Ce vad trecatorii pe Faleza Brailei?

Sa zicem iubitorii de natura chiar admira peisajul pe Faleza Dunarii la Braila, dar in acelasi timp remarca faptul ca nu se prea poate respira in voie din motive de… gratare – N.aut. Deh! Unii vor sa manance si sa bea can ies din casa… nu sa se plimbe si sa ia „o gura” de aer curat… Nu stiu insa cine a hotarat ca cei din prima categorie ar fi favorizati, dar a gresit, pentru ca ceilalti sunt majoritari de fapt!

 Nu am priceput cu ce au deranjat copacii taiati din dreptul strandului…?

Sa zicem ca realizeaza cele cateva schimbari in bine ale zonei – asfaltarea portiunii de promenada si reparatiile periodice prin care se repara rapid bancile deteriorate – din pacate nu poate administratia locala sa tina ritmul cu aceia care strica… dar si reperatiile are sunt in toi in zona scarilor dinspre Fantana Cinetica – opera sculptorului monumentalist român Constantin Lucaci – profesor de sculptură, laureat al Premiului Herder în 1984.

 Dar cu siguranta cei care aleg Faleza vad si gunoaiele pe care Administratia Portuara – pentru ca in aria ei de competenta sta acest lucru…! – nu le ia din apropierea propriului ponton, a se vedea foto alaturate

Se vad si cei care sparg seminte, cei lasa in urma lor o mizerie de nedescris – nici Politia nu reuseste sa dea amenzile necesare (coercitia este adesea o buna metoda de educatie in sesnul respectarii unor legi… cel putin in Occident se obisnuieste si da rezultate de cateva… sute de ani !) – la fel, foto este ilustrativa (si nu i-am deranjat inca si pe cei de pe banci,,, ca era si pe acolo… ) 

 Cu certutudine se remarca de la distanta tristetea unui monument – Moara Violatos. investitie privata datorata unui industrias de prestigiu de origine greceasca – care ne face sa ne gandim la perioade cand industria insemna realmnete ceva pentru zona braileana… Acum, pe fatada lui sta atarnat un anunt „De vanzare”  si intreg edificiul a capatat un aer cam paraginit, accentuat si de ruina din preajma – fosta tipografie comunista care isi pastreaza cu incapatanare doar scheletul…

Am remarcat si o canalizare fara capac… 

 Dar si flori care invioreaza din loc in loc spatiul verde atat de necesar in orasul sufocat de prea mult asfalt si beton. 

Nu am inteles de ce unii au voie sa isi parcheze autoturismele in zone interzise…

 Este loc si de tandrete in doi…

sau de impiedicat in pavele care nu au nici o calitate,,, se fac rapid farame… Pacat ca sunt achizitionate din bani publici… 

Dar sunt si spatii care te imbie sa petreci cu un pahar sau o ceasca in fata, nava-restaurant Swing, sora geamana a terasei omonime de pe mal.

Cel mai „interesant” aspect mi se pare acela de EDUCATIE. Pe care Scoala trebuie sa il transforme in norma de conduita generalizata atata vreme cat familia nu mai reuseste sa faca asta, norma din care sa nu mai credem ca avem dreptul sa facem rau cand am puteam la fel de bine sa fim cu ceva mai mult bun simt, asa cum si unii care primesc ceva ar putea sa dea la randul lor altceva macar in schimbul a ceea ce primesc…

 

 

Anunțuri

Gastronomie, pasiune și multiculturalism – la ”Crama Terente”, în municipiul Brăila

* Noua cârciumă din Bulevardul Independentei nr. 157 are un meniu special ce reunește minunăţii gastronomice din tradiția comunităților etnice trăitoare de veacuri la Brăila * Un asemenea meniu special a fost oferit publicului de 8 Martie
 Când a trecut de la mediul de afaceri la administratie, Lucian Țilea –  locuitor al Brăilei (chiar dacă nu e năascut aici) cu mare drag de urbe – adică fostul viceprimar alături de Constantin Cibu – primar, nu cred cî se gândea să devină şi… cârciumar. Nu vă strâmbaţi, aceasta este denumirea populară a patronilor de localuri unde hămesiţii, gurmanzii şi iubitorii licorilor lui Bachus îşi astâmpără foamea, setea, mai mult sau puţin. Și nu puțini sunt cei care și-au căpătat astfel o binemeritată faimă – e suficient ca să ne gândim la cei care dețin râvnitele stele Michelin sau să deschidem câteva cărți de literatură ca să realizam că atunci când spune „și dragostea trece prin stomac” există cel puțin un argument… solid. 

Ei bine, în 2009 Lucian Țilea și-a deschis un local numit „Crama Terente”, întâi a fost pe Calea Galați și primele aprecieri au venit de la cei care au sesizat imediat diferențele de preț față de alte spații similare și raportul calitate-preț, precum și cel… cantitate-preț în ceea ce privește produsele din meniu. A mai avut cârciuma un atu, vinul bun și accesibil la preț de la podgoriile din Macin – vin care se păstrează și acum în ofertă – Aligote, Muscat Dry, Fetească Dry, Fetească Regală, Merlot, Pinot Noir etc. Le găsiți pe toate acolo, la ”Crama Terente” dar si pe site http://www.laterente.ro/ (aflat cu link si pe ”Brăila Chirei”) unde secțiunea Cramă este definitivată.

La noul sediu din Bulevardul Indepedentei nr. 157 te întâmpină atmosfera de bună dispoziție încă de la stradă: gardul a fost desenat/ pictat astfel încât să știi din prima că înăuntru te așteaptă bucuriile culinare și atracțiile Bachice. 

 Apoi, tot de la intrare ai ocazia să te familiarizezi cu meniul, unul pe măsura pretențiilor patronului – care ne și cântă la pianul ultramodern instalat în salon, nu orice, numai muzică de calitate și cântată pe note, ca profesioniștii – păi, nu degeaba a studiat Lucian Țilea pianul ani la rândul.
Deci, vorbeam de meniu care este unul multietnic, după cum și Brăila este un oraș care nu doar a găzduit ci și a încorporat în populație, cu plăcere –  că nu au fost tensiuni niciodată, de-a lungul a peste trei veacuri și mai bine reprezentanți ai multor etnii care se regăsesc și acum în Comunitățile Grecească, a Rușilor lipoveni, a Bulgarilor, a Evreilor, a Armenilor, a Țiganilor (sau Rromilor cum le place mai nou să li se spună), a Turcilor, a Italienilor, a Tătarilor si nu numai.  Din bucătaria acestor popoare, Brăila a preluat în bucătaria proprie mulțime de rețete și Lucian Țilea le-a cules, a  făcut o selecție și pe multe dintre  ele le regăsim în meniul de la „Crama Terente”.

 Astfel, în meniu există pagini dedicate bucătăriei Armenești – exemplu ”Șașlîk – pulpă de pui, slănină, roșii, ardei gras, orez, lămâi, ulei de măsline”,  ale bucătăriei Lipovenești – exemplu ”Karp rassol – saramură de crap de Dunăre”, ale celei Bulgăresti – cum ar fi ”Padtisnatii Zeleneinți – legume înăbușite, ciuperci, cașcaval, unt, ceapă galbenă, ardei gras, măsline roșii, devlecei, vin alb”, ale bucătăriei Grecești – exemplu ”Suvlaki – carne de porc, unt, ceapă, roșii”, ale bucătăriei Evreiești – exemplu ”Shakshuka – roșii, ceapă, ouă, ardei iute, cimbru, chimen”, ale celei Turcești – cum ar fi ”Imam Bayîldî – vinete, carne de vită, roșii, ardei gras, ardei iute, ulei de măsline”, dar si mâncăruri brăilene – exemplu ”Ficăței de pui la ceaun”, ”Tochitură tradițională”, mâncăruri tradiționale românești – exemplu ”Piept de pui în sos de roșii”, ”Omletă țăranească”.

Au rămas în meniu grătarele – care au făcut furori la cealaltă locație, unde erau și la vedere iar Lucian Țilea ”se producea” personal cu șorțul de gât, pentru că îi place lucrul bun, și dorea în același timp să ofere clienților, mulți amici și prieteni, o masă cu adevărat savuorasă.

 De 8 Martie 2012 a fost oferit un meniu de acest fel clienților, și clientelor cărora le-a fost dedicată o seară cu flori pe care le-au primit de la un domn special cu joben, și dans.

Ce nu v-am spus este că pe pereți, dar veți admira singuri, sunt nici mai mult decât… personalități ale Brăilei – de la Nae Ionescu și Ana Aslan la Johnny Răducanu și Panait Istrati, lucrare picturală realizată cu ajutorul caricaturistului Viorel Baciu din Galați, ce care a făcut și portretele de foști primari ai Brăilei pe care le puteți admira pe holurile Primăriei brăilene la etajul doi, unde se află birourile primarului, a viceprimarilor.

Și pe Cristian Țilea, fiul, îi veți întâlni acolo – ochiul său la fel de vigilent ca al tatălui fiind mereu atent și la doleanțele clienților și la prestația personalului de serviciu, și la calitatea meniului, că doar nu întâmplător este partenerul tatălui în afacere. 

 Nici de curte cu trandafiri nu v-am zis, dar și pe ea o veți admira un pic mai încolo în primăvară, când florile se vor afla în propria lor splendoare. Iar de… bufniță (asta e ceva numai pentru cunoscători!) nici atât nu mai spun, dar se pare că aceea care sta de pază la o masă din curte s-a… ”pierdut” cu ocazia iernii prea bogate, Dar poate apare…

Și deserturi are ”Crama Terente”, nu multe, dar bune; recent am gustat si am savurat papanașii – sunt delicioși!

Puteti contacta ”Crama Terente” și prin intermediul paginii Facebook https://www.facebook.com/people/Crama-Terente/ unde regăsiți meniul, fotografii, anunțuri, invitații, evenimente.

Dacă doriți și mai multe amănunte, Lucian Țilea are și o emisiune, la TV Galați, se numește ”Pasionat de viață” – de aici aflați chestii noi sau nu, dar cu siguranță în alte formule decât cele cunoscute.

Alta poveste de primavara/ iarna – Martisor cu sloiuri pe fluviul Dunarea

Cum va spuneam intr-un alt material https://brailachirei.wordpress.com/2012/02/29/mica-poveste-cu-fluviul-dunarea-sau-incremenirea-dinaintea-martisorului/, fluviul Dunarea a primit anul acesta lovitura de gratie de la Zana Zapezii. A venit de undeva de la Polul Nord sau Polul Sud si a intins bagheta magica fara mila, lasand fara miscare intregul cuprins al apelor.

 La mal se mai vad aceste efecte… si ce daca e 5 martie 2012, am serbat Ziua Martisorului… Hm! Sopteste cineva, Babele… acele 9 prime zile din luna martie, din traditia populara, cand se spune ca isi lepada Baba Dochia (alter ego al Iernii)  cojoacele… Totusi, exista si anume poezie, a apusului 

Dar acum, incet-incet, primavara transforma la loc universul de gheata in apa binefacatoare, pescarusii se bucura precum copiii, iar barcagii curajosi isi fac „partie” spre locuri cu bancuri de pesti. 

 Doar daca privesti cu atentie intelegi avertismentul  specialistilor si capeti ceva intelepciune, sa nu te mai certi cu lucratorii de pe bac care iit spun, seriosi, „Nu se trece! E pericol! Sunt sloiuri”

 Tu nu le vezi si te superi, sunt incolo spre Smardanul tulcean, doar cel care a trecut peste ele, prin ele le stie forta si potentialul distructiv.

In final, impingatorul invita doritorii – doar cetateni, nu si autoturime sau masini mari, TIR-uri (care asteptau, cuminti la malul brailean) – se urce ca se va trece, totusi, dinspre malul brailean – cu aspect plastic, imbatat de amurgul ireal de frumos – spre malul de pe raza judetului Tulcea, spre Smardan. 

 Si abia cum vedem, cu ochii nostri, de-aproape sloiurile – intinse pe o zona suficient de lata cat sa faca rau daca se incumeta o ambarcatiune nepregatita. daca ar fi fost o barca sau chiar o salupa mai firava… 

 Dupa emotii, ale unora mai mari, ajungem la malul celalalt. De platit biletul, nici vorba… eu am platit cuiva, un motorist cred, multumind celor care au infruntat la propriu furia iernii din ultimele forte. 

 Multumim inca o data, curajosilor!

Pe malul tulcean, din loc in loc aceeasi zapada si aceeasi gheata are intaietate de parca nu stie, nu vrea sa creada ca Martisorul se aliaza cu Soarele si topeste tot…

Mica poveste cu fluviul Dunarea sau Incremenirea dinaintea martisorului

 Un fir abia vizibil de apa, pe mijlocul batranului fluviu, isi arata incapatanarea Dunarii de a lupta cu gerul lunii februarie in anul 12 de la cumpana mileniilor. 

Suntem in 29 februarie si, gheata persista pe maluri aproape intacta.

 Peisajul este arctic, ar parea sinistru adca nu ar fi din loc in loc pontoanele. Se degaja, totusi, un puternic sentiment de singuratatea si de tristete. 

Doar cateii nu se sperie de frig si de zapada asternuta peste apa incremenita. Dar pe ei nu ii pot intreba nimic, si ce sa intrebi… Natura isi exercita drepturile, legitime, pe plenata numita Terra – unde si noi ne straduim sa ne facem clipele de viata cat mai „comestibile”, cat mai plauzibile in ciuda tuturor piedicilor. Si in curand va incepe sarabanda sloiurilor. Atunci nu va mai fi nici urma de incremenire, ci va fi o lupta… dar mai e ceva pana atunci. Sa ne bucuram inca  de alb!

 

Manifestanți în stradă și la Brăila

* Tineri, adulți și pensionari – în jurul a câteva zeci, uneori peste 100 – au scandat ”Jos Băsescu”, ”Jos Guvernul” și au manifestat în solidaritate cu ceilalți români ieșiți în stradă de câteva zile * Acum ideile pentru care se manifestă public sunt nu doar pro Raed Arafat – palestinianul și cu cetățenie română, cel care a stârnit deja admirația tuturor românilor, ci și altele antiguvernamentale * Oamenii îți aduc aminte de toate nedreptățile sociale, politice și chiar de ordin cultural

Era clar că și la Brăila trebuia să se iasă în stradă, doar nu degeaba au murit oameni aici în decembrie 1989. Ca și atunci, brăilenii nu au fost ”conectați” instantaneu cu Bucureștiul sau Timișoara, au fost câțiva curajoși în după-amiaza de vineri, 13 ianuarie 2012, și alți câțiva au încercat să spargă gheața indiferenței sociale la miezul zilei de duminică, 15 ianuarie 2012.

Se pare că ideile mobilizatoare – telefoanele, mail-urile și rețelele sociale pe net au funcționat mai cu spor duminică – au venit abia de ziua festivă dedicată lui Mihai Eminescu, și mai nou declarată Ziua Culturii Naționale.
Câteva zeci de brăileni, poate o sută – cifra oricum variază, unii vin, alții pleacă, manifestă pașnic la statuia Ecaterinei Teodoroiu în plin centrul al municipiului Brăila, la distanța foarte mică de Palatul Administrativ – în Piața Independenței, acum reformată arhitectural (culmea, pe guvernarea liberală când primar era Constantin Cibu și viceprimar Lucian Țilea) nu se mai poate manifesta, sunt ronduri pentru flori și spații, în lucru, pentru viitoare fântâni arteziene.
Sunt tineri, revoluționari, sunt și cadre didactice și medicale, la prânz au fost și pensionari. E ziua lui Eminescu și cineva a adus inclusiv un steag tricolor! Uneori steagul este agitat, se scandează diverse lozinci antiguvernamentale.

Se strigă și „Jos Basescu”, oamenii care au ieșit acum, seara, în stradă și stau la câțiva centimetri de jandarmii echipați cu bâte și cu caschete spun că vor o guvernare dreaptă, că vor legi corecte, că au ieșit în stradă pentru că nu mai pot sta deoparte… s-au săturat de atâtea nedreptăți.
Jandarmii și politiștii de la Circulație asigură ordinea, unii conducatori auto care trec pe Calea Călărașilor claxonează, în semn de solidaritate cred. Oricum, nu oprește nimeni, pe de o parte pentru că sunt oamenii legii foarte vizibili, dar și pentru că tinerii se duc fiecare cam pe unde au ales dinainte să petreacă seara de duminică: la cârciumă, la bar, la prieteni. În Brăila se manifestă spontan cu greutate, oamenii s-au înnvățat să fie  cuminți, tăcuți sau, cum spun cei de la partide, ascultători, disciplinați…
Și așa cum pe vremea comunistă la Brăila nu au fost scriitori dizidenți cu o voce suficient de tare ca să se audă în public sau artiști care să facă frondă împotriva regimului, nici acum nu prea sunt cetățeni care să ia în serios noțiunea de Cetățean. Totuși, cei puțini care au avut curajul, și care sunt filmați asiduu de jandarmi, pot fi considerați o cantitate neglijabilă doar de către cineva care nu cunoaște legile societății civile sau cele ale teoriei mulțimilor/ maselor.

Brăilenii protestatari vor să se schimbe ceva, în BINE, vorbesc cu mult respect și reverență despre medicul Raed Arafat – inițíatorul serviciului SMURD și al fundației cu același nume (hm! și pe care președintele României a confundat-o, neștiind exact ce este un ONG, s-a văzut foarte clar în declarația publică de la Cotroceni) cel care prin demisie și poziția împotriva sa a lui Traian Băsescu a declanșat manifestările în țară și sunt tare descumpăniți când realizează că cei care știu cum să țină frâiele puterii îș fac propriile reguli, formulează legi care pot oferi soluții diferite la aceleași probleme, părinții își lasă copiii elevi singuri și merg în străinătate să își caute de lucru… Sunt atâtea probleme, are oare cineva urechi să le asculte? ”Lucrăm cu salarii de mizerie”, ”Când am făcut grevă – în educație, în sănătate – nu ne-a luat nimeni în serios”, ”Când am propus modificări legsilative nu ne-a auzit nimeni”, ”Când am ieșit la vot nu am avut candidați serioși, uite ce pățim acum”, ”Ne-am săturat de politicieni care își taie doar pentru ei felia de tort”, ”Uitați-vă cine câștigă licitații la banul public”, ”Ne-am săturat să fim masă de manevră”… și câte altele asemenea…
Hei, cei de la Putere… aude cineva?!? O altă nemulțumire a protestatarilor vizează acțiunile, sau mai degrabă nonacțiunea celor din opoziția politică. Dar la Brăila, opoziția e la.. putere în administrație. Nu a ieșit nimeni în stradă la manifestație – chiar așa, spontană, de la PSD, mi se spune, iar de la PNL au fost văzuți prea puțini, mult prea puțini reprezentanți.
Brăilenii vor să se organizeze, se promite un miting autorizat pentru dimineața de luni, 16 ianuarie 2012. Chiar dacă știu că nu se obțin soluții imediate la atât de multe probleme cu manifestări de stradă și revendicări strigate în spatele gardului viu alcătuit din jandarmi și plițiști, brăilenii curajoși care au scandat, din nou după 21 de ani, ”libertate” la statuia Ecaterinei Teodoroiu vor să revină și mâine, vor să fie ascultați, vor să fie cetățeni într-o Românie care se semene tot mai mult cu lumea civilizată, e drept, cu o lume care să nu fie indiferentă cum sunt unii europeni unii cu ceilalți, ci să semene spre exemplu cu Europa unde sunt salarii decente, unde pacientul este externat atunci când s-a vindecat nu când s-au terminat fondurile de sănătate, o lume unde în care banul public este chibzuit cu gândul și grija la semeni și nu se fură pentru buzunarul politicianului de la putere etc. etc. continuați voi, dragi cititori lista cu problemele de rezolvat pe care le cunoașteți mai bine; acestea au fost formulate în seara de duminică explicit.

Plimbare la capitală; şi votare. Voi aţi votat?!?

Aşa cum am anunţat, vineri şi sâmbătă am fost în capitală. Astfel că întâi, în dimineaţa zilei de 20 noiembrie a fost o călătorie destul de banală cu mijloace CFR – condimentată, totuşi, cu un zgomot „al roţilor (de tren)” ca de… tractor, şi cu o întânire cu supracontrolul

(n.aut. Am întrebat, din curiozitate, de ce nu se recomandă şi nu prezintă călătorilor niciun un însemn de recunoştere, o legitimaţie… Mi s-a răspuns, pe un ton deloc politicos, că a fost suficientă recomandarea din partea şefei de tren… ). Mai nimic nu s-a schimbat de-a lungul drumului: aceelaşi gunoaie care „marchează” spaţiul locuit de oameni, din loc în loc ruine ale unor fabrici şi hale, ale unor clădiri,

sate cu aspect sărăcios şi nearmonios din punct de vedere estetic; am admirat însă gările Ploieştiului – renovate, apoi un cimitir aproape vesel – plin de flori, în special crizanteme viu colorate, dar şi – în alte zone, localităţi – ronduri… de varză, câte un cârd de raţe sau gâşte, căpriţe şi vaci…

Apoi , prima întâlnire din Bucureşti a fost cu un brăilean – Cătălin Petrescu (foto)

care este angajat al Teatrului Naţional de Operetă „Ion Dacian” (n.aut. Aveţi adresa web www.opereta.ro/ şi pe lista de link-uri din această pagină web) încă din 2004, când era în ultimul an al studiilor de la Conservator. Fostul elev al Liceului de Artă „Hariclea Darclee” Brăila şi al doamnei profesor Mariana Iordache este unul din soliştii extrem de îndrăgiţi la Operetă.  Unul din cele mai recente roluri, „Prinţul din Verona” face parte din atracţiile montării „Romeo şi Julieta” – parte integrantă din Festivalul internaţional „Viaţa e frumoasă” din perioada 10 – 22 noiembrie.

Aproape de ora 16.00, aşa cum era programarea, am ajuns la Librăria „Mihai Eminescu”, la lansările de carte ale Editurii Cartier (şi ea există în lista mea de link-uri)– voi povesti separat despre… –  şi cu acest prilej l-am cunoscut şi pe Igor Mocanu – PR manager al editurii, poate cel mai activ dintre toţi cei care se ocupă de imaginea unei instituţii pe care i-am cunoscut până în prezent.

Şi Târgul de carte „Kilipirim” (voi reveni cu amănunte, deocamdată o foto) de la sala Dalles a fost în drumul meu.

Iar la ora 19.00, am fost la Centrul Naţional al Dansului (www.cndb.ro/ – de asemenea, găsiţi adresa în lista mea de link-uri) unde îşi lansa  Elena Vlădăreanu cartea „Spaţiu privat”, cu desene de Dan Perjovschi (veţi găsi o relatare despre eveniment, tot aici, pe această pagină web).

Din nefericire, nu am mai ajuns şi la spectacolul de teatru-dans al lui Gigi Căciuleanu, pentru că s-au suprapus evenimentele, dar a fost o zi plină, în primul rând din punct de vedere cultural ceea ce i-a făcut pe câţiva amici să devină invidioşi – dacă le mai spun că am vorbit la telefon şi cu actorul Marius Manole (dacă era vreme, ne-am fi întreţinut la o mică şuetă…) care se pregătea pentru un spectacol într-un club, am dialogat tot la telefon cu scriitorul Dan Anghelescu – şi el ocupat, o după-amiază la facultate, cu studenţii, dar m-am întălnit cu Tică Alexe şi Cătălin Buzoianu, prietenii mei – tot brăileni – la care pot găsi un numitor comun: muzica. Tică a cântat în trupa proprie „Deja vu”, apoi în altă trupă proprie „Sfera” cu care a scos şi albumul omonim, în „Sfinx Experience”, acum are un studio de înregistrări, dar şi un local numit „Ibrail” situat pe celebra stradă Mântuleasa). Cătălin Buzoianu cântă la chitară ca un adevărat muzician, doar că a ales altă pasiune ca să-i fie profesie: pictează biserici.

Până una alta, am fost şi la vot. Mi-am exercitat dreptul constituţional, inclusiv la referendum.

Voi aţi votat? Sper că da, pentru că nu-mi pot imagina că am cititori fără conştiinţă civică…

Şi era să uit. Când am ieşit din pasajul de la Universitate, pe cine credeţi că am văzut? Pe candidatul la preşedinţie al Verzilor – Remus Cernea

pletosul care afirma că vrea să schimbe România… Hm, dacă era aşa deştept, le-ar fi spus oamenilor că schimbarea începe cu ei înşişi!

Disperarea celor de la Liceul “Sebastian”… aude cineva???

Zilele trecute am fost la Liceul Teoretic “Mihail Sebastian” si nu mica mi-a fost mirarea sa descopar ca tinerii invatacei si dascalii lor trec printr-o incercare nu tocmai facila ca sa intre in curtea scolii – sunt  mormane mari de pamant (care degaja si un miros fetid) si de resturi de la decapatul strazilor (cica ar fi de “vina” cei de la o firma care lucreaza cu Distrigaz… Urban Serv se pare… si care ar avea autorizatie de la … primarie pentru amplasarea acestor gramezi acolo…?!).

DSC06382

Nu cred o iota din aceste vorbe, acoperite vag cu o urma subtire de legalitate (si daca ar fi asa si tot nu e ok, pentru ca acele gramezi sunt, totusi, langa o SCOALA!!!).

O fi spatiu public, si lucrarea a fost inceputa din vacanta de vara – cum i s-a spus doamnei director ca argument, dar in scoala s-a lucrat si in timpul verii…

 In plus, in preajma liceului sunt in continuare aceiasi munti de gunoi pe care ii formeaza locuitorii zonei.

DSC06380

Oare Politia Comunitara ce pazeste? Arbustii de pe Bulevard?… sau nici pe aceia, ca de pe fostul Carol inca mai dispar periodic trandafiri, cu tot cu radacini.

DSC06378

Lucratorii de la DAGL aduna aceste gunoaie, dar nu e normal, pentru ca aceasta activitate nu este recompensata legal, nu se acopera din plata serviciului de salubritate care are alt regim, astfel incat factura se incarca nepermis si tot din buget se acopera, adica din banii nostri. Ca sa nu mai spun ca nici acum municipiul nu are o groapa de gunoi proprie, ci trebuie sa plateasca la cea a Tracon-ului (hm, asta e alta poveste!) …