Uimire… sau meditaţie?… Ce va alege oare? Dar noi, în locul lui?
Se pare că şi elefanţilor le place… duşul, chiar dacă pentru ei este nevoie de o adevărată… cascadă…
Patriotismul poate avea multe feţe… sau…
Nu se poate şti sigur la ce ar fi reclama… la maşină, la metoda de ataşare pe faţadă a automobilului… Cert este că ambele merită atenţie!
Să nu mai spună cineva că Domnul nu-Şi Ţine mâna pe omenire… sau măcar pe unii dintre semeni…
Să aveţi o zi bună!
Nu-mi stă în fire să dau atenţie prea multă amuzamentului; mi se pare că ritmul vieţii este oricum prea trepidant ca să mai pierdem vremea cu nimicuri care nu ne folosesc la ceva anume! Dar am primit de la prietena Mirela, pe e-mail, câteva bancuri chiar simpatice. Şi nu m-am putut bucura în stil egoist de ele… Iată-le:
– Cum dai unei femei mai multă libertate de mişcare?
– Măreşti bucătăria.
– Ce faci, Bulă? Tot la cantină mănânci? Parcă ai zis că te însori.
– Păi, m-am însurat.
– Şi parcă ziceai că o sa te însori cu o femeie care să fie doamnă în societate, bucătăreasă în bucătărie şi curvă în dormitor.
– Da, însă am nimerit-o că e doamnă în bucătărie, bucătăreasă în dormitor şi curvă în societate!
Istoria medicinei:
2000 i.Hr. – Ia şi mănâncă rădăcina asta.
1000 d.Hr. – Rădăcina asta e păgână, mai bine spune rugăciunea asta
1850 d.Hr. – Rugăciunea e superstiâie, mai bine bea poţiunea asta
1940 d.Hr. – Poţiunea asta e facuta din untură de sarpe, mai bine ia pastila asta.
1985 d.Hr. – Pastila asta nu e eficientă, mai bine ia antibioticul ăsta
2000 d.Hr. – Antibioticul e artificial. Ia şi mănâncă rădăcina asta…
Ion se operează de hernie. După o lună vine la control.
Medicul: – No, Ioane cum te simţi?
– Foarte bine, domn’ doctor. Mi s-o tras firele, pot ridica orice, numa’ un bai am: înainte mă pişam, aşa, un jet sănătos, cu bulbuci, amu numa’ un pis-pis.
– Ioi, am uitat să-ţi zic. Când te-am operat, ţi-am scos şi un rinichi.
– Da’ de ce, am avut cancer sau ceva?
– Ba, Ioane, am avut eu o obligaţie…
Într-o firmă serioasa intră hoţi mascaţi:
– Acesta este un jaf!
Contabila, uşurată:
– Vai, ce m-am speriat! Am crezut că e poliţia economică…
Azi dimineaţă conduceam pe autostradă când, într-o doară, m-am uitat în stânga. Şi ce mi-au văzut ochii ? Lângă mine, într-un BMW ultimul răcnet, nou şi strălucitor, o femeie tânără şi frumoasă conducea cu 130 Km/oră.
În acelaşi timp se uita în oglindă, rujându-se. Mi-am întors privirea la drum şi după câteva secunde am văzut-o din nou, depăşindu-mă şi continuând să se fardeze.
E adevarat, eu sunt bărbat curajos, dar ceea ce facea ea m-a înfricoţat aşa de tare, încât aparatul electric de bărbierit mi-a căzut din mâna stangă peste mâna dreaptă în care ţineam sandvişul, care la rândul lui a căzut peste picioarele mele. M-am mânjit tot de maioneză.
Am încercat să îndrept volanul cu genunchiul şi de atâta zăpăceală mi-a zburat telefonul mobil de la ureche şi a căzut chiar în ceaşca de cafea pe care o ţineam între picioare.
Cafeaua fierbinte s-a împrăştiat în toate direcţiile. Vai, ce arsuri am căpătat pe ambele mâini ţi pe… pantaloni! Cafeaua fierbinte mi-a stins şi ţigara, mi-a distrus celularul şi mi-a întrerupt convorbirea care era într-adevar, dar intr-adevar IMPORTANTĂ!!
Şi-atunci cum să nu te întrebi cine le-a dat voie femeilor să conducă?
de Jean Neagu
Tocmai când Guvernul vrea să-şi asume noul Cod al Educaţiei, dacă nu şi l-o fi asumat deja, telecomanda mi-a poposit, chiar în miez de zi, pe Taraf TV. Acolo, un clip, poate nou, nu am de unde să ştiu, cu maestrul manelelor, Nicolae Guţă. Cu o faţă de fante în amurg, Guţă se plângea ascultătorilor că iubita lui, o anume Tanţa, este fluierată la apariţiile stradale de toţi golanii. Fapt care, normal, e de natură să-i aducă prejudicii la nivel umoral, încât îi vine să pună mâna pe brişcă şi să le facă câteva „buzunare” nesimţiţilor. Deci, din start, două contravenţii pedepsite de lege: port ilegal de armă albă şi instigare la vătămare corporală gravă, poate chiar omor. În imagini apare chiar şi Tanţa, o demoazelă minijupistă cu ochelari tip cocalară de PECO, un pic plictisită de amorul absolut al lui Guţă, dar şi de avansul fanţilor de cartier. Aşa că, nu ar fi de mirare, ca peste câţiva ani, la vreo teză de română, să apară o astfel de recenzie la Baltagul: „Enervat la creierii capului de avansurile făcute mioarei Tanţa de un ungurean şi un vrâncean, ciobanul Guţă le ia respectivilor Wassermanul pe cuţit.”
BRAILA CHIREI 