Pentru ca stagiunea teatrala 2009-2010 a inceput, iar directorul de scena Victor Ioan Frunza (foto) este prezent in repertoriul brailean cu spectacole (unul e chiar nefinalizat, descoperiti dvs care!) am gandit ca merita sa reiau aici un interviu (aici e varianta integrala) cu Victor Ioan Frunza realizat în preambulul deschiderii stagiunii 2007 – 2008.
Armanda Filipine – Au fost stabilite două spectacole pentru deschiderea de stagiune – “Hamlet” şi “Deşteptarea primăverii”. De ce aceste titluri?
Victor Ioan Frunza – Am gândit să fie un binom teatral, asa am pornit de la ideea asta, ca să facem ceva care să revigoreze spaţiile acestea teatrale – generoase – pe care le are teatrul, Sala Studio si scena mare. M-am gândit şi la un echilibru care să fie în aceast an teatral, în care au fost producţiile lui Radu Nichifor, cealaltă producţie cu Woody Allen, o piesă de copii şi acum, fiind perioada asta de vară, care-i mult mai bună pentru lucru, am gândit că într-un ritm foarte strâns se pot face aceste două spectacole şi aşa a şi fost; trupa s-a şi mobilizat foarte bine, au venit toţi din concediu, de la 1 august au lucrat practic vreo 18 ore pe zi şi suntem în grafic, cum s-ar spune, în sensul în care avem şi “Deşteptarea primăverii” şi “Hamlet” la stadiul de repetiţii generale. “Deşteptarea primăverii” este o piesă care e intitulată “O tragedie a copiilor”, e scrisă de un autor expresionist german – Frank Wedekind – mai puţin jucat în România şi la Brăila chiar deloc, deci o premieră pentru Brăila. E-o piesă extrem de complicată în care trebuie să găseşti actori cam la vârsta personajelor şi-asta a fost o complicaţie destul de mare. De obicei e jucată de adulţi care fac pe copii, şi noi am făcut un fel de melaj,aşa, între actori tineri şi elevi de liceu şi cred că melanjul ăsta o să dea bine. Avem în rolul principal masculin din “Deşteptarea primăverii” pe George Costin, un actor pe care l-am adus de la Baia Mare, absolvent al Universităţii de Teatru din Cluj, actor care a făcut un gest deosebit – a renunţat la un work-shop pe care-l avea cu Andrei Şerban la New York şi a venit să lucreze la noi, ceea ce e un lucru destul de rar o asemenea dedicaţie pe meserie. De asemenea, în celălalt rol principal, feminin, o avem pe Nicoleta Lefter, care vine de la Constanţa şi care s-a şi angajat în teatru şi este o achiziţie foarte bună pentru trupa din Brăila, Nicoleta Lefter a putut fi văzută în spectacole foarte bune la Constanţa şi şi-aicea se vede că este o actriţă ce va fi sigur una dintre vedetele trupei. De asemenea, dintre actorii consacraţi ai teatrului se remarcă Monica Zugravu, pe care o s-o vedeţi într-un rol excepţional pe care-l face. De asemenea, Cătălina Nedelea – care a avut partituri şi în trecut, dar acuma se întâlneşte cu o partitură deosebită. O să-i puteţi vedea şi pe Bujor Macrin – într-un rol mai mic de data asta, dar extrem de colorat, al unui director de gimnaziu şi pe mulţi, mulţi alţii, nu-i numesc acuma pe toţi deşi toţi sunt foarte importanţi – Zane Jarcu, de exemplu, care face iarăşi un rol foarte bun, Elena Andron. In roluri foarte importante veţi putea vedea şi nişte elevi de liceu, de gimanziu care joacă nişte roluri extrem de complicate. Elevi de la Liceul de Artă “Hariclea Darclee”, de exemplu, cum este Adrian Ştefan sau Claudiu. Mai este un talent iarăşi foarte bun – Mihai Zoican, care vine de la alt liceu şi ceilalţi sunt destul de buni. Ei au lucrat din luna iulie, deci au stat toată vara aici, practic, şi au lucrat. Pot să vă spun, să vă dau nişte detalii de felul în care s-a lucrat, că pentru “Deşteptarea primăverii” am avut un asistent foarte bun, pe Liviu Pintileasa care din sfârşitul lui iunie până acum a lucrat încontinuu, făcând pregătire cu aceşti copii, pentru că în absenţa unui asistent n-aş fi putut să acopăr tot acest volum de muncă – foarte mare. La “Hamlet” încercăm să facem o montare aparte, fiecare regizor doreşte să facă asta.
– Cineva ar putea să spună: Nu-i prea ambiţios pentru Brăila, “Hamlet”? Unii chiar au comentat în sensul acesta…
– Bine, acuma ca să-ţi dai cu părerea, mai trebuie s-o şi citeşti şi cine citeşte şi ştie să citească poate îşi dă seama că o trupă cum este trupa brăileană a ajuns la această maturiatte, pentru că atunci când te apuci să montezi piesa pieselor trebuie s-o faci într-o trupă care are această maturitate. Ori, să ne gândim că la ora actuală trupa teatrului din Brăila este realmente una dintre cele mai bune trupe din ţară, asta este o afirmaţie pe care nu o susţin numai eu. Să ne gândim şi la istoria trupei, istoria recentă – să ne gândim la producţiile Cătălinei Buzoianu de aici, să ne gândim pe urmă la producţiile lui Radu Apostol, cele două minunate spectacole “Drept ca o linie” şi “Woizeck” – o producţie barocă încărcată, mă rog, de toate atributele şi defectele acestui stil de teatru, dar o producţie excepţională…
– Şi despre care s-a vorbit la superlativ la nivel naţional, la fel ca şi despre “Drept ca o linie”…
– Exact, am dat numai două puncte de reper. Dar mă gândesc numai la ce s-a întâmplat anul acesta când am fost la Sibiu, la o concurenţă mare cu faorte multe alte spectacole şi unde trupa teatrului din Brăila a umplut sala sindicatelor din Sibiu până la refuz, deşi eram la concurenţă cu foarte multe alte trupe.
– Şi celelalte erau spectacole la care se intra gratuit, pe când aici publicul a cumpărat bilet.
– Da, deci faptul că lumea a venit realmente să vadă trupa aceasta a însemnat ceva.
– Dar poate au venit pentru dumneavoastră sau pentru doamna Adriana Grand.
– Poate, într-o anumită măsură. Dar să ştiţi că vedete teatrale sunt până la urmă actorii. Regizorul, scenograful, compozitorul – noi suntem importanţi înăuntrul teatrului, în afara teatrului noi nu semnificăm şi nu are sens să, cum să spun, să semnificăm lucrul ăsta. Eu detest – şi am spus-o şi trupei – afişele astea pe care scrie “un spectacol de.. ”. Noi trebuie să vedem “un spectacol cu… “, pentru că lumea când vine să vadă spectacolul – cum aţi intrat şi dumneavoastră în sală – dumneavoastră vedeţi pe scenă pe cineva. E foarte important să se înţeleagă raportul ăsta, care nu înseamnă inventarea unei noi ierarhii teatrale, ci restabilirea ei. Sigur că regizorul e important, dar e important în interiorul teatrului – aici, unde stăm la munca noastră ascunsă, în penumbră. Pe scenă, totuşi, lumea vine şi îi vede pe actori şi ca să ne întoarcem la discuţie, este evident că trupa teatrului – aşa cum v-am descris în aceste mici exemple – din Brăila are această maturitate. Vă mai dau un exemplu: încercăm să aducem pentru anul viitor un regizor foarte important din Ungaria, să lucreze aici, şi când i-am spus de Brăila el deja ştia. Ştia de la colegii lui care probabil că mai lucraseră aici, cum a fost Szabo; se cunoştea. Trupa era cunoscută şi din această perspectivă eu cred că este important să se monteze “Hamlet”. Există distribuţie, ceea ce este mare lucru. Eu am mai montat acest spectacol de două ori, în limba maghiară – o dată la Timişoara şi o dată la Budapesta şi ştiu că a trebuit, pentru că nu aveam distribuţia, să aducem din mai multe teatre; la Timişoara, de exemplu, am adus din trei teatre pentru că nu reuşeam să acoperim. Aici, mare parte din distribuţie este acoperită din teatru, avem şi trei invitaţi – în rolul lui “Horaţio” îl avem pe George Costin de care vă vorbeam şi mai avem doi actori, unul invitat de la Galaţi, dar nucleul dur al piesei este acoperit de actorii trupei din Brăila. Păi, vă spun un lucru, apropo de ce spuneaţi dumneavoastră înainte, de acele îndoieli în legătură cu trupa. La ora actuală, trupa teatrului din Brăila exportă talente. De exemplu, actori ai Teatrului “Maria Filotti” din Brăila joacă în acest moment în producţii ale Teatrului de Stat din Oradea, ale Teatrului de Stat din Constanţa şi ale Teatrului “Fani Tardini” din Galaţi , deci este o trupă care nu numai că atrage dar, iată că este şi solicitată să împrumute actorii. In “Hamlet”, în rolul titular, îl veţi putea vedea pe Emilian Oprea, care este cumva la vârsta la care ar putea să joace acest rol şi eu cred că are şi talentul de a face lucrul acesta.
– Işi asumă rolul, bănuiesc…
– Da, plus că, ştiţi cum e? Actorii mari se formează pe roluri mari, pe rolurile mici – nu ca întindere – nu se prea formează. Până la urmă, trebuie să încercăm şi noi lucrul ăsta. Avem, după aceea, în distribuţie pe Alin Florea care este un actor excepţional care-l joacă “Claudius” şi un tandem extrem de interesant cu aceştia doi. Avem pe Mihaela Trofimov, care este de departe cea mai bună actriţă a acestei trupe şi care joacă “Gerthrude”. Avem pe Bujor Macrin, care face un rol excepţional în “Polonius”, avem pe Ramona Gângă care face, de asemenea, un rol minunat în “Ofelia” (N.aut. Iniţial, V.I.Frunză a spus “Dezdemona”, dar s-a corectat imediat, nuanţând: “Avem sus un cântec cu Dezdemona” … Era vorba de Sala Mare, unde se repeta “Deşteptarea… ” când eu am ajuns, la ora stabilită pentru interviu, interviu care s-a desfăşurat – la sugestia regizorului/ directorului de scenă cum îi place să i se spună – în Sala Studio, unde se va juca “Hamlet”-ul). Avem în “Rosencrantz” un actor foarte bun, pe Marcel Turcoianu; avem în “Groparul”, unde o să-l vedeţi pe Valentin Terente care face, iarăşi, un rol minunat. O să-l puteţi vedea pe Cornel Cimpoae în rolul unui actor din trupa teatrală care evoluează în “Hamlet”, în scena de teatru în teatru. Elena Andron care face un rol foarte, foarte frumos în actorul “Regină”, deci există… cum să renunţi când ai atâtea karate, ca să spun aşa şi precis am uitat pe câţiva… dar mi se pare că realmente un moment bun în care această trupă trebuie să-şi încerce puterile şi faptul că oamenii aceştia au venit din concediu şi să vă uitaţi un pic la avizierul teatrului – acum ele sunt puţin mai schematice…
– In celelalte teatre nu-i deloc aşa!
– Păi, cine credeţi că lucrează în august?! Uitaţi-vă peste tot şi veţi vedea că nu-i aşa! Dar aici, de la 1 august, această trupă a venit şi a lucrat 18 ore pe zi. Dacă vă uitaţi pe avizierele – le puteţi lua de la secreatariat, să vedeţi – vedeţi că ele sunt acum mai schematice, că scrie “Partea I” sau “Partea a II-a”, dar asta înseamnă trei ore de spectacol, dar să vedeţi cum s-a structurat, ce dinamică extrordinară a avut totul ca să se ajungă într-o lună de zile să se ridice în picioare ambele piese, asta este… Sigur că ei au mai studiat şi înainte.
– Şi din câte am văzut, sunt şi dublaje – unii actori joacă în ambele producţii.
– Da, cum e Bujor Macrin care joacă şi dincolo, cum e Liviu Pintileasa care joacă în ambele şi care face şi asistenţă dincolo. Deci, a fost o muncă foarte, foarte grea; pregătirea muzicală, totul a însemnat o muncă realmente de, vă spun, de 18 ore pe zi. Nu ştiu cine ar putea să plătească aşa ceva, nu ştiu cine… Chiar dacă s-ar plăti, nu se plăteşte… dar să spunem că s-ar plăti, nu ştiu cine ar plăti-o. Şi din acest punct de vedere trupa va fi în stare ca la 1 şi 2 octombrie să iasă în repetiţii generale cu public, deci practic în premieră cu aceste două specacole – în orice condiţii vom fi, pentru că vor fi sau nu întârzieri sau nu la décor şi costume, asta nu ştim deocamdată. Oricum, noi suntem hotărâţi ca să le scoatem, să ieşim cu ele, ca din punct de vdere artistic să prezentăm ce avem.
– Aţi gândit modalităţi foarte novatoare în abordarea acestor piese, doriţi să punctaţi ceva anume?
– ”Hamlet” va fi o piesă a amintirilor, pentru că ea e o piesă care face foarte mult apel la memorie. Este şi un moment excepţional în piesă, când stafia – tatăl, devenit stafie – îi spune fiului: “Să nu uiţi!” şi fiul îi promite acest lucru. Acesta este un moment care ne dă o dimensiune despre piesă, pentru că ea aduce pe tapet tema aceasta a memoriei, care este foarte prezentă în toată cultura europeană – acest apel la memorie, memoria care conservă, care apără până la urmă şi ideea de justiţie… să nu uiţi…
– Iţi dă şi o motivaţie ca să poţi merge mai departe.
– Da, exact şi să nu uiţi nici răul care s-a făcut, încercând să-l îndrepţi, deci este o piesă – din punctul ăsta de vedere – cutremurătoare. Ea nu este numai o tragedie; o să vedeţi, noi am încercat s-o tratăm extrem de… – aici, în micul spaţiu pe care-l avem, extrem de minimalist – tocmai pentru ca omenescul din această piesă să iasă foarte în faţă, pentru că în general când se vorbeşte de”Hamlet”, se vorbeşte ca de-o piesă monumentală pe când ea este o piesă de familie a cărei monumentalitate sau filosofie se deduce. E ca în piesele lui Ionescu, toată lumea s-a obişnuit să le trateze ca fiind nişte piese absurde, dar ele sunt de fapt nişte piese ale umanului. Aşa este şi această piesă “Hamlet” care e de fapt tragedia unui fiu, şi-a unui tată, a unei familii cu, mă rog, toată filosofia care derivă. Dincolo, la “Deşteptarea primăverii” avem o piesă cutremurătoare, e-adevărat despre o perioadă care acum pentru noi este evident trecut, o perioadă în care copiii erau foarte ţinuţi în chingile acestea ale unei educaţii extrem de rigide – nu ştim dacă era bine sau rău, după cum au evoluat lucrurile. ?n orice caz, “Deşteptatea primăverii” vorbeşte foarte mult despre această perioadă de început a omenescului, a umanităţii în care toate lucrurile se transformă. Va fi şi-o piesă muzicală, de altfel şi “Hamlet” va conţine muzică în direct – aici, unde vedeţi acuma pianina va fi şi locul orchestrei. Deci, ambele piese vor avea semnătura compozitorului Tibor Cari care a lucrat şi la “Visul unei nopţi de vară”. De altfel, va fi o toamnă extrem de încărcată pentru trupă – cu aceste două spectacole, cu o deplasare la Festivalul Naţional de Teatru unde ştiţi că e selecţie extrem de dură şi unde trupa a fost invitată cu “Visul unei nopţi de vară”, de asemenea cu o deplasare în Albania, înainte de asta mai este o deplasare – tot cu “Visul unei nopţi de vară” la Galaţi, “Angajare de clovn” merge la Iaşi. Deci, este o toamnă destul de încărcată.
– Sunt tineri/ liceeni, mi se pare, şi în “Hamlet”. Era neapărat necesară prezenţa lor sau aşa aţi dorit dumneavoastră distribuţia, cu tineri?
– In “Hamlet” nu avem, numai trei care arătau mai maturi pentru a putea închipui o gardă regală. De altfel, aceşti copii care gravitează în jurul teatrului – aceşti fani ai teatrului, care sunt destul de numeroşi – trebuie foarte bine încurajaţi, pentru că pe de o parte ei sunt şi purtătorii de mesaj ai teatrului în mediul publicului tânăr şi, pe de altă parte, ei abordează şi foarte serios, foarte meticulos ideea de a juca; ăsta-i un lucru foarte bun. Ştiţi că asta era o tradiţie în teatru românesc antebelic; la Teatrul Naţional din Bucureşti erau foarte, foarte mulţi elevi de liceu care veneau, jucau roluri mici, şi aşa, uşor-uşor, se pregăteau pentru meseria de actor.
– E ceva ce trebuie să ştie publicul atunci când vine la aceste două spectacole, trebuie să fie cumva pregătit într-un fel anume, sufleteşte sau altcumva?
– Nu cred, eu cred că spectacolele trebuie să fie suficiente lor însele, adică un spectacol – indiferent că este “Hamlet”, că este “Deşteptarea primăverii”, că este comedie de bulevard sau o piesă muzicală – toate aceste spectacole trebuie să fie în stare să vorbească prin ele însle. Eu nu cred în ideea asta că publicul trebuie neapărat pregătit, pentru că dacă-aş crede aşa ceva ar însemna să cred că eu sunt deştept şi publicul e prost. Şi eu nu cred asta; eu pornesc de la ideea că trebuie să vorbesc pe limba publicului ca să pot să fiu înţeles, fără să fac consesii publicului. De altfel, “Hamlet” – dacă ne gândim – a fost o piesă scrisă pentru un public extrem de simplu, adică publicul care venea la Teatrul Glob la Londra, tot parterul, era format din pescari şi mici meşteşugari, deci pentru un astfel de public a fost gândit. Or eu trebuie să-l gândesc exact cum l-a gândit şi autorul.
– Dar poate că atunci, mentalul colectiv se comporta altfel decât acum. Istoriceşte vorbind, elementele de cotidian au mai evoluat, s-au mai schimbat… nemaivorbind de apariţia stafiei care dă indicaţii, verdicte…
– Cred că aveţi dreptate, e-adevărat. Dacă vă gândiţi la toată această mitologie modernă care a înflorit în jurul Internet-ului vă daţi seama că pe undeva suntem destul de aproape, numai aparatele s-au schimbat…
– Eu v-am întrebat şi în ideea în care foarte mulţi oameni îşi doresc spectacole doar de amuzament, la modul “Cât sunt în sală să-mi placă, restul nu mă interesează”.
– Am înţeles ce spuneţi. Sigur că există şi-un astfel de public, şi pentru acesta există şi spectacole care au, să spunem aşa, un grad de dificultate mai mic. Dar eu cred că “Hamlet” nu va fi o piesă greu de înţeles: e o piesă simplă, o piesă pură, extrem de frumoasă cu momente unele chiar comice. Nu cred că va fi o piesă greu de înţeles, e-adevărat că şi noi avem un public ţintă cu această piesă. Un spectator care va vrea neapărat numai să se distreze sigur că aceluia nu ne adresăm, poate că-l vom prinde data viitoare când va avea chef de meditaţie, dar pentru aceştia există foarte multe titluri în teatru care să le satisfacă această dorinţă. De altfel, un repertoriu aşa şi trebuie gândit, să acopere întreaga plajă de aşteptări. Este, spre exemplu, o comedie foarte bună în repertoriul teatrului, cea a lui Woody Allen care poate să răspundă acestei aşteptări de a veni, a te distra puţin. Sunt destul de multe comedii, era important ca de data aceasta accentul să cadă cumva şi în altă parte. Eu cred că publicul ţintă vor fi tinerii, aşa cred.
– Să sperăm. Vreau să mă întorc un pic la “Visul unei nopţi de vară”. Au exista voci, printre critici, la care s-a văzut clar că nu au înţeles montarea şi chiar au declarat că lor nu le-a plăcut. Vor exista şi acum motive pentru acest gen de reacţii? Mai trebuie să recunosc faptul că mie, personal, mi-a plăcut faptul că i-aţi scos din ale lor şi s-a văzut că nu au înţeles, pentru că s-au crispat, s-au enervat, dar nu au adus argumente în critica lor negativistă de genul “Nu mi-a plăcut pentru că… a sărit dincolo de mesaj… ”. Şi repet ceea ce am mai spus, mie mi s-a părut atât de coerentă, senină, corectă abordarea din toate punctele de vedere – de la jocul actorilor şi până la formulările scenice, elemente de decor ş.a.m.d.
– Acuma trebuie să avem în vedere faptul că în România nu există nu există o critică de teatru. Vocile acelea pe care le-aţi auzit erau ale unor persoane, nu putem să spunem că sunt ale unor critici de teatru. Dacă vă uitaţi la această dezbatere doctrinară, care se desfăşoară acum la nivel naţional în România şi la care am contribuit şi eu destul de mult şi printr-o recentă conferinţă la Festivalul de la Baia Mare, şi la Sibiu am ţinut o conferinţă tot pe aceeaşi temă şi care a provocat destul de multe reacţii… dacă vedeţi şi ancheta care se desfăşoară în revista “Teatrul azi”.
BRAILA CHIREI 