Arhive categorie: Credință, Religii

Soborul Sfântului Ioan Botezătorul

*În data de 7 ianuarie, în calendarul creștin ortodox

Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezatorul” (de la evanghelistul Matei citire)

„Și Ioan era îmbrăcat în haină de păr de cămilă, avea cingătoare din piele împrejurul mijlocului și mânca lăcuste și miere sălbatică” (de la evanghelistul Marcu citire).

În tradiția creștinilor, ortodocși și nu numai, sărbătoarea Botezatorului este una importantă – ca de altfel însăși miezul poveștii vieții lui Ioan – cel care știa ce alții nici nu voiau să audă (notă. Evident, e mai mult decât de citit din Biblie…)

În foto: icoana (a doua jumătate a sec. XVII) reprezentându-l pe Ioan Botezătorul, pictată de Gheorghe Vidale, acum la Muzeul Bizantin și Creștin din Atena

Revista BRAILA CHIREI & Armanda Filipine

Botezul Mântuitorului sau Epifania

*Mare sărbătoare a spațiului creștin, în 6 ianuarie, numită și Teofania * Popular, Boboteaza – ziua când se sfințesc apele

Data de 6 ianuarie încheie, în tradițiile creștine, sărbătorile de iarnă prin Botezul Mântuitorului sau Epifania ori Teofania (din grecescul „theophania” care se traduce prin „apariția / arătarea lui Dumnezeu”) sau, cu terminologia populară, Boboteaza.

În această importantă zi a spațiului creștinătății, și în ziua dinainte, se oficiau slujbe religioase (așa cum se întâmplă și în zilele noastre), aveau loc evenimente publice spectaculoase – în unele țări, parade cu personaje cu aparență princiară, se sfințeau apele (se face și acum), se ofereau daruri (italienii aveau tradiția cadourilor oferite copiilor de Befana – o vrăjitoare bună) și oamenii se aruncau (credința e că în această zi apele au puteri tămăduitoare) în apa rece a râurilor, fluviilor, mării.

Botezul Domnului (foto 1) și Sfânta Treime (inițial, trei îngeri – foto 2), icoane de Andrei Rubliov (Андрей Рублёв, 1360 – 1430) călugăr, pictor și autor de fresce în cnezatul Rusiei, continuator al tradiției iconografiei bizantine considerat unul dintre cei mai mari autor de icoane din epoca medievală.

Revista BRAILA CHIREI & Armanda Filipine

Obiceiuri tradiționale de An Nou. Umblatul cu Capra și Ursul. Sorcova

*Moșteniri din timpuri străvechi, unele dinainte de creștinism

Tradițiile populare românești la an nou cuprind și mersul/ umblatul cu Capra, dar și colindul Sorcova, umblatul cu Ursul. Cu Capra se mergea prin sate cam de la sărbătoarea Nașterea Domnului până la an nou (revelionul de acum). O descriere a obiceiului apare și la Dimitrie Cantemir, în „Descriptio Moldovie”. Colindul (colindă sau corind) are ca element central un personaj întruchipând chiar o capră – bineînțeles, unul dintre colindători se maschează casa întrupeze acest animal. Costumul are o mulțime de fâșii (din material textil) colorate, acoperământul fiind un covor țărănesc sau un cojoc întors pe dos; personajului capră i se fac niște fălci din lemn, cu ajutorul lor colindătorul scoate tot felul de sunete. Ceata de colindători era de obicei formată din tineri care știau să cânte la instrumente pentru că în colindul Caprei aceasta din urmă trebuie să joace realmente – dansează, țopăie etc. Nu întotdeauna era chiar o capră. Cercetătorii folcloriști, etnologi fac trimiteri arhaice, antecreștine la acest obicei având legătură cu renașterea Timpului sau a unei divinități care întruchipează anul sau viața – menționând și diversele tipologii, pe regiuni geografice: ţurcă în Alba, cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță – termen provenit din cuvântul bour – în sudul Transilvaniei, capră – numită brezaie – în Muntenia și Oltenia. Iată și un colind de acest fel.

Capra

Vine capra de la munte/ Cu steluțe albe-n frunte,/ Și cu barba ei lățoasă,/ A venit să intre-n casă./ Dă-ne drumu’, gazdă-n casă,/ C-afară plouă de varsă,/ Și ne pică picurele, De pe garduri de nuiele./ Gazdă, dacă nu ne crezi,/ Ieși afară de ne vezi./ Gazdă, dacă ieși afară,/ Nu ieși cu mâna goală,/ Să ieși cu cârnați vin poală/ Și cu vinu’-n subsuoară./ Gazdă, dacă nu ne crezi,/ Ieși afară și ne vezi./ Dă-ne gazdă, drob de sare,/ Să dăm la capră că moare./ Hei, pițele mele,/ Cu cercei și cu mărgele,/ Și cu lupii după ele./ Rămâi gazdă, sănătoasă,/ Noi plecăm la altă casă./ Vine capra din pădure,/ A fost la cules de mure,/ Fragi și mure n-am găsit,/ Caprii-i arde de iubit./ Capra noastră-i capră bună,/ Ne dă lapte, unt și lână,/ Ne mai dă și iezișori,/ Să-i tăiem de sărbători./ Capra noastră a fătat,/ Lupii iedu’ i-a mâncat./ Rămâi gazdă, sănătoasă,/ Noi plecăm la altă casă” (din veche culegere de colinde).

Un alt obicei, cum spuneam, este mersul cu Sorcova. Acesta era mai degrabă al copiilor și se practica în seara sau dimineața noului an (actualul revelion). Sorcova – o crenguță împodobită cu fâșii de material textil, cu flori naturale sau de hârtie – este elementul ajutător în acest colind. Urările sunt de belșug și sănătate, de recolte bogate – aceasta și pentru că în vechime anul nou nu era ca acum, la 1 ianuarie, iar țăranii în majoritate agricultori, crescători de animale nu evaluau trecerea timpului decât după tipul de muncă pe care-l aveau de făcut în funcție de anotimpuri. Altfel spus, anul nou era mai spre primăvară.

Sorcova

Anul nou cu bine,/ Cu zile senine,/ Tot cu sănătate/ Și cu spor la toate./ Câtă șindrilă pe casă/ Atâția galbeni pe masă./ Câte pietre în munte,/ Atâtea oi în curte./ Câte nuiele în gard,/ Atâția cai în grajd./ Câți bolovani/ Atâția cârlani./ Câți cărbuni în cuptor/ Atâția gonitori în ocol./ Câte pietre în râu/ Atâția saci de grâu./ Căte pietre în fântână/ Atâtea oale cu smântână./ Câte pene pe cocoș/ Atâția copii frumoși./ Câți cărbuni în vatră/ Atâția pețitori la fată” (din volumul ”Comoara neamului” de Gheorghe I. Tazlăuanu, apărut la București în 1943)

O altă colindă a anului nou era cea cu ursul, tot colind cu mascați. Obiceiul umblatului cu Ursul sau Jocul Urşilor are legătură, confirmă specialiștii în etnografie, cu tradiții arhaice referitoare la moarte și renaștere, cu rădăcini în credințele politeiste.

Foto 1: colind cu Capra via publicația alba24.ro; foto 2: Capra via http://blog.hotelguru.ro; foto 3: copii colindători (imagine de arhivă); foto 4: colindători mascați din arhiva Muzeului Țăranului Român

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

Oameni buni, primiți cu Plugușorul?

*Nu de alta, dar măcar să păstrăm tradiția populară

Trecerea spre noul an nu e doar o simplă pagină de calendar, cel puțin nu așa se întâmpla în spațiul tradițional popular. Și nu trebuie să gândim în limitele a ceea ce se întâmplă acum, ci să amintim că în cultura populară se amestecă obiceiuri de demult – antecreștine – cu elemente din cultura religioasă și din viața cotidiană. Astfel că la ceasuri din cumpăna anilor se mergea cu colinda/ corinda/ colindul și temele acestui cântec/ incantație nu sunt doar de credință în Dumnezeu, așa cum apar în preajma sărbătorii nașterii lui Iisus. Subiectele sunt extrase, și protejate de o memorie comună, din tradiții dinainte de creștinism: teme de păstorit ori agricole, dar și cosmogonice, istorice (câteodată apar în colinde împăratul roman Traian și conducătorul dac Decebal) ori povești în care se prezintă dragostea, alte relații interumane – ex. nunta (colindele cu domnițe și tineri transformați în cerbi) etc. Imaginația colindătorilor anonimi (pentru ca așa rămân în harta tradițiilor) este foarte bogată și culegerile cercetătorilor – ex. Simion Florea Marian (1847 – 1907), G. Dem. Teodorescu (1949 – 1900), s.a. – folcloriști, etnografi, antropologi, sociologici realizate de-a lungul vremii ar merita reeditate și adunate cu grijă măcar în rafturile bibliotecilor publice.

Drept pentru care, în bună tradiție românească, batem la poartă și strigăm „Primiți cu <Plugușorul>?” Poate nu mai înțelegeți toate cuvintele și va trebui sa căutați în dicționarul de arhaisme… Poate nu aveți pregătite mere, pere, poate nici colacii nu-s pe masă pentru colindători cum era datina… Ne-om mulțumi cu un zâmbet și cu o urare de răspuns la sincerul nostru colind. Și pentru ca darul să fie bine primit vă oferim aici, nu unul, ci două colinde din bogăția populară.

Colind de fereastră

Ici la curtea bună/ Mulți junei se-adună,/ Juni colindători,/ Buni cugetători,/ Stătură,/ Băură./ Din gură-mi grăiră:/ -Dormiți, nu dormiți,/ La masă mai ședeți?/ Doi stolnici de mese,/ Mese să-mi întindeți,/ Făclii să-mi aprindeți/ Curând, mai curând,/ Din ceas de la masă,/ Voi, chelari de buți,/ Vin să-mi pritociți,/ Vin din nouă buți/ Prin oale,/ Prin carne,/ Prin oale frâncești,/ Pahare domnești./ Și tot mai grăiră/ Din ceas de la masă,/ -Voi, comiși de cai,/ Trei cai să-mi aduceți/ Șeuați/ Și-nfrânați,/ Buni de-ncălecați/ Ca noi să-mi petrecem/ Ceștia juni buni,/ Juni colindători,/ Tot din casă-n casă,/ Și din masă-n masă/ Bună vremea-n casă,/ Boieri dumneavoastră/ Să-mi fiți sănătoși!” (din veche culegere de colinde)

Plugușorul

„Într‘o sfântă Joi la vale/ Se aude-un tropot mare./ Este Petre, Sfântul Petre./ Vede îngerul călare:/ – Ce cauţi tu, măi îngeraşe?/ – Cat copii cu bicişoare,/ Să-mi trăsnească,/ Să plesnească,/ Pluguşorul să-mi pornească,/ Pluguşorul cu cinci boi,/ Ca să treacă pe la voi./ La coarnele plugului/ Cu inele clopoţele./ Rămâi, gazdă, sănătoasă!/ La anul, când vom veni,/ Sănătoasă te-om găsi„(din „200 colinde populare culese de la elevii seminarului Nifon în anii 1924-1927” de Gh. Cucu – ediţie îngrijită de Constantin Brăiloiu, Bucureşti, 1936)

Secvență foto din arhiva de Imagine Muzeul Țăranului Român: „Copii cu buhaiul la Anul Nou”, Broșteni, Neamț, 1921-1948, fotograf Adolph Chevallier

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

Să vă fie sărbătoarea Nașterii Domnului binecuvântată!

L-au adorat încă dinainte de a-l vedea… Magii… dar ei știau ce noi încercăm să pricepem și nu e deloc simplu: de ce a trebuit să suporte chinul torturii pe cruce când El, Mântuitorul, venise să arate cum trebuie să fie iubirea de oameni?!?…

Artiștii au încercat să dea răspuns mirărilor… așa pare să fie în pictura „Adorarea Pruncului Iisus” (1495) aflată în Basilica di San Domenico (Siena), lucrare – în foto 1 (sus) – realizată de Francesco di Giorgio Martini (1439 – 1501).

Nașterea… un fapt care – dacă nu am ști detaliile venirii pe lume a pruncului Iisus – ar fi unul firesc, nu însă și în circumstanțele biblice. Dramatismul acelei nopți pe care o așezăm mereu în calendar la 25 decembrie l-a pus în arta sa El Greco (Domenikos Theotokópoulos), spre exemplu în pictura (foto 2) „Nașterea Domnului” lucrată în 1603-1605 și aflată în Hospital de la Caridad de Illescas, Toledo.

Sărbătoarea Nașterii Domnului să vă fie binecuvântată!

Revista BRAILA CHIREI & Armanda Filipine

Sărbătoarea Nașterii Domnului

S-a auzit atunci, când Maica Domnului se pregătea să-l aducă pe lume pe Mântuitor, corul de îngeri? Poate că da…

Maeștrii pictori așa au reprezentat scena. Giotto (1267 – 1337) a pictat îngerii. În foto, fresca cu tema „Nașterea lui Iisus” (aprox. 1304) din Basilica di Santa Chiara, Assisi (Italia)

Revista BRAILA CHIREI & Armanda Filipine

Primiți colinda de Ajun?

*Tradiția creștinilor ortodocși se mai păstrează și astăzi… dar puțini copii mai pleacă să vestească nașterea Mântuitorului

„Am venit și noi o dată,/ La un an cu sănătate,/ Dumnezeu să vă ajute/ La covrigi și la nuci multe!/ Bună dimineața la Moș Ajun!/ Ne dați ori nu ne dați?” – așa începea colinda de Ajun.

Copiii și tinerii din familiile de creștini ortodocși mergeau din casă în casă să vestească nașterea Mântuitorului (tema principală a colindelor din ajunului sărbătorii Crăciunului).

Colindătorii primeau colaci sau covrigi, mere, nuci pe care le duceau acasă în trăistuțe – majoritatea erau din pânză lucrată de mâini harnice de țărancă în războiul de țesut. Colindătorii se străduiau să cânte frumos, să impresioneze, să fie apreciați de gazdele bucuroase, și ele, că au primit colinda. Din nefericire astăzi puțini copii mai pleacă la colindat.

Fie ca Ajunul Crăciunului să vă găsească sănătoși și voioși!

Armanda Filipine & Armanda Filipine & Revista Braila Chirei

Filarmonica ”Lyra – Cavadia” și Paula Seling, concert de colinde

*Programat pentru 19 decembrie 2022, la Casa Tineretului

În sărbătorile de iarnă tradiționale, românii apreciau mult colindele. Era modul în care creștinii ortodocși dar și cei mai puțin religioși se pregăteau sufletește pentru momentele cu adevărat de sărbătoarea Crăciunului – Nașterea Lui Iisus – și cele ale noului an. Bineînțeles că în perioada modernă colindele sunt interpretate și în alte stiluri, spre exemplu în variantă pop, așa cum o face Paula Seling, apreciată de iubitorii genului.

Tocmai pentru că aceste frumoase cântece să se păstreze, în programul acestei luni calendaristice Filarmonica ”Lyra – George Cavadia” a inclus un concert de colinde cu Paula Seling – invitată special. Ea va fi acompaniată de Orchestra de cameră a filarmonicii dirijată de prof. col. (r) Petrea Gogu – conducătorul filarmonicii brăilene.

Concertul este programat pentru luni, 19 decembrie 2022, de la ora 18.30 la Casa Tineretului. Va prezenta prof. Alexandra Gurgu – secretarul muzical al filarmonicii. Ca de obicei, biletele se găsesc la agenția filarmonicii și pe platforma blt.ro.

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

Hramul bisericii brăilene ”Sf. Nicolae”

*O sărbătoare cu plus de importanță pentru brăileni, sfântul fiind ales (după 1990) patron spiritual al orașului

Hramul bisericii „Sf. Ierarh Nicolae” din municipiul Brăila este mereu o sărbătoare. Întâi pentru că sfântul Nicolae de Myra este foarte iubit de credincioși: apoi pentru că biserica din centrul orașului este una foarte frumoasă – o adevărată catedrală (s-a și numit astfel, în secolul trecut) și este o bucurie să te afli în preajma ei, dar și pentru că după 1989, Sf. Nicolae a fost ales ocrotitorul spiritual al orașului Brăila. Deci, data de 6 decembrie (când se serbează sfântul Nicolae, conform sinaxarului) este și Ziua orașului. Pentru acest moment au fost aduse de la Galați moaștele sfântului, dar și moaștele sfântului Andrei (https://brailachirei.wordpress.com/2022/12/04/cu-ocazia-sf-nicolae-procesiune-cu-sfintele-moaste-la-braila/).

Sfânta liturghie de hram a fost oficiată de Înalt Prea Sfințitul dr. Casian – arhiepiscopul „Dunării de Jos” (fragment din predică în video LIVE la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/videos/535621231807018/) având alături mai mulți preoți din Protoieria Brăila. În biserică s-au aflat mulți brăileni, dar și oficiali brăileni. I-am văzut acolo pe subprefectul Loredana Badiu, pe Francisk Iulian Chiriac – președintele Consiliului Județean, pe Marian Viorel Dragomir – primarul municipiului, pe cei doi viceprimari de la municipiu – Doinița Ciocan și Alexandru Jantea Crican, pe prof. Elena Luminița Tudor – inspectorul școlar general al Inspetoratului Școlar Județean Brăila.

Ca și alți ani la sărbătoarea de hram, au fost premiați de Arhiepiscopia „Dunării de Jos” elevi cu rezultate excelente la competiții școlare.

De asemenea, IPS dr. Casian a fost oficiat un TeDeum în memoria sopranei Mariana Nicolesco (fragment în video LIVE la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/videos/548376613409872/), eveniment în prezența soțului regretatei artiste lirice – Radu Varia, a directorului executiv al Fundatiei Darclée – Veronica Dobrin, cea care a ajutat foarte mult la desfășurarea edițiilor de la Brăila din Festivalul-Concurs international de canto ”Hariclea Darclée” unde soprana era președinte al juriului și la Cursurile de măiestrie artistică oferite tinerilor artisti lirici din întreaga lume, invitați pentru asta la Brăila, și susținute de Mariana Nicolescu (28 nov 1948 – 14 oct 2022).

Credincioșii s-au putut ruga, așa cum au făcut-o și cu alte ocazii similare, la moaștele sfântului Nicolae și ale sfântului Andrei aduse special de la Galați. La final a avut loc tradiționala agapă cu sarmale oferite (activitatea s-a desfășurat în curtea centrului parohial, peste stradă de clădirea bisericii) de primăria municipiului Brăila.

Fragmentul înregistrat din predică, pe YouTube:

6 decembrie 2022

Mai multe foto de la hram, la https://www.facebook.com/media/set?vanity=ArmandaFilipine&set=a.10223230227771071 pe una dintre paginile noastre din rețeaua de socializare Facebook

Armanda Filipine & Revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Sf. Nicolae, darul din ghetuțe sau Magia faptelor bune

*Ajunului sărbătorii creștine a sfântului ocrotitor al copiilor – și nu doar al lor – e un bun prilej de a mai vorbi, încă o dată, despre oameni care definesc… sfințenia

Dacă e ajunul – 5 decembrie – de Sf. Nicolae, la creștinii ortodocși cel puțin e deja sărbătoare. Nu pentru că în post e dezlegare la pește, ci pentru că vrem să credem că în ghetuțe vom primi un mic cadou… Legenda spune că darul e mai degrabă pentru copii, Sf. Nicolae (născut în portul grecesc Patara) fiind ocrotitorul lor – dar și al celor acuzați pe nedrept, al negustorilor, al marinarilor, al fetelor tinere – și că s-ar putea să existe și o nuielușă pentru copiii mai puțin ascultători.

Această așteptare este formula pe care, antropologic vorbind, o asociem nevoii noastre umane de bine, de apartenență la comunitate și cu cât societatea e mai avansată cu atât mai sofisticate sunt și aspectele acestor obiceiuri: daruri mai scumpe și ieșirea din tiparele comune.

E adevărat, tradiția aceasta a cadourilor e mai recentă, de când cu moda Crăciunului și a bradului împodobit, și a piețelor centrale transformate în adevărate târguri de Crăciun. Dar spiritul Sfântului Nicolae e cum nu se poate de bine conectat la spațiul de târg, fiind patronul comercianților cum am spus, așa că a cumpăra un cadou e de-acum sinonim cu a te pregăti să-l serbezi pe Sf. Nicolae, că orice bun creștin (de obicei, cei care sunt de alte confesiuni imită obiceiurile bune – așa că și mulți dintre ei vor face la fel).

Așa că… sper să primim, meritat, copii mici și copii mari, ceva în ghetuțe astă-seară… măcar numai și pentru bucuria de a mai rosti încă o dată povestea acestui om, Nicolae din Myra (localitate, pe teritoriul actual al Turciei, unde și-a aflat sfârșitul) – devenit sfânt creștin, trăitor în secolul trei după Hristos și care a știut (sau poate a fost astfel fără să se gândească prea mult) să fie bun și darnic. O minunată viață-poveste-lecție!

foto 1: icoana Sfântului Nicolae

Revista BRAILA CHIREI & Armanda Filipine