Întâlnire la muzeu în Proiectul “Cartea este cel mai tăcut şi constant prieten” al SAM Tichileşti

Cu ocazia aniversării Zilei României, Şcoala de Arte şi Meserii (SAM) Tichileşti a pregătit în 30 noiembrie o manifestare sub genericul „1 Decembrie – Ziua României” cuprinzând mai multe activităţi cu elevii, aşa cum ne prezintă prof. Mihaela Pleşca – consilierul cu Imaginea: discuţii despre semnificaţia zilei din punct de vedere istoric, prezentarea unui material în format power-point de elevul Z. S. de la clasa a X-a, recitări cu tematică istorică cu elevii claselor V – VIII şi, în încheiere, program muzical oferit de un grup de elevi din echipa muzicală a unităţii şcolare, aceştia interpretând cinci piese cu acelaşi conţinut ca şi restul materialelor, în concordanţă cu evenimentul.
Activităţile au continuat, de la ora 13.00, cu vizitarea Muzeului de Istorie al Brăilei unde elevii care execută pedepse cu privare de libertate la Penitenciarul Tichileşti au posibilitatea să viziteze expoziţiile Muzeului Brăilei sub îndrumarea personalului de specialitate.

Activităţile fac parte din Proiectul educaţional „Cartea este cel mai tăcut şi constant prieten” derulat de SAM Tichileşti în colaborare cu Muzeul Brăilei, proiect care îşi propune să mărească gradul de coeziune a grupului participant, să integreze în comunitate persoanele private de libertate, să cultive în rândul lor sentimente nobile, să le determine să socializeze.
Programul activităţilor este coordonat de prof. Luminiţa Cociş şi învăţător Alexandru Buzoianu. Ieşirea în comunitate a elevilor este coordonată de comisar Ionel Ceama – director adjunct al Serviciului de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială din cadrul Penitenciarului de Minori şi Tineri Tichileşti, prof. Camelia Ionela Enache – director al SAM Tichileşti şi prof. Cristina Elena Moraru – coordonator de proiect.

Reclame

Ziua naţională cu activităţi în Piaţa Independeţei şi pe Faleză

Dacă nu vreţi să vă bucuraţi singuri de Ziua naţională a României, miercuri – 1 Decembrie – sunteţi invitaţi să participaţi la activităţile organizate de Primăria municipiului care încep la ora 9.00, în Piaţa Independenţei.

Conform tradiţiei, se va servi şi fasole cu ciolan – pe faleză.

Întreg programul, plus celelalte zile până pe 6 decembrie când, de sf. Nicolae, se serbează şi Ziua municipiului îl aveţi aici PROGRAM 1-6 DECEMBRIE aşa cum l-am prirmit de la organizatori.

Şcoala Valea Cânepii, Unirea, în proiect multilateral Comenius – vizită în Franţa

Şcoala cu clasele I – VIII Unirea, prin structura Valea Cânepii, are în derulare Proiectul multilateral de tip Comenius “Our planet in our hands” – “Planeta noastră, în propriile noastre mâini”. Perioada de derulare este 2010 – 2012, partenerii sunt din Franţa, Polonia – Zespół Szkół z Oddziałami Integracyjnymi im. Janusza Korczaka w Smólniku-Gimnazium – şi Turcia – cu unitatea şcolară Mustafa Eravutmuş İlköğretim Okulu, iar linia de finanţare europeană este în cadrul Programului de Învăţare pe tot parcursul vieţii (Lifelong Learning Programme) al ANPCDEFP.


În perioada 21- 27 noiembrie 2010, o parte a echipei de proiect de la structura Valea Cânepii a Şcolii Unirea s-a deplasat în Franţa pentru una din vizitele Comenius. Prof. Aurelia Popescu – coordonatoarea proiectului, învăţătarea Vasilica Buzoianu, prof. Georgiana Ciocarlan şi elevele Mihaela Soare, Mădălina Soare de la a VI-a, Andreea Fraţilă de la a VIII-a au participat la activităţile din Franţa. Din spaţiul francez este şi şcoala coordonatoare, şi anume Collège Paul Langevin din Troyes.

Activităţile desfăşurate în Franţa au fost diverse, de la prezentarea şcolilor, a grupurilor de elevi implicate în proiect, până la prezentarea blogului proiectului http://ourplanetinourhands.blogspot.com/, a imnului proiectului, dar şi date despre participarea elevilor la lecţii, compararea sistemelor educaţionale funcţionale în ţările participante la proiect, descoperirea naturii din zona oraşului Troyes, vizite la Muzeul de istorie naturală din Paris. În ultima zi s-a vizitat o şcoală primară din Troyes şi Primăria localităţii Sainte Savine.

Lista obiectivelor din proiect este generoasă: însuşirea de cunoştinţe despre problemele de mediu din diferite ţări; dezvoltarea interesului elevilor pentru cultura din ţările partenere; rezolvarea problemelor locale de mediu prin schimbul de cunoştinţe; dezvoltarea abilităţilor sociale: de comunicare, lucru în echipă; colectarea de informaţii din surse diferite; dezvoltarea abilităţilor necesare pentru a pregăti prezentarea pe anumite subiecte; dezvoltarea interesului elevilor pentru lectură; îmbunătăţirea cunoştinţelor de limbă străină şi limbă maternă; sesizarea importanţei dialogului intercultural pentru dezvoltarea personală; cunoaşterea sistemului de învăţământ din ţările partenere, organizarea şcolilor, soluţii practice la problemele educaţionale şi de predare, schimbul de experienţă; utilizarea tehnologiilor moderne.

În lunile următoare, alte activităţi sunt programate în proiect: colectare de deşeuri, realizarea de felicitări pentru sărbătoarea Crăciunului şi de sacoşe din materiale reciclabile, realizarea de fotografii cu locurile din comunitate unde sunt depozitate deşeurile, crearea unei hărţi a comunităţii cu astfel de locuri, activitatăţi de ecologizare, realizarea unei broşuri ,,Animale în pericol”, realizarea unei hărţi ,,Diferite surse de energie din ţările noastre” etc.
După Franţa, următoarea întâlnire va avea loc – în luna martie a anului viitor – în Polonia.

“Lectia” lui Eugene Ionesco, spectacol la dramaticul brailean. Note dupa premiera

*Regia lui Ciprian Nicolaiasa, actorul care il joaca in piesa si pe personajul principal, pastreaza prin cateva detalii distincte esenta pieselor ionesciene: critica dura a realitatilor prin hiperbolizarea personajelor  * Umorul negru al lui Ionesco, bine conturat in intreaga sa scriitura, este concretizat in spectacolul de la Teatrul “Maria Filotti” si prin jocul actoricesc oferit de celelalte personaje interpretate de Silvia Tariq si Flori Velea

 

 

 

Cine a urmarit evolutia dramaturgiei romanesti are, cu siguranta, cunostinte despre importanta cruciala a operei lui Eugene Ionesco (1909 – 1994) – “Rinocerii” (piesa scrisa in 1959) ori “Scaunele” (1952) ca sa numesc doar pe acestea dintre cele mai cunoscute scrieri teatrale ale sale ar fi fost poate altfel concepute daca autorul lor nu traia sub teroarea psihica a opresiunii unui regim de-a dreptul cretin, numesc astfel comunismul, in care artistul trebuia sa se supuna unor norme si limitari imposibil de suportat pentru normalitatea/ libertatea de exprimare a unui creator. Chiar daca opera si insusi autorul – care a preferat sa isi schimbe tara, fugind de “inchisoarea” societatii comuniste din Romania  – au facut obiectul cenzurii in perioada de trista amintire, dar si deliciul teatrologilor, pasionatilor Thaliei si fanilor – in Franta, spre exemplu, a doua sa patrie, nimic nu a ingradit dramatizarile – Eugene Ionesco este, de departe, autorul care ramane in Romania si acum, in al doilea deceniu al mileniului III,  un “teritoriu” sensibil pe care oamenii domeniului patrund cu mare atentie, cu sfiala, foarte greu sau – in unele teatre – deloc.

Din aceste considerente, este cu atat mai mare bucuria – indiferent de aspectul produsului finit –  sa vedem transpusa pe scena braileana “Lectia”, una din piesele in care critica autorului este indreptata spre un domeniu cu mari probleme si in prezent la noi in tara, educatia/ invatamantul. Meritul apartine lui Ciprian Nicolaiasa – actor, a jucat (spre exemplu, la Braila, orasul sau natal) in “Chira Chiralina” regizat de doamna Catalina Buzoianu, in “Romeo si Julieta” pus in scena la TMF de Dominic Dembinski – care de aceasta data si-a luat libertatea de a fi, deopotriva, si regizor. Cum de altfel a facut si cu ceva vreme in urma, cu piesa „Un scriitor ratat” lui Daniil Harms, tot la dramaticul brailean, si unde s-a descurcat onorabil – nefiind chiar foarte aproape de perfectiune, pentru ca rolul sau avea suisuri si coborasuri, adesea atingand zone unde actorul nu isi gaseste suficiente resurse interioare pentru a contura cu credibilitate subtilitatile psihologice ale unicului sau personaj. Prima reprezentatie a incheiat Festivalul „Zile si nopti de teatru european la Braila”, ne aflam deci la finele lui noiembrie 2010.

Lectia IMGP3427 (505x360) De data aceasta, Ciprian Nicolaiasa nu este singur in scena. Are partenere care il sustin in demersul dramatic si il ajuta sa creeze o atmosfera uneori haioasa, alteori asemanatoare in multiple fatete contemporaneitatii – exemplu tinerii care isi doresc diplome fara sa invete, ajutati in viata reala si de elemente debile ale sistemului educational, respectiv unitati dar si cadre didactice din invatamantul de stat si privat.  Partenerele fac fata cu brio scenelor ionesciene, Flori Velea – “Eleva” – si Silvia Tariq – “servitoarea Maria” – joaca aproape fara fisuri, iar profesorul interpretat de Ciprian Nicolaiasa ne pune in fata din nou fatete, fara machiaj, ale unui invatamant  bizar, dar transparent apropiat de realitatea urata – n.aut. O cunoastem, unii incearca sa schimbe ceva in bine aici, altii se prefac ca nu e nimic in neregula

Ceilalti colegi care il ajuta pe actorul/ regizor sa transforme scena Salii Studio a TMF intr-o platforma artistica demna de Ionesco fac si ei figura buna, astfel ca plecam de la spectacol cu un gust amar dar si cu note de ironie, haz, care ne starnesc surasul si in amintirea reprezentatiei, deci mult dupa ce ecourile gongului final si al aplauzelor s-au stins.  Accentuarile unor detalii de caracter ori de context, chiar daca sunt “gaselnite” deloc originale, nu fac rau dramatizarii realizate dupa traducerea piesei semnata Vlad Zografi si Vlad Russo. Ele doar puncteaza, subliniind cu o tusa ingrosata ceea ce Eugene Ionesco a lasat in frazare delicata, spre a nu produce accente pamfletare acolo unde trebuia sa fie doar finete dramaturgica.

Au mai contribuit la spectacol Carmen Rus – scenografie si costume, compozitorul Cornel Cristei – coloana sonora, dar si Ionel Spalatu – regia tehnica, Stefan Cudalbeanu – sunet, Mihai Andrei – lumini, Mihaita Husosschi – masinist, Cornelia Nicolaiasa (sora lui Ciprian Nicolaiasa, cu studii superioare de teatru si film). Sef productie este Viorel Urse, secretarul literar Ciprian Buzoianu si-a adus contributia si la realizarea caietului-program intr-o formula extrem de atractiva, iar directorul Mircea Bodolan este, cu siguranta, incantat ca a aruncat in “arena leilor” – am numit astfel, cu voia dumneavoastra, publicul curios si sever – o noua provocare, hrana pentru suflet si minte.

Dincolo de critica pertinenta, si la obiect – adesea “profesorul” are note de subsol in jocul sau actoricesc din care se vede cu ochiul liber ca… joaca, replica simtindu-se declamata, ori personajele feminine se comporta ca intr-o oglinda a fantasmelor, de asemenea subliniind “farsa” prea mult, spectacolul pune in primul rand problema educatiei la locul ei, respectiv in fata noastra, a publicului, ne obliga sa ne (re)amintim ca traim intr-o lume – repet – bizara, in care avem o lege care spune ca invatamantul in Romania este gratuit si obligatoriu, dar in acelasi timp avem profesori prost platiti, absolventi care nu isi gasesc  locul in piata muncii, tineri cu studii superioare care nu stiu sa vorbeasca corect limba romana  si care nu pot sa isi formulize coerent fraze cu miez despre un subiect cat de banal cu putinta, semn ca la capitolul lectura si cultura generala, in fond, stam din ce in ce mai prost, prea prost… si ca de fapt Romania este, din 2007 daca mai tineti minte, membra a Uniunii Europene care ne priveste, cum iarasi stim, cu ochi mereu critici, sesizand rapid derapajele.

Acestea fiind zise, vom urmari cu atentie evolutia spectacolului “Lectia” in stagiunile dramaticului brailean, sperand ca echipa de scena va fi din ce in ce mai aproape de spiritual ionescian si de cerintele la inalt nivel ale artei Thaliei.

 

 

 

 

 

 

 

 

Final de festival… Zile şi nopţi de teatru în crochiu (zic) vesel

Şi ochelari de cal să fi avut şi tot trebuie să recunoaştem, cei care am avut curiozitatea să urmărim momentele derulate în perioada 21 – 28 noiembrie la Teatrul „Maria Filotti” – de teatru, de muzică şi de discuţii – că festivalul brăilean de teatru din acest an, chiar aşa de criză, cu buget înjumătăţit, este de notă mare. Nu exagerez deloc, mie mi-au plăcut piesele pe care le-am vizionat – poate că aş fi rezigat altfel ori aş fi încercat alte registre de joc, dar aşa cum au fost ele montate nu au cusur – şi dacă au, nu e bai, că nu e nimic perfect pe lumea asta! – şi, în plus, am mai căpătat experienţe noi, ba şi prieteni, şi nici asta nu-i de colea.

Un 10 cu felicitări se cuvine să-i acordăm lui Mircea Bodolan, directorul teatrului care şi-a invitat prietenii în festival – şi bine a făcut, aşa trebuie, să promovăm valorile întâi pe cele care ne sunt familiare, care nu ne produc emoţii în necunoscut – şi îi numesc aici întăi pe actriţa Adriana Trandafir, pe soliştii folk Emeric Imre, Raul Cârstea şi Niculae Constantin, pe bulgari, pe Radu Iordănescu de la televiziunea Română care – împreună cu ceillaţi din programul festivalului – au făcut tot ce e omeneşte posibil să ne creeze o bună dispoziţie, să ne decupleze de la nebunia unor vremi tare tulburi, nu doar cu criză economică, ci şi cu o criză morală de proporţii la care uneori contribuim din lipsă de curaj, din comoditate, din obişnuinţa de a lăsa pentru altul acţiunea de care ştii, totuşi, că ai fi în stare… dacă… Dar cum „If” al lui Kipling nu prea e ştiut de mulţi (Poezia are prea mult suflet ca să încapă în manualele şcolare, nu-i aşa?!)


Deci, cum spuneam, seara de 28 noimebrie – o duminică frumoasă şi doar uşor ploioasă spre noapte – a coincis cu gongul final al ediţiei 2010 a festivalului „Zile şi nopţi de teatru la Brăila” (observaţi că a dispărut sintagma „european” care se afla până acum în titulatură). În deschiderea ultimelor subiecte de pe afiş, ca şi la primul pas festivalier, a concertat Muzica Militară a Garnizoanei Brăila sub conducerea lt. col, Petrea Gogu, deopotrivă profesor de clarinet la Liceul de Artă „Hariclea Darclee”. Singura deosebire a fost că la deschiderea din 21 noiembrie au concertat afară, atrăgând atenţia şi trecătorilor care nu aveau de gând să intre la teatru – ce păcat că sunt atât de mulţi… – iar acum au cântat, şi încântat audienţa, în Holul Monumental unde s-a aflat şi expoziţia artiştilor plastici profesionişti, un minunat dar al plasticienilor (în preambulul Salonului anual al brăilenilor ce se va deschide pe 30 noiembrie la Galeriile de Artă – aviz… amatorilor!).


Al doilea moment al serii a fost derulat în Sala Sudio – corect Atelier, cum bine sublinia Mircea Bodolan – şi i-a adus în faţa publicului pe Ciprian Nicolăiasa, în dublă calitate de actor şi regizor, pe Flori Popa şi Silvia Tariq în „Lecţia” de Eugene Ionesco, pe muzica inspirată a lui Cornel Cristei şi un decor foarte economic, numai bun de pus imaginaţia la treabă. Textul piesei merită recitit, spumosul umor venind nu numai din aciditatea criticii la adresa tagmei profesorale, ci şi din atacul direct pe care autorul franţuzit de-a dreptul îl face înspre tinerimea dornică de titluri şi măriri fără acoperire – în fond, nu aşa se întâmplă şi astăzi, când gloria facultăţilor cu bani şi diplome date aproape fără niciun studiu serios o depăşeşte cu mult pe cea a studioşilor olimpici, nebăgată în seamă nici de colegi, darămite de societatea care nu se grăbeşte să profite de pe urma subvenţiei masive către educaţie.
Dincolo de contextul strict literar, piesa merită vizionată la „Maria Filotti” pentru jocul remarcabil al actorilor – cu rezervele de rigoare la secvenţele şi costumele cu aluzii prea străvezii la sex, dacă sunteţi prea puritani va trebui să vă înarmaţi cu îngăduinţă, hazul merită. Să ştiţi că la vizionarea cu public – Ciprian Nicolăiasa a subliniat acest aspect – s-a făcut mare haz, râsul fiind prezent permanent în zona publicului. Este o montare cu multe calităţi, le veţi remarca imediat.


Al treilea moment şi ultimul – nu a mai fost niciun recital de această dată, cum au oferit, un dar nesperat, Raul Cârtea şi Niculae Constantin în seara de sâmbătă, chiar dacă nu mai erau în program, cum a făcut, două seri la rând, şi Emeric Imre – a fost oferit de trupa brăileană, mai precis de distribuţia şi echipa spectacolului „Sufletul. Puncte de veghere” în regia lui Radu Afrim pe un text contemporan bulgar al lui Dimitre Dinev. Şi acesta este comedie (foto deasupra este realizată de Radu Afrim), culmea la bază fiind… un priveghi, dar cum şi în viaţă nimic nu e negru sau alb sută la sută, nici aici moartea nu e totul, ci în jurul subiectului central se ţes tot felul de poveşti – cu puţină nuditate, puţină sau mai multă grosolănie, ca să nu fie prea plictisitor… ha… – pe care trebuie neapărat să le vedeţi singuri, piesa nu se poate povesti – ca întrun jurnal prost… şi nici nu se cade, arta Thaliei nu se rezumă. Şi repet încă o dată ce am scris la prima vizionare cu public, actorii joacă de plăcere, se simte, şi când înjură o fac cu sete, iar mârlănia unor/ acestor personaje are doar tuşele ce nu-i ştirbesc din nobleţea scenei, nu coboară în vulgaritatea şuşelor tv pe care unii le ridică la rang de – hm! – emisiuni…


Şi trebuie, revenind la Thalia, mai ales celor care nu aţi fost acolo să vă spun şi câte ceva din cuvântul rostit la începutul spectacolului de Mircea Bodolan, câteva concluzii şi mulţumiri. În primul rând a fost laudaţio pentru public, pentru au fost seri în care sala de spectacole s-a umplut până la refuz, plătitorii de bilete fiind în număr suficient de mare ca să merite şi anul viitor gândit un demers asemănător. Apoi au fost mulţumiri pentru echipa festivalului, pentru toţi cei care au făcut posibilă manifestarea în frunte cu primarul Aurel Gabriel Simionescu şi echipa sa, mulţumiri pentru toţi cei care au răspuns invitaţiei – în primul rând bulgarilor, oaspeţii avându-l în mijlocul lor pe însuşi Ilia Raev – directorul Teatrului dramatic şi de păpuşi „Vasil Drumev” din Shumen, dar şi celorlalţi care au transformat punctele din program în adevărate centre de atracţie. Demn de subliniat este faptul că directorul a făcut disctincţie între festivalul de tip clasic şi acesta, pe care l-a dorit mai mult o bucurie pentru actori şi alţi angajaţi ai teatrelor, să se cunoască, se se apropie, ca o vacanţă pentru cronicari şi reporteri. În opinia lui Mircea Bodolan, un festival pentru public ar fi mai mult o gală cu un singur teatru invitat cu mai multe spectacole reprezentative, un mai bun şi mai sigur prilej de cunoaştere, în tihnă, a repertoriului acestuia, a genurilor, a calităţii echipei.
Se cuvin mulţumiri şi sponsorilor, cei mai importanţi Alcovin Măcin şi Crama Terente – a căror contribuţie a fost mai mult decât benefică, provocând adevărate erupţii de idei după spectacole şi recitaluri – dacă vă zic că s-a cântat şi la pianul din sala cu oglinzi, Lucian Sabatos fiind maestrul de jazz sâmbătă seara, trebuie să credeţi că a fost ceva special – dar şi Bella Italia, mai sunt şi alţii (o să vi-I spun pe toţi la un moment dat, că merită).
Să spun că şi Veronica Dobrin, ex-directorul TMF, a fost mereu prezentă, directorul teatrului bulgar aducându-i binemeritate şi calde mulţumiri pentru că dumneaei a pus bazele, dar a şi transformat relaţia Brăila – Shumen întruna deosebită.

Şi dacă nu suntem de acord cu această opinie, festivalul tot are merite. Eu i-am dat 10, de bucurie pentru că am văzut multe spectacole pe care nu cred că voi avea cum să le urmăresc la ele acasă şi tot la fel au gândit mulţi spectatori; poate voi îi daţi altă notă, paote nu aţi venit deloc şi e pierderea voastră… poate nu vă place să gândiţi pozitiv şi vedeţi peste tot greşeli, scăpări, intenţii rele…. Nu văd unde ar fi fost; iar dacă nu a plăcut cuiva vreo piesă, nu e vina ei… a piesei, a lui – a teatrului ori a actorior, regiei etc. Ci e aşa cum îmi spunea Vili Perveli – regizorul bulgar, cu rădăcini româneşti, care a făcut regia cu Cătălina Buzoianu, a lucrat şi al teatrul nostru – sosit special pentru festival de la Silistra, unde lucrează: faptul că sunt piese mai bune sau mai puţin bune, după opinia diferită a publicului, că sunt unii care joacă mai bine şi alţii mai puţin bine, e normal, aşa trebuie să fie, în viaţă nu se poate altfel. Şi e bine, mai zicea Vili Perveli, că am avut ocazia să vedem toate acestea – bune, mai puţin bune – la un loc, ca să le putem compara în mod constructiv, aşa având ocazia de alt fel de concluzii dacât dacă nu am avea parte de altfel de vizionări.

Personal, am un gust amar… de păreri de rău că s-a terminat, nu a contat că toată ziua s-a derulat câte ceva (aşa că întregul fir al poveştilor va trebui să-l urmăriţi în continuare derulându-se pe paginile „Brăilei Chirei”, doar că le voi posta în ordine cronologică şi la data respectivă) până târziu în noapte. Dar nu spun noapte bună, ci poftiţi la teatru, poftiţi ca la o mâncare absolut necesară, trupului şi deopotrivă minţii, ochiului şi în egală măsură inimii, un fel de nectar pe care nu doar zeii îl pot consuma ci noi, toţi, cei care avem pretenţia că ne tragem din Oameni pentru care la început a fost Cuvântul, iară nu omuleţi care au mers şi merg de-a buşilea… sau se înconvoaie să nu-i scurteze cineva de cap ca în poezia cunoscută…

Finalul Proiectului „Înot şi Sănătate” derulat de Clubul Sportiv Butterfly cu sprijinul DJST şi Primăria Brăila

Data de 28 noiembrie coincide cu un moment important din Proiectul „Înot şi Sănătate” derulat de Clubul Sportiv Butterfly cu finanţare de la Direcţia Judeteană pentru Sport şi Tineret (DJST) Brăila şi cu partener Primăria Brăila. Practic, a avut loc premierea copiilor care au beneficiat de cursurile derulate la Bazinul acoperit al Liceului cu Program Sportiv Brăila.

Proiectul s-a derulat în perioada 1 – 28 noiembrie, s-au primit 3.500 lei de la DJST pentru activităţi. În program: cursuri de iniţiere în înot pentru copii din diferite categorii de vârstă începând cu 5 ani, dar şi vizite la Grădiniţa nr. 11, Grădiniţa nr. 34, Şcolile cu clasele I – VIII “Sf. Andrei” şi “Al. I. Cuza”. Pagina web http://www.bscbraila.ro a fost realizată de voluntari.

Aşa cum afirmă Radu Ionuţ Chiriac – preşedintele Clubului Butterfly – după finalizarea cursurilor de iniţiere înot, beneficiarii proiectului – cei 60 de copii şi preadolescenţi din grupul ţintă – au învăţat să înoate, primesc diplome ce atestă urmarea cursuri de iniţiere în înot, dar şi premii constând în echipament sportiv – tricouri imprimate cu sigla Autorităţii Naţionale pentru Tineret şi Sport şi a Clubului Sportiv Butterfly, deumirea proiectului.

Alte ţinte ale proiectului depăşesc durata acestuia, după cum se precizează în conţinutul lui: “Ţinând cont de faptul că în fiecare lună Clubul Sportiv Butterfly desfăşoară cursuri de înot dedicate tuturor categoriilor de vârstă, iar chiria pentru Bazinul de Înot este suportată din contribuţia diverşilor membrii, conducerea acestei organizaţii sportive va promova practicarea înotului ca sport petru toate categoriile de vârstă în toate unităţile de învăţământ din municipiu (grădiniţe, şcoli generale, licee, grupuri şcolare, colegii). Prin intermediul paginii web http://www.bscbraila.ro realizată tot ptin intermediul proiectului, brăilenii vor putea şti care este programul de funcţionare al clubului, vor fi postate toate tipurile de informaţii, fotografii din timpul cursurilor, precum şi de la finalizarea cursurilor de înot. Conducerea clubului mai are în vedere continuarea parteneriatului cu Primăria municipiului Brăila”.

Cercul pedagogic la limba franceză, găzduit la Şcoala „Caragiale”

La Cercul pedagogic de limba franceză desfăşurat în 27 noiembrie 2010 la Şcoala cu clasele I – VIII “ I. L. Caragiale” din municipiul Brăila s-au întâlnit profesorii care predau la liceu, dar propunătorii activităţilor au fost profesori de la gimnaziu. Situaţia a fost, astfel, o noutate pentru că, de obicei, profesorii de gimnaziu şi cei de liceu activează în cercuri diferite. La reuniune a participat şi inspectorul şcolar de specialitate – prof. Mirela Camelia Dumitru.
Aşa cum confirmă participanţii, fiecare întâlnire a profesorilor de limba franceza este o sărbătoare.”De aceasta dată, colegele ne-au încântat cu vocile copiilor care au recitat si cântat în limba franceză şi ne-au invitat la Bordeaux pentru a ne perfecţiona şi pentru a admira frumuseţile regiunii Aquitaine”, povesteşte prof. Finiţa Benescu – responsabil al cercului.


Programul a fost unul pe măsura aşteptărilor:
1.“Etre francophone, c’est chouette” – activitate susţinută de elevii pregătiţi de prof. Veronica Zamfir de la Şcoala “Caragiale”;
2. Moment muzical prezentat de elevii pregătiţi de prof. Livia Aron de Şcoala “Fănuş Neagu“;
3. “Les professeurs apprennent aussi … a Bordeaux“ – diseminarea experienţei şi a rezultatelor Stagiului pedagogic al formatorilor de FLE organizat de Alianţa Franceză de la Bordeaux, Franţa, realizată de profesoarele Iuliana Marin de la Şcoala “Nedelcu Chercea“ şi Elena-Daniela Tufecciu de la Şcoala cu clasele I – VIII Gropeni;
4. Noutăţi ale domeniului – exemen de bacalaureat, concursuri şi olimpiada, oportunităţi pentru cadrele didactice – prezentate de inspectorul Mirela Dumitru;
5. Invitaţie la Biblioteca franceză de la Galaţi, făcută de Dorina Moisa, pentru participări cu elevii brăileni la ateliere şi alte activităţi;
6. Discuţii.

Una din prezentări a aparţinut prof. Veronica Zamfir, anume că prin poezie, cântec şi mici dramatizări interpretate de elevi, profesorul incită interesul elevilor, îi motivează pentru învăţarea limbii franceze şi le dezvoltă dragostea pentru acest obiect. Despre aceasta, Finiţa Benescu afirmă, rezumând prezentarea colegei menţionate mai sus: “În predarea limbii franceze, niciun profesor nu trebuie să ignore cântecul privit ca un ansamblu indestructibil : muzica-cuvânt-înterpretare, pentru că aduce multe avantaje pedagogiei limbii franceze: facilitează asimilarea structurilor gramaticale si a vocabularului; corectează pronunţia; creează o atmosferă plăcută atât pentru interpreţi, căt si pentru auditor. Prin momentul muzical prezentat de grupul de elevi pregătit de domnişoara profesoară Livia Aron s- a demonstrat acelaşi lucru”.

Profesoarele Iulia Marin şi Elena-Daniela Tufecciu au urmat Stagiul pedagogic al formatorilor de FLE organizat de Alianţa Franceză de la Bordeaux, în Franţa, în iulie şi august 2010. Întro atmosferă destinsă şi emoţionantă totodată, ele au prezentat experienţa deosebită trăită la Bordeaux alături de colegi din Europa; au împărtăşit metodele noi asimilate la Bordeaux pentru ca şi colegii brăileni să poată exploata totul în ora de limba franceză: cântecul, jocul, dramatizarea, banda desenată, articolul de ziar, emisiunile radio si tv. “Astfel si cea mai plictisitoare si greoaie noţiune de fonetică sau gramatică devine plăcută si uşor de învăţat. În plus, ne-au încântat cu imagini din Bordeaux şi din regiunea Aquitaine”, subliniază conducătorul de cerc.

Profesorii participanţi şi-au exprimat deschis aprecierea pentru reuniune, au lăudat şi felicitat elevii din programele prezentate, dar şi colegele care şi-au dedicat timpul pregătirii lor, efort care conduce la reuşită în dezvoltarea la elevi a interesului pentru limba franceză.