Ziua culturii elene, ediţia 2018 la Brăila

*Evenimente organizate în colaborare cu Comunitatea Greacă din Brăila sâmbătă, 24 martie 2018, de la ora 11.00 la Muzeul Brăilei „Carol I” şi de la ora 13.00, la Casa „Goangă” expoziţie de fotografie „Familii de greci din Brăila” *Duminică, 25 martie 2018, la Biserica Greacă se oficiază de la 11.30 o slujbă de Te Deum 

La Brăila se serbează, ca de fiecare dată, Ziua naţională a Greciei – 25 martie – şi nu doar Comunitatea Grecilor din Brăila se bucură de aceasta. Practic, sunt organizate sâmbătă. 24 martie 2018, mai multe evenimente sub genericul Ziua Culturii Elene. Intrarea este liberă. Foto dreapta sus, ansamblul Parnassos (una dintre formule) – arhiva revistei de cultură şi informaţie Braila Chirei 

ansamblul Parnassos

     Primul eveniment are loc la sediul Muzeului Brăilei „Carol I” şi Centrul Diversităţii Culturale (Piaţa Traian nr. 3) cu începere de la ora 11.00. Programul se deschide cu alocuţiuni susţinute de reprezentanţi ai Comunităţii Elene şi ai instituţiei gazdă, urmate de conferinţa „Dora D’Istria (Elena Ghica, 1828 – 1888). o mare scriitoare a secolului al XIX-lea” susținută de prof. univ. dr. Georgeta Filitti – istoric din Bucureşti. Ansamblul „Parnassos” al Comunităţii grecilor brăileni va oferi celor prezenţi, ca de fiecare dată, bucuria reîntâlnirii cu dansul popular elen şi revederea frumoaselor costume tradiţionale populare greceşti.

În spaţiul Centrului Diversităţii Culturale, Camelia Hristian – coordonator Centru şi şef Relaţii Publice la muzeu – a pregătit la sugestia grecilor brăileni o expoziţie de artă plastică numită „Fragmente de poveste” realizată cu lucrări semnate Iulia Livia Tsamuris şi Traian Tsamuris (etnic de origine greacă).

Notă. În timpul pregătirii expoziţiei, artiştii expozanţi s-au întâlnit (foto stânga, facebook muzeu) cu elevi de la Liceul de Arte „Hariclea Darclee” (unde a absolvit Traian Tsamuris) şi cu prof. artist plastic Marilena Ioanid (de asemenea, cu origini greceşti). 
           Nu în ultimul rând, tot sâmbătă – 24 martie 2018 – de la ora 13.00 se vernisează la Casa de Cultură a municipiului Brăila, în Casa memorială „Petre Ştefănescu Goangă” (Piaţa Poligon nr. 6) expoziţia de fotografie „Familii de greci din Brăila”.

     Iar duminică, 25 martie 2018, de la ora 11.30, la Biserica Greacă „Buna Vestire”  – ctitorie a grecilor trăitori la Brăila în secolul al XIX-lea, cea mai mare biserică a grecilor din afara graniţelor Eladei, una dintre cele mai frumoase construcţii religioase – se oficiază o slujbă de Te Deum. 

 ΗΜΕΡA ΤΟΥ ΕΛΛΗΝΙΚΟΥ ΠΟΛΙΤΙΣΜΟΥ εκδήλωση αφιερωμένη στην Εθνική Επέτειο της 25ης Μαρτίου 1821

Notă. În 2017, la manifestarea similară organizată tot la Muzeul Brăilei „Carol I” au dansat şi greci veniţi din ţara-mamă (video postat în pagina facebook  a revistei Braila Chirei)

Şi un frumos program al ansamblurilor (copii şi tineri) de dansuri ale Comunităţii  Greceşti brăilene de la Noaptea muzeelor, ediţia 2017 – video postat pe facebook muzeul brăilean

Reclame

Mărţişor – 1 martie. Acum şi în patrimoniul UNESCO

*Acceptat în decembrie 2017, dosar comun depus împreună cu Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova

    Prima zi a lunii martie este nu doar prima zi calendaristică a primăverii, ci şi momentul în care tradiţia populară spune că e vremea confecţionării şi dăruirii de Mărţişoare. Micul simbol al primăverii cu şnur împletit în alb-roşu se oferea în unele regiuni nunai băieţilor, bărbaţilor, în altele doar fetelor, femeilor. Se pare că la început, cum spune povestea – una de dragoste, tristă, cu un băiat şi o fată împiedicaţi să rămână împreună de baba Dochia (iarna) şi intemperii – mărţişor însemna doar şnurul alb (simbolizând puritatea, albul zăpezii) cu roşu (dragostea, sângele care a curs la finalul poveştii pe omătul care i-a fost şi mormânt tânărului îndrăgostit). Practic, este o narare simbolistică a schimbării anotimpurilor, lupta iernii de a-şi păstra supremaţia (notă. Cum se întâmplă exact în acest zile, când Europa se confruntă cu un val de ger siberian) şi a primăverii de a readuce natura la viaţă.

Din decembrie 2017, avem bucuria să ştim Mărţişorul inclus pe lista reprezentantivă UNESCO a patrimoniului imaterial al umanităţii. „Decizia a fost luată în sesiunea Comitetului Interguvernamental pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial de la Jeju, Coreea de Sud. Mărţişorul a intrat pe lista selectă a patrimoniului imaterial UNESCO! Dosarul a fost depus de România alături de alte trei ţări – Bulgaria, FRI Macedonia, Republica Moldova – în care această frumoasă tradiţie a primăverii există, cu unele diferenţe de formă dar în acelaşi spirit al celebrării renaşterii naturii”, a precizat istoricul scriitor Adrian Cioroianu – delegat permanent al României pe lângă UNESCO.

** *Mărţişor, Mărţişug sau Marţ – consemnat de etnologii începutului de secol XX ca obicei de 1 martie, prezent nu numai la români, ci şi la bulgarii şi albanezii din Balcani. Obiceiul era prezent în mediul rural la început de primăvară, ca semn protector împotriva bolilor şi a nenorocului. De asemenea, etnologicii subliniază că mărţişorul este o tradiţie de An Nou, sărbătorit în vechime în luna martie, o formă primitivă de celebrare a Anului Agrar, având legătură cu ciclurile astronomice şi vegetative. La români, mărţişorul a fost apropiat simbolic de Dochia, personaj mitologic sărbătorit la 1 martie, o femeie care toarce funia timpului (şnurul de mărţişor) la naşterea timpului calendaristic. la fel cum toceau ursitoarele firul vieţii – în timp ce urcă oile la munte.

*’ * Povestea mărţişorului, povestită şi scrisă – în 1 martie 1997, la București – de Irina Nicolau (29 ianuarie 1946 – 3 iulie 2002) – follcorist, eseist, fost director la Muzeul Ţăranului Român:

          Pentru început, am să desenez un şnur cu doi canafi la capete. În timp ce eu desenez, tu să răsuceşti în gând două fire de mătase, unul roşu şi unul alb. Şi acum vine întrebarea:

– Ce e mărţişorul ???
– Ştie toată lumea, ai să-mi răspunzi, un obicei strămoşesc, un semn de primăvară, îl pui în piept de 1 martie, îl oferi…
– Generalităţi! Am să-ţi explic. E firesc să ştii mai mult, măcar până la genunchiul broaştei.

*
Toată complicaţia vine din faptul că mărţişorul face parte din calendar. Calendarul este un fel de hartă. Hărţile sunt făcute ca să te orientezi în spaţiu. Calendarele te ajută ca să nu te pierzi în timp. Hărţile noi scot din joc pe cele vechi. În cazul calendarelor, situaţia este diferită din cauza sărbătorilor.

Ca să înţelegi ce spun, îţi propun următorul scenariu:
Cândva, un sacerdot a aşezat pe o suprafaţă netedă nişte pietre într-o ordine şi într-un ritm care însemnau pentru el calendar. După el a venit un astrolog şi a aşternut peste pietre un calendar desenat pe piele de viţel. Spinările pietrelor au răzbătut prin piele, sărbătorile noi şi sărbătorile vechi s-au amestecat. Pentru oameni era încă simplu, străbăteau timpul călare pe doi cai. Iar au trecut secolele şi, peste desenul de piele, un astronom a întins calendarul nou, desenat pe pergament. Pietrele au străpuns şi pergamentul, iar sărbătorile desenate pe piele au migrat, de jos în sus.

Şi aventura continuă. Vine vremea calendarelor de hârtie. Le fac savanţii care măsoară timpul tot mai precis. Pietrele sunt tot acolo, dedesubt, dar puţini le mai înţeleg sensul. Culorile tuturor sărbătorilor continuă să migreze de jos în sus. Ce ghiveci! Şi ca şi cum n-ar fi suficientă confuzia, prin mondializare, se produc transferuri de sărbători între culturi. Din 1997, dacă ne luăm după postul PROTV, românii vor sărbători ziua îndrăgostiţilor de Sfântul Valentin. Mai ştii? Oricum, pe vremuri era mai simplu, calendarul punea ordine în sărbătorile unei singure culturi. Astăzi răspunde unor necesităţi mondiale de comunicare şi sincronizare. Cu roşu sunt scrise zilele când nu te duci la serviciu. Spre deosebire de timpul tare al sărbătorii, timpul „liber” este unul slăbuţ, tocmai bun pentru odihnă şi divertisment. Simt uneori, dimineaţa, cum vin peste mine calendarele primitive, calendarele imperiale, religioase, populare, civile, calendarele culturale, cele ale evenimentelor istorice, care istorie poate fi a unei naţiuni, a unei comunităţi, a unei familii şi chiar a unui individ. Şi eu, dimineaţa, trebuie să decid pe ce cale s-o apuc, dacă va fi o sărbătoare veche, un sfânt creştin, ziua când m-am căsătorit, dacă voi sărbători o eliberare, o aniversare sau voi comemora un dezastru…

Cum spuneam, mărţişorul face parte din calendar. De aici toată complicaţia. Există specialişti care pretind că a existat un calendar vechi care începea primăvara, de 1 martie. Principalul lor argument este numele unor luni: septembrie, octombrie, noiembrie şi decembrie, adică a şaptea, a opta, a noua, şi a zecea, socotind după luna martie. În termenii scenariului pe care îl propuneam la început, sub 1 martie a existat în calendarul vechi un bolovan care marca începutul. Toate începuturile sunt făcute dintr-un timp „puternic” şi „bun”.

Acum voi ataca problema abrupt, ce e mărţişorul? Mărţişorul este un obiect de recuzită folosit în cadrul unui obicei care, la fel ca alte obiceiuri, se bazează pe credinţe şi practici. Credinţele şi practicile diferă de la o zonă la alta. Zicala „câte bordeie atâtea obiceie” exagerează, dar nu foarte mult. Punând claie peste grămadă date etnografice din zone şi epoci diferite, cărţile falsifică. Principalele noastre surse de inspiraţie sunt cartea despre sărbătorile la români de Simion Florea Marian şi Vârstele timpului a lui Ion Ghinoiu.

În sate, sărbătoarea de 1 Martie se numea Mărţişor, Baba Dochia sau Dragobete cap de primavară. Mărţisor, după numele lunii, Baba Dochia, după cuvioasa muceniţă Evdochia, serbată de Biserică în această zi şi Dragobete după numele unei sărbători care, în anumite zone, se ţinea în ziua de 24 februarie. Era sărbătoarea îndrăgostiţilor, ziua în care se împerechează păsările, un fel de Sfântul Valentin la români. Ca să contribuie parcă printr-o undă de coerenţă, unele legende îl prezintă pe Dragobete ca pe fiul Babei Dochia. Legendele despre Baba Dochia sunt numeroase. În multe locuri din ţară ele se leagă de originea unor izvoare sau stânci. O femeie moare urcând primăvara, prea devreme, la munte. Şi de aici, variaţiuni. Femeia poate fi tânără sau bătrână, bună sau rea. Din variantele cele mai numeroase voi produce un rezumat.

A fost cândva o babă care avea o noră. Dacă avea o noră, putem presupune existenţa unui fiu. Baba nu scăpa nici o ocazie ca să-şi năpăstuiască nora. Odată, la un 1 martie a trimis-o să spele lână şi nu oricum, ci s-o facă albă dacă era neagră şi, dacă era albă, s-o facă neagră. Pe noră o ajută Dumnezeu, Hristos, Sfântul Petru, un voinic sau un înger. Succesul norei o face pe babă să creadă că a venit primăvara. Îşi pune 12 cojoace de blană şi urcă împreună cu oile la munte. Acolo, fie că este prea cald, fie că este prea frig; plouă şi ninge, de se udă cojoacele. În ambele cazuri le dezbracă, rând pe rând. Când rămâne în cămaşă, vine gerul şi o îngheaţă. Sloiul se preface mai apoi în stâncă. Cu adevărat pasionante sunt amănuntele pe care le furnizează variantele. De pildă, Baba Dochia ia uneori la munte şi pe fiul său, Dragobete. El îngheaţă primul. Din gură îi curge un sloi de gheaţă. Mama, supărată, strigă la el: „Eu mor de frig şi tu cânţi la fluier?” Alteori, oamenii o avertizează că în martie timpul este schimbător. Dar ea nu amână plecarea la munte şi răspunde cu vulgaritate: „Eu pe Mărţişor/ Îl pun la curişor!” Mărţişor, auzind asemenea cuvinte buruienoase, împrumută de la Faur (februarie) două zile reci ca s-o pedepsească. Presupun că ai remarcat enormitatea pe care a pretins-o baba norei, cea de a spăla lâna până când o face din albă, neagră…

În treacăt fie spus, există informaţii că în anumite zone mărţişorul se făcea din fir negru şi alb. Aşa era şi la albanezii din Calabria. În plus, ei şi-l leagă la picior. Găseşti şnurul alb-roşu de 1 martie peste tot în Balcani. Dar mai avem până la şnur.
Tot într-o legendă despre Baba Dochia, voinicul care o ajută pe noră îi recomandă o anumită piatră cu care să spele lâna. Când e pusă în apă, piatra degajă o spumă roşie ca sângele şi apa începe să clocotească. Multe se spun… Mai adaug numai că, uneori, nora lipseşte pur şi simplu din poveste şi, în aceste cazuri, baba urcă la munte de nebună ce e. Uneori îşi ia cu ea furca, fusul şi un caier de lână. Acest amănunt este important, având în vedere că în ziua de Baba Dochia femeile nu lucrau, ţineau sărbătoarea prin nelucrare. Singura muncă permisă era claca de tors.

După 1 martie vin Zilele Babei. Sunt 9 sau 12, câte au fost şi cojoacele. Timp schimbător. După zilele babelor, urmează cele ale moşilor. Acum timpul se stabilizează. A venit primăvara.
Ce fac femeile primăvara, de 1 martie? Cum spuneam, nu lucrează, dacă sunt tinere îşi fac Dragobete. Mamele răsucesc mărţişor pentru copii, dar nu numai pentru copii. Să le luăm pe rând. Se zice că serbarea prin nelucrare se face pentru a domoli mânia Babei Dochia şi frigul de primăvară, ca să nu zacă nimeni din casă bolnav de vărsat sau să moară înecat. Se putea face clacă de tors, dar asta am mai spus. Şi Dragobetele fetelor ce era? Se duceau la pădure şi căutau flori de fragi, adunau apa de pe flori şi se spălau pe faţă zicând:
„Floare de fragă din luna Marţ
La toată lumea să fiu dragă,
Urâciunile să le desparţi”.

Şi am ajuns şi la şnurul de mărţişor… Femeile răsuceau fir alb şi roşu de lână, bumbac sau arnici. Firul se lega la gâtul sau la mâna copiilor. Sunt locuri unde purtau mărţişor şi fetele tinere şi chiar nevestele, aşa scrie Simion Florea Marian. Tot el avertizează că obiceiul începe să se piardă în Moldova şi Bucovina. Adică, pe la 1900 se pierdea deja. Îl citează pe N. Gane care deplânge pierderea obiceiului la 1873. Marian menţionează practica de a atârna o monedă de şnur. Şnurul era purtat pentru noroc şi sănătate. Fetele îl purtau ca să nu aibă tenul pătat. Îl „dezbrăcau” cu socoteală (începe iar nebunia variantelor zonale) la 7, 9, 12 zile după 1 martie, când înfloreşte vişinul sau trandafirul , când sosesc berzele sau rândunelele; în ziua de 40 de mucenici; de Sfântul Gheorghe. Mărţişorul se „îmbracă” dimineaţa, înainte de răsărit, şi se „dezbracă” fără să te vadă soarele, pentru că te înnegreşte.

Alte informaţii ne indică practici şi mai interesante. Se spune că femeile leagă mărţişor nu numai la copii, ci la toţi membrii familiei, la porc, la cornul vitei, la cloşcă, la doniţă… Adică protejează prin cercuri magice tot. Înainte să dispară, la sate a pătruns moda mărţişorului împletit din fire de mătase. Îl făceau fetele, foarte des, pentru feciori. Un amănunt pe care l-am omis: în unele locuri, cu banul de mărţişor se cumpăra vin roşu şi caş pe care tinerii le mâncau de Sfântul Gheorghe la iarbă verde.

Diferenţele dintre mărţişorul din sat şi cel de la oraş s-au accentuat în ultimele două sute de ani. La 1800 era şnur şi monedă, atât la oraş, cât şi la sat. La începutul secolului al XIX-lea, ce descoperă oraşul? Răzuieşte o faţă a banului de argint şi scrijeleşte 18… Nu îmi amintesc o mie opt sute şi cât, era în prima jumătate a secolului. Am văzut mărţişorul la Manina Vulpe. Urmează moda brelocurilor de aur, de argint, pentru cei mai amărâţi de dublé. Brelocuri cu semne de noroc: trifoi cu patru foi, purceluş, cărţi de joc, zaruri. Tinerii le oferă fetelor pe care le iubesc. Aşa eşuează mărţişorul în câmpul amorului. Acum intră în repertoriul mărţişorului inimioara. Doamne, câte inimioare am mai văzut, inimioară cu lacăt, inimioară cu floare, inimioară străpunsă de săgeată, inimioară pe plic, pe calendar, inimioară pe scăriţă, inimioară cu inimioară..! În prima mea copilărie, adică prin anii ’50, situaţia se prezenta aşa, din ce mi-aduc aminte. Mamele puneau mărţişoare la fetiţe. Râdeam de băieţii cu mărţişor. Fetiţele făceau între ele schimb de mărţişoare. Uneori mai dădeau şi profesoarelor, dar nu era nebunia de acum. Femeile în toată firea mai primeau mărţişoare de la soţi şi colegi de serviciu, dar le purtau puţin. Cele mai multe erau din mărgele, lemn şi mărgeluşe.

Vin comuniştii tot mai tare cu laicizarea. De mărţişor nu se prea leagă. Tablă, sticlă, plastic… Oamenii caută ceva mai deosebit. De aur şi argint nu poate fi vorba. Valoarea începe să fie dată de „creaţia” artistică. Fac mărţişoare tot felul de pictori şi arhitecţi. Cei mai mulţi sunt studenţi.

Începe perioada în care mărţişorul se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice: două mărgele şi o pană, o scoică lipită pe un carton, flori imortele stropite cu sclipici, o tăbliţă găurită, repet, orice. În deceniul nouă, mărţişorul este ambalat într-un plastic transparent. Uneori nici nu poţi să-l scoţi de acolo, în loc să-l pui în piept îl aşezi în vitrină. În paralel, magazinele pregătesc cadouri preambalate cu adaos de mărţişor, soluţie comodă pentru cine nu ştie să aleagă. Din 1978, se vând mărţişoare şi pe stradă. Ies studenţii de la Arhitectură şi cei de la Arte frumoase ca să-şi facă bani pentru vacanţe la 2 Mai. Pe urmă iese oricine. Centrul de creaţie al municipiului eliberează autorizaţie pentru producător. Mărţişoarele „se strigă”. În reclame se fac aluzii timide la lipsa de carne, brânză, ouă, la lipsa de tot. În anul 1987 am numărat în Piaţa Amzei peste 200 de tarabe. Erau vânzători care vindeau marfa într-o valiză diplomat, alţii pe o masă pliantă. Poliţiştii fojgăiau aruncând priviri de stăpân.

După Revoluţie, în primii doi ani, interesul pentru mărţişor a scăzut. Deşi, să nu uităm, în 1990 se vinde mărţişorul cu portretul lui Petre Roman. După 1993, afacerea începe să meargă din nou. S-a încheiat cariera „mărţişorului de cooperativă”, vândut la stat. S-a încheiat şi cu magia. Mărţişorul a devenit joc şi ocazie de a da plocon cuiva care altfel ar primi greu. E vremea lui „orice” şi a lui „oricum”. Oamenii se refugiază în afaceri şi joacă. Cândva, oamenii credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.

Târg de primăvară la Mall Brăila, partener Primăria

*Târgul „Semne de primăvară” se deschide pe 22 februarie şi se închide în seara de 8 martie 2018 

    „Ghioceii au înflorit, primăvara a venit! Odată cu ea și târgul „Semne de primăvară” de la Brăila Mall, la care te invităm și te așteptăm cu mărțișoare, produse hand-made și cadouri potrivite pentru celebrarea acestui anotimp, dar și pentru sărbătorile pe care abia le așteptăm: Ziua femeii și Ziua mamei„, este invitaţia către cumpărători din partea Mall Brăila.

Târgul se desfăşoară în perioada 22 februarie – 8 martie 2018 şi el are loc, ca şi în alţi ani, în parteneriat cu Primăria Brăila care a invitat şi tineri cu talent artistic, organizaţii neguvernamentale să-şi prezinte produse tradiţionale de primăvară şi din care, vânzându-le,  vor avea un câştig financiar care să-i ajute în activităţi viitoare. Spre exemplu, îi veţi regăsi acolo pe prietenii de la Organizaţia pentru copii şi adulţi cu nevoi speciale „TREBUIE!”, dar şi pe Ştefania Botez – reprezentanta Asociaţiei Botez Vlad Sergiu.

Astfel, stimaţi cumpărători, invitaţia este aceea să cumpăraţi şi de la standurile organizaţiilor şi asociaţiilor pentru că astfel veţi oferi un ajutor, această componentă a târgului fiind una caritabilă.

La Brăila, Simpozion judeţean „Comunicarea interculturală în situaţii educaţionale”

*Evenimentul  are loc la sediul Comunităţii ruşilor lipoveni vineri, 16 februarie 2018 şi face parte din Festivalul judeţean „Cununa interculturalităţii” coordonat de Şcoala „Caragiale” şi care are mai mulţi parteneri

     În comunitatea şcolară brăileană se derulează încă un eveniment care pune accent pe bogăţia multiculturală a zonei, ştiut fiind că la Brăila traiesc în bună înţelegere mai multe etnii, reunite în comunităţi etnice – Comunitatea Ruşilor lipoveni, Comunitatea Greacă, Comunitatea Bulgărească, Comunitatea Turcă, Comunitatea Rromă (a ţiganilor), Comunitatea Evreiască. Este un festival judeţean numit „Cununa interculturalităţii” pe care Şcoala Gimnazială „I. L. Caragiale” (lansat la 18 decembrie 2017, de Ziua Minorităţilor Naţionale – detalii la https://brailachirei.wordpress.com/2017/12/19/festival-judetean-cununa-interculturalitatii-proiect-al-scolii-caragiale-braila/) l-a înscris în calendarul activităţilor la Inspectoratul Şcolar Judeţean (ISJ) Brăila. Unitatea are mai mulţi parteneri brăileni: ISJ, Primăria şi Consiliul Judeţean Brăila, Comunitatea ruşilor lipoveni, Comunitatea Turcă, Centrul cultural comunitar „Anton Pann”, Şcoala Gimnazială „A. S. Puşkin”, Colegiul Naţional „Ana Aslan”, Şcoala Gimnazială „Anton Pann”, Şcoala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu”, Şcoala Unirea din comuna omonimă.

Una dintre activităţile manifestării are loc la sediul Comunităţii Ruşilor lipoveni – un simpozion, accentul fiind pus pe frumoasele tradiţii ale etniilor din Brăila. Evenimentul  poartă numele de Simpozion judeţean „Comunicarea interculturală în situaţii educaţionale” şi se desfăşoară vineri, 16 februarie 2018, de la ora 14.30. Va cuprinde prezentarea unor lucrări tematice în sesiune de comunicări ştinţifice, o expoziţie de costume tradiţionale şi expoziţie culinară.

Colinde de Crăciun, la Cercul Militar Brăila

*Participă Muzica Militară a Garnizoanei, preşcolari din municipiu şi judeţ, corala bărbătească „Voces Concordiae” şi nu numai * Miercuri, 20 decembrie 2017

    Cercul Militar Brăila întâmpină sărbătorile de iarnă cu un program artistic sub genericul „Colinde de Crăciun” desfăşurat în sala de festivităţi a instituţiei, un eveniment organizat în colaborare cu Garnizoana Brăila (instituţie sub egida căreia de altfel Cercul Militar funcţionează).

Din desfăşurătorul activităţii care are loc miercuri, 20 decembrie 2017, fac parte Muzica Militară a Garnizoanei, orchestra de suflători „Army Band” a Garnizoanei Brăila – dirijor plt. adj. pr. Romică Niţu, corala bărbătească „Voces Concordiae” dirijată de prof. col (r) Petrea Gogu, precolari de la Grădiniţa Gropeni şi de la Grădiniţa cu program prelungit nr. 39 din Brăila.

Festival judeţean “Cununa interculturalității”, proiect al Şcolii „Caragiale” Brăila

*Prima ediţie, proiect cu scopul de a promova şi fructifica bogăţia culturală şi multietnică a Brăilei * Lansare în 18 decembrie 2017, de Ziua Minorităţilor Naţionale * Parteneri: ISJ Brăila, Primăria Brăila, Consiliul Judeţean Brăila, Comunitatea Ruşilor lipoveni din Brăila,  Centrul Cultural „Anton Pann”, Colegiul Naţional „Ana Aslan”, Şcolile „A. S. Puskin”, „Ecaterina Teodoroiu”, Unirea etc.

       Şcoala Gimnazială ”I. L. Caragiale” Brăila şi-a trecut în calendarul activităţilor un interesant proiect educativ prin care se doreşte utilizarea unei bogăţii cultural-sociale a Brăilei, respectiv cea a comunităţilor etnice. Proiectul este numit Festival judeţean ”Cununa interculturalității” şi el s-a lansat în 18 decembrie 2017, dată la care se sărbătorește Ziua Minorităţilor Naţionale din România. Astfel, Școala ”Caragiale” și-a deschis porțile pentru a primi oaspeți. Elevi și cadre didactice din oraș și din județ, persoane din forurile de conducere ale orașului şi județului, reprezentanți ai Inspectoratului Şcolar Judeţean (ISJ) Brăila au participat la eveniment. 

Proiectul a fost iniţiat de prof. înv. primar Maria Milea și se derulează cu sprijinul conducerii școlii, directorii prof. Valeriu Rusu şi prof. Maria Magdalena Nehoianu. Echipa de proiect formată din cadre cu experiență (prof. Maria Milea, prof. Monica Ionescu, prof. Petrica Encuţu, prof. Elena Stanislav, prof. Silvia Vlad, prof. Maricica Radu, bibliotecar Mihaela Baicu) care lucrează cu multă dăruire.

     Echipa lucrează împreună cu parteneri care s-au alăturat ideii și desfășurării proiectului, doresc să demonstreze că obiectivele propuse sunt uşor de realizat dacă se lucrează cu dăruire: „Este foarte important să cunoaștem cât mai multe aspecte specifice minorităților prezente în spațiul nostru cultural,  să ne respectăm reciproc, să ne bucurăm de libertatea de a ne manifesta liber, fără teamă, fără constrângeri și să cultivăm tinerei generații dorința de a duce mai departe obiceiurile și tradițiile moștenite din moși-strămoși. Rolul celor care desfășoară acest proiect este acela de a insufla tinerei generații, ideea că, obiceiurile și tradițiile specifice sunt cartea noastră de vizită. Cu cât ne cunoaștem mai bine rădăcinile, cu atât vom reuși să ne modelăm mai eficient vlăstarele și să recunoaștem cu mândrie, că, împreună aparținem acestei țări. Despre aceste repere morale, despre ceea ce ne deosebește și ne aseamănă, în același timp, vor vorbi activitățile propuse spre a fi desfășurate pe parcursul acestui an școlar, în cadrul acestui proiect. Organizatorii rămân deschiși  la modalități de colaborare cu toți cei care au ceva de spus, în acest sens. Deschiderea spaţiului scolii către comunitate şi specificul ei, organizarea unor întâlniri, simpozioane, excursii, festivaluri/ serbări cu specific intercultural dar nu în detrimentul majorităţii, urmăreşte realizarea obiectivelor de egalizare a şanselor în educaţie. Interculturalitatea este, înainte de orice, respectul diferenţelor„.

Proiectul, prima ediţie în anul şcolar 2017 – 2018, se desfăşoară cu parteneri ISJ Brăila, Primăria Brăila, Consiliul Judeţean Brăila, Comunitatea Ruşilor lipoveni din Brăila, Şcoala Gimnazială „A. S. Puskin”, Centrul Cultural „Anton Pann”, Colegiul Naţional „Ana Aslan”, Şcoala Gimnazială „Ecaterina Teodoroiu”, Şcoala Gimnazială Unirea şi alte institutii scolare cu tradiţie în promovarea cântecului şi jocului popular românesc ori a tradiţiilor minorităţilor etnice.

Copiii Brăilei, invitaţi în Căsuţa cu poveşti

*Un program distractiv, în Parcul Monument seară de seară în perioada 17 – 24 decembrie 2017 * Duminică, de la ora 15.30 totul începe cu un alai al personajelor, cu Moş Crăciun în frunte, care pleacă din centrul vcchi, pe fosta Regală, trece prin Piaţa Independenţei şi ajunge la desstinaţie în juriul orei 17.00

     În perioada 17 – 24 decembrie 2017, Primăria şi Teatrul de Păpuşi „Cărăbuş” Brăila invită copiii în Căsuţa cu poveşti, un proiect distractiv al cărui principală atracţie va fi seară de seară în parcul Monument din municipiu.

Programul începe duminică, 17 decembrie, de la ora 15.30 cu o paradă pornind din centrul vechi. Moș Crăciun și Crăiasa Zăpezii, Spiriduși, Zâne, Olaf, Shrek, Mickey Mouse, SpongeBob, Anul Nou și alte personaje din povești – realizate prin munca şi dăruirea actorilor de la „Cărăbuş” – sosesc în Piața Traian. Caleștile și alaiul fermecat își vor croi drum pe strada Mihai Eminescu, pe Bulevardul Independenței și vor poposi pe Platoul Independenţei în jurul orei 16.00; aici, „Moș Crăciun și Spiridușii așteaptă scrisori de la copii și promite să le citească pe toate și încearcă să îndeplinească dorințele tuturor„, promit organizatorii. Traseul continuă pe Calea Călărașilor, la Braieră, spre parc și Sala Polivalentă. În jurul orei 17.00, Moșul și alaiul de basm vor ajunge la Brăduțul de Crăciun din Parcul Monument, „unde cu o vrajă numai de el știută va porni feeria de luminițe” – altă promisiune din invitaţie. De asemenea, se promit cadouri copiilor participanţi.