*25 martie este și Ziua Cucului – se spune că în această zi se dezleagă limba păsărilor
Ce e viața fără sărbători? Dar fără tradiții? Comunitățile umane au nevoie de aceste repere, chiar și cele care rămân mai degrabă în ”istorie”. Ne raportăm la ele mai cu seamă dintr-un motiv cultural: în spatele cutumelor, fricilor, poveștilor și legendelor populare, se ascunde o înțelepciune (populară) de la care e bine să luăm – cum se spune – apă vie și lumină. Și ne ghidăm din scrierile celor care au învățat temeinic înainte să aștearnă pe hârtie spusele așa-numite de la popor.
Pentru tradițiile și obiceiurile (multe uitate) din ziua de 25 martie – Buna Vestire în sinaxarul ortodox, ne uităm în cartea „Ghidul sărbătorilor românești” de Irina Nicolau (editura Humanitas, 1998):
„În această zi se sărbătorește vestea cea bună adusă Fecioarei Maria de către trimisul lui Dumnezeu, îngerul Gavriil: <Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei…căci ai aflat har de la Dumnezeu. Și iată, vei lua în pântece și vei naște fiu și vei chema numele lui Iisus… Duhul Sfânt se va pogorî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea, și Sfântul care se va naște din tine Fiul lui Dumnezeu se va chema>.
25 martie e sărbătoare mare. Se zice că într-un an Buna Vestire a căzut în aceeași zi cu Paștele. Preotul s-a dus de cu noapte în biserică și a citit liturghia Paștelui, dar de Buna Vestire nu a pomenit nimic. Și oamenii așteptau să se facă ziuă și nu se mai făcea. Erau acolo mai mulți preoți și unuia i-a trecut prin cap să facă slujbă și pentru Buna Vestire. Pe loc s-a făcut lumină! Dar n-a fost lumină de dimineață, pentru că soarele era deja la amiază.
Să muncești de Buna Vestire este un păcat de neînchipuit. Cică dacă ar măcina unul mălai și din mălai ar face mămăligă pe care ar arunc-o în apă, peștii care ar mânca din ea ar muri. Dacă ar pune mămăliga pe pomi, pomii n-ar rodi. Ouăle ouate în această zi nu sunt bune de clocit. Nici o împerechere făcută între animale în această zi nu este bună. Se duc vitele la păscut. Se fac focuri în livezi și grădini, se afumă pomii. Hainele se scot în curte la aerisit. Oamenii se spală pe corp cu apă de nea ca să scape de purici. În această zi se dezleagă limba păsărilor și începe să cânte cucul. De aceea se numește și Ziua Cucului. Se zice că pe timpuri Cucu avea pene de aur și pe nevasta lui o chema Sava. Și Sava s-a iubit cu privighetoarea. Cucu s-a supărat și i-a spus că pleacă. Plină de părere de rău, Sava l-a întrebat unde să-l caute, iar el i-a spus că va fi pe undeva (nu i-a spus unde), de la Blagoveștenie până la Sânziene. De atunci, Sava îl caută peste tot, strigând: cucu, cucu, timp de o lună. Așa că pasărea pe care o vedem și o auzim cântând nu este Cucu, ci nevasta lui, Sava. Într-o altă legendă este vorba de doi gemeni. Pe unul îl cheamă Cucu. Fratele lui îl caută mereu. Se crede că, după șapte ani, cucul se preface în uliu„.
Foto 1 – icoană pe sticlă Buna Vestire, meșter Savu Moga, datare sec. XIX, zonă Arpașu de Sus, Țara Oltului, clasată în categoria Tezaur – colecția Muzeului Național al Țăranului Român;
Foto 2 – cartea regretatei Irina Nicolau (29 ian 1946 – 3 iul 2002)
Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine
BRAILA CHIREI 