Prof. Ioana Ganciarov şi prof. Stela Stan au fost, în perioada 8 – 20 martie, beneficiarele unei mobilităţi Grundtvig cu finanţare europeană în Anglia. Sursa financiară este programul Grundtvig, gestionat de Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale (anpcdefp.ro – pagină web mereu prezentă pe Braila Chirei, în lista de link-uri) şi în care se aplică principiul “Învăţare pe tot parcursul vieţii”. Ideea este că oricine poate accesa acest program, trebuie doar să scrii proiectul ca să intri în competiţia pentru finanţare.
Cadrele didactice menţionate la începutul acestui text, ambele predând în unităţi din municipiu şi cu o bogată activitate în mediul voluntariatului – sectorul neguvernamental, au fost la Devon unde a avut loc – la Valley Glass si House of Marbles – workshop-ul Grundtvig ”Hands on glass” (într-o traducere banală “Mâini în sticlă” sau “Sticla prelucrată manual” ). Aici au sosit profesori şi alte categorii de participanţi din ţări membre UE – Anglia, Belgia, Italia, Lituania, Polonia, România, Turcia. Niciunul dintre ei nu avea cunoştinţe despre prelucrarea sticlei.

Iată cum relatează brăilencele experienţa englezească: “O hala relativ mare, foarte înaltă, cu o galerie din care publicul putea privi; câteva cuptoare mari cu sticlă fierbinte, altele mai mici în care se preîncălzeau baghetele, încălzitoare de sticlă în timpul procesului de lucru, câteva mese din metal pe care se presează sticla fierbinte… Batonul cu sticlă este foarte greu şi este nevoie de putere pentru a-l rula. Rulându-l, se distribuie uniform cantitatea de sticlă pentru a face un fel de bulgare, din care ulterior trebuie să iasa un măr, un paperweight sau un alt obiect decorativ, după ce, în prealabil, se trece şi prin cupele cu diverse culori”.

Altfel spus, nu-i deloc simplu să fii sticlar – cum au fost Ioana Ganciarov (în foto deasupra) şi Stela Stan (în foto următoare), dar curajul şi inteligenţa te pot aduce mai aproape de secretele unei meserii care nu va fi niciodată a ta, dar experienţa o poţi împărtăşi tuturor: “Procedeul de suflare (blowing) este şi mai greu. Nu se mai foloseşte bagheta, ci o ţeavă mai grea, iar operaţiunea de încâlzire se repetă de mai multe ori. Obiectele realizate se pun cu multă grijă într-un alt cuptor unde se ţin, la o temperatura controlată, până a doua zi. Apoi urmează finisarea: tăierea cu diamant la gura vazei, şlefuire pe polizor cu apă, pe o bandă fina, şi ultima finisare cu nişte lut nisipos rosu, ud, care trebuia pus cu mâna pe o roată de polizare. Cu obiectele noastre au fost realizate cărţi poştale pe care le-am primit inaintea plecarii. Tot vineri s-a deschis expoziţia cu obiectele noastre şi, după două săptămâni, ni se vor trimite în ţară. Personalităţi locale şi reprezentanţi ai Agenţiei naţionale UK care au văzut exponatele s-au arătat impresionaţi de ceea ce se afla pe rafturi – şi de vârsta noastră, media fiind 50 ani”.

Participantele noastre spun că au facut înregistrari audio cu traducerea vocabularului specific în limbile tuturor participanţilor, iar profilul fiecaruia dintre cei prezenţi la workshop va fi editat într-o culegere. Au fost şi diverse alte activităţi, de timp liber: excursii în zone precum Plymouth, Exeter, Taunton, Dartington etc.

“Am vizitat galerii de specialitate, am admirat oraşele şi portul din care a plecat la mijlocul mileniului trecut nava <Myflower>, ne-am plimbat de-a lungul falezei, ne-am bucurat de liniştea şi civilizaţia engleză. Localitatea în care am locuit, Torquay – locul unde s-a născut Agatha Cristie, este considerată Riviera engleză, o localitate construită pe dealuri, toate străzile urcă şi coboară până la malul Mânecii”, mai povestesc doamnele – fericite, sunt sigură, că au căpătat o experienţă noi, au cunoscut oameni interesanţi şi locuri deosebite (iar pentru oraşul natal al Aghatei Christie, personal chiar le invidiez… citind“ Jurnalul” celebrei scriitoare mi-am imaginat-o mereu pe domeniul familiei… credeţi-mă, lectura acestei cărţi este la fel de incitantă ca şi a superbelor sale romane).

De ce credeţi că este utilă participarea la asemenea reuniuni, dincolo de ideile deja subliniate… Cu siguranţă şi pentru a vedea, la faţa locului, cum este sistemul educaţional din altă ţară – că tot suntem nemulţumiţi de al nostru, dar nu prea facem ce trebuie mai niciodată când dorim să-l reformăm… ori poate acum, dacă va exista cineva – acolo, sus… – interesat, se va face…