenia, China, Croatia, Franta, Italia, Polonia, Republica Moldova, Romania, Slovenia, Spania, Statele Unite ale Americii. Deschiderea manifestarii a avut loc luni, 28 iulie, in mod festiv, ca de obicei, acum spatiul gazda fiind sala de festivitati (sala Maura sau sala cu oglinzi) a Teatrului „Maria Filotti’ (dramaticul unde Hariclea Darclee a debutat pe scena, in 1881, dupa care a plecat la Paris unde a fost imediat remarcata de compozitorului Charles Gounod). La evenimentul de luni au fost prezenti, alaturi de Mariana Nicolesco si tinerii dornici de a afla cat mai multe despre tainele succesului liric, si criticul de arta Radu Varia – sotul sopranei Mariana Nicolesco, dar si Lucian Sabados – managerul dramaticului gazda, Aurel Gabriel Simionescu – primarul municipiului Braila  (evenimentele au loc cu sprijin financiar din fondurile de la bugetul local), Veronica Dobrin – director executiv al Fundatiei „Darclee’ Braila, fost director al Teatrului „Maria Filotti’. Photo4867

Photo4872            Cum teatrul este in plin proces de reparatie, Lucian Sabados – care anul trecut a urcat pe scena si a interpretat, la pian (in caietul-program al editiei se regasesc imagini), impreuna cu tinerii solisti secvente din jazz, gen pe care il adora si il cunoastefoarte bine – si-a cerut cumva scuze pentru aria relativ restransa de circulatie, dar a subliniat ca toata lumea va incerca sa faca placuta sederea tinerilor talentati oaspeti la Braila. In context trebuie subliniat faptul ca la aceste cursuri nu vin incepatori ai genului, ci tineri care deja au inceput sa cunoasca travaliul urcusului succesului artistic, unii dintre participanti avand la activ prezente notabile pe mari scene ale lumii. Tot in sala de festivitati, la fel ca in holul intrarii B (cea dinspre strada Eminescu), sunt amenajate expozitii cu afise ale evenimentelor Darclee si documente din arhiva Darclee.

Primarul Simionescu si Veronica Dobrin au subliniat, de asemenea, bucuria de a fi gazde pentru aceste evenimente de tinuta si speranta ca oaspetii vor pleca cu impresii frumoase din orasul natal al Haricleei Darclee.

In discursul de deschidere a cursurilor de maiestrie artistica, soprana Mariana Nicolesco a subliniat toate datele importante ale acestor manifestari:

Arta sacra a cantului ne reuneste din nou aici, in acest lacas al Cursurilor de Maiestrie Artistica Master Class si al Festivalului-Concurs International de Canto <Hariclea Darclee> asezat sub egida unuia dintre numele de seama din toate timpurile ale scenei lirice, legendara soprana Hariclea Darclee, nascuta la Braila in 1860, asa cum se stie, si care debuta chiar pe aceasta scena, in 1881, inainte de a cuceri planeta intreaga. Perpetuam in constiinta publica numele sau odata cu randuielile prin care ne manifestam ca inchinatori ai perfectiunii in arta si ai perfectiunii prin arta, pe masura dobandirii valorilor perene ale marilor traditii ale artei cantului, odata cu fiecare pas pe care-l face facem pe drumul depasirii de sine. Si nu intamplator se afla in aceasta sala atatea tinere noi talente care vin acum pentru prima data sa traiasca formidabila experienta a metamorfozei care ne face sa trecem de la stadiul de sperante ale scenei lirice la adevarati artisti capabili de performante deosebite. Cinstim prin toate acestea arta sacra a cantului, cinstim numele tutelar al acestor evenimente, Hariclea Darclee, la 75 de ani de la trecerea sa in eternitate si traim bucuria de a face muzica impreuna. Acest teatru incantator, cu istoria sa remarcabila, la care noi adaugam an de an o noua pagina, este in plina restaurare si trebuie sa multumim edililor Brailei, intregii echipe si directiei teatrului pentru grija cu care au procedat pentru a ne permite  totusi sa ne desfasuram fortele artistice si sa ne pregatim de pe acum, asa cum se cuvine, pentru remarcabilul eveniment pe care-l constituie editia jubiliara 2015 a Festivalului-Concurs International de canto <Hariclea Darclee>, celebrand 20 ani de cand servim aici, cu pasiune, competenta si rigoare, valentele expresive ale vocii umane din 47 de tari si cinci continente. Tocmai in numele idealului pe care-l cultivam si al valorii acestei contributii ca parte a patrimoniului mondial al culturii, ne-a revenit onoarea de a ni se acorda, la inceputul acestei luni, cu prilejul reuniunii anuale a Ambasadorilor Onorifici ai UNESCO de la Paris, la care am luat parte, o exceptionala distinctie, dorita si invidiata de toti: Inaltul patronaj al Organizatiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura„.

Irina Bokova – director general UNESCO, a anuntat la inceputul lunii iulie acordarea Inaltului patronaj UNESCO pentru Festivalul-Concurs dedicat sopranei Hariclea Darclee si Cursurilor Master Class (cum am anuntat la http://brailachirei.wordpress.com/2014/07/10/evenimentele-darclee-2014-de-la-braila-cu-soprana-mariana-nicolesco-sub-auspiciile-unesco/).

Photo4878             Imediat dupa deschiderea festiva, participantii la Master Class au inceput lucrul cu incalzirea vocala – vocalizele, dupa care au intrat in sala teatrului (foto dreapta) pentru activitatea propiu-zisa. IMG_1467

Cursantii se vor pregati zi de zi, pana tarziu  – n.aut. Conform unui program impus de maestra (dupa exigentele proprii) si caruia trebuie sa-i faca fata – pentru intalnirile la care este admis in sala si publicul.

Astfel, sambata – 2 august 2014 – de la ora 18.00 are loc conferinta sustinuta de dr. Stephan Poen, medic foniatru (foto mai jos de la o editie precedenta – din 2011 amanunte la http://brailachirei.wordpress.com/2011/08/05/conferinta-cu-stephan-poen-despre-arta-cantului-si-mariana-nicolesco-in-master-classes-2011/, domnia sa este o prezenta constanta la eveniementele inchinate sopranei Hariclea Darclee).

Conferinta sustinuta de Stephan Poen are tema „Hariclea Darclee – 75 ani de la trecerea sa in eternitate; Christoph Willibald Gluck si Nicollo Jommelli la o aniversare (300 ani); Giacomo Meyerbeer la o comemorare (150 ani)’ si va fi urmata de un recital al tinerilor prezenti la cursurile de maiestrie artistica.  Stephan Poen si Mariana Nicolesco, Braila 100_3952

Duminica – 3 august 2014 – de la ora 17.00 are loc Concertul de gala in care maestra, cum face de fiecare data, nu va conteni sa ii indrume pe tienrii aspiranti ai gloriei marilor scene lirice dar si publicul va avea ocazia sa vada in amanunt care sunt detaliile de culise ale unei pregatiri din categoria „Master Class”. Intrarea la evenimente este libera, in limita locurilor, cu invitatii de la organizatori.

Organizatorii manifestarii sunt Fundatia „Darclee’, Fundatia Internationala Ateneul Roman, Ministerul Culturii, Primaria Braila, Consiliul Local Municipal Braila, Consiliul Judetean Braila, Teatrul „Maria Filotti”, Centrul de Creatie Braila.

Ce uitam despre Rosia Montana, UNESCO, minerit…

* Rosia Montana Gold Corporation este un proiect cu 10 ani vechime, altfel spus, banii de publicitate si nu numai trebuie recuperati * Comisia UNESCO nu a reusit sa descopere destui oameni dispusi sa accepte renuntarea la proiectul de minerit si transformarea zonei in sit cultural de importanta mondiala * 

Moise Guran   Ne place sau nu, adesea suntem mintiti prin omisiune sau din propria noastra lene de a ne informa indeajuns asupra unui subiect.  Asa se intampla si in cazul, devenit extrem de vizual si vocal si… stradal zilele acestea, cand mii de manifestati stau in strada, mai als in Bucuresti pentru a protesta impotriva proiectului de minerit cu cianuri Rosia Montana Gold Corporation (RMGC). Vorbesc din nou, aici, despre acesta intrucat mi-am amintit ca Moise Guran a prezentat cateva date la Ora de business, emisiunea sa la TVR 2  si ele nu prea sunt des scoase la lumina in timpul conversatiilor – ca dezbateri nu le pot numi – de la televizor prilejuite de mai sus-numitele iesiri in strada. Aici un fragment dintr-o emisiune mai veche, dar cu acelasi subiect

http://http://www.youtube.com/watch?v=e3q6X6pNruY&feature=endscreen

N.aut (revista de cultura si informatie „Braila Chirei’, Armanda Filipine) Il voi cita pe Mosie Guran pentru a intari cele spuse, el fiind cu mai multa vizibilitate in spatiul media.

Practic, „sunt 10 ani de cand s-a dat licenta de explorare si exploatare. RMGC a bagat atat de multi bani acolo, incat daca Romania sau autoritatile romane ar spune <Gata, domnule! Salvam muntii, facem turism, am terminat cu mineritul>, noi ca tara vom avea foarte mult de platit”, a subiniat Moise Guran, amintindu-ne ceea ce trebuia sa stim, inclusiv ca au fost termene de dezbetere publica. Mai mult, in luna august a sosit in zona o comisie UNESCO al carui scop a fost sa vada la fata locului daca si oamenii din Rosia Montana doresc ca acest spatiu cu o imensa incarcatura istorica sa devina sit de importanta culturala universale, pentru intreg globul. „Zilele trecute a fost trimisa o comisie care sa stabileasca daca aceasta localitate poate intra in patrimoniul UNESCO, lucru care ar fi protejat-o sau ar fi exclus mai bine zis demolarea propriu-zisa pentru exploatarea aurului de acolo. Cu aceasta, ocazie, compania Rosia Montana Gold Corporation a adus oameni de prin toate partile, erau oameni si din localitatea respectiva, iar niste activisti de mediu au filmat toata povestea asta, au incercat sa vorbeasca cu cei care erau acolo, au fost putin bruscati, au interactionat si cu niste personaje cunoscute sau foarte cunoscute publicului, ceea ce a dus la revelarea unor lucruri”, a afirmat Moise Guran, lamurind clar asupra puterii financiare care denatureaza lucrurile sa cum s-a intamplat si in cazul spot-ului tv cu doamna care croseteaza si se plange ca nu are bani…

Filmul vizitei respective plus cateva reactii al autoritatilor centrale, locale, unde limbajul nu chiar cel agreat… in spatii publice, a fost postat pe You Tube

http://http://www.youtube.com/watch?v=p43fV0UcYIw

In urma emisiunii lui Moise Guran, s-a sesizat si Cristian Albu – presedintele “Sindicatul Viitorul Mineritului”, Rosia Montana, care a trimis jurnalistului o scrisoare (n.aut. Citez fragmentele publicate si de http://www.dailybusiness.ro/):

Dupa emisiunea dvs. din data de 23 august am avut imediat intentia sa va scriu. La Rosia Montana si la fotbal se pricepe toata lumea, a spus odata un comentator, nu mai retin cine, sa ma ierte. In 15 ani, ne-a fost dat sa vedem cum localitatea noastra de bastina – o comuna mare, dar nu printre cele mai mari din tara si in care s-a scos aur din cele mai vechi timpuri, dar asta s-a intamplat peste tot prin Apuseni – a crescut in popularitate pana cand a devenit un subiect despre care toata lumea crede ca are un cuvant de spus, si mai rau – ca se pricepe! Chiar de la inceput, mai precis de cand s-a aflat, datorita investitiilor in explorare ale investitorilor, ca la Rosia Montana sunt vreo 300 de tone de aur, s-a infiripat si un grup care s-a declarat opozant. Problema este ca acesti opozanti de meserie s-au obisnuit sa fie mereu bagati in seama, s-au obisnuit sa fie citati, admirati si urmati. Iar pe masura ce a trecut timpul si adevarul despre ce se intampla la Rosia Montana a iesit la iveala, jurnalistii si oamenii de buna credinta din aceasta tara au devenit constienti ca poate nu tot ce zboara se mananca si ca poate mai sunt si investitori care nu asteapta profit imediat si care mai fac si mult bine in localitatile unde doresc sa faca afaceri. Da, fata de astfel de investitori orice stat care se respecta are o datorie morala, cum bine ati spus!  Iata ca a venit vremea ca si Dvs., dle Moise Guran, care sunteti un jurnalist respectat de toata lumea in bransa presei economice, sa aflati pe propria piele ca opozantii proiectului de la Rosia Montana considera ca presa isi face datoria doar atunci cand vorbeste de rau proiectul si – invariabil – ii lauda pe ei, sau le preia ideile, fara sa cracneasca. Aici, la Rosia Montana, oamenii au nevoie ca de aer de locuri de munca, inainte de orice. Compania asta miniera are 500 de angajati – chiar in faza asta, de incertitudine, de obtinere a autorizarilor. Astea nu sunt vorbe, sunt lucruri concrete: 500 de familii depind de proiectul minier. Iar cand porneste constructia minei, vor fi de cinci ori mai multi angajati! Eu atat as vrea sa retina lumea – restul sunt vorbe mestesugite, eu nu sunt analist politic sau economic si nu scriu compuneri. Dar eu stiu ca fara minerit Rosia Montana nu va mai exista pentru ca oamenii pleaca – si fara oameni nu exista Rosia Montana, ci doar amintirea ei!”

Berlin, 31 aug 2013, foto de Iulian Morar     Intre timp, pe site-urile de socializare vedem ca si romani care traiesc, muncesc in alte tari au isit in strada, protestand impotriva acestui proiect. Am ales o imagine din 31 august 2013, a lui Iulian Morar, cu manifestatnti in Berlin. Bravo lor!

Pentru o si mai buna informare, va mai ofer accesul la alt material, postat de ActiveWatch Romania – inregistrarea integrala a emisiunii „Judecă Tu: Razboiul aurului la Rosia Montana” difuzata in direct de TVR1, joi, 23 februarie 2012 si in cadrul careia s-au dezbatut situatia actuala a localitatii Rosia Montana si proiectul minier pe baza de cianuri propus de compania Rosia Montana Gold Corporation (RMGC)

http://http://www.youtube.com/watch?v=oK7peibdBxg&feature=endscreen

La dezbaterea prezentata mai sus a participat si presedintele ActiveWatch – Mircea Toma, alaturi de reprezentanti ai Asociatiei Alburnus Maior, ai companiei RMGC, istorici, voluntari, arhitecti, reprezentanti ai ministerelor Mediului si Culturii, ai Academiei Romane.

Autoritatile locale au declarat zona monoindustriala altfel spus, acolo nu se va putea face vreo afacere in afara mineritului doar daca se schimba decizia. Iar cei care au spus ca mineritul din Rosia Montana intereseaza doar zona la nivel local ar trebui, si ei, sa isi revizuiasca pozitia, deoarece interventia UNESCO a vizat o propunere cu adevarat valabila.

Ziua mondiala a Cartii. In Romania, si a Bibliotecarilor – 23 aprilie

* Spunem „La multi ani!” scriitorilor si editorilor, bibliotecarilor din Romania si din Republica Moldova

 

libri 2 Ziua Internațională a cărții și a drepturilor de autor – 23 aprilie – este o sărbătoare UNESCO avand drept scop promovării lecturii, publicării și a drepturilor de autor. Nu este un eveniment cu istorie prea lunga, astfel ca abia in 1995 a  fost prima manifestare cu acest titlu. (nota: imagini de pe net)

In fapt, data de 23 aprilie marchează trecerea la cele vesnice a unor mari scriitori: William Shakespeare (nascut la 23 aprilie 1564, m. 23 apr 1616) si Miquel de Cervantes (1616), dar si Inca Garcilaso de la Vega (peruan, 1616), William Wordsworth (poet englez, 1850), Jules Barley d’Aurevilly (francez, 1889), Rupert Brooke (poet englez, 1915).

Este ziua in care ar trebui sa ne apropiem mai mult de lumea cartii si a scriitorilor, nu doar pentru ca asa ne-a propus UNESCO ci pentru ca noi suntem constienti de importanta cunoasterii…  libri 1

Pentru ca are legatura cu sarbatoarea UNESCO, prin Hotărârea de Guvern nr. 293 din 14 aprilie 2005, ziua de 23 aprilie a fost declarată in Romania si Ziua Bibliotecarului din România. De asemeneea, în Republica Moldova s-a instituit Ziua Bibliotecarului tot la 23 aprilie, prin Decretul Președintelui Republicii Moldova nr. 189 din 8 februarie 2010.