Bucuria copiilor – trece şi prin Brăila Caravana Minimax!

        Postul tv Minimax şi-a propus să deruleze în acest an un turneu prin ţară spre a oferi celor mici, dar şi celor mari, surprize plăcute. Este o formă de publicitate – sub forma unui proiect intitulat Caravana Minimax – care merită atenţie, dat fiind că sunt promise premii substanţiale – cărţi, enciclopedii, chiar şi trei excursii în străinătate.

      La Brăila, caravana poposeşte joi, 1 iulie, şi are partener chiar Primăria municipiului, în acest scop fiind permis Autobuzului Magic accesul pe Faleză, la Esplanadă. Caravana staţionează pe Faleza brăileană în intervalul orar 13.00 – 18.00.

        Doar o zi sunt disponibile pentru întâlnirea cu brăilenii binecunoscutele personaje de desen animat – Mini, Max şi nu numai – deoarece vineri, 2 iulie, merg la Galaţi. Organizatorii promit multă distracţie, şansa de a se fotografia cu personajele îndrăgite, cadouri constând în multe baloane colorate. Nu uitaţi, aveţi doar o zi la dispoziţie pentru simpatica întâlnire!

Premianţii concursului “Lasă Dunărea să te inspire”

        Concursul  “Lasă Dunărea să te inspire”, organizat de prof. Cătălin Stănică Nicolae şi omul de afaceri Cătălin Hagiu, şi-a desemnat câştigătorii. Sunt foarte multe premii şi menţiuni, de aceea prezint aici, pe scurt, doar câştigătorii de pe podium şi premiile speciale. Lista completă a câştigătorilor este pe site-ul competiţiei la http://ziuadunarii.weebly.com/uploads/4/3/5/0/4350483/rezultate_concurs.xls

Secţiunea Pictură

      Laura Teodora Constantin, clasa a II-a la Şcoala cu clasele I – VIII “Caragiale” – premiul I;  Bianca Olteanu, a VI-a la Şcoala “Eminescu” – premiul II; Ştefania Costian, a II-a la Liceul de Artă “Hariclea Darclee” – premiul III; Roxana Berbecaru, a VI-a la Şcoala “Eminescu” şi Gabriela Lemnaru, a Vi-a la “Eminescu” – premiu special.

Secţiunea Fotografie

      Mihai Trandafir, clasa a III-a la Şcoala “Sf. Andrei” – premiul I; Theodora Cristina Canciu, a VII-a la Şcoala “Mihu Dragomir” – premiul II; Alexandra Pavel, a VIII-a la Şcoala “Eminescu” – premiul III; Renato Murgu, a XII-a la Grupul Şcolar “Anghel Saligny” şi Cristina Roşioru, a VIII-a la Liceul “Darclee” – premiu special.

Secţiunea Matematică

      Denis Turcu, a VIII-a la Colegiul Naţional “Nicolae Bălcescu” (CNNB)- premiul I; Andrei Stoicescu, a VIII-a la Şcoala “Aurel Vlaicu” – premiul II; Vlad Chitaru, a X-a la CNNB – premiul III; Theodora Cristina Canciu, a VII-a la “Mihu Dragomir” şi Cristina Roşioru, a VIII-a la “Darclee” – premiu special.

      Aşa cum anunţă organizatorii, festivitatea de premiere are loc vineri, 2 iulie, de la ora 16.00, la standul de ambarcatiuni şi motoare al fiemi Marina Brăila, pe platoul Independenţiei, în faţa Primăriei Brăila.

O istorie a românilor de Ramon de Basterra în „Opera lui Traian”. Traducerea o datorăm cadrului universitar Carmen Bulzan

         Biblioteca Judeţeană „Panait Istrati” din municipiul Brăila a găzduit vineri – 25 iunie – lansarea ediţiei în limba română a cărţii scriitorului spaniol Ramon de Basterra intitulată „Opera lui Traian„ – „La Obra de Trajano”, apărută la Editura Mica Valahie, Bucureşti. Ca de fiecare dată, la eveniment a participat şi Dragoş Adrian Neagu – directorul bibliotecii brăilene. Traducerea, studiul introductiv şi notele aparţin cadrului universitar Carmen Bulzan de la Universitatea Ecologică Bucureşti care a fost, de fapt, personajul principal al evenimentului. Cu acest prilej, a fost evocată opera şi personalitatea lui Ramon de Basterra de către traducătoare – prof. univ. dr Carmen Bulzan, în foto mai jos.

       Volumul prezintă, dincolo de aparenţa unui studiu de caz, o adevărată istorie a locuitorilor de la nord de Dunăre – de la vechea Dacie la prezentul cunoscut la începutul secolului XX de autor, Ramon de Basterra încercând să ofere cititorilor săi cât mai multe elemente istoriografice, nelipsind cele politice – deloc lipsite de tensiune după primul război mondial abia încheiat. Astfel, pentru pasionaţii de istorie dar şi pentru cei care doresc să afle mai multe despre trecutul românesc cartea se dovedeşte un instrument necesar.

       Este prima carte despre România scrisă în limba spaniolă, aşa cum precizează traducătoarea întrun text de pe coperta IV. „Este o veritabilă monografie sociologică complexă în care se articulează deopotrivă fapte, fenomene şi procese sociale, relaţii sociale rezultate dintr-o înţelegere a conexiunilor spaţio-temporale semnificative. Reperele sunt de ordin raţional, dar şi afectiv„,a firmă traducătoarea întro succintă caracterizare a cărţii care a atras-o, cu siguranţă, altfel nu ar fi ajuns acum la noi, cititorii, în această formulă.

       Ramon de Basterra (1888 – 1928), licenţiat în drept, a fost ataşat cultural la Bucureşti în perioada 1918 – 1920, iar volumul prezentat la biblioteca brăileană a văzut lumina tiparului imediat după acest interval, în 1921, la Madrid. Pentru o conturare mai aproape de viziunea autorului, traducătoarea a introdus în bogatul material adiacent şi un text referitor la interesul lumii diplomatice româno-spaniole pentru împăratul roman Traian.

        După expunerea doamnei Carmen Bulzan, a prezentat cartea, din perspectivă proprie, prof. Ştefan Aftodor (foto mai jos) de la Şcoala cu clasele I – VIII „Fănuş Neagu”; din prelegerea aveţi aici o mostră:

        <<Cartea lui Ramon de Basterra este o operă de mare valoare literară şi certă importanţă istorică. Prin cele 5 capitole ale lucrării sale, autorul creionează un tablou expresiv şi fidel al societăţii româneşti de la răscrucea a două epoci. Într-adevăr, Ramon de Basterra, martor nemijlocit al evenimentelor din anul 1918, surprinde o imagine vie a României, care trecea de la agonia păcii „punice” de la Buftea-Bucureşti la împlinirea idealului naţional suprem: constituirea statului naţional unitar. Sau, aşa cum le spunea marele om politic Ion I.C.Brătianu reprezentanţilor Misiunii Spaniole, naţiunea română reuşise „desăvârşirea operei lui Traian”.

Deşi, pentru a-l cita pe editor „lucrarea nu este şi nu se vrea o carte de istorie”, convingerea este aceea că „Opera lui Traian” este şi o scriere istoriografică şi aceasta dintr-o dublă perspectivă. Pe de o parte, avem în faţă o sursă istorică primară relevantă pentru istoric datorită informaţiilor cu caracter memorialistic prezenta în primul capitol, intitulat România antică. Pământul unde soarele răsare. Pe de altă parte, capitolul al II-lea (Perspectiva Umană), informaţiile despre istoria Dobrogei din capitolul al IV-lea şi capitolul al V-lea (România Unită) ne oferă străduinţa lui Ramon de Basterra de reconstituire a trecutului poporului român. În aceste părţi ale lucrării avem prilejul să observăm erudiţia diplomatului spaniol (ataşat cultural la Roma, Bucureşti, Caracas), acesta reuşind să închege, în mod armonios, într-un tot, principalele momente ale istoriei românilor. Nu putem însă să nu constatăm spiritul romantic care domnă scrierea lui Bastera, şi asta în plină epocă pozitivistă (cartea a fost tipărită în 1921).  Impresionează aserţiunile cu care autorul impregnează descrierea faptelor istorice, unele strălucitoare (Ex. „Bucureştiul bulevard parisian în haine, Bosfor în uzanţe”; „Bucureştiul istm între două mări: când te simţeai în Occident, când în Orient”; „România e întemeiată la Roma, dar educată la Bizanţ”), altele trădând o judecată patimaşă şi partinitoarea: „influenţa slavă <a fost> una dintre cele mai semnalate nenorociri cu care adversitatea biciui pe români”.

Trecând peste aceste observaţii, dacă ar fi să identificăm aspectul cel mai valoros al <Operei lui Traian> atunci am rămâne la impresionantul stil literar, de fineţe frumuseţe desăvârşită, pe care Ramon de Basterra îl dovedeşte în cartea sa. Totodată, în aceeaşi măsură cu operă literară şi istorică, ni se dezvăluie în faţa ochilor o monografie sociologică ce surprinde o imagine tulburător de fidelă a României de acum aproape un secol”>>.

      Demne de semnalat mi se par şi cuvintele următoare, din Studiul introductiv al traducătoarei, semnificante nu doar pentru volum: „Invitaţiei la cunoaşterea de sine, înscrisă încă din Antichitate pe frontispiciul de la Delphi, <Cunoaşte-te pe tine însuţi!> i se poate răspunde în mai multe feluri. Printr-o cunoaştere directă a realităţii prezente, care include şi trecutul, dar şi prefigurarea viitorului; prin cunoaşterea imaginii celor care relatează despre realitatea noastră prezentă, despre cea care va fi fost şi ce va să fie…”.

       Măcar de-am petrece clipele prezentului cu dorinţa de a cunoaşte, de a ne cunoaşte…

Cine câştigă la Concursul “Lasă Dunărea să te inspire”?

      Cu siguranţă mulţi dintre voi, dragi elevi, aţi particpat la interesanta competiţie “Lasă Dunărea să te inspire” – de fotografie, desen şi… matematică (la alegere…) – organizată de profesorul de matematică Cătălin Nicolae Stănică în colaborare cu omul de afaceri Cătălin Hagiu. Acum, după ce emoţiile participării încet-încet se sting, rămân celelalte (aşteptarea…) şi inevitabila interogaţie: cine câştigă?

      Aşa cum aţi aflat deja din textul de la

https://brailachirei.wordpress.com/2010/06/23/concursul-de-ziua-dunarii-mai-sunt-doua-zile-de-inscrieri/ – între timp s-a mai prelungit un pic termenul de înscriere… – premiile sunt tentante, dar şi destul de multe.  

       Premianţii sunt postaţi pe site-ul http://ziuadunarii.weebly.com/index.html

iar festivitatea de premiere este anunţată de organizatori pentru data de vineri – 2 iulie, pe platoul Independenţei unde sponsorul principal al concursului, firma Marina Brăila, are o expoziţie de ambarcaţiuni.

Unic în peisajul românesc. Marşul culturii, de la Bucureşti – Sarmisegetusa

 * Iniţiatorul manifestării, scriitorul Laurian Stănchescu, doreşte să aducă în atenţie marile culturi ale civilizaţiei * Programat pentru luna septembrie a anului 2010, marşul va avea 500 de kilometri, la el fiind invitaţi oameni de cultură din diferite domenii * Vor fi opriri în oraşele importante pe traseul ales, inclusiv la Complexul Brâncuşi

       În luna septembrie a acestui an va avea loc un marş al culturii inedit, unic în peisajul românesc, al cărui iniţiator este Laurian Stănchescu – membru al Uniunii Scriitorilor din România. Marşul se va desfăşura pe o distanţă de 500 de kilometri, pe un traseu de la Bucureşti la Sarmisegetusa, scopul declarat al lui fiind acela de a promova cultura naţională şi de a readuce în actualitate marile culturi ale lumii, cele care au îmbogăţit de-a lungul istoriei spiritul umanităţii. Aşa cum precizezaă iniţiatorul marşului, cei aproape 500 km vor fi străbătuţi pe jos, cu opriri în toate oraşele importante aflate de-a lungul traseului. Foto: Laurian Stănchescu la Muzeul Brăilei

      Una dintre opriri, deopotrivă simbolice, va fi la Târgu Jiu, la Complexul Brâncuşi unde va avea loc o întâlnire a artiştilor importanţi din ţară – scriitori, muzicieni, artişti plastici – aceştia aducând şi un omagiu sculptorului Constantin Brâncuşi, model exemplar nu numai pentru cultura noastră, ci şi pentru cea universală. Ultima oprire va fi pe ruinele Sarmisegetusei, capitala Daciei, important spaţiu cultural, economic, militar şi administrativ în lumea antică.

      Marşul se va finaliza printr-o întâlnire şi un spectacol desfăşurate între zidurile anticei Sarmisegetusa, care ar trebui să devină, în opinia iniţiatorului marşului, un spaţiu sacru, un loc de pelerinaj al tuturor românilor.

      De menţionat este şi că Laurian Stănchescu a organizat alte trei evenimente similare: primul la Băile herculane în anul 2008, al doilea la Curtea de Argeş în acelaşi an şi al treilea la Drobeta Turnu-Severin în data de 27 martie 2010, în memoria lui Nichita Stănescu. Scriitorul este şi iniţiatorul/ realizatorul, în premieră, a unei integrale Nichita Stănescu din care a publicat deja primele şapte volume.

      Dacă nu aţi reuşit să ajungeţi pe 27 mai a.c. la Muzeul Brăilei unde Laurian Stănchescu şi-a lansat două volume aveţi aici https://brailachirei.wordpress.com/2010/05/27/poetul-laurian-stanchescu-%e2%80%9cmacar-o-risipire-sa-existe-din-nichita-%e2%80%9d-dubla-lansare-de-carte-la-muzeul-brailei/  amănunte.

     Notă: Cei interesaţi să devină parteneri media ai evenimentului sunt rugaţi să contacteze „Brăila Chirei” la aaarmanda@gmail.com

 

Tineri, nu lăsaţi vacanţa fără fotografii! Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi le face expoziţie!

        Elevi din întreaga ţară sunt aşteptaţi să participe la expoziţia de fotografii pentru micii artişti amatori “Vacanţa noastră”, proiect iniţiat şi organizat de Casa de Cultură a Sindicatelor Galaţi şi la care “Brăila Chirei” este partener media prin amabilitatea scriitoarei Angela Baciu – consilier cultural, coordonator al proiectului din partea instituţiei gălăţene.

         Fotografiile se primesc pe grupe de vârstă: claseleV-VIII, clasele IX-XII. Tinerii pot trimite minim 10 fotografii inedite. Fiecare fotografie trebuie să fie etichetată cu numele şi prenumele, tema, şcoala, oraşul participantului. De asemenea, lucrările trebuie să fie însoţite de o fişă personală cu date de contact. Nu se percepe taxă de înscriere.

       Organizatorii oferă celor interesaţi detaliile condiţiilor de participare: fotografiile pot avea diferite dimensiuni; pot fi alb negru, sepia si/sau color; fotografiile să se încadreze în tema “vacanţa noastră”.

        Fotografiile se depun la sediul instituţiei din Galaţi, Strada Brăilei, nr.134 – la secretariat – personal sau se trimit prin poştă (nu se trimit pe e-mail).  După cum subliniază ec. Ovidiu Ioan Manole – directorul Casei de Cultură a Sindicatelor – lucrările sunt aşteptate până la începutul lunii spetembrie. Pentru alte detalii contactaţi coordonatorul proiectului la e-mail angela_baciu@yahoo.com

      În funcţie de numărul participanţilor, fotografiile vor fi selecţionate şi expuse chiar la sediul Casei de Cultură a Sindicatelor, la etajul întâi. Despre expoziţie a apărut deja informare şi pe http://depoveste.wordpress.com/

Şedinţa Consiliului Judeţean – luna iunie

       Şedinţa ordinară a Consiliului Judeţean (CJ) Brăila are loc marţi – 29 iunie, de la ora 16.00, în Sala Mare a Palatului Administrativ. Printre subiectele aflate pe ordinea de zi se află aprobarea organigramei şi a statului de funcţii ale aparatului de specialitate al CJ Brăila, aprobarea Planului de ocupare a funcţiilor publice din cadrul CJ Brăila pentru anul 2010.

       Lista completă a propunerilor aflate pe ordinea de zi o aveţi aici ordine de zi CJ, 29 iunie

La Movila Miresii a ancorat… iubirea Corneliei Vâju, din/ cu primul ei volum de versuri

       Locul natal este, poate, cel mai important spaţiu civic pentru un om şi cu atât mai mult pentru cel care se apropie de cultură. Astfel se poate spune şi în cazul Corneliei Vîju, autoarea versurilor de dragoste din volumul – de debut – “Ancoră la ţărmul iubirii”, apărut recent la Editura Olimpiada. După ce şi-a lansat cartea la Brăila, la Biblioteca Judeţeană “Panait Istrati” – aveţi la  https://brailachirei.wordpress.com/2010/06/15/debutul-corneliei-viju-%e2%80%93-poeme-de-dragoste-in-%e2%80%9cancora-la-tarmul-iubirii%e2%80%9d/ amănunte, a organizat şi la Movila Miresii – comuna unde s-a născut, a copilărit şi a deprins “buchea cărţii”, cum se spune.   

        Evenimentul s-a petrecut la Casa de Cultură, joi – 24 iunie, în prezenţa membrilor familiei, al prietenilor, dar şi a unui impresionant prezidiu din care au făcut parte viceprimarul Vasile Bădără, scriitorul şi profesorul Constantin Gherghinoiu – director al Liceului Pedagogic “D. P. Perpessicius”, prefaţatorul volumului,  profesorul şi scriitorul Viorel Mortu (semnează volumele Viorel Coman) – cadru didactic la Colegiul Naţional “Gh. Munteanu-Murgoci” care şi-a început cariera didactică la Movila Miresii, fost inspector general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila, Marian Covache – redactorul cărţii – şi bibliotecara Liliana Panţuru care a fost şi moderatorul evenimentului. De asemenea, lansarea aprilejuit şi prezenţa a numeroase cadre didactice între care şi (n.aut. Prieteni dragi, parteneri în concursul de jurnalism şi alte acţiuni) prof. Emilia Danciu – directorul Şcolii de Arte şi Meserii (SAM) Movila Miresii, învăţătoarele Ioana Ciocârlan şi Florica Munteanu.

       Reprezentantul administraţiei locale a “spart gheaţa”, adresând sincere felicitări autoarei pentru lansarea în lumea poeziei a versurilor sale de dragoste. “Este o zonă,  poeziei, pe care dacă nu o descoperim, rămânem mai săraci”, a afirmat Vasile Bădără.

       La fel de scurt ca şi viceprimarul, a fost în discursul său Marian Covache, semnalând doar bucuria de a fi părtaş la acest debut al fostei colege de redacţie – chiar dacă nu mai lucrază acum în presă – şi speranţa că va putea duce la îndeplinire şi alt vis al autoarei, acela de a mai lansa încă în volum, foarte curând.

       Vorbind şi în calitate de fost dascăl al autoarei, Viorel Mortu a ţinut să precizeze că nu-l surprinde “gestul” deoarece îi ştia Corneliei (Spiţă) sensibilitatea, remarcând la lectură versurile “bine scrise”. Este, a aprecizat Viorel Mortu, “un volum corect, cu un suflet frumos care îl hrăneşte, îl împinge spre text”. Amintind absenţa aproape totală din poezia românească a poeteselor de… dragoste, la noi femeile – mai ales în perioada predecembristă (n.aut. Şi ştim foarte bine de ce… doar Cenzura comunistă veghea atotputernică…) – evitând să scrie despre intimitate, maternitate, sex şi dragoste, preferând teme cumva masculine, Viorel Mortu apreciază versurile Corneliei Vîju tocmai pentru curajul de a fi sincere, la graniţa – firavă – cu jurnalul: “Codul intim al poeziilor Corneliei dezvăluie o fiinţă care nu poate trăi fără dragoste şi poezie. Şi un alt element important: Cornelia scrie aparent simplu, un gen în care se amestecă jurnalul cu poezia”. Şi cum Viorel Mortu – profesorul mai cu seamă – nu poate susţine o prelegere fără să fie şi didactic, moralist, critic (n. aut. Nici nu e eminamente rău până la un punct acest gen de comentariu public…), a ţinut să sublinieze şi care sunt, în opinia sa, tarele scriiturii: cam “subţire” în metaforă, nedisciplină în prozodie. Concluzia a fost, însă, una optimistă şi cu îndemn către cititori să nu ocolească acest volum, unul “de notaţie a clipei, cu o poezie de trăire frenetică, o lavă care se răceşte şi devine vers”.

       Nu în ultimul rând, Constantin Gherghinoiu a ţinut să remarce – la fel ca şi colegul Viorel Mortu – o slăbiciune a spaţiului românesc pe ramura feminină a zonei literaturii cu… rimă, unde despre dragoste tot bărbaţii au scris mai cu sârg şi cu rost. Şi cu toate acestea, încumetarea autoarei spre acest domeniu sensibil a produs un volum demn de atenţie. “În cartea Corneliei poezia este a sentimentului pur, sufletul se dezvăluie, e un act de mare curaj şi trebuie felicitată pentru asta”, a precizat Constantin Gherghinoiu – alte idei ale sale pot fi lecturate în prefaţa volumului.

        Au mai ţinut să-şi dezvăluie public emoţia şi sentimentele faţă de autoare, învăţătoarea Caliope Constantin – cea care i-a îndrumat paşii autoarei, bucuroasă că se poate lăuda  cu recunoaşterea încă din “faşă” a talentului Corneliei (Spiţă) Vîju, dar şi profesoara Marieta Lazăr – de limba română, o neobosită slujitoare a Şcolii, care nici la pensie nu poate să stea deoparte (n.aut. Şi pe care a întâlnit-o la multe alte manifestări organizate la SAM Movila Miresii, oferind cu dragoste din cunoştinţele sale, împărtăşind cu bucurie celor mici şi nu numai din experienţa domniei sale), precum şi Vasilica Neacşu – prietena autoarei. 

         Lansarea volumului Cornelia Vîju la Movila Miresii s-a încheiat cu aceleaşi fericite autografe, prefaţate de audiţia unor poeme în lectura autoarei  (foto mai sus) – emoţionată cu discreţie, dar şi lacrimi, aşa cum îi stă bine unei… îndrăgostite. Şi pentru că era o întâlnire între prieteni, cei prezenţi nu se mai îndurau să plece, dornici să asculte cât mai multe din „aventurile” acestui volum atât de dorit de Cornelia Vîju, atât de important pentru locuitorii movileni care se pare că au, astfel, un prim autor de carte în comună, volum care va fi aşezat cu mândrie în rafturile bibliotecii comunale despre care Constantin Gherghinoiu a spus cuvinte de laudă, subliniind importanţa unui atare lăcaş de cultură, dar şi faptul că este înzestrat cu destule titluri încât să nu pară un simplu loc rural cum ar putea crede un neavenit.

Zi solemnă pentru lucrătorii Penitenciarului Tichileşti – sărbătorire organizată la Prefectură

        În fiecare an, 29 iunie are o semnificaţie deosebită pentru aşezămintele penitenciare din ţară. „Sub patronajul spiritual al Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în această zi se sărbătoreşte Ziua Personalului din Sistemul Penitenciar Românesc. O zi numai pentru cei care îşi dedică celelalte 364 de zile ale anului eforturilor de a educa şi pregăti pentru revenire în societate persoane care au suferit condamnări privative de libertate. O zi în care se sărbătoreşte omul din spatele uniformei”, subliniază inspector principal Gianina-Jenie CRĂCIUN – directorul Penitenciarului de Minori şi Tineri (PMT) Tichileşti.

         Este, astfel, prilej de semnalare publică a sărbătorii, şi cu această ocazie, luni – 28 iunie, în Sala Mare a Prefecturii are loc o manifestare solemnă, organizată de PMT şi “menită să omagieze actuali şi foşti lucrători ai unităţii noastre când vom avea alături de noi, la această sărbătoare, reprezentanţi de seamă ai comunităţii brăilene fie că provin din spaţiul spiritual, administrativ, militar, politic, sau din sfera afacerilor, fie ca sunt foşti lucrători ai penitenciarului”.

        Totodată, foaierul Prefecturii găzduieşte o expoziţie de fotografii şi obiecte de artizanat confecţionate de minorii şi tinerii custodiati, sub îndrumarea lucrătorilor din penitenciar.

       „Profunda schimbare prin care a trecut Penitenciarul de Minori si Tineri Tichileşti  va fi marcată prin filmul documentar <Trecut, prezent, viitor>. Penitenciarul de Minori si Tineri Tichileşti încearcă în fiecare zi şi, cu sprijinul comunităţii locale, reuşeşte să ducă la îndeplinire o misiune socială, derivată dintr-o necesitate unanim recunoscută. Apare clară necesitatea de a privi spaţiul penitenciar drept o zonă esenţială a societăţii, locuită adesea de oameni asemeni nouă care, dintr-un motiv sau altul, au decăzut temporar din condiţia lor naturală de fiinţe libere. Ne asumăm această dificilă sarcină cu bună-credinţă, convinşi fiind că lucrăm în folosul societăţii”, apreciază Ionel Dincă – purtător de cuvânt al PMT.

Ziua Drapelului naţional… şi de ce nu ne pasă?!

      Steagul este însemnul care reprezintă unitatea, insuflă curaj trupelor combatante, anunţă anumite evenimente şi aşa cum ştim din istorie, are pentru fiecare moment anume al curgerii timpului social-cultural o altă explicaţie. Tricolorul românesc are, de asemenea, multiple valenţe. Cea mai importantă este aceea a faptului că a fost folosit pentru a da imbold mişcării de unificare a Ţărilor Române în anul de graţie 1848, a fost un semn distinctiv al românilor “înregimentat” sub semnul libertăţii şi fiecare s-a regăsit în culorile “albastru închis, galben deschis şi roşu carmin”, după cum glăsuia textul decretului din 1848.

       Mai nou, data de 26 iunie, aleasă prin act legislativ în 1998 pentru a marca momentul lui 26 iunie 1848 când a fost ales tricolorul, de către guvernul revoluţionar al vremii, ca însemn al luptei pentru uniune naţională, este serbată în mod special de autorităţi şi de reprezentanţii Armatei, ai Ministerului de Interne  – de altfel, chiar aşa cere şi textul Legii nr. 96 din 20 mai 1998.

       Dacă la Brăila autorităţile şi militarii, jandarmii în frunte cu Fanfara – Muzica Militară a Garnizoanei – şi reprezentanţi ai partidelor (spre exemplu, de la filiala locală a Partidului Naţional Liberal au fost prezenţi la eveniment prof. Nicolae Cătălin Stănică – preşedintele Organizaţiei Municipale,  Cristian Ancuţa, consilierul municipal Vasile Cortez , dr.  Petru Pavel Ganciu) nu uită niciodată să dea atenţia cuvenită momentului, nu acelaşi lucru se întâmplă cu restul cetăţenilor.

        S-a putut observa aspectul amintit şi în dimineaţa zilei de 26 iunie 2010, când până şi trecătorii au lăsat să se vadă o indiferenţă imposibil de înţeles  pentru vremurile actuale. În fond, majoritatea locuitorilor se presupune că a absolvit o formă de învăţământ şi deci are cunoştinţe de istorie – ca să nu mai vorbim de alte domenii mai moderne cum sunt antropologia urbană, sociologia comparată, semiotica… – iar în cazul tinerilor este cu atât mai “interesantă” nepăsarea pentru că ei au – sau ar trebui să aibă – proaspete în minte noţiunile care sunt sinonime cu sărbătoarea drapelului naţional: unitate, libertate, naţiune, neatârnare, verticalitate (aşa cum sunt dispuse cele trei culori – număr perfect – în tricolorul nostru), egalitate (cele trei spaţii colorate sunt împărţite în mod egal).

      Poate că pentru ceea ce se întâmplă este vinovată şi familia, şi şcoala, dar şi societatea în ansamblul ei – cu tot au autorităţi… această indiferenţă, gravă, având din punctul de vedere al intelectualului o semnificantă uşor deviată de la sensul ei real… Pentru că omul nostru cu mintea mai ageră decât a altora, deh, doar îşi spune cu mândrie Intelectual, nu vede mai departe de lungul nasului. Cel puţin aşa apare în situaţii ca acestea, când nu iese din plăpumioară, când nici măcar nu arborează drapelul naţional la poartă, la balcon, aşa cum fac – cu multă mândrie, reprezentanţii altor naţiuni…

      Ori poate că aşa se cuvine (hm!…) să fie, întro ţară civilizată: unii să stea, bine mersi, la căldurică (chipurile aştia suntem noi, toţi), iar alţii (ei, administraţia) – că doar sunt plătiţi de la buget… – să iasă la ţol festiv şi să ia o mină sobră pentru a da salutul (lor) unei „bucăţi de pânză colorată” pe care (uneori) o consideră(m) extrem de importantă.