Ziua internațională a teatrului pentru copii și tineret

* 20 martie * Mesajul actorului, regizorului și scriitorului Yoshi Oida

    La 20 martie, an de an serbăm Ziua Internațională a Teatrului pentru copii și tineret – World Day of Theatre for Children and Young People (http://www.assitej-international.org/en/the-world-day-of-theater-for-young-audiences-2020/). O dată în care subliniem importanța acestei forme de teatru, una imensă prin valențe și reprezentare socio-culturală pentru că și de aici pleacă dragostea viitorului adult pentru poveste (carte, lectură), pentru personaje (deci, pentru oameni), pentru viață. Și nu uităm că orice societate are, prin definiție, componenta culturală în chiar profunzimile ei… așa că ne interesează trecutul, prezentul dar mai ales viitorul reprezentat, cum altfel, decât prin copii și tot ce le putem oferi ca să crească frumoși, buni, pregătiți pentru viață.

Anul acesta, unul dintre mesaje dedicate Zilei Teatrului pentru copii și tineret vine de la actorul, regizorul și scriitorul Yoshi Oida: „De când m-am născut, am crescut imitându-mi părinții tot timpul. Cum să merg, cum să mănânc și cum să vorbesc; am învățat toate astea imitându-mi părinții. După ce am crescut destul cât să înțeleg lucruri, dus de părinții mei, am învățat să merg la teatru. Teatrul a fost pentru mine țara magică. Primul lucru pe care îl vedeai când intrai în teatru era o cortină închisă. Îmi aduc aminte că am așteptat să se ridice cortina cu o speranță imensă, întrebându-mă ce este în spatele ei. Când în sfârșit s-a ridicat cortina, era o lume de vis creată din decor, lumini și costume. Uneori era ceva creat ca în lumea reală, iar alteori era un peisaj imposibil în lumea reală. Erau actori în diferite costumații plângând, râzând, cântând și dansând. Și în timpul intervalului puteam să auzim bubuituri și zăngănituri. Dacă era un teatru mic și stăteam în primul rând puteam să ridic cortina, ca să arunc o privire înăuntru. Destul de surprinzător, o scenă era schimbată într-o clipită de un decor mare, care era întors și tras în spate. După care, acasă, imitam actorul. Preferatul meu era rolul de samurai. Mi-am desenat sprâncene bărbătești, mi-am făcut o perucă și mă jucam cu săbiile cu prietenii mei, folosind săbii de bambus. Până să ajung în clasa a 7-a, am început să fac modele la scară de decor de scenă; o scenă care se întoarce, un decor de scenă cu lumini făcute din becuri mici… Și, desigur, am încercat să schimb scenele cu ea. Escaladând de la aceste experiențe, am intrat, în cele din urmă, într-o companie profesionistă de teatru. Dar atunci nu era nicio școală pentru teatru contemporan. Am mers la un maestru de teatru convențional și am învățat tehnici de teatru predate convențional. Să înveți teatru convențional înseamnă să imiți tot ce face maestrul și să faci un efort să fii exact ca maestrul. Când, într-o zi, am primit neașteptata ocazie să lucrez cu Peter Brook. Prima lecție pe care am avut-o cu el a fost de improvizație, ceea ce nu mai făcusem. Chiar dacă mi s-a spus să fac improvizație, n-am avut nicio idee ce să fac, asa că am început să fac mișcări, combinându-le pe cele convenționale pe care le învățasem în Japonia. Într-o zi, Brook mi-a dat un sfat zicând: „Nu copia teatrul convențional japonez“. Impresionat de sfatul lui, m-am simțit ca și cum aș fi fost aruncat singur în marele ocean. Nu aveam nimic de care să depind și mă simțeam pur și simplu ca o epavă, plutind ici colo. Dar acesta a fost primul moment în care am început să mă gândesc la a crea. Am realizat că munca mea nu era pur și simplu de a reproduce ce exista în trecut în felul în care o face teatrul convențional, ci să creez propriile mele expresii. Și a crea nu înseamnă a crea ceva din nimic, cum face Dumnezeu, ci să imiți ceva ce există deja și să dezvolți. Van Gogh a fost influențat de Ukiyoe, Picasso a creat propriile picturi fiind inspirat de arta africană, și Miro a primit sugestii de la personajele chinezești; totul a fost dezvoltat din ceea ce exista deja. Calea pe care am ales-o este probabil aceeași. Viața mea a fost să imit orice vedeam și auzeam în teatru și după să fac efortul de a evolua. Și această experiență m-a împins să găsesc un stil de viață, trecând prin și dincolo de teatru“ – traducere în limba română: Nichita Teodorescu, student la Universitatea din Bedfordshire, Anglia.

 ** * Yoshi Oida – actor, regizor și scriitor. Născut în Prefectura Hyogo, în 1933. În prezent locuiește în Paris, Franța. Și-a început cariera de actor la Compania de Teatru Bungakuza și Shiki. Din 1970 a lucrat cu Peter Brook la CIRT (Centrul Internațional de Cercetare Teatrală). A jucat în „Mhabarhata“, „Tempest“ si „The Man Who“, regizate de Peter Brook, Shunkin, Simon McBurney și mulți alții. Și el a regizat de asemenea multe piese și operete. Cartea „An Actor Adrift“, pe care a publicat-o în 1989, a fost tradusă în 17 limbi și este tratată ca „biblia actorului“ peste tot în lume. A primit următoarele distincții de la Guvernul francez: Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres (1992), Officier de l’Ordre des Arts et des Lettres (2007) and Commandeur de l’Ordre des Arts et Lettres (2013).

Premiile senatului UNITER și nominalizările pentru Gala UNITER 2020

*Premiile Senatului: FNT, Rodica Mandache, Mircea Rusu, Dragoș Galgoțiu, Constantin Ciubotariu, Mya Liontescu

  Tradițional, Uniunea Națională a Teatrală UNITER (https://www.uniter.ro/) oferă, prin votul Senatul UNITER, în Gala Premiilor UNITER (care va avea loc în luna martie) mai multe premii. Acestea au fost stabilite pe baza propunerilor primite din partea teatrelor şi a propunerilor membrilor Senatului UNITER, în şedinţa din 24 februarie 2020.

Premiul de Excelență: FESTIVALUL NAȚIONAL DE TEATRU (FNT) pentru calitatea excepţională a ultimelor șase ediții

Premiul pentru întreaga activitate actriță: RODICA MANDACHE

Premiul pentru întreaga activitate actor: MIRCEA RUSU

Premiul pentru întreaga activitate regie: DRAGOȘ GALGOȚIU

Premiul pentru întreaga activitate scenografie: CONSTANTIN CIUBOTARIU

Premiul pentru întreaga activitate critică și istorie teatrală: MYA LIONTESCU

 PREMII SPECIALE

Premiul special pentru promovarea teatrului-dans: LINOTIP – CENTRU INDEPENDENT COREGRAFIC

Premiul special pentru teatru de păpuși și marionete: FESTIVALUL „PUPPETS OCCUPY STREET” / „PĂPUȘILE OCUPĂ STRADA”, EDIȚIA 2019 cu tema „Evoluție prin Revoluție” organizat de Teatrul pentru copii și tineret Colibri Craiova

Premiu special pentru video mapping: ANDREI COZLAC

Premiul special pentru o activitate de șase decenii în editarea cărții de teatru: VIORICA MATEI

Premiul special pentru machiaj de scenă: MINELA POPA

Premiul Președintelui: TEATRUL NAȚIONAL „MARIN SORESCU” DIN CRAIOVA pentru 170 de ani de istorie în teatrul românesc

 

NOMINALIZĂRILE PENTRU PREMIILE GALEI UNITER 2020

Pentru a XXVIII-a ediție a Galei Premiilor UNITER, juriul de nominalizări a fost alcătuit din criticii de teatru Ludmila Patlanjoglu, Maria Zărnescu, Călin Ciobotari. Spectacolele care au intrat în atenţia juriului sunt cele care au avut premiera în perioada 1 ianuarie – 31 decembrie 2019.

categoria Debut   Andrei Chifu, pentru rolul El din spectacolul „Casa de pe graniţă” de Sławomir Mrožek, un spectacol de Ada Lupu Hausvater la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara; Tamás Jakab, pentru rolul George Gibbs din spectacolul „Oraşul nostru” de Thornton Wilder, regia Vladimir Anton la Teatrul „Tomcsa Sándor” Odorheiu Secuiesc; Constantin Radu Tudosie, pentru regia spectacolului „A douăsprezecea noapte” la Teatrul Dramatic „Ion D. Sîrbu” Petroşani

Cel mai bun spectacol de teatru radiofonic  „Hamlet” de William Shakespeare, adaptarea radiofonică şi regia artistică Mihai Lungeanu, producție a Societății Române de Radiodifuziune; „Jos comunismul – joc pe calculator de strategie şi RPG” de Ema Stere,  regia artistică Attila Vizauer, producție a Societății Române de Radiodifuziune; „Frumoasa adormită şi trezită” de Alexandra Ares, regia artistică Diana Mihailopol, producție a Societății Române de Radiodifuziune

Cel mai bun spectacol de teatru TV    „Furtuna” de William Shakespeare, regia Alexandru Lustig, producție a Societății Române de Televiziune și a Fundației Teatru Contemporan; „Scrisoare către un prieten şi înapoi către ţară” de Ruxandra Cesereanu, regia Cornel Mihalache, producție a Societății Române de Televiziune (Casa de Producție a TVR)

Premiul pentru critică de teatru  Oana Cristea Grigorescu; Raluca Rădulescu; Irina Zlotea

Cea mai bună scenografie  Carmencita Brojboiu şi András Rancz, pentru scenografia spectacolului „Nora” de Henrik Ibsen, regia Botond Nagy la Teatrul Maghiar de Stat Cluj; Cristina Milea, pentru scenografia spectacolului „Legături primejdioase” de Christopher Hampton, după romanul lui Choderlos de Laclos, regia Cristi Juncu la Teatrul Mic Bucureşti; Irina Moscu, pentru scenografia spectacolului „Casa cu suricate” de David Drábek, regia Radu Afrim la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova

Cea mai bună actriță în rol secundar  Puşa Darie, pentru rolul Mama din spectacolul „Dansul Delhi” de Ivan Vîrîpaev, regia Radu Afrim la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri” Iaşi; Elena Popa, pentru rolurile din spectacolul „Dragonul de aur” de Roland Schimmelfenning, regia Catinca Drăgănescu la Teatrul „Andrei Mureşanu” Sfântu Gheorghe; Alina Rotaru, pentru rolul Madame de Tourvel din spectacolul „Legături primejdioase” de Christopher Hampton, după romanul lui Choderlos de Laclos, regia Cristi Juncu la Teatrul Mic Bucureşti

Cel mai bun actor în rol secundar  Andrei Cătălin, pentru rolurile din spectacolul „Emisie: Titanic Vals”, după Tudor Mușatescu, regia Matei Lucaci-Grunberg la Teatrul „Anton Pann” Râmnicu Vâlcea; Cristian Grosu, pentru rolul Caliban din spectacolul „Furtuna” de William Shakespeare, regia Gábor Tompa la Teatrul Naţional Cluj-Napoca; Răzvan Vicoveanu, pentru rolul Joshua din spectacolul „Creştini” de Lucas Hnath, regia Radu Iacoban la Teatrul „Regina Maria” Oradea

Cea mai bună actriță în rol principal    Anca Hanu, pentru rolul Chiritza Bârzoi din spectacolul „Chiritza în concert”, după Vasile Alecsandri și Matei Millo, un spectacol concert de Ada Milea la Teatrul Naţional Cluj-Napoca; Ofelia Popii, pentru rolul Martha din spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee, regia Andrei și Andreea Grosu la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu; Oana Predescu, pentru rolul Morticia Addams din spectacolul „Familia Addams”, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu la Teatrul Excelsior Bucureşti

Cel mai bun actor în rol principal   Lucian Ionescu, pentru rolul Gomez Addams din spectacolul „Familia Addams”, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu la Teatrul Excelsior Bucureşti; Sorin Leoveanu, pentru rolul Barry Champlain din spectacolul „Radio” de Eric Bogosian, regia Bobi Pricop la Teatrul Naţional „Marin Sorescu” Craiova; Marius Turdeanu, pentru rolul George din spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de Edward Albee, regia Andrei și Andreea Grosu la Teatrul Naţional „Radu Stanca” Sibiu

Cea mai bună regie    Eugen Jebeleanu, pentru regia spectacolului „Itinerarii. Într-o zi lumea se va schimba” la ARCUB – Centrul Cultural al municipiului București și Compagnie des Ogres; Alexandru Mâzgăreanu, pentru regia spectacolului „Steaua fără nume” la Teatrul Tineretului Piatra Neamţ; Botond Nagy, pentru regia spectacolului „Nora” la Teatrul Maghiar de Stat Cluj

Cel mai bun spectacol  „Chiritza în concert”, după Vasile Alecsandri și Matei Millo, un spectacol concert de Ada Milea la Teatrul Naţional Cluj-Napoca; „Familia Addams”, regia, coregrafia și costumele Răzvan Mazilu la Teatrul Excelsior Bucureşti;„Oraşul nostru” de Thornton Wilder, regia Vladimir Anton la Teatrul „Tomcsa Sándor” Odorheiu Secuiesc.

„Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, spectacol în turneu național

*”Manifest pentru dialog” este genericul turneului, sponsorizat de BRD, susținut în șase orașe de echipa Teatrului ”Radu Stanca” din Sibiu implicată în jocul pe textul celebrei piesei americane * La Brăila se joacă în 20 februarie 2020, de la ora 19.30 la Teatrul ”Maria Filotti” și a doua zi la Teatrul ”Fani Tardini” din Galați

   Spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de la Teatrul Național ”Radu Stanca” din Sibiu se află în turneul național ”Manifest pentru dialog” susținut finnaciar de BRD – Groupe Société Générale într-un program dedicat promovării și susținerii tinerilor artiști. Doar că piesa, scrisă în anii 1960 ai secolului trecut, nu e pentru orice vârstă – spectacolul e recomandat celor de peste 14 ani.

Ofelia Popii, Marius Turdeanu, Cezara Crețu și Horia Fedorca, respectiv cei patru actori care dau viață personajelor din spectacolul „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” de americanul Edward Albee, traducere Ionuț Grama, regia Andrei și Andreea Grosu, joacă în șase orașe: la Târgu Jiu – 16 februarie, București – 18 februarie, Brăila -20 februarie 2020), Galați – 21 februarie, Târgu Mureș – 25 februarie 2020, Cluj-Napoca în 27 februarie 2020 și acasă, la Sibiu, în 8 martie 2020. Scenografia la „Cui i-e frică de Virginia Woolf?” aparține lui Vladimir Turturică, managerul de proiect este Claudia Maior. Spectacolul durează ca o oră și 50 minute. La Brăila se joacă la Teatrul ”Maria Filotti” de la ora 19.30.

Piesa, al cărui titlu chiar autorul îl explica prin întrebarea ”Cui îi e frică să trăiască o viață fără iluzii?”, pune întradevăr o serie de probleme ale celor care conviețuiesc în cuplu. Iată o listă de dileme, așa cum o vede echipa sibiană, pe care încercă să le descifreze… sau să le adâncească și mai tare în mintea audienței: ”Cui i-e frică de relațiile familiale?”, ”Cui i-e frică de relațiile conjugale?”, ”Cui i-e frică de femei și bărbați prea obosiți de viață?”, ”Cui i-e frică de amabilitățile de suprafață?”, ”Cui i-e frică de sinceritate?”, ”Cui i-e frică de jocuri așa-zis nevinovate?”, ”Cui i-e frică de Martha și George? Sau de musafirii lor, Nick și Honey, care nici măcar nu bănuiesc ce noapte îi așteaptă?”, ”Cui i-e frică de mame și de tați? Sau de fiii absenți? De întâlnirile nocturne înecate în alcool? Sau de replicile incisive care mușcă din tine, „până la măduvă”?”

Notă. Ideal ar fi să știm și cine a fost Virginia Woolf… să fi citit ceva din creația romancierei, și câte ceva din biografia sa, cu toate că nu e musai!

”Bădăranii” regizat de Petru Vutcărău, într-o duminică de iarnă

*Teatrul ”Maria Filotti” a reprogramat splendidul spectacol ”Bădăranii” de Carlo Goldoni pentru 9 februarie 2020, ora 18.00 * Merită, cu prisosință, să fim în sală chiar dacă l-am mai vizionat!

    O duminică petrecută la teatru e o zi câștigată. E o încununare fericită de săptămână, indiferent cum a fost curgerea zilelor și vremea. Poate vom trece mai greu peste gheața de pe trotuare, dar în sala mare de spectacole de la Teatrul ”Maria Filotti” (TMF) vom simți căldură. Și nu va fi din motive de… calorifere sau aeroterme, ci din considerente pur teatrale, artistice. Am detaliat în textul de la https://brailachirei.wordpress.com/2018/01/30/dupa-premiera-de-la-tmf-sau-cum-ajungem-sa-iubim-badaranii/ toate motivele pentru care ne îndrăgostim de ”Bădăranii” lui Carlo Goldoni regizat la TMF de Petru Vutcărău. Lecturați și veniți la teatru, Nu veți regreta! Ba încă… nu veți uita acest minunat spectacol. iar dacă l-ați mai văzut, cred că îmi dați dreptate și veți reveni cu bucuria de care scriam eu acolo, în prima cronică. Să-i mai aplaudăm încă o dată pe Petru Vutcărău – regizor, ilustrație muzicală, pe actorii Marcel Turcoianu, Cătălina Nedelea, Ramona Gîngă, Jarcu Zane, Monica Ivașcu, Corina Borș, Dan Moldoveanu, Valentin Terente, Adrian Ștefan, Silviu Debu și pe Ioana Dragu, Ionel Spălatu – din distribuție, pe Vladimir Turturică și Elena Gheorghe – care au realizat scenografia, Gelu și Dana Baciu – coregrafii, dar și pe ceilalți colegi de la tehnic care ajută din spatele scenei la bunul mers al spectacolului.

Revin cu citate din cronică, așa, să vă stârnesc interesul… ”Recunosc că pe mine m-a prins (mai mult ca altele, o prietenă chiar a observat că nu m-am mișcat deloc la premieră… am fost numai ochi și urechi, cum se spune!) spectacolul lui Petru Vutcărău. Dar nu subiectul în sine al piesei, că doar îl ştiam prea bine, m-a atras, ci arta maestrului Petru Vutcărău aureolată de farmecul jocului actoricesc – o echipă de milioane! – şi de simplitatea elegantă a decorului, de frumuseţea (puţin exagerată, dar neeclipsând absolut deloc noţiunea de estetic) a costumelor, elocvenţa coloanei sonore etcetera etc. În fapt, totul şi toate împreună contribuie la succesul acestui spectacol care aduce un plus de strălucire atractivului (ca arhitectură) teatru dramatic brăilean (…)

Spuneam că personajele sunt îmbrăcate strălucitor, atrăgător din punct de vedere estetic. Aşa e. Sugerează mult, inclusiv ideea de carnaval veneţian, pentru că e acea perioadă în piesa noastră. Şi cum doamnelor le era interzisă prezenţa în îmbulzeala carnavalescă – deh! aşa au hotărât dumnealor, bădăranii de soţi în piesă – noi vedem farmecul şi luxul manifestării în culorile şi formele alese de scenografi şi regizor pentru ele, aceste feminine care până la final ne fac să iubim piesa lui Goldoni, ba încă să-i îndrăgim inclusiv pe… bădăranii care, de ce nu, sunt şi ei oameni – şi nu oricum, ci bogaţi, de lume, iubitori de familie (în felul lor! Dar ce mai contează… au trecut atâtea secole…). Aceloraşi scenografi numiţi mai sus le datorăm asta (…)

Şi cum dragostea străbate, chiar nenumită, povestea italiană, ea învinge. Şi îmblânzeşte nu doar personajele, ci şi publicul. Care rămâne captivat de la început până la sfârşit şi, sunt sigură, se îndrăgostește de spectacol. La fel, de echipa TMF condusă cu delicateţe (aşa pare) de Petru Vutcărău. Iată cum, din multiple, fine şi delicate detalii, se naşte nu doar impresia, emoţia, farmecul artei Thaliei ori lacrima (bucuriei, speranţei), ci mai cu seamă o memorabilă reprezentare a sublimului în actul teatral”.

”Asta-i tinerețea noastră”, premieră la Teatrul ”Maria Filotti”

*Regia Radu Iacoban, după piesa omonimă a americanului Kenneth Lonergan * Avanpremieră în 19 ianuarie 2020, sala studio, ora 18.00

     Noul an teatral (dar tot în agenda stagiunii 2019-2020) începe la ”Maria Filotti” cu o piesă americană, regizată de Radu Tudoran – cel care ne-a bucurat teribil cu o ”Cântăreața Cheală” foarte bine lucrată, inteligent transpusă scenic, folosind la maximum potențialul actoricesc al unei echipe strălucite.  Foto din timpul repetițiilor de Radu Iacoban.

Duminică, 19 ianuarie 2020, de la ora 18.00 ne vom întâlni la avanpermieră in sala studio „Bujor Macrin” cu spectacol „Asta-i viața noastră” de Kenneth Lonergan, cum am spus deja în regia lui Radu Iacoban care a și tradus textul.

Distribuția:
personajul Dennis Ziegler – Nicholas Cațianis
personajul Jessica Goldman – Blanca Doba
personajul Warren Straub – Ciprian Chiricheș

Scenografia: Tudor Prodan
Light designer: Bogdan Gheorghiu

Radu Iacoban: “Am avut șansa să îl cunoscpe Kenneth Lonergan – autorul, nu persoana… într-o librărie mică din New York. Eram acolo cu o echipă de oameni talentați selectați de Andrei Șerban în cadrul Academiei Itinerante care îi poartă numele, coordonați fiind de doamna Corina Șuteu. Și răsfoind în librăria asta tot felul de texte, care mai de care mai dramatice sau comice sau contemporane, am dat cu cu ochii de “Asta-i Tinerețea noastră” sau “This is Our Youth” ca să fiu mai sincer și precis. Mi-am zis: uite un text cu tineri, dar nu numai pentru tineri. O comedie care nu e doar comedie și niște situații “cărnoase” pentru actori. Nu aveam aspirații regizorale pe vremea aceea, dar îmi era clar că voiam să fac parte dintr-un spectacol care să aibă acest text ca punct de plecare. Ajuns în România l-am tradus în mai puțin de o săptămână. Și am reușit să îl montez trei ani mai târziu împreună cu trei actori talentați – Conrad Mericoffer, Paul Ipate și Ioana Blaj – la Godot Cafe-Teatru, scenografiați fiind de Ana Ularu. Spectacolul s-a jucat un timp, dar, fiind într-un mediu independent, și-a trăit viața decent și mai apoi s-a pierdut in neant. Și iată că acum, dupa cinci ani, soarta îmi surâde din nou și pot să îl montez într-un teatru drag mie, așa cum e Teatrul Maria Filotti. Cu cei doi actori proaspăt veniți în echipa teatrului – Nicholas Cațianis și Blanca Doba – și cu un actor – Ciprian Chiricheș – care să sperăm că va debuta la fel de în forță cum o vor face și ceilalți doi. Împreună cu scenograful Tudor Prodan și cu light designer-ul Bogdan Gheorghiu – cu care am colaborat atât de frumos în teatru la productia anterioară cu “Cântareața Cheală”, ne pornim iar la drum conștienți fiind că: Va fi altfel. Va fi nou. Va fi pentru un public tânăr si nu numai. Va aduce un aer de prospețime ca de cele mai multe ori!“

”Scrisori eminesciene” cu George Custură, la Teatrul ”Maria Filotti”

*În 15 ianuarie 2020 de la ora 18.00

   Ziua Națională a Culturii (15 ianuarie) va fi serbată la Teatrul ”Maria Filotti” cu un spectacol special, ”Scrisori eminesciene” sustinut de George Custură (brăilean de origine) – actor al Teatrului „Sica Alexandrescu” din Brașov. One-man-show-ul are loc miercuri de la ora 18.00.

Spectacol de teatru poetic, ”Scrisori eminesciene” (60 min) a fost realizat în 2000, când s-au împlinit 150 ani de la nașterea poetului, iar de atunci a fost jucat cu succes pe numeroase scene ale țării. Realizat și susținut de George Custură, ”Scrisori eminesciene” este o producție independentă, având la bază ”Scrisoarea I”, ”Scrisoarea II” și ”Scrisoarea III” – poemele eminesciene fiind prezentate într-o succesiune dramatică, o poveste ce aduce laolaltă temele fundamentale ale liricii eminesciene, epigonismul, filozofia, iubirea, istoria neamului.

** * Fragment din ”Scrisoarea II” de Mihai Eminescu

”De ce pana mea rămîne în cerneală, mă întrebi?
De ce ritmul nu m-abate cu ispita-i de la trebi?
De ce dorm, îngrămădite între galbenele file,
Iambii suitori, troheii, săltărețele dactile?
Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt,
Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt,
Căci întreb, la ce-am începe să-ncercăm în luptă dreaptă
A turna în formă nouă limba veche și-nțeleaptă?
Acea tainică simțire, care doarme-n a mea harfă,
În cuplete de teatru s-o desfac ca pe o marfă,
Cînd cu sete cauț forma ce să poată să te-ncapă,
Să le scriu, cum cere lumea, vro istorie pe apă?
Însa tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume
Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume,
Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară,
Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară,
Și dezgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. —
Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte;
Noi avem în veacul nostru acel soi ciudat de barzi,
Care-ncearcă prin poeme sa devie cumularzi,
Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane;
Iar cărările vieții fiind grele și înguste,
Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste,
Dedicînd broșuri la dame a căror bărbați ei speră
C-ajungînd cîndva miniștri le-a deschide carieră (…)”

În turneul ”România MultiCulturală”, spectacol la Lyra dedicat Zilei Culturii Naționale 2020*

*Un spectacol poetic și muzical cu actrița Lamia Beligan, soprana Sorina Munteanu și pianista Viorela Ciucur în 16 ianuarie 2020 de la ora 18.30

  Turneul eveniment sub genericul “România MultiCulturală”, cu un spectacol de poezie și muzică se oprește și la Brăila, mai precis la palatul Lyra joi, 16 ianuarie 2020, de la ora 18.00. Evenimentul are loc cu sprijinul și în organizarea Filarmonicii ”Lyra – George Cavadia” Brăila – manager prof. Ionuț Săndel Balaban. Preț bilet: 20 lei Biletele se găsesc la agentia filarmonicii din Calea Călărașilor nr. 52 (Casa Tineretului) și pe BLT.ro la https://www.blt.ro/romania-multiculturala.html

În spectacol evoluează actrita Lamia Beligan, soprana Silvia Sorina Munteanu și pianista Viorela Ciucur. Vor fi prezentate poezii de Mihai Eminescu, dar si ale unor autori din etnii trătoare la noi: maghiară, germană, evreiască, armeană, greacă, polonă: Sándor Petőfi, Endre Ady, Nikolaus Lenau, Maria Banus, Nina Cassian, Haig Acterian, Alexandru Philippide, Alexandru Macedonski. Vor fi interpretate arii și lieduri compuse de creatorii români.

** * Lamia Beligan, absolventă a Academiei de Teatru si Film Bucuresti în1990, clasa Ion Cojar, a debutat la Teatrul National din Craiova. În prezent este actrita a Teatrului National din Bucuresti. În 2017 – 2018 a fost apreciată în spectacolele ”Vivien Leigh: ultima conferință de presă”, ”Două pe față, două pe dos”, ”Sinucigașul”. A fost distinsă cu Premiul Fundației ”Silvia Popovici” pentru cea mai buna actriță a anului 1998, Leul de Argint pentru rolul Marta din filmul “Hotel de lux” regia Dan Pita în 1992, Premiul de interpretare pentru rolul Gwendolline din comedia muzicală „Buna seara, domnule Wild” la Festivalul de la Liverpool în 1990, Medalia Meritul Cultural conferită de președintele Romaniei; de curând a primit Premiul Bussines Arena Magazine pentru Excelența în Artele Spectacolului.

Soprana Sorina Munteanu a absolvit Universitatea de Vest din Timisoara, Facultatea de Arte, specializarea Canto, in 1995, obtinand apoi un master la Academia Gheorghe Dima din Cluj-Napoca, institutie unde a obtinut si doctoratul în muzică. Este prim-solistă a Operei Naționale București. A colaborat cu Teatrele de Opera de la Timişoara, Cluj-Napoca, Budapesta, Sofia, Craiova si cu Filarmonicile din București, Arad, Timişoara, Oradea, Baia-Mare, Ploieşti, Sibiu, Cluj-Napoca, Iasi. A susţinut concerte, spectacole de opera si recitaluri în SUA, Spania, Portugalia, Belgia, Bulgaria, Serbia, Germania, Olanda, Franta, Italia, Elveția.

Pianista Viorela Ciucur este cadru didactic la Universitatea Națională de Muzică București, este doctor in muzicologie, din 2003 este si profesor asociat la Universitatea din New Jersey. A susținut peste 300 recitaluri si peste 50 concerte cu orchestre în țară a cântat pe scene din Germania, Italia, Anglia, Olanda, Austria, Grecia, Canada.