Concert Ana Moura, fado de Crăciun la Sala Palatului

* In 28 decembrie 2014, de la ora 20.00

Ana Moura         Ana Moura (foto) – indrăgita artistă portugheză de muzică fado – susţine în Bucureşti, un concert dedicat Crăciunului. Pe lângă piesele ultimului său album ”Desfado” cu care a făcut înconjurul lumii, Ana Moura îşi va încânta audienţa cu muzica tradiţională de Crăciun din inima Portugaliei.

Unul dintre cele mai mari privilegii ale carierei mele este acela de a călători în întreaga lume şi de a mă bucura de ceea ce are mai bun de oferit fiecare popor. Am trăit momente extraordinare în multe locuri, însă nu pot uita turneul pe care l-am susţinut în România anul trecut. Am avut trei concerte în săli de spectacole deosebite, alături de un public remarcabil. Aşadar, întoarcerea mea la Bucureşti este o onoare şi o mare bucurie pentru mine, cu atât mai mult cu cât concertul pe care îl voi susţine la finalul lunii decembrie va fi unul dedicat Crăciunului, o sărbătoare cu o încărcătură emoţională puternică. Vă aştept cu drag!”, declară Ana Moura.

* * *

Ana Moura deţine două distincţii Amalia Rodriguez: una din anul 2008 pentru ”Cea mai bună interpretă”, alta din 2014 pentru ”Desfado” – ”Cel mai bun album”. Vocea Anei Moura respectă tradiţia Fado, dar flirtează elegant si cu muzica pop, într-o manieră unică. A primit aprecierea altor artişti de talie internaţională: a cântat cu ”Rolling Stones” colaborând cu aceştia pentru piesele ”Brown Sugar” şi ”No expection”, iar în august 2014 a fost invitată de Buena Vista Social Club să li se alăture în ultimul lor turneu, pentru concertele din Portugalia.

Reclame

„Traviata”, Violetta la tv… tot la Darclee ne gândim, nu?

        Am descoperit în această seară la TVR Cultural  – şi este şi acum… când scriu – o înregistrare cu opera „Traviata” de Verdi, cu Tatiana Lisnic în rolul principal şi cu Ştefan Pop în rolul Alfredo. Poate vă mai amintiţi de tânărul care ne-a făcut să-l aplaudăm la Cursurile de Măiestrie Artistică „Master Classes” susţinute de soprana Mariana Nicolesco , în 2009, dar şi la ediţia precedentă – cred – a competiţiei de canto de la Brăila. Sper spre exemplificare, vă ofer câteva imagini de atunci…  Ştefan este cel care râde, lângă el este Bogdan Mihai şi soprana Mariana Nicolesco.

 

      Pe atunci nu avea atâta siguranţă câtă a demonstrat în „Traviata” – prestaţie aplaudată îndelung, cu ovaţii şi mulţi de „Bravo!” (cred că este reprezentaţia de la Opera din Tmişoara) – şi de fapt chiar acesta este motivul pentru care  scriu aceste rânduri. Când vezi ce departe ajung tinerii cu talent care mai şi muncesc, atunci stai şi te întrebi oare de ce ei nu sunt un adevărat exemplu pentru ceilalţi… Dacă vă uitaţi pe net veţi găsi câteva cuvinte elogioase la adresa lui Ştefan Pop cu privire la rolul amintit aici; ascultându-l, nu aveţi cum să dezminţiţi. Este realmente bun, poate nu perfect, dar vocea lui este frumoasă. Poate nu este extrem de… verdian, nu are acele modulaţii care fac deliciul unui anume public, dar nu se depărtează de cerinţele partiturii, iar fraza muzicală rostită de el are o rotunjime care se cere ascultată cu mare atenţie.

      La fel şi Tatiana Lisnic; vocea ei se potriveşte foarte bune rolului de primă mărime; are volum şi timbru cald, se menţine în linia unui farmec bine întreţinut de toate elementele tehnice necesare. Iar ariile pe care deja le cunoaşte toată lumea din „Traviata” au fost interpretate curat, cu acurateţe muzicală şi cu simţirea necesară rolului tragic. Să vă mai aduc aminte de evenimentele brăilene cu încă o imagine, de la deschiderea Master Classes din 2009, unde îl puteţi veddea pe Ştefan Pop.

     Este o fotografie neprotocolară, este pe acolo şi doamna Valeria Ursan – prietena noastră armeancă a primit chiar şi un buchet de flori de la Mariana Nicolesco anul trecut, exact la acel moment al deschiderii cursurillor de măiestrie… dar ne aduce în memorie clipe deosebite, tot în constea şi sub semnul Haricleei Darclee desfăşurate.

      Şi când mă gândesc că şi Hariclea a cântat partitura compusă de Verdi pentru Violetta, şi suprapun ideea peste cuvintele atât de frumoase care s-au scris dessre celebra soprană, dar şi pe aceeaşi partitură interpretată de  Maria Callas sau Angela Gherghiu, ca să dau doar exemple care sunt la îndemână cât de cât, mă apucă… durearea da cap! Ce fel de frumuseţe trebuie să fi avut vocea Haricleei Darclee, dacă şi aşa, fără prea multe „floricele”, partitura este… superbă!

      Cam din aceste motive am scris, şi sper că v-am dat motive de meditaţie sau măcar un îndemn de a vă căuta CD-urile cu clasică din arhiva personală… Nu de alta dar trăim întro lume atât de sordidă, de paltă şi de rea încât muzica ne-ar mai aduce zâmbetul de buze, pe faţă – sau lacrimi, de bucurie, cum se întâmplă celor care au inima deschisă, curată, atentă la emoţiile pozitive. Şi pentru că am scris recent – tot aici pe pagina web, găsiţi textul uşor – despre o altă voce deosebită, a tinerei noastre brăilence Carmen Elena Topciu pe care am audiat-o cu plăcere chiar pe 27 iulie, la deschiderea competiţiei jubiliare de anul acesta, am găsit şi cu ea fotografii.

 

 şi încă o imagine cu tânăra mezzosoprană, despre care aseară atât Stephan Poen cât şi Nicolae Herlea spuneau că este o voce plăcută, cu temperament, cu forţă.

aici este pe scena teatrului unde a debutat Darclee, cu soprana Mariana Nicolesco şi Alexandru Petrovici la pian.

O seară bună! Şi ascutaţi mai des clasică. Face bine, mai ales dacă este interpretată corect! … şi iar mă întreb oare cât de frumos cânta Darclee?