Personala a VI-a a Gabrielei Andreea Tudor, la Liceul ”Darclee” Brăila

*Tânăra, care are și experiența unui semestru de studii în Franța, spune că vrea să evolueze încet dar sigur, nu superficial, în țara natală – lucru absolut lăudabil venit de la cineva care are doar 10 ani 

Conform unui bune tradiții, la Liceul de Artă ”Hariclea Darclee” din municipiul Brăila au loc destul de des vernisaje ale expoziții cu lucrări ce aparțin elevilor. Colegi, profesori, familie și prieteni vin și se bucură împreună cu protagoniștii, iar discursul celor în drept să ofere amănunte este edificator și pentru cei care nu cunosc atât de multe din domeniul artistic. Este, deci, un minunat prilej pentru elevii-artiști să își etaleze ”producția”, rezultatul muncii și educației artistice, dar și de întâlnire a operei lor cu publicul – în acest caz, unul avizat, dacă ne referim la colegi și dascălii din domeniu. Este, în plus, o lecție despre relația artist-public pe care elevii o iau înainte să își finalizeze studiile, și acest aspect este la fel de important.

Astfel, vernisajul expoziției de pictură a elevei Andreea Gabriela Tudor (foto din colecția personală a elevei) din holul liceului, în ziua de 29 septembrie 2011 – nu a luat pe nimeni în surprindere, ba chiar a făcut o deosebită plăcere multora, inclusiv pentru că tânăra are un CV și un palmares care o recomandă; are la activ cam 50 (! nu e glumă…) de premii la competiții de profil naționale și internaționale, 3 Diplome de Excelență oferite de conducerea Liceului ”Darclee” (Andreea Gabriela este născută la 4 aprilie 2001). Este a VI-a personală a Gabrielei Andreea Tudor.

A început să deseneze de la 4 ani cu profesor la Palatul Copiilor Brăila, având ca îndrumător pe Nela Constantinescu – artistul plastic coordonator al cercului de profil. La Liceul ”Darclee” are ca profesori pe Elisabeta Volcu Pătrașcu – artist plastic, i-a fost dascăl din clasa întâi, și în ciclul gimnazial pe Victor Chiriloaie – artistul plastic (și umorist redutabil) semnează lucrările personale ”Chiril” (la Biblioteca Județeană ”Panait Istrati” are o expoziție deschisă în această perioadă). În imaginea alăturată – artista cu colegi, dar și Catrinel Volcu și cu Victor Chiriloaie – CHIRIL.

În clasa a IV-a, semestrul II l-a făcut în Franța. Andreea Gabriela a terminat anul școlar acolo, dar s-a întors în țară. Iată ce spune despre sine tânăra artistă plastică: ”Totodată am încercat să urc pe culmi, dar ca pretutindeni – dealtfel – urcușul este foarte greu. Dorința mea este sa urc încet și bine în țara mea, nu repede și superficial în străinătate. Așa, deci, m-am întors acasă în forță, cu viziuni noi și dornică de muncă! În lucrările mai recente vedeți trăirile mele lăuntrice departe de tot ce mi-a lipsit: colegi, profesori și toate aceste activități, care pentru mine înseamnă viață”. Poate de aceea și-a intitulat această nouă ieșire în lume ”Noi orizonturi”, și pe care ne invită să le admirăm.

Bravo, dragă Andreea Gabriela! Spor în continuare și succes!

Porțiunea brăileană din Drumul mării, motiv de dispută în tribunal

* Reprezentanții finanțatorului european au apreciat că decalarea lucrărilor cu 8 luni este motiv de sancțiuni financiare, CJ Brăila fiind somată să dea 2,3 milioane lei înapoi * Disputa se rezolvă în instanță, la Curtea de Apel Galați  beneficiarul brăilean oferind explicația – simplă, de altfel – a neregulilor (neconcordanțe datorate proiectantului)  * Indiferent de situație, cele 31 kilometri de drum județean reabilitat ajută pe cei care merg pe traseul Galați – Brăila – Constanța să ajungă, mai repede, și mai sigur, la destinație

Drumurile din România sunt, din 1990 încoace, un veșnic subiect de glume nesărate atât ale concetățenilor, dar și ale străinilor, iar unul din motivele pentru care se spune că nu vin investitori în țara noastră este legat intrinsec de calitatea șoselelor și lipsa aproape completă a rețelei de autostrăzi. Acesta este unul motivele care au determinat Consiliul Județean (CJ) Brăila să se implice în derularea Proiectului ”Restructurarea și lărgirea drumului județean Viziru, Cuza-Vodă, Mihai Bravu” finanțat prin Programul Operațional Regional (POR) 2007 – 2013 Axa Prioritară 2 – Îmbunătățirea infrastructurii de transport regionale și locale – Domeniul major de intervenție 2.1 – ”Reabilitarea și modernizarea rețelei de drumuri județene, străzi urbane inclusiv construcția/ reabilitarea șoselelor de centură” (amănunte pe www.inforegio.ro despre finanțarea europeană prin POR).

Practic, prin proiectul european amintit mai sus s-au reabilitat 31 de kilometri din Drumul Mării (terminologie uzuală, populară)
care permit, așa cum au apreciat beneficiarii, ca drumul de la Galați la Constanța, spre exemplu, să dureze mai puțin cu 15 la sută din timpul uzitat înainte de derularea proiectului, dar și o scădere a costurilor anuale de întreținere și reparații la acest tronson (și de care beneficază în prezent CJ Brăila).

Când proiectarea se face doar din… birou

Efectiv, drumul amintit a fost dat în folosință anul trecut, în toamnă, în prezența ministrului Elena Udrea (a se vedea povestea vizitei șefei de la Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – autoritatea contractantă în proiectele europene cum e și cel menționat aici – la  https://brailachirei.wordpress.com/2010/09/09/braila-proiect-european-finalizat-pe-%e2%80%9edrumul-marii%e2%80%9d/), dar în actele europene el apare ca finalizat abia acum, în septembrie 2011, motiv pentru care Nicu Filote – secretarul CJ Brăila – a organizat o conferință de presă pe 28 septembrie în care a menționat și câteva din neajunsurile activității din timpul derulării proiectului. La conferință (foto: A. Mocanu, Nicu Filote, Luminița Stoica) au fost prezenți Lumința Stoica – directorul Direcției Strategii, Integrare Europeană, Relații Internaționale din cadrul CJ Brăila, dar și Antoniu Mocanu – managerul proiectului, șef Serviciu la direcția menționată.

Unul din aspecte, deloc plăcute, a ajuns să fie dezbătut în instanța de judecată pentru că CJ Brăila este somat să dea înapoi o parte din banii oferiți de UE pe motiv că s-au întârziat lucrările cu 8 luni și de aceea a fost penalizat CJ cu 5 la sută din valoarea proiectului. Deci, CJ Brăila ar trebui să dea înapoi cam 2,3 milioane de lei. ”Se pare că proiectanții au folosit datele din satelit pentru a calcula traseul și o parte din el s-a dovedit eronat, comparat cu realitatea din teren”, a explicat Nicu Filote motivația pentru care CJ Brăila are în derulare, la Curtea de apel Galați, proces de contestație împotriva solicitării de a plăti daune, de a returna o parte din suma finanțării. Procesul este pe rol.

Lucrările la drumul județean menționat, parte din ceea ce generic se numește Drumul mării au început efectiv la 18 iunie 2009, executanți
fiind Max Bogl Bauunternehmung Gmbh & Co.Kg și SC Tancrad SRL. Așa cum precizează beneficiarul, supervizarea și supravegherea lucrărilor este realizată de Biz Ing SRL. La 11 iunie 2009 a fost predat amplasamentul pentru investiție, valoarea totală a proiectului fiind de 64.799.496,88 lei (din care finanțare nerambursabilă 46.340.155,16 lei). Drumul reabilitat este în garanție 5 ani de la semnarea actelor finale (recepția lucrărilor), ceea ce presupune o dată situată undeva prin 2017.

Din obiectivele proiectului, în afară de îmbunătățirea infrastructurii șoselei aferente DJ 211 A/ DJ 212 pe distanța de 31 de kilometri și a canalelor de colectare a apelor pluviale și de integrare a drumurilor locale în rețeaua națională și internațională de transport: creșterea siguranței traficului, fluidizarea traficului între Regiunea Sud-Est și coridoarele europene de transport ce străbat regiunea, îmbunătățirea comunicației naționale și regionale prin creșterea capacității de transport, creșterea veniturilor la bugetul local al comunelor străbătute de DJ 211 A / DJ 212 din concesionarea terenurilor aflate pe lateralele drumului, creșterea interesului investitorilor în zonă, crearea de noi locuri de muncă, creșterea nivelului de trai al populației din areal, crearea premiselor pentru dezvoltarea turismului.

La acest moment, DJ 211 A/ DJ 212 este utilizat cu succes de toți cei care au ca puncte de interes localitățile Galați, via Brăila, Constanța și retur, timpul de deplasare fiind redus, condițiile de trafic fiind realmente mai bune, așa că fondurile europene au ajutat – în acest caz –
efectiv la îmbunătățirea situației anterioare proiectului.

Poezia, muzica și arta Thaliei, relaționând cu eleganță în Festivalul ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”

* Recitalurile actoricești semnate George Țoropoc, Dan Moldoveanu, Ana Zubcu și completate muzical cu sprijinul compozitorilor Cornel Cristei, Lucian Constantin au adus un plus de sensibilitate manifestării festivaliere

Una din întâlnirile pline de emoție și farmec din perioada Festivalului ”Zile și nopți de teatru european la Brăila” de la Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) a fost cu poezia, argumentele sonore fiind amplificate sugestiv de prezența muzicii. Astfel, în seara de 27 septembrie 2011 am avut plăcerea să urmărim, la Sala Studio, fragmente din spectacolul ”Pasăre dragă, joacă-te cu mine” din lirica lui Jacques Prevert în interpretarea actorului George Țoropoc. Coloana sonoră a fost, cum spuneam, într-o minunată formulă simbiotică, completarea muzicală oferind un plus de sensibilitate poemelor și interpretării actoricești. La clape a fost profesorul Laurențiu Constantin de la Liceul de Artă ”Hariclea Darclee”, deopotrivă și împătimit al compoziției (activează în două trupe muzicale, pe care le conduce, una din ele – ”Cameleonii” parcă se numește, are în componență și elevi). Tot pe scena Sălii Studio, George Țoropoc a oferit, în aceeași seară, și secvențe din piesa ”Martor și judecător” – moment Panait Istrati – la care i-a dat replica actrița Ana Zubcu. Fostul director al TMF, Ion Bălan, autorul scenariului la ”Martor și judecător” s-a aflat în sală, adăugând aplauzele sale la cele ale publicului vizibil sensibilizat de starea tensionat sentimentală dezvoltată în timpul recitalului actoricesc.

În seara de 27 septembrie, în festival, a mai fost încă un moment alocat poeziei în spațiul superb din punct de vedere arhitectonic (fosta Casă ”Rally”, fostă proprietate a lui Dumitru Ionescu – fost primar al urbei – și pe care acesta a donat-o, la finele primului deceniu din secolul XX, municipalității… deh…. Gesturi de boieri adevărați!) al TMF, în Holul Monumental unde echipa teatrului a amenajat un loc numit ”Teatru din teatru”, cu scenă și zonă dedicată publicului. Binevenite clipe – adăugând și ele plus de emoție în noapte, târziu, după ora 22.00, emoție accentuată și prin tragismul interpretării, au fost oferite de actorul Dan Moldoveanu.

Poemele recitate au fost din lirica lui Romulus Vulpescu, iar la pian s-a aflat compozitorul Cornel Cristei; acordurile – când din jazz, când clasice de-a dreptul, au stârnit admirația auditoriului (evident, a celor care nu îi cunosc măiestria lui Cornel Cristei). Ambianța s-a încălzit imediat, și cu siguranță unii dintre cei aflați în auditoriu s-au dus apoi spre casă cu gândul să mai deschidă din când în când și câte un volum de poezie…

În public a fost și Vili Perveli – regizorul sosit din Bulgaria special pentru perioada festivalului, fost student al Cătălinei Buzoianu la Universitatea de profil din București. În imaginea din stânga, în spatele său sunt profesorul de vioară Ionel Filip – director adjunct la Liceul de Artă ”Hariclea Darclee” și soția, dar și Leti Brânzia (cu sarafan verde) – profesor coregraf la Liceul ”Darclee”.

Și cred că nu se supără nimeni dacă mai amintim încă o dată organizatorii festivalului: TMF cu partenerii Consiliul Local
Municipal și Primăria Brăila, Ministerul Culturii.

Farmecul păpușii și talentul mânuirii – ”Play Shakespeare” cu Teatrul ”Țăndărică”

* Un spectacol total, unde actorul și păpușa, scenariul minimalist dar sugestiv, muzica și celelalte elemente scenice produc o imensă satisfație artistică și intelectuală

A mănui o păpușă de teatru presupune nu doar gestul și capacitatea actorului păpușar de a o face să devină ”vie”, pe scenă, în spatele decorului sau printre spectatori, conform normelor impuse în teatrul de animație. A mânui o păpușă are în spate, completând – cum de altfel se cuvine să se întâmple în arta Thaliei – și talentul unui regizor, și al unui scenarist, dar și al unui compozitor, pentru că muzica adaugă idee acolo unde textul se vrea succint și lapidar.

Dar, sunt parcă prea sărace cuvintele atunci când vrei să exprimi cam tot ce te-a făcut să simți un excepțional spectacol de animație, așa cum am putut admira la Teatrul ”Maria Filotti” în seara de 27 septembrie în Festivalul Internațional ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”, ediția a VI-a în 2011. Cu un scenariu în regia aceluiași Cristian Pepino, scenografia și animații Cristina și Cristian Pepino la ”Play Shakespeare” – și iată cum familia Pepino își pune încă o dată amprenta pe un produs greu de egalat în lumea de profil – am avut șansa să admir, realmente, un spectacol profund și simplu totodată (ce combinație perfectă! Cât de invidioși trebuie să fi fost colegii păpușari de la Cărăbuș”-ul brăilean care erau în public… ) și, totodată, ca prin farmec, m-am transformat în copilul care abia așteaptă să vadă ce urmează, care se bucură că râde și aplaudă.

Profunzimea și importanța ideatică au făcut ca spectacolul păpușarilor bucureșteni să fie neapărat inclus, de altfel avea mențiunea ”Pentru adulți” și pe afiș, în programul festivalier de la dramaticul brăilean, și nu la ”Cărăbuș” – teatru care și el a găzduit multiple atracții.

Ce e de spus? Că texte de William Shakespeare au fost magistral ilustrate (și) de păpuși fermecătoare – și extrem de diferite ca personificare, producție – și uneori mânuite de trei, doi ori unul dintre actori? Și nu trebuie minimalizat jocul lor: Mihai Dumitrescu, Cristian Mitescu, Marin Fagu, Geo Dinescu, Roxana Vișan. Actori cu peruci blonde-argintii și costume de elegantă catifea neagră ori tutu de balerine, coloană sonoră din care nu au lipsit muzica clasică, rock-ul, pop-ul și jazz-ul, elemente video și multimedia atrăgătoare, uneori cu flash-uri de text gen filmul mut de odinioară (fermecătoare întoarcere în timp, la punctul zero – axix mundi), toate acestea plus mănuitorii talentați care ne-au dus pe drumuri shakespeariene cu mult, mult haz și imaginație debordantă. Și un minimalism al scenei – în contextul crizei economice cu atât mai salutar – absolut încântător: un ecran, câteva cutii de lemn, niște spoturi luminoase…

Au fost și dansuri ale unor schelete, și dueluri, și crime, dragoste bineînțeles, dar mai cu seamă, repet deloc întâmplător – pentru că gestul lor înseamnă respect și prietenie, nu doar simplă curtoazie de colegi de breaslă – s-au aflat în public actori și alți realizatori de la Teatrul de Păpuși ”Cărăbuș” Brăila care au savurat la justa valoare impresionantul spectacol.

Personal, m-am revigorat instantaneu după o perioadă prea plină de informații și emoții, iar așa cum am subliniat în dialoguri cu mulți amici și prieteni, ei fiind la unison, va fi imposibil de uitat acest dar al Teatrului ”Țăndărică”, acest concentrat de idei, talent, farmec, ingeniozitate și dragoste de Arta Thaliei. Până la urmă, a mânui e sinonim cu a atinge sufletul.
Ei, ce minuni aduce uneori un festival de teatru…

 

”Felii” de… talent pe scena Festivalului ”Și nopți de teatru european la Brăila”

* Cel puțin două repere, ambele feminine, în acest minunat spectacol al Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu: scenarista Lia Bugnar și actrița Ofelia Popii * Nu în ultimul rând. scenografia lui Dragoș Buhagiar și muzica lui Vlaicu Golcea, coregraful Florin Fieroiu au condus la un spectacol fabulos cu mai multe personaje și un singur protagonist – Ofelia Popii, mereu tranfigurată 

Palmaresul cu premii UNITER este o confirmare a valorii unui reprezentant la artei Thaliei, așa cum este cazul cu actrița Ofelia Popii, dar când reușești să te convingi cu ochii tăi realizezi că un premiu e parcă prea puțin pentru ceea ce face și transmite un om dăruit cu har, un om al scenei care lucrează infinit mai mult decât un alt om ”al muncii”. Cei care au fost în Sala Mare a Teatrului ”Maria Filotti” în seara de 27 septembrie 2011, în festivalul brăilean, la spectacolul ”Felii” pot să confirme că jocul tinerei Ofelia Popii i-a făcut să vibreze cu adevărat la ceea ce poate să se ascundă în spatele măștii Thaliei.

Personaje care mai de care mai diverse – de la slujnică la stăpâna și doamna casei, până la fiica rebelă – și asumate cu o repeziciune, temporală și fizică, care i-a făcut să fie invidioși pe mulți colegi de breaslă, fac din actrița Ofelia Popii un exemplu de dăruire pentru arta scenei care merită să fie un real exemplu. Și cred că înțeleg acest aspect și tinerii, liceeni majoritatea și destui de la Liceul ”Darclee” unde coregrafa Leti Brânzia și actorul Jarcu Zane transmit cunoștințe dar și dragostea pentru teatru la clasele de profil, tineri prezenți în număr mare – bravo lor! – la spectacolele din Festivalul Internațional ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”.

Coregrafia lui Florin Fieroiu – a fost și el parte în realizarea unor spectacole brăilene – și muzica lui Vlaicu Golcea – un nume în jazz, cunoscătorii știu asta – sunt, de asemenea, certe repere în spectacol. Scena aproape goală, mijloace tehnice simple și recuzită destul de sumară sunt alte ingrediente ale unei inteligențe teatrale puse în slujba Ideii, a Talentului, dincolo de simpla asumare a unei distrări a publicului – așa cum se întâmplă adesea acolo unde lipsește profesionalismul și încrederea, credința în sine. Semnatarul acestor ”adagii” amintite mai devreme, pline de sens, este Dragoș Buhagiar – tot un brăilean de succes cu palmares la Galele UNITER (ca și Maria Filotti, Cătălina Buzoianu, Mihail Sebastian căruia i-a fost dedicată această ediție de festival), scenograful care a realizat și afișul festivalului.

Este adevărat că un mare rol în reușita spectacolului ”Felii” îl are scenariul Liei Bugnar (foto, cu Ofelia Popii, la aplauze, Lia Bugnar în stânga) – foarte inteligentă scriitură și scanare a unei familii, cu membrii ei oficiali sau nu (slujnica, amanta…) și cu o îmbinare de scene care pun în valoare versatilitatea unei excepționale actrițe. Cred că și actorii care au fost în sală își pun de acum ”problema” atacării unui rol de asemenea anvergură, iar publicul are un reper în plus pentru ștacheta valorică.

 

Spectacolul ”Și mâine e o zi”, recital actoricesc în Festivalul ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”

*Actrița Aurora Prodan de la Teatrul Municipal din Baia Mare ne-a demonstrat, utilizând mijloacele artei Thaliei și foarte mult talent, că și subiecte aparent banale pot ține publicul cu atenția încordată

Sala Studio a Teatrului ”Maria Filotti” (TMF), după-amiaza de 27 septembrie, cum s-ar spune cam la mijlocul Festivalului Internațional ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”; spectacolul ”Și mâine e o zi” de Franz Xaver Kroetz, text tradus de Victor Scoradeț, ne prezintă – în regia lui Anton Tauf și scenografia Mihai Valu – un subiect aparent banal: reacțiile și trăsăturile de caracter ale unei persoane de vârsta a treia ivite la dispariția unui semen.

Actrița Aurora Prodan, minunat costumată/ grimată și acceptându-și/ însușindu-și cu o lejeritate extraordinară avatarurile personajului aflat la momente de o destul de accentuată decrepitudine fizică ne prezintă, fără menajamente, trăsături de caracter pe care le putem avea oricare dintre noi chiar și neținând cont de situații dramatice – cum e cazul în piesă, decesul unui coleg de azil, ceea ce aduce și ”bucuria” de a-și trece în cont propriu câte ceva din bunurile defunctului.

Cred că fiecare spectator, uitând drama morții care stătea ca un nor negru deasupra acțiunii din piesă, a fost rând pe rând oripilat de toate gândurile – unele de-a dreptul stupide – care i-au trecut (cu ajutorul autorului textului, evident) personajului unic al piesei, dar s-a și întrebat dacă nu cumva, nu îndeajuns de rarism, nu ne transformăm și noi, cu toții, în semeni triști și acaparatori, acceptând cu oarecare seninătate triumful vieții asupra morții și încercând să scoatem cât mai mult profit de pe urma locului… lăsat liber sub soare de plecarea prin moarte a unui alt om. Cel mai mult însă a meritat să urmărim jocul actriței, Aurora Prodan fiind cu adevărat o apariție splendidă în festivalul brăilean, un reper de înaltă ținută artistică la care vor trebui să țintească și actorii TMF.

Ziua Europeană a limbilor, o lecție de cultură

Pe 26 septembrie se serbează Ziua Europeană a limbilor. După cum ne (re)amintesc reprezentanții Centrului Europe Direct Brăila, sintetizând datele europene în acest sens (mai multe informatii la http://ec.europa.eu/languages/orphans/european-day-of-languages_ro.htm), Europa este posesoarea unei adevărate bogății lingvistice: 23 de limbi oficiale și peste 60 de comunități autohtone care vorbesc o limbă regională sau minoritară, fără a fi adăugate și limbile vorbite de cetățenii provenind din alte țări și de pe alte continente. Tocmai pentru a atrage atenția asupra acestei imense bogății lingvistice, Uniunea Europeană și Consiliul Europei au lansat, în 2001, inițiativa Anului European al Limbilor.

Au sărbătorit milioane de persoane din 45 de țări participante. În Europa, au fost organizate sute de activități de celebrare a diversității noastre lingvistice și de încurajare a învățării limbilor străine. Pentru a face încă un pas înainte și pentru că limbile stau
la baza construcției europene, din această inițiativă a luat naștere Ziua Europeană a Limbilor. Neapărat de scrutat cu atenție obiectivele manifestării:  sensibilizarea față de plurilingvism în Europa, cultivarea ideilor de diversitate culturală și lingvistică,  precum și încurajarea învățării limbilor străine, cetățenii europeni urmând să aibă această deschidere acasă, în școli ori în alte medii.

Cei care au propus această zi festivă s-au gândit, cu siguranță, la pericolul care stă precum sabia lui Damocles deasupra noastră, pericol care  este reprezentat de uzitarea pe cale largă a limbii engleze – și nicidecum a uneia de elită, literare, ci a unei limbi tehniciciste și vulgarizate, cu un lexic minor și banalizat, cu exprimări care au cel mai adesea locuri comune (PC-ul, SMS-urile, prescurtările din domeniul modern al comunicațiilor). Așa că este bine că/ să nu uităm să vorbim și să scriem corect, să ne mai uităm din când în când prin dicționar și să mai lecturăm literatură de calitate, să mai învățăm cuvinte noi, ca să ne mai îmbogîțim vocabularul – și mintea (și viata!), evident.

Recital Tic Petroșel și Marllene Hristu în Festivalul ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”

* Poezia de calitate este un ingredient absolut necesar unei partituri muzicale de excepție – concluzie absolut firească după întâlnire 

Cunoscătorii și pasionații genului nu mai trebuie să primească informații despre Tic Petroșel, cantautorul pentru care vocea și chitara sunt una în prelungirea celeilalte, iar Poezia este un sumum de plenaritate (N.aut. Și pe care nu pricep de ce îi uită cronicarii din zona muzicală, și televiziunile chipurile de profil, dacă vor mai fi existând cu adevărat la standardele necesare zonei de interes!). Și cum să spui altfel când îl vezi și îl auzi de foarte aproape, în spațiul numit ”teatru în teatru” de organizatori – Teatrul Maria Filotti” (TMF) cu Primăria și Consiliul Local Municipal dar și Ministerul Culturii – în Holul Monumental, la Festivalul Internațional ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”, ascultând picăturile de reverie produse de poemele lui Emil Brumaru, utilizate de Tic Petroșel în albumul ”Brumăriada”, diamante de metaforă și profunzimi. Foto stânga sus: cantautorul și actorul Mircea Bodolan – directorul TMF -realizând introducerea la programul oferit de artistul și prietenul Tic Petroșel (care își pregătește, cum se observă în imagine, scena)

Când nu sunt versurile lui Emil Brumaru, cantautorul Tic Petroșel atrage ca un magnet sfere de umor sănătos, folosind talentul actoricesc propriu dar și alte repere versificate, plus diverse elemente de recuzită – cum a făcut acum, cu o șapcă de marinar și o coroană regală.

La reușita splendidei întâlniri din seara de 26 septembrie 2011 și-a adus contribuția și Marllene Hristu, clapele fiind mângâiate cu forța unui muzician de calibru și cu feminitatea ce știe să dezvăluie diafane și fine sonorități, atât muzicale cât și poetice.

Au fost și aplauze călduroase, cum altfel!, de la Mircea Bodolan (foto stânga)

Au urmărit cu atenție recitalul compozitorul brăilean Cornel Cristei – cel care semnează multe din coloanele sonore la spectacolele TMF, dar și regizorul Vili Perveli (a lucrat la TMF o vreme, a fost studentul Cătălinei Buzoianu la clasa de regie ee la Universitatea de Actorie București ) – sosit din Bulgaria, participant la festivalul brăilean pe întreaga lui durată (în foto din stânga, cei doi menționați).

Au fost urmăriți, de asemenea, cu atenție și de Viorel Urse, în stânga imaginii – administrator TMF – și de Marian Ecmegian – maestru sunet la TMF (foto stânga)

Aplauze și din partea Wanessei Radu (foto jos) – actriță la TMF, cantautoare de asemenea cu un moment deosebit în festival și despre care am scris la https://brailachirei.wordpress.com/2011/09/26/recital-cu-wanessa-radu-si-cornel-cristei-la-tmf/

Minunatele sonorități au fost apreciate și de criticul de teatru Ion Parhon – selecționerul festivalului, de scenograful Gheorghe Mosorescu – prezenți în public la fel și alți prieteni ai teatrului, muzicii, artei în general.

Ioana Zărnescu și ”Așa sunt eu, femme fatale”, pe scena Festivalului ”Zile și nopți de teatru european la Brăila”

* ”Demonstrația” de la Sala Studio a TMF ne-a arătat, încă o dată, că spectacolul cu un singur personaj poate, dacă e de calitate, să fie atractiv la fel ca oricare altul

Sala Studio a Teatrului ”Maria Filotti” (TMF) a găzduit, în seara de 26 septembrie 2011 în Festivalul ”Zile și nopți de teatru european la
Brăila” și un minunat recital actoricesc susținut de un singur actor, de fapt o tânără care știe să și cânte – a oferit o demonstrație pe cinste în acest sens cu piesa ”Așa sunt eu, femme fatale”.

Ioana Zărnescu a fost one woman in show, ca să parafrazăm o sintagmă vehiculată des la gen masculin, personajul ei fiind o ființă traumatizată, bolnavă de cancer, așa cum o prezintă textul scriitorului israelian Yitzhak Ben-Ner. Meritul succesului revine în egală măsură regiei semnate Michaela Lica, tot ei aparținând și scenariul inspirat din nuvela israelianului menționat mai devreme.

Tânăra a demonstrat că parcursul celor 60 de minute este lejer și nici nu realizezi când ajungi la aplauze, meritate pe deplin, și că se poate să fie atractiv și un text unde nu mai e nevoie de prea multă scenografie, nici coloană sonoră. Cu alte cuvinte, se poate (aviz ”amatorilor” – nu râdeți de jocul de cuvinte – minimalism al mijloacelor penru că… tot e criză!) și altfel de teatru: economie de mijloace și resurse materiale, d(o)ar cu talent și multă dăruire!

”Sfârșit de partidă”, pe scena festivalului de teatru de la Brăila

* Un spectacol cu nume sonore: Samuel Beckett și Alexandru Tocilescu, Irina Petrescu, Ion Besoiu, Răzvan Vasilescu, Mihai Constantin

Trebuie să iubești la superlativ arta Thaliei şi să fii dăruit ei cu totul ca să accepţi, aşa cum apar Irina Petrescu şi Ion Besoiu în scenă la „Sfârşit de partidă” de Samuel Beckett în regia lui Alexandru Tocilescu. Efectiv, stau în nişte butoaie de tablă şi apariţia lor este mai degrabă episodică. Dar înţelegem subtextul, ştiind/ ascultând/ meditând că Beckett subliniază probleme de conştiinţă şi de existenţă, drame deloc mărunte şi fixaţii ale unor semeni pentru care a trăi nu este sinonim doar cu a mânca, a dormi şi a exista în comoditate ori lux – cum pare a fi pentru tot mai mulți dintre semenii contemporani (deh!). Iar spectacolul „Sfârşit de partidă”al Teatrului bucureştean Metropolis, prezentat în seara de 26 septembrie 2001 în festivalul „Zile şi nopţi de teatru european la Brăila”, nu este decât ilustrarea acestor căutări becketiene, în zona teatrului profund, filosofic.

Şi dacă personajele interpretate de cei doi monştri sacri ai scenei amintiţi mai sus nu prea accentuează aceste idei filosofice decât în mică măsură, cele ale lui Răzvan Vasilescu – orbul din cărucior, personaj central și la propriu… –  şi Mihai Constantin (îl mai ţineţi minte în „Liceenii”, „Extemporal al dirigenţie” şi „Liceenii rock’roll”?) dau clasă; mai ales Mihai Constantin – şi când mută scara ori luneta de la un geam la altul – nu doar că face un rol de maximă prestanţă actoricească, apărând ca un grotesc reprezentant al sexului masculin în plină accentuare a decrepitudinii fizice, ci joacă o infirmitate din care cu greu îl recunoşti – ceea ce presupune cu adevărat vocaţie pentru actorie, dincolo de muncă şi talent; în fond, este un demn urmaş al ilustrului său tată, actorul George Constantin.

Dacă aţi ratat acest punct din programul festivalului, nu v-aţi întâlnit nici cu toţi aceşti minunaţi reprezentanţi ai Thaliei, nici cu textul ofertant al lui Beckett – pe care, însă, îl putem lectura oricând, aşa, ca să ne mai ridicăm moralul şi să înţelegem cum să nu fie un sfârţit de viaţă.