* Astazi, 31 iulie 2013, comemoram o artista deosebita si un om care a iubit Braila cu toata fiinta
„ANIVERSARE EMILIA DUMITRESCU” este titlul evenimentului de miercuri, 31 iulie 2013, de la ora 17.00, care ne atrage atentia si ne ofera sansa de a fi prezenti la Galeria de Artă „Gheorghe Naum” a Muzeului Brăilei. „După terminarea studiilor, Emilia Dumitrescu s-a întors la Brăila, lângă Împărăţia Apelor, cum numea ea Bălţile Brăilei. A cunoscut bine locurile pentru că le-a străbătut de mii de ori, începând din copilărie, şi a fost martor la dispariţia lor, produsă prin îndiguirea Insulei Mari. Emilia Dumitrescu a reacţionat, atunci, la ceea ce considera a fi un dezastru ecologic, desenând şi pictând imagini de o sfâşietoare nelinişte şi tristeţe, pe care le-a expus de multe ori, pentru ca oamenii să ştie că, în numele bunăstării, au sacrificat Natura’, spun organizatorii despre artista pe care ne invita sa o recunoastem in lucrarile – cateva – expuse.
Practic, este inchiderea expoziţiei „Aur şi cenuşă” – despre care am scris la http://brailachirei.wordpress.com/2013/07/01/expozitie-omagiala-emilia-dumitrescu-la-muzeul-brailei/
Expoziţia deschisă la Galeria „Gheorghe Naum” cuprinde 22 de acuarele realizate între anii 1967 şi 1975, majoritatea fiind naturi moarte cu păsări. O invitatie la eveniment avem si de la Claudia Anca Moldovan, care a scris pe pagina de Facebook a Sectiei de Arta a Muzeului brailei urmatorul text: „Desprinse din lumea nemărginită a bălţilor sau din lumina grădinii, peisajele de poveste, naturile moarte cu vietăţi ale apelor, fructele şi florile continuă să păstreze viaţa în încremenirea avântului unui zbor, în sinuozitatea alunecării în adâncuri necunoscute, revărsând, în armonii cromatice, polen, miresme şi seve dulci. Peisajele, locuri sacre ocrotite de arborii aşezaţi asemeni coloanelor unui templu, oglindesc trecerea anotimpurilor şi ilustrează tumultul naturii. Această dimensiune ritualică a naturii predomină în compoziţiile cu păsări şi peşti, legate prin caracterul existenţei lor în medii echivalente cu atemporalitatea şi prin condiţia lor de fiinţe sacrificate, se remarcă în liniile arcuite ce se pierd şi reapar asemenea unor acumulări tensionate în densitatea penaj”Desprinse din lumea nemărginită a bălţilor sau din lumina grădinii, peisajele de poveste, naturile moarte cu vietăţi ale apelor, fructele şi florile continuă să păstreze viaţa în încremenirea avântuluului păsărilor sau în accentele cenuşii ce subliniază transparenţa străvezie a solzilor. Şi pentru a aureola şi a da strălucire acestei atmosfere încărcate de greutatea atâtor materii pulverizate, Emilia Dumitrescu a deschis, prin motivul florilor, un tip de sensibilitate specific simbolismului baudelairian. Demersul ei poate fi considerat, în contextul artistic al vremii, o prelungire a tipului de figurativism liric cu modulaţii cromatice fove şi, în unele cazuri, expresioniste, demers considerat în perioada anilor 1965-1970 o etapă de înnoire a artei de tip realist”.
Totodata, 31 iulie 2013 este şi momentul intalnirii celor care au cunoscut-o pe Emilia Dumitrescu şi i-au apreciat opera. Sper sa vina prieteni la eveniment si ne amintim de omul care a iubit cu adevarat Braila, de Emilia Dumitrescu cea adevarata, care colinda strazile in ultimii sai ani si vorbea despre Balta Brailei cu un foc in priviri care nu s-a domolit nicicand.
Foto: una din lucrarile expuse