Duminica Tomei. Despre credință și îndoială

*Duminica Tomei. Despre credință și îndoială * O zi anume parcă pentru conștiință

Prima duminică după Sărbătoarea Paștelui, o zi anume parcă așezată în calendar (cel religios) pentru a ne da o lecție: despre credință și îndoială, despre curajul de a crede. Repetă această idee și folcloristul, etnograful Simion Florea Marian; citatul se regăsește în vol. 2 al cărții „Sărbătorile la români” (Editura Fundației Culturale Române, 1994):

„Duminica întâia după Paști se numește pretutindeni Duminica Tomei, pentru că în această duminică s-a arătat Iisus Hristos pentru prima oară, după învierea sa, și apostolului Toma care, îndoindu-se de cuvintele celorlalți învățăcei, ce-l văzuse mai înainte pe Iisus că a înviat din morți, zise că el, până ce nu va fi văzut în mâinile lui semnele cuielor, și până ce nu va fi pus degetul său în semnul cuielor, și până nu va fi pus mâna sa în coasta lui, nu va crede, din care cauză a fost mai pe urmă numit și Toma necredinciosul”.

Foto 1 – tabloul „Neîncrederea Sfântului Toma” a lui Caravaggio (1601-1602); foto 2 – cartea

Armanda Filipine & Armanda Filipine

În Săptămâna luminată. Obiceiuri și tradiții populare – ceata Junilor din Șcheii Brașovului

*În Săptămâna luminată. Obiceiuri și tradiții populare – ceata Junilor din Scheii Brașovului *Frumosul obicei al coborârii Junilor călări în cetate va avea loc și în această perioadă

Un obicei străvechi, certificând existența mândrilor proprietari de cai, este cel în care ceata Junilor din Șcheii Brașovului ( Junii Brasovului ) – în miercurea Săptămânii luminate – iese pe străzi. Junii și caii erau împodobiți cu flori. Un extras din cartea „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești” de Romulus Antonescu (TipoMoldova, 2016) oferă mărturie.

Obiceiul se păstrează și astăzi – foto 2. De altfel, încep Zilele Brașovului astăzi, 8 mai 2024, și se termină duminică – unul din punctele de interes fiind coborârea Junilor, călări, în cetate.

„Pentru ceata Junilor din Șcheii Brașovului, miercurea din Săptămâna luminată este ziua cea mai animată; se adună cam 200-300 de călăreți, caii acestora fiind împodobiți cu ghirlande de flori, numite <presine>, confecționate de femei mai sărace și vândute doritorilor; oamenii, chiar și cei care doar asistă la manifestare, își pun ghirlandele de flori la gât și subsuoară, de-a dreapta și de-a stânga, ele încrucișându-se pe piept; la cai, se pun după cap și în spatele șeii, iar călăreții își împodobesc pălăriile cu flori rupte, prinse în formă de cruce; la capătul satului, când coboară miercurea Junii, îi așteaptă un om poznaș, cu fața mascată, care face lumea să râdă și care se numește măscăriciul Junilor; spre deosebire de celelalte zile cu ospețe ale Junilor (lunea, marțea, joia și duminica), miercurea se prezintă ca o serbare a întregii comunități din Schei. Sărbătoarea aceasta este atestată și într-un document datând din 1793, unde se specifică și sacrificarea unui miel, iar, la 1839, se vorbește și de un foc mare la care se frige acest miel; la 1880, un istoric ceh apropie serbarea aceasta cu alte manifestări petrecute pe culmile dealurilor sau munților, cu <Târgul de fete> de pe Muntele Găina, cu alte asemenea târguri din Bihor, de pe Ceahlău și de la Sinaia, concluzionând că românii sunt singurul popor din Europa care se urcă pe cele mai înalte creste ale Carpaților, când vor să petreacă; faptul că, în această zi, se călărește pe distanțe care nu necesită folosirea cailor atestă că este vorba de o călărire de primăvară, rituală, care simbolizează declanșarea procesului vegetativ, putând fi pusă alături de obiceiul numit <Încurarea cailor>” – din cartea menționată.

Foto 1 – juni călare, Șcheii Brașovului (1880 – 1940) din arhiva Muzeului Țăranului Român; foto 2 (via pagina Facebook Junii Brașovului) – Junii Brașovului, la sărbătoarea din 2023;

foto 3 – cartea

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Săptămâna Patimilor. Sâmbăta mare

*Săptămâna Patimilor. Sâmbăta mare *Iconografie, tradiții și obiceiuri

Sâmbăta din Săptămâna Patimilor, la creștini, este Sâmbăta Mare, Sfânta și Marea Sâmbătă când se prăznuiește îngroparea Mântuitorului și pogorârea la iad unde „a propovăduit și duhurilor ținute în închisoare” după cum spune Apostolul Petru, citat în Evanghelii.

Sfântul Ioan Damaschin, autorul Canonului Sfintelor Paști, spune: „Deși Hristos a murit ca un om, iar sufletul său s-a desprins din preacuratul său trup, dumnezeirea lui a rămas nedespărțită de amândouă, de trup și de suflet”.

Sâmbăta mare este ultima zi din postul Paștelui. Creștinii se pregătesc cu respect pentru praznicul Învierii Domnului, marea sărbătoare. Pe vremuri, credincioșii țineau vinerea post negru și nu mergeau la câmp, nu lucrau în casă. Femeile pregăteau și coceau pasca, încă de vineri. O făceau în formă rotundă, după credința că scutecele în care a fost înfășat Iisus Hristos aveau formă rotundă; sau făceau pasca cu patru colțuri, după model piatra de mormânt. La mijloc, pasca avea o cruce. Semnul crucii era și în ritualul introducerii în cuptor. Femeie făceau semnul crucii cu lopata pe cei patru pereți ai cuptorului și spuneau „Cruce-n casă,/ Cruce-n piatră,/ Cruce în tus-patru/ Cornuri de casă/ Dumnezeu cu noi la masă,/ Maica Precista la fereastră”. Cojile de la ouăle din aluatul de pască erau aruncate pe o apă curgătoare.În noaptea de sâmbătă spre duminică, creștinii mergeau (merg și acum) la biserică pentru slujba Învierii având cu ei pasca, ouă roșii și alte alimente care vor fi sfințite. Duminică dimineață, la încheierea Sfintei Liturghii se întorceau acasă cu lumânarea aprinsă și o stingeau de grindă. Luau sfânta anafură, pasca, ouăle și celelalte bucate sfințite la biserică și pregăteau masa de Paști. Tot aici se afla și mielul – aliment ritual, simbol pascal și hristic.

Foto 1 – Coborârea de pe cruce în viziunea artistică a lui Fra Filippo Lippi (Filippino Lippi), Galleria dell Accademia, Florența; foto 2 – Așezarea în mormânt a Mântuitorului (iconografie bizantină); foto 3 – Punerea în mormânt pictată de Caravaggio, în Muzeul Vatican

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Săptămâna Patimilor. Vinerea mare – obiceiuri și tradiții populare

*Săptămâna Patimilor. Vinerea mare – iconografie, obiceiuri și tradiții populare românești *#sarbatoripascale

Foto 1 – frescă reprezentând Crucificarea realizată (1300) de Giotto;

foto 2 – crucificarea pictată de Fra Angelico (lucrare din 1420 – 1423);

foto 3 – crucificarea, pictură (1600) de El Greco – face parte din colecție privată;

foto 4 – crucificarea în viziunea artistică a lui Anthony van Dick (lucrare realizată între 1628 și 1633)

Obiceiuri și tradiții populare din Vinerea Mare

Vinerea Mare (Vinerea Pastilor, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor) este ziua de amintire a răstignirii lui Iisus. În bisericile ortodoxe se scoate Sfântul Epitaf pe sub care trec oamenii. Se crede că cei ce trec de trei ori nu-i doare capul și mijlocul, iar daca își sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi. Zilei i se spune și Vinerea Seacă. Mai ales femeile bătrâne țineau post negru și seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafură. Despre florile aduse la slujbă, se credea că sunt purtătoare de leac. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări, jelesc morții. Credincioșii mergeau către case cu lumânări aprinse, că să afle și morții. Ocoleau casa de trei ori și intrand, se închinau, făceau câte o cruce cu lumanarea aprinsă în cei patru pereti sau la grindă și păstrau lumanarea pentru vremuri de necaz.Se credea că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar daca nu, anul nu va fi roditor. Nu se cocea pâine sau altceva în această zi, să nu le ardă mâinile Maicii Domnului. Nu se cosea, ca să nu orbească. Nu se țesea, nu se torcea, nu se spăla, ca să nu se supere Sfânta Vineri. Se afuma casa cu tămâie, înconjurând-o de trei ori în zorii zilei, pentru ca primejdiile, bolile să nu se apropie de casă, de pomi, să fie apărați de trăsnet. Vinerea seacă era considerată și vinerea sluțeniei – oamenii cu diverse afecțiuni ale pielii mergeau să se scalde în primele ore ale dimineții, în ape curgătoare, fără să fie văzuți de nimeni. Copiii adunau flori de câmp si le duceau la biserică.În Vinerea Mare, credincioșii participă seara la slujba (denie) Prohodului Domnului. (Informații din „Timpul sacru. Sărbătorile de altădată” de Marcel Lutic, editura Vasiliana și de la alți cercetători etnologi)

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Săptămâna Patimilor. Joia mare – tradiții și obiceiuri populare românești

*Săptămâna Patimilor. Joia Mare – tradiții și obiceiuri populare românești *Oamenii din vechime nu lucrau în această zi * Se făceau focuri pentru morți * Se vopseau ouă

În spațiul românesc, majoritar creștin, Sărbătorile Pascale au un rol important. Obiceiurile și tradițiile sunt strâns legate de tot ce se întâmplă în zilele Paștelui (poveștile biblice devin repere). Alteori, tradițiile vin din timpuri mult mai vechi. La mijlocul săptămânii, în Joia Mare, sunt multe simboluri în joc.

Cităm spre exemplificare din cartea „Ghidul sărbătorilor românești” de Irina Nicolau (Humanitas, 1998): „Joia Mare din Săptămâna Patimilor este foarte însemnată. Se mai numeşte Joia Neagră sau Joimăriţă. Cine n-a terminat de tors nici că mai toarce. Joimăriţa le pedepseşte pe femeile leneşe, le bate peste degete şi le arde cânepa netoarsă. Pe unele pur şi simplu le fură, le frige şi le mănâncă. Când Joimăriţa nu se manifestă explicit, o fac, pe alocuri, colindătorii: ei controlează torsul, îşi bat joc de leneşi şi chir ard fuioarele netoarse. Nu se lucrează în această zi. Se face, în schimb, borş. Borşul din Joia Mare ţine tot anul. Cine doarme în această zi va fi leneş şi netrebnic, adică nu va fi bun de treabă, până în anul următor. Fetele fac iar vrăji, ca să fie plăcute băieţilor.

Pentru morţi se fac focuri din vreascuri rupte cu mâna, netăiate. Pe lângă foc se aşează scaune, se pune pâine cu vin, se tămâiază. În această zi morţii se pregătesc să vină pe pământ, aşa că trebuie să fie ajutaţi şi primiţi bine. Pe morminte se varsă apă şi se pun lumânări şi aşchii de lemn aprinse. Copiii umblă prin sat cu toaca şi cântă:<Toacă tocănelele,/ Joi, Joimărelele./ Paşte popa vacile/ /Pe toate ogaşele,/ Duminică-i Paştele>.În Joia Mare cade Nunta urzicilor. Din momentul în care înfloresc, urzicile nu mai sunt bune de mâncat. În unele locuri există obiceiul de <strigare peste sat>, asemănător celui de la Lăsata Secului. Tinerii se strâng şi, într-o formă ce poate aminti unui orăşean de brigăzile de agitaţie, fac publice greşelile celor păcătoşi.Iată o mostră de dialog: <- Vai de mine, măi!/ – Ce ţi-e ţie, măi?/ – Că mă doare capul…/ – Pentru ce te doare capul?/ – Pentru că Constantinu Nuţului s-a îmbătat la făgădău (cârciumă) şi…>.

În Joia Mare femeile vopsesc ouăle. Cele roşii se numesc merişoare. Cele cu modele se numesc, de la o zonă la alta, ouă împistrite, încondeiate, scrise, pictate (pictate cu ceară), muncite, chinuite. Legendele despre ouăle de Paşte sunt foarte numeroase. Primul ou încondeiat de încercare se numeşte <cearcă>. Se vopsesc şi ouă negre dar mai rar. Numele motivelor de pe ouă sună familiar: brâul popii, suveica, oala legată, crucea rusească, roata carului, mânecă sucită, floarea Paştelui, brăduţul, cercelul doamnei, lintea, garoafa, frunza nucului, ghiocelul, grâul câmpului, calea rătăcită, fluturul, peştele, păianjenul, laba gâştei, aripioara, berbecele, unghia caprei, urechile iepurelui, creasta cocoşului, laba broaştei, laba racului, laba cârtiţei, inelul ciobanului, cârja, steaua, fluierul ciobanului, pălăria neamţului… În lumea oraşului, care este domeniul unde omul obişnuit ţine cu atâta minuţie socoteala ornamentelor? Ouăle muncite nu se dau de pomană – nu le primeşte Dumnezeu. Unele sunt pline, deci se pot mânca, altele, goale, se înşiră pe aţă şi se pun la icoană. Scrisul ouălor se plăteşte. Femeile mai pricepute îl fac şi pentru alte case. Se plăteşte pe claie. O claie numără 30 de ouă. Numai oul roşu se duce la câmp; el se păstrează peste an ca să te apere de farmece. Şi Dracu tot de ouăle roşii se interesează. Cică el de două lucruri întreabă: dacă oamenii mai colindă şi dacă mai fac ouă roşii. Când n-or mai face asta, Dracu devine stăpân peste lume. Există şi o rândului a ciocănitului. Se crede că oamenii care ciocnesc între ei ouă de Paşte se întâlnesc pe lumea cealaltă. Se ciocneşte capul cu capul şi dosul cu dosul. În prima zi de Paşte se ciocneşte numai cap cu cap. Cel mai mic (în vârstă, în importanţă) ţine oul şi cel mare îl ciocneşte: <Hristos a înviat!, Adevărat a-nviat!>. Se ciocneşte şi pe luate – cine sparge oul are voie să-l ia, iar dacă partenerul refuză să i-l dea, pe lumea cealaltă îl va mânca stricat şi uns cu păcură. După unii ouăle se ciocnesc până la Înălțare. Alţii cred că mai poţi s-o faci de Duminica Mare a Rusaliilor. A observat cineva că spargerea ouălor este un gest violent?”

Conform poveștii biblice, in Joia mare s-au petrecut cel puțin patru momente semnificative care îl au în centru pe Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de taină, sărutul lui Iuda, rugăciunea din grădina Ghetsimani. Iconografia – creștină și nu numai – e revelatoare în acest sens.

Foto 1 – Iisus spală picioarele ucenicilor (iconografie bizantină); foto 2 – Cina cea de taină (pictura murală realizată, în 1495 – 1498, de Leonardo da Vinci; în biserica dominicană Santa Maria delle Grazie, Milano); foto 3 – rugăciunea lui Iisus din gradina Ghetsimani (iconografie bizantină); foto 4 – sărutul lui Iuda (fresca lui Giotto, datată 1305); foto 5 – cartea

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Săptămâna Patimilor. Tradiții și obiceiuri populare românești

Săptămâna Patimilor. Tradiții și obiceiuri populare românești *În destule gospodării încă se mai face curățenia generală – ca pe vremuri, se dau pomeni pentru morți, se fac ouă roșii și cozonaci

Tradițiile populare din spațiul românesc stabilesc, dincolo de regulile duhovnicești ale perioadei Pascale, anumite reguli de conduită care completează, cumva, norma religioasă sau îi caută un sens laic, mai aproape de înțelegerea celui care nu cunoaște destulă teologie. Din volumul „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești” de Romulus Antonescu (editura TipoMoldova, 2016) aflăm câteva astfel de tradiții și obiceiuri, unele încă active în comunitățile rurale și nu numai – exemplu, curățenia generală care se face în gospodării, pomenile pentru morți, postul negru din Vinerea Mare, pregătirea în casă a cozonacilor, a ouălor roșii.

„Săptămâna Patimilor se deosebește de toate celelalte prin câteva caracteristici liturgice, care îi conferă o notă de sobrietate și măreție în același timp, tristețe dar și de bucurie, de pocăință și nădejde; acum se retrăiește amintirea plină de dramatism a patimilor Mântuitorului; se crede că acum morții revin printre cei vii, de aceea abundă practicile de pomenire a morților și strămoșilor, pomenirea lor făcându-se în Joia Mare; slujbele ținute în biserică amintesc de evenimente și momente din istoria sfântă a mântuirii, fiind cunoscute sub numele de Denii. Astfel, lunea se face pomenirea lui Iosif cel prea frumos, pierdut de frații săi, dar și pilda smochinului neroditor ca simbol al sinagogii care nu a adus rodul mântuirii. Marțea se face pomenirea celor zece fecioare. Miercurea este dedicată amintirii femeii păcătoase care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului.Joia patimilor este închinată amintirii a patru evenimente din viața lui Iisus: spălarea picioarelor ucenicilor, Cina cea de Taină, rugăciunea arhierească înainte de Patimi, unde accentul cade pe iubire și începutul Patimilor prin vinderea Domnului Iisus Hristos. În Vinerea mare se face pomenirea Patimilor și mărturia tâlharului care a ajuns în Rai; se rostește Prohodul. Sâmbăta este ultima zi a Săptămânii Mari, când se pomenește despre îngroparea trupului lui Iisus și coborârea la iad cu dumnezeirea pentru a ridica la viață veșnică pe cei din veac adormiți.

Postul acestei săptămâni are următoarea rânduială: luni, marți, miercuri și sâmbătă se consumă mâncare uscată, numai seara; joi este dezlegare la ulei și vin; vineri nu se cuvine a mânca; cei care nu pot respecta postul (bolnavii și bătrânii) pot mânca pâine și bea apă după apusul soarelui; mâncarea uscată constă în pâine, apă, nuci, halva, smochine, miere, alune, prune uscate, mere etc.; se poate mânca și mâncare gătită de post, consumată după apusul soarelui; nu este voie să se mănânce urzici sau mâncăruri gătite cu oțet, pentru că Mântuitorul a fost bătut cu urzici și i s-au umezit buzele cu oțet în loc de apă; curățenia sufletească și trupească este însoțită și de curățenia de Paște din gospodării; se văruiește, se zugrăvește, se spală covoarele, preșurile și geamurile, se văruiesc trunchiurile copacilor; spre sfârșitul săptămânii, se pregătesc cozonacii, ouăle roșii și preparatele din carne de miel, toate trebuind să fie gata pentru a fi sfințite la biserică, în dimineața Duminicii Învierii Domnului”.

Foto 1 via Muzeul Muzeul Național al Țăranului Român – icoană pe sticlă „Maica Domnului Îndurerată”, Țara Bârsei, sec. XIX; foto 2 – cartea „Dicționar de simboluri și credințe tradiționale românești”

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Lansare de carte la Muzeul Brăilei „Carol I”

*Volumul este o cercetare de tradiții, obiceiuri și credințe spirituale/ religioase, autorul fiind universitar timișorean; vineri – 12 aprilie 2024 – ora 13.30

Nicolae Hurduzeu – cadru universitar la Timișoara – a publicat la editura Istros/ Muzeul Brăilei „Carol I”, anul acesta, cartea „Călăuzirea sufletului în lumea de apoi în satele de pe valea râului Timiș (jud. Caraș Severin)”. Ea va fi lansată vineri – 12 aprilie 2024 – de la ora 13.30.

Vor prezenta lector univ. dr. Nicolae Hurduzeu (autorul) de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din Universitatea de Vest din Timișoara, muzeograf Gabriela Dorina Cloșcă ( Gabriela Dorina Closca ) – șef secția Etnografie și artă populară/ Muzeul Brăilei „Carol I” ( Muzeul Brăilei „Carol I”,Colecțiile Etnografice); de asemenea, sunt așteptați să intervină online colegi ai autorului, respectiv lector univ. dr. Nicoleta Mușat, lector univ.dr. Simona Regep și pr. conf. univ. dr. Constantin Jinga. Moderează, conf. univ. dr. Costin Croitoru – managerul instituției muzeale brăilene. Eveniment în sala de conferințe muzeală, cea numită „Regele Ferdinand și Regina Maria”. Nota red. Va fi, cu siguranță, o întâlnite deosebită având în vedere subiectul cărții (pe care abia așteptăm să o citim!).

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Ziua internațională a romilor

*Ziua internațională a romilor * Evenimente cu elevi, la Muzeul Brăilei „Carol I’

Cu un spectacol numit „Libertate, încredere, prietenie” elevi și profesori de la Școala Gimnazială Lanurile din județul Brăila și de la Colegiul Economic „Ion Ghica” din municipiul Brăila serbează Ziua internațională a romilor. „Introducere în cultura, istoria și drepturile romilor” este tema prezentată de prof. Leonard Gheorghe de la Colegiul Economic „Ghica” care deschide manifestarea. Urmează în programcântece și dansuri cu ansamblul „Roza” al Comunității romilor din satul Lanurile îndrumat de învățător Silviu Daniel Ivan, prof. Filaret Oancea (predă limba romani), coregraf – prof. Marius Sandrino Epure. Alte secvențe cu dansuri populare, românești de această dată, și cântece vor fi interpretate de ansamblul „Garofița” al Școlii Gimnaziale Lanurile, îndrumători Silviu Daniel Ivan și Marius Sandrino Epure. Prof. înv. primar Silviu Daniel Ivan este coordonatorul activității care este găzduită de Muzeul Brăilei „Carol I” în 8 aprilie 2024, de la ora 15.00.

**Ziua Internațională a Romilor, stabilită la 8 aprilie (în 1990, la congres internațional al romilor) are scopul de a sărbători cultura romani și de a crește gradul de conștientizare a problemelor cu care se confruntă etnia.

Nota red. Tot de atunci, țiganii (așa i-am cunoscut dintotdeauna) își spun „romi” sau „rromi” pe un motiv lingvistic (care încearcă să sublinieze anumite caracteristici până atunci neluate în seamă prea mult – de atunci, membri ai etniei considerând că țigan ar fi un peiorativ, chiar jignire). Dar alți reprezentanți ai etniei nu s-au regăsit în noua denumire – exemplu, regretatul Johnny Răducanu. Cert este că așa-numita „politicaly corect” a schimbat și alte opinii in lume, dovadă (destul de recent) stricarea/ demolarea/ aruncarea statuilor unor oameni de cultură/ istorie din Statele Unite ale Americii în special, legat de opresiunea (din trecut, pentru că au fost sclavi) asupra negrilor și nu numai. Politicile UE au stabilit, în ultimii ani, condiții care sprijină etnia roma – în limbaj generic ele se numesc de „discriminare pozitivă”. Spre exemplu, sunt locuri speciale – dedicate tinerilor; se intră fără examen la licee și la facultăți (ceea ce majoritarii consideră nedrept).

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Buna Vestire. Sărbătoarea religioasă, tradiții, obiceiuri

*25 martie este și Ziua Cucului – se spune că în această zi se dezleagă limba păsărilor

Ce e viața fără sărbători? Dar fără tradiții? Comunitățile umane au nevoie de aceste repere, chiar și cele care rămân mai degrabă în ”istorie”. Ne raportăm la ele mai cu seamă dintr-un motiv cultural: în spatele cutumelor, fricilor, poveștilor și legendelor populare, se ascunde o înțelepciune (populară) de la care e bine să luăm – cum se spune – apă vie și lumină. Și ne ghidăm din scrierile celor care au învățat temeinic înainte să aștearnă pe hârtie spusele așa-numite de la popor.

Pentru tradițiile și obiceiurile (multe uitate) din ziua de 25 martie – Buna Vestire în sinaxarul ortodox, ne uităm în cartea „Ghidul sărbătorilor românești” de Irina Nicolau (editura Humanitas, 1998):

„În această zi se sărbătorește vestea cea bună adusă Fecioarei Maria de către trimisul lui Dumnezeu, îngerul Gavriil: <Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei…căci ai aflat har de la Dumnezeu. Și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus… Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea, și Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema>.

25 martie e sărbătoare mare. Se zice că într-un an Buna Vestire a căzut în aceeași zi cu Paștele. Preotul s-a dus de cu noapte în biserică și a citit liturghia Paștelui, dar de Buna Vestire nu a pomenit nimic. Și oamenii așteptau să se facă ziuă și nu se mai făcea. Erau acolo mai mulți preoți și unuia i-a trecut prin cap să facă slujbă și pentru Buna Vestire. Pe loc s-a făcut lumină! Dar n-a fost lumină de dimineață, pentru că soarele era deja la amiază.

Să muncești de Buna Vestire este un păcat de neînchipuit. Cică dacă ar măcina unul mălai și din mălai ar face mămăligă pe care ar arunc-o în apă, peștii care ar mânca din ea ar muri. Dacă ar pune mămăliga pe pomi, pomii n-ar rodi. Ouăle ouate în această zi nu sunt bune de clocit. Nici o împerechere făcută între animale în această zi nu este bună. Se duc vitele la păscut. Se fac focuri în livezi și grădini, se afumă pomii. Hainele se scot în curte la aerisit. Oamenii se spală pe corp cu apă de nea ca să scape de purici. În această zi se dezleagă limba păsărilor și începe să cânte cucul. De aceea se numește și Ziua Cucului. Se zice că pe timpuri Cucu avea pene de aur și pe nevasta lui o chema Sava. Și Sava s-a iubit cu privighetoarea. Cucu s-a supărat și i-a spus că pleacă. Plină de părere de rău, Sava l-a întrebat unde să-l caute, iar el i-a spus că va fi pe undeva (nu i-a spus unde), de la Blagoveștenie până la Sânziene. De atunci, Sava îl caută peste tot, strigând: cucu, cucu, timp de o lună. Așa că pasărea pe care o vedem și o auzim cântând nu este Cucu, ci nevasta lui, Sava. Într-o altă legendă este vorba de doi gemeni. Pe unul îl cheamă Cucu. Fratele lui îl caută mereu. Se crede că, după șapte ani, cucul se preface în uliu„.

Foto 1 – icoană pe sticlă Buna Vestire, meșter Savu Moga, datare sec. XIX, zonă Arpașu de Sus, Țara Oltului, clasată în categoria Tezaur – colecția Muzeului Național al Țăranului Român;

Foto 2 – cartea regretatei Irina Nicolau (29 ian 1946 – 3 iul 2002)

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Colinde și Sorcova. Anul Nou cu bine!

*Colinde și Sorcova. Anul Nou cu bine!*Tradiția era a Plugușorului, inclusiv în seara dinaintea de Anul Nou * Iar de dimineață urma Sorcova – un colind scurt, cântat de copii, ca o confirmare a faptului că Noul An și ciclul cosmic reintră în firesc

Velerim, velerim…

Noi urăm, copii, feciori,/ Velerim, velerim/ De cu seară până-n zori,/ Velerim, velerim…/ Și umblăm din sat în sat,/ Să arăm în lung și-n lat,/ Arăm câmpul cât mai bine,/ Pentru anul care vine,/ Ia, mai trageți plugul roată,/ Să fie holda bogată./ Noi suntem colindători,/ De cu seară până-n zori/ Ia, poftiți-ne în casă,/ Să vă fie masa masă,/ Să gustăm din ăst belșug,/ Izvodit din bob și plug,/ Că oamenii ăștia-s buni/ Și harnici pe-ăst pământ/ Urăm tare, tuturor,/ La mulți ani și-n viață spor,/ Velerim, velerim…//

(Text din culegere de colinde culese de specialiști etnologi)  

  Tradiția colindelor este strâns legată de credința religioasă, de sărbătorile Crăciunului și anului nou – se cântau până la botezul Domnului (Boboteaza). Colindele vechi sunt, în majoritatea lor, poezii frumoase în care creatorul anonim – adesea creatori multipli, cântecele îmbogățindu-se mereu de la o generație la alta – vorbea despre ce era de interes în societatea acelor epoci: munca, sporul, sănătatea, dragostea, dar și spiritualitatea, dialogul cu Creatorul, taina nașterii și a morții etc. Mersul la colindat era o formă interesantă de socializare. Colindele erau alese cu grijă, ex. la casa cu fete de măritat, la casa celor bogați, acolo unde erau copii mici etc. Gospodinele caselor care primeau colindătorii aveau grijă ca membrii cetelor să nu plece nemulțumiți; era în joc bunul renume al gazdelor. La copiii se ofereau colaci, mere, câteodată nuci.  

 Tot de datina colindelor se leagă alte obiceiuri, provenite din timpurile dinainte de creștinism. Folosirea buhaiului (buga, buha) are legătură cu o credință referitoare la alungarea duhurilor rele cu ajutorul zgomotului. De aici s-a ajuns și la folosirea pocnitorilor (nu sunt tradiționalele și nici sănătoase!). Se foloseau și bice, normal, având în vedere că în versurile colindelor apar trimiteri la arat, la plugul (din vechime) tras cu boi, cai, măgari.

Plugușorul

Bună seara la fereastră/ La boieri mari ca dumneavoastră./ Odihniți,/ Nu odihniți,/ Dar la noi nici nu gândiți./ Mânați măi…/ Hăi… hăi…// Noi știm că ne așteptați/ Cu porțile deschise,/ Cu mesele întinse,/ Cu pahare pline,/ Cu cuvinte bune./ Mânați, măi…/ Hăi… hăi…// De când seara a înserat/ Plugul nostru n-a umblat,/ Plugușor cu șase boi/ Cum este bun pentru noi./ Boii de la mijloc/ Cu steble de busuioc,/ Boii de la roate/ Cu coarnele învoalate./ Mânați, măi…/ Hăi… hăi…// Și mai avem doi buhai/:Cu jugul de putregai/ Cu proțapul de mălaiu,/ Unde dai/ Acolo stai./ Mânați, măi…Hăi… hăi…// De urat am mai ura,/ Dar ni-i că vom însera./ Drumurile ni-s departe/ Și cărările-ncurcate./ La mulți ani cu sănătate/ Și să vă fie de bine/ Ziua Sfântului Vasile./ Dumneavoastră bucurie,/ De acum până-n vecie/ Mila Domnului să fie./ Aho… hoho…//

(Din volumul „Comoara neamului” de Gheorghe I. Tazlăuanu, apărut în București, 1943)

Sorcova

Anul nou cu bine,/ Cu zile senine,/ Tot cu sănătate/ Și cu spor la toate./ Câtă șindrilă pe casă/ Atâția galbeni pe masă./ Câte pietre în munte,/ Atâtea oi în curte./ Câte nuiele în gard,/ Atâția cai în grajd./ Câți bolovani/ Atâția cârlani./ Câți cărbuni în cuptor/ Atâția gonitori în ocol./ Câte pietre în râu/ Atâția saci de grâu./ Cîte pietre în fântână/ Atâtea oale cu smântână./ Câte pene pe cocoș/ Atâția copii frumoși./ Câți cărbuni în vatră/ Atâția pețitori la fată.//

(Text din volumul „Comoara neamului” de Gheorghe I. Tazlăuanu, apărut în București, 1943)  

  Dacă multe credințe nu își regăsesc astăzi sensul (cum cea referitoare la alungarea duhurilor), cea care spune că aduce noroc colindul atât colindătorilor cât și celor colindați ar putea fi tratată cu încredere; de ce nu?!? Altfel spus, să vă fie colindul de folos!

An Nou bun!

Foto, grafică de Rodica Lomnășan

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Primiți colinda?

*Primiți colinda? * În doua zi a Crăciunului

Florile dalbe

Sculați, sculați boieri mari,/ Florile dalbe,/ Sculați voi, harnici plugari,/ Florile dalbe,/ Că vă vin colindători/ Noaptea pe la cântători,/ Și v-aduc un Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău,/ Un Dumnezeu nou născut/ Cu flori de crini înăscut,/ Dumnezeu adevărat,/ Soare-n raze luminat./ Sculați, sculați boieri mari,/ Sculați voi, harnici plugari,/ Că pe cer s-a arătat/ Un luceafăr de-mpărat:/ Stea comată, strălucită,/ Pentru fericiri menită./ Iată, lumea se-nflorește,/ Pământul că-ntinerește,/ Un porumbel aurit,/ Dinspre apus a venit,/ Floare dalbă a adus/ Și la streașină v-a pus;/ El vă zice să trăiți,/ Întru mulți ani fericiți/ Și ca pomii să-nfloriți, / Și ca ei să-mbătrâniți,/ În pridvoare, în cerdac,/ Să-nfruntați veac după veac,/ Florile dalbe,/ Flori de măr,/ Cunună de calopăr…

** din culegere de folclor cu texte culese de specialiști etnologi (ex. Simion Florea Marian, G. Dem Teodorescu s.a.)

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Primiți colinda de Crăciun?

*Primiți colinda de Crăciun? *Astăzi s-a născut Hristos!

Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi s-a născut Hristos,/ Mesia cel luminos,/ Lăudați și cântați,/ Și vă bucurați./ Mititel, înfășățel,/ Cu scutec de bumbăcel,/ Lăudați și cântați,/ Și vă bucurați./ Și de-acum până-n vecie/ Mila Domnului să fie,/ Lăudați și cântați,/ Și vă bucurați.//

Trei crai de la Răsărit

Trei crai de la Răsărit/ Spre stea șau călătorit/ Și-au mers după cum citim/ Până la Ierusalim./ Acolo cum au ajuns/ Steaua-n nori li s-a ascuns/ Și le-a fost a se plimba/ Și prin oraș a întreba:/ Unde s-a născut, zicând,/ Un crai mare de curând?/ Iară Irod împărat/ Auzind s-a tulburat:/ Pe crai în grabă i-a chemat/ Și în taină i-a-ntrebat/ Ispitindu-i, vru setos,/ Să îl afle pe Hristos./ Zicând: „Mergeți de aflați/ Și viind mă-nștiințați/ Să merg să mă-nchin și eu/ Ca unuia Dumnezeu!”/ Craii dacă au plecat/ Steaua iar s-a arătat/ Și-a mers până a stătut/ Unde era pruncul născut./ Și cu toți s-au bucurat/ Pe Hristos dacă-au aflat/ Cu daruri s-au închinat/ Ca la un mare-mpărat./ Și-apoi dacă au purces/ Pe altă cale au mers/ Precum le-a fost lor și zis/ Îngerul noaptea, în vis./ Iară Irod împărat/ Văzând că s-a înșelat/ Foarte rău s-a supărat,/ Oaste mare au pornit/ Și-n Betleem a intrat,/ Mulți coconi mici au tăiat/ Pân’la paisprezece mii/ Toți prunci, mărunței copii./ De doi ani și mai în jos/ Ca să taie pe Hristos./ O, tirane, crud Irod:/ Mori în blestem de norod;/ Nefiind el bucuros/ De nașterea lui Hristos.//

**Din culegere realizată de specialiști etnologi (ex. Simion Florea Marian, G. Dem Teodorescu s.a.), ilustrație de Rodica Lemnășan

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Colind din seara de Ajun

*Colind din seara de Ajun *Primiți cu colinda? Așa-i tradiția…

Colind

Astă seară-i seară mare,/ Florile dalbe,/ Seara marelui Ajun/ Și-a bătrânului Crăciun,/ Când s-a născut Domnul bun./ Noi umblăm/ Și colindăm/ Pe-astă noapte-ntunecoasă,/ Pe cărare-lunecoasă,/ Nimerirăm l-astă casă,/ Unde șade un om bun./ Domnul bun că ne primea/ Cu clondirul de-a dreapta,/ Cu paharul de-a stânga,/ Din clondir turnându-ne,/ Din gură zicându-ne:/ Treceți,/ Mergeți/ La gradină,/ La grădina Raiului,/ Sub sprânceana plaiului,/ Rupeți fir/ De trandafir/ Și-un mănunchi de busuioc,/ Să vă poarte de noroc;/ Treceți, mergeți la fântână/ Cu-o steluță albă-n mână,/ La fântâna lui Iordan,/ Străjuită de-un zăgan./ Luați apă de botez,/ Semănând pe drum orez./ Stropiți casă,/ Stropiți masă,/ Stropiți fața lui Hristos,/ Să vă fie de folos:/ Stropiți sâni de fete mari/ Și flăcăi cu umeri tari,/ Gospodari s-or nimeri/ Și duios ne-or dărui./ Un colac/ Stropit cu mac,/ Pe colac vadra de vin,/ Cu buchet de bun pelin,/ Că așa-i lege din bătrâni,/ Din bătrâni, din oameni buni;/ Bună-i vremea-n aste case,/ Cu perdele de mătase,/ La mulți ani și sănătate/ Sănătatea-i bună-n toate…

** Text din culegere de folclor realizată de specialiști etnologi (între care și Simion Florea Marian, G. Dem. Teodorescu) cu ilustrație de Rodica Lomnășan

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

Colind de Ajun

*Primiți cu colinda? … ar fi bine; aduce noroc

Colind de Ajunul Crăciunului

Trei păstori se întâlniră,/ Trei păstori de întâlniră./ Raza soarelui,/ Floarea-soarelui/ Și așa se sfătuiră/ Haideți, fraților, să mergem/ Haideți fraților, să mergem/ Raza soarelui,/ Floarea-soarelui,/ Floarea-soarelui,/ Floricele să culegem./ Și să facem o cunună/ Și să facem o cunună,/ Raza soarelui,/ Floarea-soarelui,/ S-o-mpletim cu voie bună/ Să i-o ducem lui Cristos,/ Să i-o ducem lui Cristos,/ Raza soarelui,/ Floarea-soarelui,/ Să ne fie de folos.

Text din culegere de folclor realizată de specialiști etnologi, cu ilustrație de Rodica Lomnășan

Armanda Filipine & Armanda Filipine & manager revista Braila Chirei &

Copii, la colindat în Inspectoratul Școlar Județean Brăila

*Preșcolari și elevi, din municipiu și județ, au adus și pentru inspectorii școlari bucuria cântecelor tradiționale dedicate sărbătorii Nașterii Domnului

   La sediul Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) Brăila a fost animație zilele acestea. Perioada apropiată de data Crăciunului, Nașterea Mântuitorului – cea mai importantă sărbătoare a creștinilor (în România ortodocșii sunt majoritari), la ISJ Brăila a fost aproape toată săptămâna prilej de colindat. Prof. dr. Cătălin Canciu – inspectorul școlar general al ISJ Brăila, prof. Cici Mihaela Bolovan – inspectorul școlar genrral adjunct, prof. Ecaterina Bonciu – inspector școlar învățământ primar, prof. Aurelia Ion – inspector școlar de informatică dar și pentru educație permanentă & activități extrașcolare, prof. Raluca Violeta Marica – inspector școlar pentru managementul resurselor umane și alți colegi au primit colindătorii, bucurându-se de cântecele tradiționale în interpretări emoționante.

   Tradiția spune că atât cel care colindă – vestind în primul rând Nașterea Pruncului Sfânt, cât și cel colindat vor avea parte de sănătate și noroc. Pe vremuri, colinda avea loc la casele creștinilor. La oraș, se colindă și la case, și la instituții. Iar când locul de colindat este sediul ISJ, spațiu foarte important în ierarhia școlilor, cu atît mai important devine actul de a merge la colindă.

   Frumos îmbrăcați, cei mai mulți copii și tineri în costume populare sau măcar de inspirație populară – pentru că nu e simplu de lucrat un costum, chiar și pentru copil, iar de cumpărat nu e comod pentru orice familie – și cu un repertoriu în care s-a văzut investiția în timp și energie, fiecare program a meritat tot efortul. Inspectorii școlari prezenți s-au simțit răsplătiți. La fel și coordonatorii grupurilor de colindători.

   Printre primii, au fost la colindat elevii de la Școala Gimnazialã particulară „Dr. Luca” din municipiul Brăila. Apoi minunata vestire a Nașterii Domnului a fost adusă, prin colinde străvechi, de elevii cursanți ai secției canto de la Palatul Copiilor Brăila.

   Elevii Școlii Gimnaziale ”Fănuș Neagu” au ales să prezinte la sediul ISJ mai multe tradiții din perioada sărbătorilor de iarnă. Ei au interpretat colinde, dar și Capra, oferind auditoriului șansa să retrăiască – măcar pentru câteva minute – farmecul copilăriei.

   De la Școala Gimnazială Drogu, structură a Școlii Gimnaziale ”Toma Tâmpeanu” din comuna Galbenu, elevii coordonați de prof. Daniel Cîrîc (foto 1) au adus acele colinde care i-au clasat pe locul întâi la recentul concurs interjudețean desfășurat la ei în școală.

   Momente deosebite au fost și la întâlnirea inspectorilor școlari cu membrele grupului vocal de la Liceul Tehnologic „Matei Basarab” din Măxineni (foto 2), pentru că elevele au transmis urarea „Crăciun fericit!” prin intermediul unor colinde bizantine.

  Drăgălașii programelor de colinde au fost prichindeii, respectiv copiii de la învățământul preșcolar. Au urat cum au putut mai bine celor de la ISJ copii de la Grãdinița nr. 31 (foto 3), structură a Școlii Gimnaziale ”A. S. Puskin”, copii de la Grãdinița cu Program Prelungit nr. 7 și copii de la Grădinița PP nr. 11. Dacă s-au încurcat, au fost iertați. Cum să te superi pe o fetiță sau un băiețel cât o păpușă care încearcă să cânte de la un capăt la altul un ditamai colindul și uită sau încurcă vers? Nu poți. Așa că te prefaci că nu s-a întâmplat; și programul e perfect.

 

   Conform tradiției, copiii colindători au primit daruri împreună cu felicitările binemeritate – atât pentru prezentarea colindelor și a altor obiceiuri de iarnă, dar și pentru că le păstrează în atenția contemporaneității, protejându-le în fața tendințelor moderniste tot mai agresive în a schimonosi și denatura tradițiile autentice. În principal școala ar trebui să se opună acestor fenomene toxice pentru cultură, în general, și arta populară, în cazul de față.

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

Moș Crăciun, cu daruri pentru copiii angajaților Flotilei Fluviale

*Moș Crăciun, cu daruri pentru copiii angajaților Flotilei Fluviale * A fost și program de colinde

 

Militarii marinari din Flotila Fluvială au păstrat, la Brăila, tradiția sărbătorilor de iarnă și, împreună cu cei mici – pentru care a fost organizat un moment special în acest sens – l-au primit pe Moș Crăciun.

A fost și recital de colinde interpretat de grupul de colindători al Forumului Tinerilor din România, Filiala Brăila și oferit de elevi de la Școala Gimnazială „Spiru Haret” din Însurăței și de membri ai filialei Brăila a Forumului Tinerilor.

Ca de fiecare dată, Moș Crăciun a venit încărcat de cadouri, bucurându-i pe copii.

#ForțeleNavaleRomâne 21 decembrie 2023 Foto via Flotila Fluvială

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

Ziua minorităților din România

*Ziua minorităților în România – 18 decembrie * Despre Italieni – o comunitate mică, dar importantă (nota aut… pentru că e și a mea!)

Buon Natale! Încep așa pentru eu sunt și italiancă, și fiind perioada Crăciunului, e urarea care acum stă pe buzele „macaronarilor” – așa li se mai spunea în copilăria mea, în Dobrogea, italienilor; tatăl meu este de origine italiană – deci și eu!  

  O să spun, pe scurt, câteva elemente specifice ale tradițiilor și obiceiurilor italienești de sezon, chiar dacă la noi în casă nu s-au respectat întru totul – câteodată nu dorea mama, iar cele religioase nefiind pe placul regimului dinainte de 1989 nu prea aveau cum să fie puse în valoare pe atunci. De altfel, acesta creste unul din motivele care nu îl îndemna pe tata să tot spună că este italian.

  Îmi amintesc cu plăcere de felicitările primite în această perioadă de la rudele din Italia, multe păstrând aerului retro, cu binecunoscuta iesle în care s-a născut Mântuitorul, copii bucălați, ieduți ca de puf și clopoței gata să răsune din cartoline. Îmi părea mereu tare rău că la noi, în comerțul comunist, nu existau felicitări frumoase ca să trimitem, la rândul nostru. Oricum, corespondam – și pe atunci scrisorile ajungeau destul de bine ca timp.  .

 Mesele de sărbătoare sunt bogate în pește la italieni, dar nu neapărat. Nu lipsesc supele, fructele de mare, spaghete în diferite rețete, multe prăjituri și cozonacul italian – panettone. Mama nu-l făcea ca italienii, dar din coca de cozonac românesc păstra o bucată mai mică și făcea o pasăre, Colomba, anume pentru mine, împodobită cu stafide multe. Cafeaua, de asemenea, e nelipsită. Vinul bun e și el la mare preț.

  Copiii sunt importanți în perioada sărbătorilor de iarnă, pentru ei având grijă Befana să existe daruri și să fie răsplătiți, chiar și înainte de sărbătoarea Epifaniei.

nota. La Muzeul Brăilei „Carol I” a fost organizată ieri o întâlnire tematică, respectiv dedicată minorităților. Nu au fost invitați decât reprezentanți ai lipovenilor – din Comunitatea Rușilor Lipoveni Brăila condusă de prof. Maria Milea, a Comunităților Turcilor Galați (dar avem și la Brăila comunitate), ai grecilor (nici ei nu au fost din Comunitatea Elenă Brăila condusă de Adrian Mavrochefalos), și rromilor din comunitatea brăileană împreună cu prof. Gina Anton. Nu am văzut evrei – avem activă Comunitatea Evreilor Brăila condusă de Nadia Ustinescu, nu am văzut bulgari – și avem Comunitatea Bulgară condusă de Maria Gancev. Comunitatea italiană nu r activată – dar am anunțat la un moment dat că o reprezint și pot vorbi mut(e) inclusiv despre italienii care au contribuit la dezvoltarea orașului Brăila (nu mai spun că sediul muzeal a fost întâi o casă a unui italian, e o poveste frumoasă). Mai sunt și aromâni (sau machedoni) în Brăila care au ce povesti, tradițiile sunt încă vii. Mai e la Brăila și Biserica Armenească – nu mai sunt ce armeni, dar putem vorbi despre ei sau despre prietenii noștri armeni care fac cinste României etc. etc. Nu m-am dus la eveniment pentru că am simțit că e incomplet. Și nu îmi plac lucrurile făcute pe fragmente. Alții ar spune că e bine că s-au făcut. N-au decât… Cred că mă aflu în situația să pot face și critici – sper să fie constructive…

Armanda Filipine & Armanda Filipine & manager revista Braila Chirei &

Poveste de Crăciun – prietenii de la Organizația ”TREBUIE!” Brăila, la Colegiul ”Aslan”

**Elevii și profesorii care îi ajută, prin activități terapeutice și sportive, pe beneficiarii de la ”TREBUIE!” au făcut de această dată ca magia sărbătorilor de iarnă să devină realitate * La Centrul de zi ”Sf. Teodora” al organizației sunt disponibile, pentru vânzare, obiecte și decorațiuni; sumele strânse vor fi folosite pentru desfășurarea de activități utile beneficiarilor organizației * De asemenea, se pot dona sume de bani pentru plata facturilor curente – orice ajutor, cât de mic, este binevenit

    Sărbătorile de iarnă sunt prilej de bucurie și pentru beneficiarii Organizației pentru copii și adulți cu nevoi speciale ”TREBUIE!” Brăila ( www.trebuiebraila.ro/ ), pe scurt Organizația ”TREBUIE!” condusă și inființată de prof. Teodora Ilie. Bucuria a devenit realitate grație parteneriatului cu echipa de la Colegiul Național ”Ana Aslan”. Astfel, tinerii de la Centrul de zi ”Sf. Teodora” al organizației au mers, ca și alte dăți, la liceul ”Aslan” pentru că aici se desfășoară în acest an școlar, în parteneriat, proiectul educațional ”TREBUIE să fim alături, pentru sănătate!”. Doar că acum activitatea a fost una de sezon, o poveste de iarnă cu îngeri (foto via Organizația ”TREBUIE!”), iar îngerii au fost interpretați de beneficiarii centrului de zi ”Sf. Teodora”.

   Nu e prima dată când fac asta. An de an, de la înființarea organizației – din toamna anului 1996, echipa ”TREBUIE!” alcătuită din terapeuți – din nefericire tot mai puțini – și voluntari se ocupă de acești tineri astfel încât ei să capete câteva deprinderi care să-i ajute în viața de zi cu zi, să facă puțin mai simplă și viața familiilor lor. Nu e simplu, dar efectele terapiilor și întâlnirilor zilnice de la centrul de zi sunt vizibile.

   La Colegiul Național ”Aslan” sunt ajutați de elevi care se pregătesc în domeniul balneofiziokinetoterapie și recuperare (BFKT). Activitățile au ca obiective creșterea gradului de recuperare neuropsihomotorie și de integrare socială a tinerilor cu nevoi speciale. Căteodată sunt folosite ca terapie dansurile și jocurile de grup distractive. De cele mai multe ori, liceeni sunt coordonați de prof. Tania Mănăilă și prof. Marieta Petrovici.

   Echipa de la ”TREBUIE!” a realizat centrul de zi – unde s-au implicat, cum au putut, și beneficiarii (este parte a terapiei care, așa cum am spus, are efect) – obiecte, decorațiuni ce pot deveni cadouri pentru cei dragi sau pot decora propria locuință. Toate fondurile vor fi folosite în activitațile cu și pentru tinerii, cu dizabilități, beneficiari. Cine dorește să ajute poate contacta organizația neguvernamentală – cel mai simplu, prin intermediul paginii din rețeaua de socializare la https://www.facebook.com/organizatiatrebuiebraila.organizatia 

   De asemenea, se poate dona suma necesară unei facturi lunare, pentru a-i ajuta să reziste, sau mai multe facturi – sunt destule societăți comerciale în Brăila conduse de oameni cu inima mare, dar și brăileni care câștigă sume frumoase și pot să devină binefăcători. Totalul lunar de cheltuieli curente la ”TREBUIE!” este (aproximativ) în valoare de 2.500 lei format, cu aproximație, din factura de gaze – 800 lei, factura energie electrică – 200 lei, cheltuieli administrative – 150 lei, facturi cablu, telefon, internet 150 lei, facturile de transport de la domiciliu al beneficiarilor – 1.200 lei. Pentru noi acestea sunt cifre. Pentru beneficiarii de la ”TREBUIE!” ele sunt viață un pic mai bună pentru ei și familiile lor.

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

La Brăila, concurs județean „Tradiții și obiceiuri” 2023 urmat de concert Narcisa Suciu

*Organizator: CJCPCT & Centrul de Creație Brăila * La Casa Tineretului – duminică, 10 decembrie, de la ora 13.00, apoi concert de colinde susținut de Narcisa Suciu & Band de la ora 16.00

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) & Centrul de Creație Brăila, Alina Sulicu manager, este organizatorul Concursului Județean „Tradiții și obiceiuri” care își desfășoară ediția a II-a duminică, 10 decembrie 2023, de la ora 13.00 la Casa Tineretului. Intrarea este liberă.

Fiind competiție, au fost admiși concurenți brăileni – din municipiu și județ. Ei sunt grupul folcloric ”Pandelașul” din municipiu, ansamblul folcloric ”Hora Măxinenilor” din comuna Măxineni, ansamblul folcloric ”Mușețeanca” din orașul Însurăței, ansamblul folcloric ”Vulturașul” din comuna Mircea Vodă, grupul ”Glasuri cristaline” de la Liceul cu Program Sportiv, solist Florin Adrian Damian din Însurăței, corul parohiilor Salcia Tudor și Ariciu din județ, solista Sara-Maria Munteanu din Râmnicelu, clasa a VII-a, cursantă și la Școala Populară „Vespasian Lungu”.

Juriul concursului este format din Adrian Stoicescu – lector univ. dr. la Facultatea de Litere, departament Studii Culturale din Universitatea București, regizorul Radu Nichifor – manager Teatrul ”Maria Filotti”, Ozana Dram – manager CJCPCT Iași. Concursul este dotat cu premii, oferite de organitor din bugetul Consiliului Județean: 1.500 lei pentru premiul unu, 1.200 lei pentru premiul doi, 1.000 lei pentru premiul trei.

Pe scenă vor fi și câștigătorii ediției 2022 a concursului – grupul vocal bărbătesc ”Zestrea Bărăganului” (foto – arhiva noastră de la ediția I a concursului) din comuna Ciocile, grup condus de Gheorghe Ciucă.

De la ora 16.00, tot pe scena concursului, va urma un concert de colinde susținut de Narcisa Suciu și band-ul său. Pentru eveniment s-au vândut bilete (https://www.blt.ro/amp/narcisa-suciu-concert-de-colinde.html)

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

Concert de colinde, la Brăila

*Concert de colinde, la Brăila *Eveniment derulat pe scena teatrului dramatic, la inițiativa Arhiepiscopiei „Dunărea de Jos”

Sub genericul ”Sfântul Nicolae ocrotitorul cel blând şi bun al brăilenilor”, un concert de colinde s-a desfășurat pe scena teatrului dramatic. Inițiativa a fost a Arhiepiscopiei ”Dunărea de Jos”, partener în organizare fiind Protoieria Brăila. Evenimentul a fost prilejuit de sărbătorirea Sfântului Ierarh Nicolae, cel care după 1990 a fost decretat ocrotitorul spiritual al orașului Brăila.

Pe scena teatrului „Maria Filotti” au fost cântate piese din repertoriul laic dedicat sărbătorilor de iarnă, dar și cântece bisericești potrivite anotimpului, sărbătoririi Sfântului Nicolae și apropiatei sărbători a Nașterii Domnului.

Au participat corul de cântărești bisericești din parohiile Protoieriei Brăila, corul Seminarului teologic ortodox „Sf. Andrei” (din Galați), corala ”Camerata” (foto 2) a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Brăila dirijată de cpt. Raul Ionuț Badale, corul ”Trison” dirijat de prof. Marcica Lupu – formație corală ce activează sub egida Școlii Populare ”Vespasian Lungu”, corul bărbătesc ”Armonia” al Casei de Cultură Brăila condus de preot prof. Ioan Păvăloiu, corul „Academia bunicilor”, corul de copii „Chiralina” al parohiei brăilene „Nașterea Domnului”. Au fost invitați la concert, în public, elevi și profesori, preoți, studenți etc.

Foto 1 via Arhiepiscopia ”Dunării de Jos”; foto 2 via CJCPCT Brăila

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei