* Lecţia de viaţă sau Călătoria pe urmele domnitorilor, la Curtea de Argeş, pe serpentine până la barajul Vidraru şi apoi la Sibiu este un minunat prilej de a descoperi deopotrivă şi companioni de excursie deosebiţi, copii minunaţi pentru care lecţia nu se termină odată cu clopoţelul de final de oră de curs
Când vrei să cunoşti împrejurimile, pleci în drumeţie; când obiectivul ales este însăşi patria, alegerea depinde şi de propriile cunoştinţe ori aptitudini istorice, iar când ţelul are legătură cu prezentarea ţării tale către străini atunci lucrurile capătă o altă dimensiune – una monumentală, aş zice. Şi pentru că tocmai acest din urmă aspect este cel implicat în povestirea care urmează, aş dori să precizez şi că – acum şi din totdeauna – omul sfinţeşte locul, în cazul de faţă echipa care a făcut deplasarea “pe urmele” unor monumente istorice din România a fost de toată isprava, iar produsul finit al excursiei “la motiv” – ca să mă exprim în ton cu evenimentele – a fost egalat, pe alocuri şi întrecut, de modul exemplar în care au fost duse la îndeplinire toate etapele activităţii. Deci, să urmăm firul întâmplărilor…
29 iulie 2010, oră matinală, plecare din comuna Movila Miresii, judeţul Brăila. La microbuz sosesc excursioniştii, copiii însoţii de părinţi grijulii şi sensibil mişcaţi de eveniment, cu toate că nu e prima deplasare de acest gen pe care o efectuează copiii în compania directoarei Emilia Danciu. După inevitabila „numărătoare” – „cine lipseşte?”, plecăm înspre orizontul aşteptărilor, cu menţiunea că acesta este unul special, motivarea excursiei fiind una foarte aplicată: grupul face parte din proiectul de tip Comenius pe care Şcoala de Arte şi Meserii (SAM) Movila Miresii îl derulează în parteneriat cu Polonia, iar copiii au de povestit despre monumente româneşti, prezentând în faţa străinilor o Românie istorică demnă de Europa unită.
Echipa la lucru – despre care sper că veţi înţelege că şi-a făcut cu brio datoria – este alcătuită din prof. Emilia Danciu – directorul SAM Movila Miresii, elevii Mihaela Orzan (a VI-a), Alina Dumitraşcu (a VI-a), Diana Datcu (a V-a), Georgiana Vîju (a V-a), Cristina Cireaşă (a VIII-a), Alexandra Ciocârlan (a Vi-a), Elena Stoean (a VI-a), Alina Ciocărlan (a VIII-a), Constantin Bercaru (a V-a), Petrică Tinca (a VII-a), Mihai Leonard Gheorghe (a VIII-a), Silvia Oancea – educatoarea la Şcoala Ţepeş Vodă, structură din cadru SAM Movila Miresii, Laurenţiu Vizireanu – profesor de informatică, Larisa Vizireanu şi Sorin Balaban – contabilul şcolii.
Trecem prin Surdila Greci, C. A. Rosetti, Gălbinaşi spre judeţul Buzău, pe drum tinerii primesc deja o primă serie de informaţii noi (şi unii au început să facă însemnări, semn că seriozitetea face parte din bagajul lor de aptitudini!), iar la Merei facem un scurt popas. Ulmeni, Istriţa de Jos, Săhăteni, lanuri, ajungem în judeţul Prahova, Mizil, Loloiasca – „sat european”, ne avertizează o plăcuţă indicatoare… Le spun copiilor să admire puterea naturii, nu doar de a exista în pofida încercării omului de a o „aranja” ori chiar distruge, ci şi de a produce aspecte estetice deosebite.
Urmăm traseul Albeşti Paleologu, Valea Călugărească – zonă încărcată de istorie a oamenilor şi a… viţei de vie, Bucov unde admirăm un bust al domnitorului Mihai Vteazul, Ploieşti – „oraşul lui Caragiale” după cum ne avertizează o plăcuţă indicatoare, sat Ţânţăreni – o „explozie” de vile în dauna imaginii idilice pe care o avem despre satul românesc, Blejoi, Stoienşeti, Brătăşanca, Dărmăneşti, Popas Caragiale, sat Adânca, Săcuieni, Răzvad, pârâul Slănic – la „doi paşi” este Mănăstirea Dealu, Valea Voievozilor, Târgovişte – unde ne oprim şi copiii fotografiază în mod special statuia lui Mihai Viteazul, parcul, monumentul în formă de cruce.
Continuăm traseul pe la Ulmi, Dumbrava, Viişoara, Şuţa Olteni. Şuţa Seacă, Raciu, sat Picior de Munte, Straoşti, Găeşti, Gura Foii (aceste denumiri sunt ele însele poveşti de-a gata…), Ciocăneşti – în apropiere se află Muzeul Goleşti, Ştefăneşti, Ploieşti, Sascov.
În fine, Curtea de Argeş unde mergem să vizităm Biserica Domnească unde pe mormântul lui Vladislav I Vlaicu arde mocnit o candelă, chiar dacă în sfântul lăcaş nu se mai oficiază de multă vreme liturghii; în schimb, se mai pot vedea iamgini pictate d eo rară şi neasemuită frumuseţe, dovadă că spaţiul carpato-danubiano-pontic (cu alte cuvinte zona românească) musteşte de talente nu de azi, de ieri… Şi am stat şi noi un pic să audiem câte ceva din prezentarea pe care muzeografa le oferea unor francezi…
Tot aici, mergem şi la faimoasa Mănăstire Curtea de Argeş, ghidul Adrian Enache (hm, nu are legătură cu cântâreţul…) ne prezintă aspecte legate de pictură, de restaurări. dar copiii sunt interesaţi de turla de unde se spune că s-ar fi aruncat meşterul Manole, de locul unde a fost zidită Ana. Vedem şi racla cu moaştele Sfintei Filofteia – se pare, singurul sfânt copil de pe teritorul ţării noastre, cumpărăm iconiţe, mătănii şi alte suveniruri. Preotul Nicolae Dinică se pregătea de slujbă, semn că aici monumentul istoric co-există sfântului lăcaş bisericesc şi vizitatorii se transformă adesea în enoriaşi.
Facem un ocol, fantastic pentru unii dintre noi, pe serpentinele spectuloase, la fel ca şi priveliştea muntelui, ajungem la barajul Vidraru unde vedem un curcubeu – despre care aflăm mai spre seară că este subiect de ştiri la o televiziune naţională – şi unde câţiva elevi din grupul nostru sesizează, prima Georgiana Vîju, că apa este poluată cu diverse resturi aruncate de turiştii certaţi cu buna cuviinţă.
Am mai fost şi în alte locuri, spre exemplu am admirat tablouri celebre la Muzeul Brukenthal din Sibiu, dar pe mine cel mai mult m-au impresionat copiii. Au fost cuminţi cum nu cred să mai fie alţii, au stat seara să îşi scrie impresiile şi nu s-au dus la culcare până nu ne-au arătat cele scrise, cu grijă, corect gramatical şi cu amănunte şi cu farmec, ceea ce îmi produce şi acum emoţie…
Bravo lor! Aceşti copiii, şi aceşti dascăli inimoşi, sunt semnul importanţei trecerii noastre pe pământ, şi în măsură mai mare decât monumentele dau seama de grija pe care o acordăm planetei, viitorului, istoriei… Repet, dacă ar fi mai mulţi copii precum cei numiţi aici lumea ar fi mai bună, mai frumoasă şi viaţa ar avea un gust mai bun. Nu glumesc! Chiar aşa e. Tot ei sunt eroii unei alte poveşti, cu o lecţie de jurnalism aproape fantastică – şi pe care am să v-o povestesc o dată, pentru că în nici o redacţie nu s-a mai întâmplat ca textele să fie perfecte din prima şi să nu necesite corecturi… şi iarăşi nu glumesc, s-a întâmplat tot la SAM Movila Miresii, locul unde prietenii mei (de-acum cred pot să-i numesc astfel) dezvoltă un concurs de jurnalism mai ales cu elevi de la clasele primare, un concurs în care seriozitatea este semnul de graţie care îi distinge de restul lumii şi le conferă „medalia” condiţiei lor de Oameni Minunaţi.
Excursia, cu peripeţiile şi hazul inerente, a fost prilejuită de Proiectul „Destinaţii turistice. Oraşe şi monumente din România” de tip Comenius, cu finanţare europeană, cu parteneri din Polonia pentru care se va realiza un film. Elevii redactează poveştile lor despre călătorie şi obiectivele vizitate, în limbile română şi engleză, va fi realizată şi o expoziţie în şcoală cu imagini dar şi cu poveştile scrise de copii în seara de 29 iulie şi după cea de-a doua zi a excursiei, 30 iulie 2010. „Este o primă parte a temei”, spune Emilia Danciu. Cea de-a doua parte are ca titlu „Monumente istorice UNESCO” şi va fi realizată ca material documentar pentru polonezi, urmând să fie dusă la îndeplinite şi o treia parte, „Rezervaţii naturale şi parcuri din România” cu o excursie în Insula Mică a Brăilei ori în Delta Dunării.
Bravo nouă! O excursie de nota 10… cu plus dacă se poate!