La Ianca, Festival concurs interjudeţean de muzică şi dans popular „Flori de Băragan”

*Organizat de Liceul Teoretic „Constantin Angelescu” cu sprijinul unor societăţi comerciale locale * Au participat, în 21 mai 2018, elevi din judeţele Brăila, Buzău, Prahova la cele două secţiunI. solişti şi formaţii 

În 21 mai 2018, de Ziua Liceului Teoretic „Constantin Angelescu” din Ianca – director, prof. Emil Ştefanuţ Dragomir – a avur loc Festivalul concurs interjudeţean de muzică şi dans popular „Flori de Băragan”, organizatorul principal fiind prof. inv. primar Mirela Epureanu – director adjunct al liceului.  

La eveniment au participat elevi de gimnaziu din judeţele Brăila, Buzău, Prahova. Competiţia s-a desfăşurat pe două secţiuni: solişti vocali pentru clasele I – IV şi clasele V – VIII; Formaţii/ Ansambluri pentru clasele I – IV, respectiv V – VIII. La categoria solişti au concurat 31 de tineri; la secţiunea Formaţii/ Ansambluri au fost 13 concurenţi. Juriul a fost alcatuit din profesori de specialitate de la Palatul Copiilor Brăila – partener în evenimrnt, de la Inspectoratul Şcolar Judeţean Brăila şi de la liceul gazdă.

      S-au acordat 20 de Premii I – pentru ambele secţiuni, 12 Premii II, nouă Premii III şi trei menţiuni.

Din palamares

secţiunea Solişti  Premiul IJercan Alessia, Popârlan Ema, Epureanu Ioana Cătălina, Radu Bianca Bărcăneşti; Prahova Micu Nicoleta, Mircea Ana Maria, Moroiu Oana Maria, Constandache Ştefan, Daranga Ana Maria, Frăţilă Mădălina, Balaban Mihail

secţiunea Formaţii/ ansambluri   Premiul I„Stejărelul” de la Grădiniţa „Mihaela” Şcoala „Mihail Kogălniceanu”, „Flori de Bărăgan” de la Liceul Teoretic „Constantin Angelescu” Ianca, „Spicul” de la Şcoala Gimnazială Siliştea, „Sărăţeanca” de la Liceul Tehnologic „Nicolae Oncescu” Ianca,  „Dunărenii” din Chiscani, „Grăuşorul osmănean” Unirea,  „Pandora junior” de la Cercul Militar Brăila, „Garofiţa” de la Palatul Copiilor Braila – secţia Lanurile.

Festivalul a fost susţinut financiar şi material de societăţi comerciale şi persoane (OMV Petrom Oprişeneşti, Profi srl; Iscusit Com srl, Nechita Maria, notar Chirnoaga Raluca) de pe raza oraşului Ianca. „A fost dusă o muncă asiduă, finalizată cu un real succes. Felicitari echipei şi participantilor – în spatele cărora se află munca îndrumătorilor şi sustinerea părinţilor” – organizatorii.

Reclame

Sărbătoarea de Hârdelezi, la Secţia Etnografie a Muzeului Brăilei „Carol I”

*Din tradiţia ţiganilor (rromilor) spoitori și rudari, activitate comună pentru proiectele de educație muzeală „Șuțești maskar tradicia vi somvaxutnipen” și „Prin Cultură, mai aproape de copiii din Lacu Dulce” *Partaneri ai instituţiei muzeale sunt Școala Șuțești și Centrul Social Multifuncțional

Muzeul Brăilei „Carol I” găzduieşte marţi, 22 mai 2018, ora 13.00 la Secția Etnografie (str. Polonă nr. 14) – şef muzeograf Gabriela Dorina Cloşcă – o activitate comună pentru două proiecte desfăşurate în parteneriat cu Școala Gimnazială Șuțești și Centrul Social Multifuncțional, respectiv proiectele de educație muzeală „Șuțești maskar tradicia vi somvaxutnipen” și „Prin Cultură, mai aproape de copiii din Lacu Dulce”. Coordonator din partea Muzeului Brăilei „Carol I” este dr. Brânduşa Ilie, muzeograf la Secţia Etnografie. 

Hârdelezi este numele unui importante sărbători a ţiganilor (rromilor sau romi) spoitori și rudari care se desfășoară, tradiţional, la o săptămână după Paștele ortodox sau de Înălțarea Domnului. Elementul principal al ritualului este sacrificarea mielului: acesta este sacrificat pentru însănătoșirea unui membru din familie, pentru protecția familiei de necazuri și boli, sau se taie câte un miel pentru fiecare copil spre binele și protecția acestuia. Se crede că mielul trebuie să vină de bunăvoie la sacrificat, de aceea se angajează un lăutar care să-i cânte și să-l facă să vină singur și să îngenuncheze în locul unde urmează să fie tăiat.

Caloianul în Bărăgan și Paparuda, tradiții păstrate la Școala Surdila Greci

*Un proiect cultural-educativ, cu Primăria partener, având drept scop păstrarea tradițiilor populare a reunit, în mai multe activități, elevi și de la structurile arondate – școlile primare din Făurei Sat și Horia, dar și preșcolari și părinți

La Școala Gimnazială Surdila Greci – prof. Iulia Olguța Vuțino, director – și structurile arondate, respectiv Școala primară din Făurei Sat și Școala primară din Horia, s-a derulat în perioada 18 -27 aprilie 2018, Proiectul educațional „Renașterea tradițiilor și obiceiurilor locale – Caloianul în Bărăgan”. Echipa de proiect formată din învățătoarele Lenuța Panait, Nela Antonescu, Georgiana Baciu, Sabina Bratosin și consilierul educativ, Carmen Draghia s-a preocupat să respecte obiectivul propus: valorizarea tradițiilor și obiceiurilor poporului nostru în contextul actual socio-cultural din comunitate. „Tradițiile, moștenite din moș-strămoși, dorim să fie preluate și transmie următoarelor generații, pentru a sădi în inimile copiilor dragostea pentru frumos și mai ales autentic, dar și cultivarea sentimentului de apartenență față de comunitatea locală, natală și implicit față de poporul român” – organizatorii. 

Au fost mai multe activități desfășurate: 1) „Tradiții și obiceiuri locale – Caloianul și Paparuda”, lansarea proiectului 2) „Ce este Caloianul? Dar Paparuda?” – întâlnire de prezentare explicită a celor două obiceiuri (n.red.  Nelipsite din viețile bunicilor, acum, din ce în ce mai rar se petrec în comunități…) și de consolidare a colaborării dintre școală – familie – comunitatea locală; 3) „De la lume adunate” – activitate de colectare a materialelor, memorarea versurilor, reportoriului tradiției legate de cele două obiceiuri; 4) „Ritualul de înmormântare a Caloianului”; 5) „Dezgroparea Caloianului și aruncarea pe apă”, „Paparuda”; 6) „Să ne păstrăm tradiția locală” – aplicare de chestionare, vizionarea filmărilor de la celelalte activități, concluzii.

Au fost implicați preșcolarii de la structurile Grădinița Făurei Sat, Grădinița Horia, elevii din ciclul primar de la Școala primară Făurei Sat, Școala primară Horia, Școala Gimnazială Surdila Greci și elevii din clasele V – VI de la Școala Gimnazială Surdila Greci.  Parteneri au fost părinții copiilor, Primăria Surdila Greci, dar și alți membrii ai comunității locale. Copiii s-au compotat așa cum spune tradiția: s-au costumat pentru alai și au pregătit păpușa Caloian, au plâns-o ca pe un mort (ea chiar reprezintă un mort, uneori este îngropat și dezgropat, apoi dus pe o apă) au dansat locul pentru îmblânzirea Paparudei – ambele ritualuri străvechi, specifice culturilor de tip agrar, au ca scop invocarea spiritelor pentru ajutor ca să vină ploaia și să se facă recoltele.

Ziua culturii elene, ediţia 2018 la Brăila

*Evenimente organizate în colaborare cu Comunitatea Greacă din Brăila sâmbătă, 24 martie 2018, de la ora 11.00 la Muzeul Brăilei „Carol I” şi de la ora 13.00, la Casa „Goangă” expoziţie de fotografie „Familii de greci din Brăila” *Duminică, 25 martie 2018, la Biserica Greacă se oficiază de la 11.30 o slujbă de Te Deum 

La Brăila se serbează, ca de fiecare dată, Ziua naţională a Greciei – 25 martie – şi nu doar Comunitatea Grecilor din Brăila se bucură de aceasta. Practic, sunt organizate sâmbătă. 24 martie 2018, mai multe evenimente sub genericul Ziua Culturii Elene. Intrarea este liberă. Foto dreapta sus, ansamblul Parnassos (una dintre formule) – arhiva revistei de cultură şi informaţie Braila Chirei 

ansamblul Parnassos

     Primul eveniment are loc la sediul Muzeului Brăilei „Carol I” şi Centrul Diversităţii Culturale (Piaţa Traian nr. 3) cu începere de la ora 11.00. Programul se deschide cu alocuţiuni susţinute de reprezentanţi ai Comunităţii Elene şi ai instituţiei gazdă, urmate de conferinţa „Dora D’Istria (Elena Ghica, 1828 – 1888). o mare scriitoare a secolului al XIX-lea” susținută de prof. univ. dr. Georgeta Filitti – istoric din Bucureşti. Ansamblul „Parnassos” al Comunităţii grecilor brăileni va oferi celor prezenţi, ca de fiecare dată, bucuria reîntâlnirii cu dansul popular elen şi revederea frumoaselor costume tradiţionale populare greceşti.

În spaţiul Centrului Diversităţii Culturale, Camelia Hristian – coordonator Centru şi şef Relaţii Publice la muzeu – a pregătit la sugestia grecilor brăileni o expoziţie de artă plastică numită „Fragmente de poveste” realizată cu lucrări semnate Iulia Livia Tsamuris şi Traian Tsamuris (etnic de origine greacă).

Notă. În timpul pregătirii expoziţiei, artiştii expozanţi s-au întâlnit (foto stânga, facebook muzeu) cu elevi de la Liceul de Arte „Hariclea Darclee” (unde a absolvit Traian Tsamuris) şi cu prof. artist plastic Marilena Ioanid (de asemenea, cu origini greceşti). 
           Nu în ultimul rând, tot sâmbătă – 24 martie 2018 – de la ora 13.00 se vernisează la Casa de Cultură a municipiului Brăila, în Casa memorială „Petre Ştefănescu Goangă” (Piaţa Poligon nr. 6) expoziţia de fotografie „Familii de greci din Brăila”.

     Iar duminică, 25 martie 2018, de la ora 11.30, la Biserica Greacă „Buna Vestire”  – ctitorie a grecilor trăitori la Brăila în secolul al XIX-lea, cea mai mare biserică a grecilor din afara graniţelor Eladei, una dintre cele mai frumoase construcţii religioase – se oficiază o slujbă de Te Deum. 

 ΗΜΕΡA ΤΟΥ ΕΛΛΗΝΙΚΟΥ ΠΟΛΙΤΙΣΜΟΥ εκδήλωση αφιερωμένη στην Εθνική Επέτειο της 25ης Μαρτίου 1821

Notă. În 2017, la manifestarea similară organizată tot la Muzeul Brăilei „Carol I” au dansat şi greci veniţi din ţara-mamă (video postat în pagina facebook  a revistei Braila Chirei)

Şi un frumos program al ansamblurilor (copii şi tineri) de dansuri ale Comunităţii  Greceşti brăilene de la Noaptea muzeelor, ediţia 2017 – video postat pe facebook muzeul brăilean

Mărţişor – 1 martie. Acum şi în patrimoniul UNESCO

*Acceptat în decembrie 2017, dosar comun depus împreună cu Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova

    Prima zi a lunii martie este nu doar prima zi calendaristică a primăverii, ci şi momentul în care tradiţia populară spune că e vremea confecţionării şi dăruirii de Mărţişoare. Micul simbol al primăverii cu şnur împletit în alb-roşu se oferea în unele regiuni nunai băieţilor, bărbaţilor, în altele doar fetelor, femeilor. Se pare că la început, cum spune povestea – una de dragoste, tristă, cu un băiat şi o fată împiedicaţi să rămână împreună de baba Dochia (iarna) şi intemperii – mărţişor însemna doar şnurul alb (simbolizând puritatea, albul zăpezii) cu roşu (dragostea, sângele care a curs la finalul poveştii pe omătul care i-a fost şi mormânt tânărului îndrăgostit). Practic, este o narare simbolistică a schimbării anotimpurilor, lupta iernii de a-şi păstra supremaţia (notă. Cum se întâmplă exact în acest zile, când Europa se confruntă cu un val de ger siberian) şi a primăverii de a readuce natura la viaţă.

Din decembrie 2017, avem bucuria să ştim Mărţişorul inclus pe lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. „Decizia a fost luată în sesiunea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud. Mărţişorul a intrat pe lista selectă a patrimoniului imaterial UNESCO! Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări – Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova – în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă dar în acelaşi spirit al celebrării renaşterii naturii”, a precizat istoricul scriitor Adrian Cioroianu – delegat permanent al României pe lângă UNESCO.

** *Mărţişor, Mărţişug sau Marţ – consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, ci şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Obiceiul era prezent în mediul rural la început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului. De asemenea, etnologicii subliniază că mărţişorul este o tradiţie de An Nou, sărbătorit în vechime în luna martie, o formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, având legătură cu ciclurile astronomice şi vegetative. La români, mărţişorul a fost apropiat simbolic de Dochia, personaj mitologic sărbătorit la 1 martie, o femeie care toarce funia timpului (şnurul de mărţişor) la naşterea timpului calendaristic. la fel cum toceau ursitoarele firul vieţii – în timp ce urcă oile la munte.

*’ * Povestea mărţişorului, povestită şi scrisă – în 1 martie 1997, la București – de Irina Nicolau (29 ianuarie 1946 – 3 iulie 2002) – follcorist, eseist, fost director la Muzeul Ţăranului Român:

          Pentru început, am să desenez un şnur cu doi canafi la capete. În timp ce eu desenez, tu să răsuceşti în gând două fire de mătase, unul roşu şi unul alb. Şi acum vine întrebarea:

– Ce e mărţişorul ???
– Ştie toată lumea, ai să-mi răspunzi, un obicei strămoşesc, un semn de primăvară, îl pui în piept de 1 martie, îl oferi…
– Generalităţi! Am să-ţi explic. E firesc să ştii mai mult, măcar până la genunchiul broaştei.

*
Toată complicaţia vine din faptul că mărţişorul face parte din calendar. Calendarul este un fel de hartă. Hărţile sunt făcute ca să te orientezi în spaţiu. Calendarele te ajută ca să nu te pierzi în timp. Hărţile noi scot din joc pe cele vechi. În cazul calendarelor, situaţia este diferită din cauza sărbătorilor.

Ca să înţelegi ce spun, îţi propun următorul scenariu:
Cândva, un sacerdot a aşezat pe o suprafaţă netedă nişte pietre într-o ordine şi într-un ritm care însemnau pentru el calendar. După el a venit un astrolog şi a aşternut peste pietre un calendar desenat pe piele de viţel. Spinările pietrelor au răzbătut prin piele, sărbătorile noi şi sărbătorile vechi s-au amestecat. Pentru oameni era încă simplu, străbăteau timpul călare pe doi cai. Iar au trecut secolele şi, peste desenul de piele, un astronom a întins calendarul nou, desenat pe pergament. Pietrele au străpuns şi pergamentul, iar sărbătorile desenate pe piele au migrat, de jos în sus.

Şi aventura continuă. Vine vremea calendarelor de hârtie. Le fac savanţii care măsoară timpul tot mai precis. Pietrele sunt tot acolo, dedesubt, dar puţini le mai înţeleg sensul. Culorile tuturor sărbătorilor continuă să migreze de jos în sus. Ce ghiveci! Şi ca şi cum n-ar fi suficientă confuzia, prin mondializare, se produc transferuri de sărbători între culturi. Din 1997, dacă ne luăm după postul PROTV, românii vor sărbători ziua îndrăgostiţilor de Sfântul Valentin. Mai ştii? Oricum, pe vremuri era mai simplu, calendarul punea ordine în sărbătorile unei singure culturi. Astăzi răspunde unor necesităţi mondiale de comunicare şi sincronizare. Cu roşu sunt scrise zilele când nu te duci la serviciu. Spre deosebire de timpul tare al sărbătorii, timpul „liber” este unul slăbuţ, tocmai bun pentru odihnă şi divertisment. Simt uneori, dimineaţa, cum vin peste mine calendarele primitive, calendarele imperiale, religioase, populare, civile, calendarele culturale, cele ale evenimentelor istorice, care istorie poate fi a unei naţiuni, a unei comunităţi, a unei familii şi chiar a unui individ. Şi eu, dimineaţa, trebuie să decid pe ce cale s-o apuc, dacă va fi o sărbătoare veche, un sfânt creştin, ziua când m-am căsătorit, dacă voi sărbători o eliberare, o aniversare sau voi comemora un dezastru…

Cum spuneam, mărţişorul face parte din calendar. De aici toată complicaţia. Există specialişti care pretind că a existat un calendar vechi care începea primăvara, de 1 martie. Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie, adică a şaptea, a opta, a noua, şi a zecea, socotind după luna martie. În termenii scenariului pe care îl propuneam la început, sub 1 martie a existat în calendarul vechi un bolovan care marca începutul. Toate începuturile sunt făcute dintr-un timp „puternic” şi „bun”.

Acum voi ataca problema abrupt, ce e mărţişorul? Mărţişorul este un obiect de recuzită folosit în cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se bazează pe credinţe şi practici. Credinţele şi practicile diferă de la o zonă la alta. Zicala „câte bordeie atâtea obiceie” exagerează, dar nu foarte mult. Punând claie peste grămadă date etnografice din zone şi epoci diferite, cărţile falsifică. Principalele noastre surse de inspiraţie sunt cartea despre sărbătorile la români de Simion Florea Marian şi Vârstele timpului a lui Ion Ghinoiu.

În sate, sărbătoarea de 1 Martie se numea Mărţişor, Baba Dochia sau Dragobete cap de primavară. Mărţisor, după numele lunii, Baba Dochia, după cuvioasa muceniţă Evdochia, serbată de Biserică în această zi şi Dragobete după numele unei sărbători care, în anumite zone, se ţinea în ziua de 24 februarie. Era sărbătoarea îndrăgostiţilor, ziua în care se împerechează păsările, un fel de Sfântul Valentin la români. Ca să contribuie parcă printr-o undă de coerenţă, unele legende îl prezintă pe Dragobete ca pe fiul Babei Dochia. Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. În multe locuri din ţară ele se leagă de originea unor izvoare sau stânci. O femeie moare urcând primăvara, prea devreme, la munte. Şi de aici, variaţiuni. Femeia poate fi tânără sau bătrână, bună sau rea. Din variantele cele mai numeroase voi produce un rezumat.

A fost cândva o babă care avea o noră. Dacă avea o noră, putem presupune existenţa unui fiu. Baba nu scăpa nici o ocazie ca să-şi năpăstuiască nora. Odată, la un 1 martie a trimis-o să spele lână şi nu oricum, ci s-o facă albă dacă era neagră şi, dacă era albă, s-o facă neagră. Pe noră o ajută Dumnezeu, Hristos, Sfântul Petru, un voinic sau un înger. Succesul norei o face pe babă să creadă că a venit primăvara. Îşi pune 12 cojoace de blană şi urcă împreună cu oile la munte. Acolo, fie că este prea cald, fie că este prea frig; plouă şi ninge, de se udă cojoacele. În ambele cazuri le dezbracă, rând pe rând. Când rămâne în cămaşă, vine gerul şi o îngheaţă. Sloiul se preface mai apoi în stâncă. Cu adevărat pasionante sunt amănuntele pe care le furnizează variantele. De pildă, Baba Dochia ia uneori la munte şi pe fiul său, Dragobete. El îngheaţă primul. Din gură îi curge un sloi de gheaţă. Mama, supărată, strigă la el: „Eu mor de frig şi tu cânţi la fluier?” Alteori, oamenii o avertizează că în martie timpul este schimbător. Dar ea nu amână plecarea la munte şi răspunde cu vulgaritate: „Eu pe Mărţişor/ Îl pun la curişor!” Mărţişor, auzind asemenea cuvinte buruienoase, împrumută de la Faur (februarie) două zile reci ca s-o pedepsească. Presupun că ai remarcat enormitatea pe care a pretins-o baba norei, cea de a spăla lâna până când o face din albă, neagră…

În treacăt fie spus, există informaţii că în anumite zone mărţişorul se făcea din fir negru şi alb. Aşa era şi la albanezii din Calabria. În plus, ei şi-l leagă la picior. Găseşti şnurul alb-roşu de 1 martie peste tot în Balcani. Dar mai avem până la şnur.
Tot într-o legendă despre Baba Dochia, voinicul care o ajută pe noră îi recomandă o anumită piatră cu care să spele lâna. Când e pusă în apă, piatra degajă o spumă roşie ca sângele şi apa începe să clocotească. Multe se spun… Mai adaug numai că, uneori, nora lipseşte pur şi simplu din poveste şi, în aceste cazuri, baba urcă la munte de nebună ce e. Uneori îşi ia cu ea furca, fusul şi un caier de lână. Acest amănunt este important, având în vedere că în ziua de Baba Dochia femeile nu lucrau, ţineau sărbătoarea prin nelucrare. Singura muncă permisă era claca de tors.

După 1 martie vin Zilele Babei. Sunt 9 sau 12, câte au fost şi cojoacele. Timp schimbător. După zilele babelor, urmează cele ale moşilor. Acum timpul se stabilizează. A venit primăvara.
Ce fac femeile primăvara, de 1 martie? Cum spuneam, nu lucrează, dacă sunt tinere îşi fac Dragobete. Mamele răsucesc mărţişor pentru copii, dar nu numai pentru copii. Să le luăm pe rând. Se zice că serbarea prin nelucrare se face pentru a domoli mânia Babei Dochia şi frigul de primăvară, ca să nu zacă nimeni din casă bolnav de vărsat sau să moară înecat. Se putea face clacă de tors, dar asta am mai spus. Şi Dragobetele fetelor ce era? Se duceau la pădure şi căutau flori de fragi, adunau apa de pe flori şi se spălau pe faţă zicând:
„Floare de fragă din luna Marţ
La toată lumea să fiu dragă,
Urâciunile să le desparţi”.

Şi am ajuns şi la şnurul de mărţişor… Femeile răsuceau fir alb şi roşu de lână, bumbac sau arnici. Firul se lega la gâtul sau la mâna copiilor. Sunt locuri unde purtau mărţişor şi fetele tinere şi chiar nevestele, aşa scrie Simion Florea Marian. Tot el avertizează că obiceiul începe să se piardă în Moldova şi Bucovina. Adică, pe la 1900 se pierdea deja. Îl citează pe N. Gane care deplânge pierderea obiceiului la 1873. Marian menţionează practica de a atârna o monedă de şnur. Şnurul era purtat pentru noroc şi sănătate. Fetele îl purtau ca să nu aibă tenul pătat. Îl „dezbrăcau” cu socoteală (începe iar nebunia variantelor zonale) la 7, 9, 12 zile după 1 martie, când înfloreşte vişinul sau trandafirul , când sosesc berzele sau rândunelele; în ziua de 40 de mucenici; de Sfântul Gheorghe. Mărţişorul se „îmbracă” dimineaţa, înainte de răsărit, şi se „dezbracă” fără să te vadă soarele, pentru că te înnegreşte.

Alte informaţii ne indică practici şi mai interesante. Se spune că femeile leagă mărţişor nu numai la copii, ci la toţi membrii familiei, la porc, la cornul vitei, la cloşcă, la doniţă… Adică protejează prin cercuri magice tot. Înainte să dispară, la sate a pătruns moda mărţişorului împletit din fire de mătase. Îl făceau fetele, foarte des, pentru feciori. Un amănunt pe care l-am omis: în unele locuri, cu banul de mărţişor se cumpăra vin roşu şi caş pe care tinerii le mâncau de Sfântul Gheorghe la iarbă verde.

Diferenţele dintre mărţişorul din sat şi cel de la oraş s-au accentuat în ultimele două sute de ani. La 1800 era şnur şi monedă, atât la oraş, cât şi la sat. La începutul secolului al XIX-lea, ce descoperă oraşul? Răzuieşte o faţă a banului de argint şi scrijeleşte 18… Nu îmi amintesc o mie opt sute şi cât, era în prima jumătate a secolului. Am văzut mărţişorul la Manina Vulpe. Urmează moda brelocurilor de aur, de argint, pentru cei mai amărâţi de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi, purceluş, cărţi de joc, zaruri. Tinerii le oferă fetelor pe care le iubesc. Aşa eşuează mărţişorul în câmpul amorului. Acum intră în repertoriul mărţişorului inimioara. Doamne, câte inimioare am mai văzut, inimioară cu lacăt, inimioară cu floare, inimioară străpunsă de săgeată, inimioară pe plic, pe calendar, inimioară pe scăriţă, inimioară cu inimioară..! În prima mea copilărie, adică prin anii ’50, situaţia se prezenta aşa, din ce mi-aduc aminte. Mamele puneau mărţişoare la fetiţe. Râdeam de băieţii cu mărţişor. Fetiţele făceau între ele schimb de mărţişoare. Uneori mai dădeau şi profesoarelor, dar nu era nebunia de acum. Femeile în toată firea mai primeau mărţişoare de la soţi şi colegi de serviciu, dar le purtau puţin. Cele mai multe erau din mărgele, lemn şi mărgeluşe.

Vin comuniştii tot mai tare cu laicizarea. De mărţişor nu se prea leagă. Tablă, sticlă, plastic… Oamenii caută ceva mai deosebit. De aur şi argint nu poate fi vorba. Valoarea începe să fie dată de „creaţia” artistică. Fac mărţişoare tot felul de pictori şi arhitecţi. Cei mai mulţi sunt studenţi.

Începe perioada în care mărţişorul se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice: două mărgele şi o pană, o scoică lipită pe un carton, flori imortele stropite cu sclipici, o tăbliţă găurită, repet, orice. În deceniul nouă, mărţişorul este ambalat într-un plastic transparent. Uneori nici nu poţi să-l scoţi de acolo, în loc să-l pui în piept îl aşezi în vitrină. În paralel, magazinele pregătesc cadouri preambalate cu adaos de mărţişor, soluţie comodă pentru cine nu ştie să aleagă. Din 1978, se vând mărţişoare şi pe stradă. Ies studenţii de la Arhitectură şi cei de la Arte frumoase ca să-şi facă bani pentru vacanţe la 2 Mai. Pe urmă iese oricine. Centrul de creaţie al municipiului eliberează autorizaţie pentru producător. Mărţişoarele „se strigă”. În reclame se fac aluzii timide la lipsa de carne, brânză, ouă, la lipsa de tot. În anul 1987 am numărat în Piaţa Amzei peste 200 de tarabe. Erau vânzători care vindeau marfa într-o valiză diplomat, alţii pe o masă pliantă. Poliţiştii fojgăiau aruncând priviri de stăpân.

După Revoluţie, în primii doi ani, interesul pentru mărţişor a scăzut. Deşi, să nu uităm, în 1990 se vinde mărţişorul cu portretul lui Petre Roman. După 1993, afacerea începe să meargă din nou. S-a încheiat cariera „mărţişorului de cooperativă”, vândut la stat. S-a încheiat şi cu magia. Mărţişorul a devenit joc şi ocazie de a da plocon cuiva care altfel ar primi greu. E vremea lui „orice” şi a lui „oricum”. Oamenii se refugiază în afaceri şi joacă. Cândva, oamenii credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.

Târg de primăvară la Mall Brăila, partener Primăria

*Târgul „Semne de primăvară” se deschide pe 22 februarie şi se închide în seara de 8 martie 2018 

    „Ghioceii au înflorit, primăvara a venit! Odată cu ea și târgul „Semne de primăvară” de la Brăila Mall, la care te invităm și te așteptăm cu mărțișoare, produse hand-made și cadouri potrivite pentru celebrarea acestui anotimp, dar și pentru sărbătorile pe care abia le așteptăm: Ziua femeii și Ziua mamei„, este invitaţia către cumpărători din partea Mall Brăila.

Târgul se desfăşoară în perioada 22 februarie – 8 martie 2018 şi el are loc, ca şi în alţi ani, în parteneriat cu Primăria Brăila care a invitat şi tineri cu talent artistic, organizaţii neguvernamentale să-şi prezinte produse tradiţionale de primăvară şi din care, vânzându-le,  vor avea un câştig financiar care să-i ajute în activităţi viitoare. Spre exemplu, îi veţi regăsi acolo pe prietenii de la Organizaţia pentru copii şi adulţi cu nevoi speciale „TREBUIE!”, dar şi pe Ştefania Botez – reprezentanta Asociaţiei Botez Vlad Sergiu.

Astfel, stimaţi cumpărători, invitaţia este aceea să cumpăraţi şi de la standurile organizaţiilor şi asociaţiilor pentru că astfel veţi oferi un ajutor, această componentă a târgului fiind una caritabilă.

La Brăila, Simpozion judeţean „Comunicarea interculturală în situaţii educaţionale”

*Evenimentul  are loc la sediul Comunităţii ruşilor lipoveni vineri, 16 februarie 2018 şi face parte din Festivalul judeţean „Cununa interculturalităţii” coordonat de Şcoala „Caragiale” şi care are mai mulţi parteneri

     În comunitatea şcolară brăileană se derulează încă un eveniment care pune accent pe bogăţia multiculturală a zonei, ştiut fiind că la Brăila traiesc în bună înţelegere mai multe etnii, reunite în comunităţi etnice – Comunitatea Ruşilor lipoveni, Comunitatea Greacă, Comunitatea Bulgărească, Comunitatea Turcă, Comunitatea Rromă (a ţiganilor), Comunitatea Evreiască. Este un festival judeţean numit „Cununa interculturalităţii” pe care Şcoala Gimnazială „I. L. Caragiale” (lansat la 18 decembrie 2017, de Ziua Minorităţilor Naţionale – detalii la https://brailachirei.wordpress.com/2017/12/19/festival-judetean-cununa-interculturalitatii-proiect-al-scolii-caragiale-braila/) l-a înscris în calendarul activităţilor la Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Brăila. Unitatea are mai mulţi parteneri brăileni: ISJ, Primăria şi Consiliul Judeţean Brăila, Comunitatea ruşilor lipoveni, Comunitatea Turcă, Centrul cultural comunitar „Anton Pann”, Şcoala Gimnazială „A. S. Puşkin”, Colegiul Naţional „Ana Aslan”, Şcoala Gimnazială „Anton Pann”, Şcoala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu”, Şcoala Unirea din comuna omonimă.

Una dintre activităţile manifestării are loc la sediul Comunităţii Ruşilor lipoveni – un simpozion, accentul fiind pus pe frumoasele tradiţii ale etniilor din Brăila. Evenimentul  poartă numele de Simpozion judeţean „Comunicarea interculturală în situaţii educaţionale” şi se desfăşoară vineri, 16 februarie 2018, de la ora 14.30. Va cuprinde prezentarea unor lucrări tematice în sesiune de comunicări ştinţifice, o expoziţie de costume tradiţionale şi expoziţie culinară.