Ziua internațională a libertății presei (3 mai)

*Ziua internațională a libertății presei (3 mai)*De trei decenii această dată punctează necesitatea educației în domeniul media și chiar în cel politic astfel încât publicul că primească informații reale, corecte și care să ajute la o viață mai bună * Noi am subliniat reperele acestei date la clasa a IX-a A din Colegiul Național Pedagogic „Perpessicius„

#WorldPressFreedomDay

later update. Scurtă poveste despre presă și libertatea ei *Cu elevii din clasa a IX-a A, Colegiul Național Pedagogic „Perpessicius”

Și-au „donat” inclusiv pauza numai ca să fim împreună câteva momente și să asculte reperele Zilei internaționale a libertății presei (World Freedom Press Day): elevii clasei a IX-a A (foto împreună cu ei) din Colegiul Național Pedagogic „Dumitru Panaitescu Perpessicius” au făcut asta. Îi felicit și le mulțumesc. Le-am spus, pe scurt, ce am scris azi aici, în revista mea BRAILA CHIREI, am făcut referiri la jurnaliștii închiși pentru delict de opinie de regimurile politice opresive, le-am sugerat să intre pe pagina web a Muzeului de Sighet, să învețe să își caute informațiile publice de la surse de încredere. Au ascultat cu atenție, i-am simțit interesați și am promis profesoarei Virginia Constantin care era cu elevii în clipele prelegerii (dăduseră lucrare de control la logică), dar și directoarelor Dana Elisabeta Piron și Fănica Lupea să repet întrevederea cu acești tineri minunați, cu mai multe informații despre domeniul presei/ comunicării – foarte important acum când oricine devine jurnalist „de ocazie” (când postează pe rețelele sociale tot felul de informații).

Să fim educați și jurnaliștii să fie liberi!

#WorldFreedomPressDay

În Statele Unite ale Americii s-a celebrat în 2 mai printr-o activitate complexă (https://www.unesco.org/en/articles/world-press-freedom-day-30th-anniversary-recentering-freedom-expression-driver-all-other-human)

Ca de fiecare dată, asociația internațională „Reporters sans frontières”/ „Reporteri fără frontiere” lansează raportul său anual (https://rsf.org/en/2023-world-press-freedom-index-journalism-threatened-fake-content-industry?data_type=general&year=2023), acum tema principală fiind știrile false care circulă pe internet și care sunt folosite (ceea ce este foarte grav) inclusiv de unele state – ex. de Rusia și China – pentru a-și impune anumite idei, politici s.a.m.d. Bineînțeles că în raport sunt menționate și alte cazuri grave de încălcare a drepturilor celor care funcționează ca jurnaliști – ex. Aruncarea în închisoare pentru simplul fapt că își exercită profesia, cum se întâmplă în Rusia și Turcia (acestea fiind doar două exemple… mai sunt și alte țări).

Nota redacției. Noi ne luăm libertatea de a publica acele informații care pot conduce realmente la o viață bună.

Armanda Filipine & Armanda Filipine & Revista Braila Chirei

Ziua Mondială a Libertății Presei, tot în pandemie și nu prea fericită

*Situația care este, în destule țări, sinonimă cu îngrădirea libertății de informare a publicului asupra situației reale (infectări, teste etc) * Dar dincolo de pandemie, sunt țări – cum e Turcia, dar și Rusia – unde puterea administrativă și politică aduce grave prejudicii libertatea presei începând cu viața jurnaliștilor

Ziua Mondială a Libertății Presei – 3 mai – subliniază cât de importante sunt libertatea de exprimare și de informare. Dar privite în contextul în care guvernele, administrațiile publice, oficialii și în egală măsură angajații instituțiilor media, jurnaliștii independenți înțeleg responsabilitățile sociale, înțeleg cu toții că servesc doar interesul public și nu pe cel personal ori de grup (social, economic, politic).

Această zi, în mod special, trebuie coroborată cu aspecte care au legătură directă cu informația de interes general (legislație, sănătate, educație etc.) și modul cum aceasta poate fi la îndemâna publicului interesat de ea. Astfel, este important să urmărim modul în care guvernele și politicienii aflați la putere prezintă disponibilitate în a fi deschiși către cetățeni și a permite jurnaliștilor să aibă acces la informațiile pe care să le ”traducă” pe înțelesul tuturor oamenilor. De aceea, ne uităm pe clasamentul țărilor realizat de Jurnaliști fără Frontiere/ Reporters Without Borders (RWB https://rsf.org/en/ranking) unde România se situează pe locul 48 din totalul de 180 țări luate în calcul (China e pe locul 177). Evident că aici criteriul de bază este tocmai libertatea pe care guvernanții o lasă jurnalistului de a avea acces la informații – în pandemie au fost de interes, spre exemplu, și câte teste antiCOVID se fac și cifra lor nu a fost disponibilă în România de la început.

În țări precum Turcia și Rusia guvernele și politica sunt principalii dușmani ai presei, la modul propriu, în sensul că în aceste state sunt jurnaliști, și scriitori (am prezentat în revista noastră și toate scrisorile de protest ale PEN Club România referitoare la situația din Turcia https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) în închisoare pentru simplul motiv să nu sunt de acord cu regimul de la putere. Când a prezentat raportul său privind libertatea presei, RWB a subliniat Egiptul și Siria în exemplele negative, primul stat interzicând prezentarea datelor privind infectările cu virusul SARS-CoV-2, celălalt nepermiând jurnaliștilor să vorbească, în afara agenției de stat, despre pandemie. Au fost prezentate și cazurile flagrante de dezinformări, gen știri false, pornind chiar de la șefi de stat – fostul președinte american Donald Trump, dar și Jair Bolsonaro – șeful de stat al Brazilei ori Nicolás Maduro din Venezuela.

În contexul apariției unor canale de informare care nu mai pot fi controlate deloc, cum sunt Facebook, Twitter și alte câteva similare, se pune întrebarea cum luptăm aici pentru libertatea de informare. Pentru că acum oricine poate scrie ceva care devine știre (dar, atenție! Nu orice informație este știre!), publicul cititor are în față mereu o capcană pentru că o mulțime de informații sunt false voit, sunt falisificate prin omisiune, sunt false din punct de vedere politic, sunt flase din punct de vedere științific (a se vedea campania împotriva vacinării) etc.. Singura formulă prin care se poate apăra cineva este EDUCAȚIA media. Să învețe să aleagă din mulțimea de informații pe cele care îi sunt realmente utile. Și să poată face diferența (hm! adesea nici profesioniștii nu pot!) între informația corectă, reală și cea falsă.

Nota mea. Libertatea presei trebuie să cuprindă, neapărat, responsabilitate și imparțialitate; și, nu în ultimul rând, sensul bun al omenescului, aceasta pentru că nu orice acțiune trebuie să devină știre, nu orice opinie merită transmisă celorlalți. Ziua nu este neapărat despre jurnaliști, ci despre profesionalismul lor, uneori e despre sacrificii – unii au fost închiși (cum se întâmplă acum în Turcia cu opozanii regimului, spre exemplu) ori uciși pentru că au făcut dezvăluiri asupra unor afaceri etc – dar cel mai adesea este despre adevăr. Dar acel adevăr care înseamnă prezentarea tuturor fațetelor diamantului numit clipă, nu doar a unei singure fețe a lui. Repet: această zi se referă la informarea corectă și la informarea cu rost pentru bunul mers al societății.

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Ziua Mondială a Presei Libere

*Astăzi, 20 aprilie; din 1991, la propunerea organizației Reporters without Borders (Reeporteri fără frontiere)

20 aprilie este Ziua Mondială a Presei Libere (World Press Freedom, din 1991.
Ca să se știe că acțiunea de informare a publicului merită atenție la fel ca viața celui care practică profesia de jurnalist. De ce? Pentru că uneori viața celui din presă/ media este pusă în pericol – și nu e vorba de război aici… Din nefericire, sunt cazuri recente în lume de jurnaliști întemnițați și uciși pentru că au făcut dezvăluiri. Sau pentru că au scris ceva care nu a plăcut unora. Sau pentru că au desenat și nu era conform cu unele viziuni…
Inițiativa de a promova astfel de zi aparține organizației Reporteri/ jurnaliști fără frontiere (https://rsf.org/), organizație cu membri care au avut și au de suferit tot felul de situații neplăcute, până la deces. De altfel, și acum se pot lectura pe site materiale din care reiese un adevăr foarte trist: sunt state unde jurnaliștii sunt închiși pe nedrept, maltratați – ex. Turcia (de altfel am prezentat și noi, aici pe site-ul BRAILA CHIREI, cele 11 scrisori ale membrilor PEN Clubului România adresate unui număr egal de scriitori și jurnaliști turci aflați în închisoaer – între timp unul a fost eliberat), sunt state unde jurnaliștii se află în perciol de moarte din motive de pandemia de COVID-19, în alte locuri pericolul vine de la război. Ba chiar și în Europa, în Ungaria, jurnaliștii sunt supuși unor presiuni venite dinspre regimul politic impus de Viktor Orban – regim care împinge jurnalismul spre o zonă fără libertate de exprimare. Și acestea sunt doar câteva exemple. Mai sunt și jurnaliștii uciși la comandă pentru că au făcut dezvăluiri care au deranjat diverse interese financiare ori care puteau destructura adevărate carteluri de tip mafiot etc.

Notă. Ziua Libertății Presei este în 3 mai. Până la urmă, presa liberă și libertatea presei sunt sinonime până la un punct. Ideea de bază este aceea că informația (evident, cea care contează în viața societății, cea care aduce un plus de bine, care face ca lucrurile să meargă conform așteptărilor civilizației și progresului – nu mă refer aici la toate bărfele, și can-can-urile, trivialitățile, bășcălia pe care și-o strigă unii așa-zis polticieni altora, dar în văzul lumii, pe Facebook și Twitter de multe ori, acestea chiar nu au ce căuta în presă! În rest, să (ne) informăm cât mai bine – sunt, slavă cerului, și paginile web ale instituțiilor acum – și mai decent.

Armanda Filipine & Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Ahmet Altan, eliberat după 4 ani de închisoare abuzivă în Turcia

*Decizia salutară nu a venit de la guvernul țării sale, ci după o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului * În continuare, în Turcia se află în regim de detenție 158 scriitori, jurnaliști

Scriitorul turc Ahmet Altan a fost eliberat ieri, după patru ani de închisoare abuzivă, în urma unei decizii a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Radu Vancu – președintele PEN Club român: ”PEN România a adresat 11 scrisori de susținere către 11 scriitori și jurnaliști turci, în semn de protest pentru închiderea lor abuzivă de către statul turc. Ahmet Altan a fost cel dintâi (https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) dintre scriitorii căruia i-am adresat public o scrisoare, prin vocea lui Liviu Antonesei. Eliberarea lui a venit în ziua în care am publicat ultima dintre cele 11 scrisori, cea a Elenei Vlădăreanu. PEN România cere autorităților turce eliberarea imediată a celor 158 de scriitori, jurnaliști și lucrători turci închiși abuziv de regimul politic”.

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a 11-a, ultima din proiect, adresată de Elena Vlădăreanu lui Erkan Akkuș

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 15 aprilie 2021, cu scrisoarea a a 11-a adresată de scriitoarea, jurnalista (radio Cultural) Elena Vlădăreanu jurnalistului Erkan Akkuș (foto).

Dragă Erkan Akkuș, Nu știu nimic despre tine, doar că înainte de a fi fost arestat și condamnat la aproape 7 ani de închisoare ai stat ascuns patru ani. Patru ani! Ce poți face în patru ani? În patru ani, un bebeluș devine un copil care merge, vorbește, mănâncă și se îmbracă singur. În patru ani, poți încheia un ciclu școlar,  în patru ani, poți pierde tot (chiar și în mai puțin de patru ani poți pierde tot). Cum trec patru ani atunci când te ascunzi și te gândeși că în ziua următoare, dar nu în ziua următoare, ce zic eu?, ci acum, în minutul următor, poliția poate veni la ușa și să te închidă pentru nu se știe cât? Te-ai ascuns și de familie, de prieteni? În altă parte, am citit că atunci când ai fost prins, erai în casa părinților tăi și că te-a dat pe mâna poliției cineva de acolo, un vecin poate. Îmi este imposibil să îmi imaginez prin ce ai trecut, ce ai simțit, cum ai stat cu teamă atâta timp. Sau, poate, dimpotrivă, patru ani este o perioadă suficient de lungă încât să poți pretinde că viața ta este normală. Pentru mine, ca pentru mulți colegi scriitori și jurnaliști culturali din România, libertatea, pierderea libertății, libera expresie sunt mai degrabă noțiuni abstracte. Foarte puțini dintre noi pot spune că au avut de-a face de-a lungul timpului cu cenzura, cu atât mai puțin cu amenințări la adresa vieții, siguranței, libertății, familiei. Lucrez în presa culturală de 20 de ani. În timpul ăsta, bineînțeles, am auzit deseori despre cenzură și despre încercări de limitare a libertății presei. Dar în România a lucra în presa culturală vine la pachet cu o serie de dezavantaje și privilegii. Un privilegiu ar fi că nimeni nu prea își bate capul cu jurnaliștii care scriu despre cultură, că sunt într-un fel protejați și își pot face treaba fără ingerințe (iar atunci când sunt, acestea sunt mai degrabă amuzante, cum ar fi un regizor de teatru care își imaginează că poate scăpa de supărarea pricinuită de o cronică negativă sunându-l pe directorul publicației și cerându-i ca autorul cronicii să fie dat afară). Dezavantajul ar fi că, tocmai pentru că lipsește miza politică, în presa privată mai ales, salariile sunt mici și joburile jurnaliștilor culturali sunt primele amenințate. Am prins o perioadă, acum mai bine de 15 ani – încă puteam discuta la nesfârșit despre presă scrisă vs online –, când paginile de cultură ale cotidienelor erau primele care dispăreau la restructurări. Dar nimeni nu m-a amenințat vreodată, nici pe mine, nici pe colegii mei care scriau despre cărți, filme, spectacole și niciodată viața mea nu a fost în pericol. Asta nu înseamnă că nu am disperat de multe ori. Dar una e să disperi în libertate și alta e să disperi între gratii. Am citit despre Silivri, locul în care ești închis acum, parcă e descrierea unei nave spațiale.  E mai mare disperarea într-o astfel de închisoare, extrem de sigură, de tehnologizată?  Ce te duce pe tine în pragul disperării? Dorul de familie? De o  viață normală, în care să te vezi cu prieteni, să te plimbi, să mergi la un concert? Ce faci când simți că nu mai poți? Scrii? Citești? Îți imaginezi? Te ajută scrisul să treci dincolo de pereții celulei? Nu te cunosc, am găsit foarte puține lucruri despre tine, dar mă gândesc la tine și poate într-o zi o să-mi răspunzi la aceste întrebări la o cafea în Istanbul, în timp ce îți treci mâna prin blana unei pisici.

Elena Vlădăreanu

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a zecea, de la scriitorul Radu Vancu – președintele PEN Clubului român – către Nuh Gönültaş

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 14 aprilie 2021, cu scrisoarea a zecea adresată de scriitorul Radu Vancu – președinte al PEN Clubului român – jurnalistului Nuh Gönültaş (foto).

Dragă Nuh Gonultaș,

M-a indignat și m-a întristat enorm ce am citit despre uriașa nedreptate care ți s-a făcut. Iubesc Turcia, am fost de multe ori acolo la festivaluri de poezie, iubesc Istanbulul – și iau foarte personal tot ce se întâmplă în Turcia. Admir enorm, în plus poezia turcă – și, de asemenea, proza ei de azi, de la Orhan Pamuk la Asli Erdogan și la Burhan Sonmez. În fine, iubesc libertatea – în mod evident, nu așa de mult ca tine, fiindcă în protestele mele din România nu am fost nevoit să-mi asum riscuri atât de mari cum ți-ai asumat tu. Exact asta țin să-ți spun: curajul tău, dragostea ta de libertate, forța ta și a colegilor tăi turci sunt demonstrații admirabile că libertatea există. Citind memorii și jurnale despre închisorile tuturor totalitarismelor care au desfigurat planeta, îi admirăm cutremurați pe oamenii care au străbătut infernul în locul nostru, iluminându-l cu uriașul lor curaj, cu umanitatea lor firavă și de neînfrânt. Și știm, grație lor, că există în om ceva mai puternic decât omul. Tot astfel, citind despre lupta voastră de acum, despre sacrificiile voastre imense de azi, știm că libertatea există – și că există oameni suficient de puternici încât să lupte pentru ea. Poate că, uneori, vi se pare că, întrucât v-au închis, sunteți învinși. Vă asigur – fără să fac exerciții de literatură sau de stil – că nu e deloc așa: de pe toată planeta se vede limpede că voi sunteți învingătorii. Dacă mai există vreo speranță pentru ceea ce numim om, de la oameni ca voi vine. Vă sunt – ca toți cei îndrăgostiți de libertate, ca toți cei care cred încă în om – recunoscător. Și sper îți pot spune asta cât de curând, față în față, la o cafea turcească. Prietenul tău, cu admirație,

Radu Vancu

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a noua, de la Cosmin Perța către Ali Ahmet Böken

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 13 aprilie 2021, cu scrisoarea a noua semnată de scriitorul Cosmin Perța și adresată jurnalistului, coordonatorului din zona media Ali Ahmet Böken (foto).

Dragă Ahmet,

Nu mă cunoști, eu sunt Cosmin și sunt un scriitor român. M-am născut într-o dictatură comunistă, dar când împlineam opt ani am scăpat de ea. Eu nu am crescut cu teama de securitate și de poliție politică, așa cum crescuseră părinții mei, eu nu a trebuit să mă feresc să spun ceea ce cred, deși oamenii șușoteau în continuare în jurul meu din inerție, dintr-o spaimă care li se implantase ca o grefă sub piele. Am crescut în libertate. În minciună și manipulare, da, un pion pe o tablă de interese uriașe, dar în libertate și nu-mi pot imagina ce înseamnă să îți fie luată această libertate ultimă, de a te exprima. Prin urmare nu o să te mint și nu o să spun că înțeleg ce se întâmplă în inima ta. Înțeleg spaima, înțeleg furia, înțeleg frustrarea, înțeleg neputința, pentru că le-am trăit la rândul meu, dar nu pot înțelege lipsa de libertate deși știu, cum și tu știi foarte bine, că este unul dintre cele mai fragile lucruri din univers, pe care mulți îl privesc ca pe un dat. Libertatea se pierde. Așa cum se și câștigă. Ce nu se poate pierde însă este demnitatea. Caracteristica aceea finală, cea care face diferența dintre un om și un individ, ceea care, cred eu, alături de smerenie, va conta cel mai mult atunci când ne vom înfățișa în fața Creatorului. Iar demnitatea ta, Ahmet, este neștirbită. Așa că nu te întrista, drag prieten de la distanță, mii de oameni se gândesc la tine, din libertate, pentru că știu că libertatea lor are un preț și tu ești unul dintre cei care l-au plătit pentru ei. Pentru că ești un exemplu de demnitate și cei ca tine au suferit cel mai mult de-a lungul istoriei, dar tot ei au fost și cei care au pus mereu puținul curaj în inimile oamenilor care i-au urmat pe lungul drum al adevărului. Și mai cred ceva, Ahmet, cred că deși suferi, fiind la distanță de copiii tăi, și îți este teamă pentru ei, pentru copiii tăi ești un erou, așa cum ești un erou pentru mine și pentru vocile acelea fără de număr și fără de identitate, amuțite. Pentru oamenii aceia care nu au avut puterea ta și nici nu trebuie să le-o ceri, dar care adânc în interior știu adevărul. Nu îți voi ura nimic la final pentru că nimic din ce ți-aș ura eu tu nu ai deja. Curaj, dârzenie, răbdare, verticalitate? Le-ai dovedit din plin. A, ba da, poate ceva la care nici tu nu te-ai gândit încă. Îți urez ca la un moment dat, după mulți, mulți ani, să îi poți ierta. Asta cu adevărat i-ar umili. Cu prietenie și încredere,

Cosmin Perța

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a opta, de la Ioana Morpurgo pentru Zafer Özcan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 12 aprilie 2021, cu scrisoarea a opta semnată de Ioana Morpurgo și adresată gazetarului turc Zafer Özcan (foto).

Dragă Zafer,

Azi dimineață aud la știri că țării tale i s-a făcut iar sete de durere. Guvernul turc a anunțat retragerea din Convenția Consiliului Europei pentru Prevenirea Violenței Împotriva Femeilor. Poate că zecile de jurnaliști aflați deja după gratii, printre care și tu, nu erau de ajuns. Cuvinte și femei. De ce-i e atât de frică națiunii tale de libertatea lor? Am găsit pe internet, tradusă în engleză, o scrisoare pentru fiica ta, Ebrar, în care descrii porțiunea de cer vizibilă dincolo de gratiile ferestrei tale – a milky blue sky  – ‘un cer lăptos albastru’. E ceață aici, în sudul Angliei, acum când îți scriu. Un cer de culoarea uitării, a somnului fără vise, la care nu vreau să mă uit. Mă gândesc la cerul tău, la visele tale, la culoarea memoriei tale. Ai terminat romanul acela de care îi spuneai lui Ebrar în aceeași scrisoare ? Cine sunt oamenii din paginile lui și ce fac ei cu libertatea lor? Ce fac cu frica și disperarea atunci când n-o mai pot conține în sufletul lor? În ce noi legi deghizează ura, în ce uniforme o îmbracă? Pe cine aleg să pedepsească în locul propriei conștiințe? Și cei care iubesc în romanul tău, atunci când pot să iubească, cine sunt? Te ascult, Zafer. Sunt cu tine în celula ta, invizibilă și tăcută, rezemată cu spatele de perete. Și da – văd pe fereastră, dincolo de gratii, bucata ta de cer alb. Ciudat cum experiența a jumătate de continent (pe harta căruia e și țara ta), deceniile de comunism în care dreptul la libera expresie a fost cenzurat, dizidența decimată și închisorile pline de ziariști, filosofi, poeți, etc. nu le dă de gândit autorităților turce care au decis că locul tău și al altor jurnaliști, în momentul de față, este după gratii. Tactica asta nu s-a dovedit niciodată, în nici un context istoric, viabilă. Pentru fiecare propoziție cenzurată într-un articol de ziar, mii de alte cuvinte vor fi scrise pe aceeași temă de zeci de alți jurnalisti, în zeci de alte țări. Pentru fiecare scriitor închis pentru ideile sale, sute de alți scriitori vor publica cărți cu aceleași idei peste tot în lumea largă. Pentru fiecare fiică și fiu care au fost forțați să crească fără tatăl sau mama lor, trimiși la închisoare de autorități pentru exprimarea liberă a ideilor lor, se va naște o întreagă generație de dizidenți, nu o generație mută. Singura metodă viabilă de a reduce vocea dizidenței este de a-i asigura un loc legitim în societate, de a o asculta și de a lua în serios ce are de spus. Ziarele au zis că în drum spre casă, după ce ți-ai dus copii la școală într-o zi ca orice altă zi, ai fost arestat. De-acum înainte, în fiecare dimineață, în drum spre casă, dupa ce îmi voi duce copiii mei la școala aici, la capătul ăstalalt al continentului, voi șopti numele tău. Gândeste-te la asta ca la un fel de rugăciune pentru umanitatea pe care o împărțim, dincolo de națiuni, guverne, geografii, dincolo de timpul prezent ce sângerează. Cu solidaritate și multă căldură,

Ioana

P.S. Și un poem de Emily Dickinson, scris acum vreo 150 de ani, pentru tine:

No Rack can torture me

No Rack can torture me –
My Soul – at Liberty –
Behind this mortal Bone
There knits a bolder One –

You cannot prick with saw –
Nor pierce with Scimitar –
Two Bodies – therefore be –
Bind One – The Other fly –

The Eagle of his Nest
No easier divest –
And gain the Sky
Than mayest Thou –

Except Thyself may be
Thine Enemy –
Captivity is Consciousness –
So’s Liberty.

PEN România, solidaritate cu scriitorii și jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a șaptea a lui Claudiu Komartin către Vahit Yazgan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 11 aprilie 2021, cu scrisoarea a șaptea adresată de scriitoriul, editorul Claudiu Komartin jurnalistului Vahit Yazgan (foto).

Domnule Vahit Yazgan,

Am aflat cu tristețe despre situația în care vă găsiți, iar amărăciunea mea a crescut descoperind, din surse legitime și demne de încredere, care au fost împrejurările în care s-a ajuns la condamnarea dumneavoastră pentru un delict cețos, mai bine spus pentru o bănuială sau o vină imaginară. Plătiți scump pentru activitatea dumneavoastră ca jurnalist, iar abuzurile la care ați fost și sunteți supus fac cinste meseriei pe care v-ați făcut-o, atât cât știu și înțeleg, cu probitate mai bine de două decenii. Fiind convins că v-ați păstrat, în anii de când sunteți întemnițat, valorile morale și libertatea interioară, doresc să îmi exprim solidaritatea cu dumneavoastră și să vă transmit, ca unui coleg scriitor cu o puternică conștiință a misiunii sale publice, gândul meu bun și mulțumiri pentru că demonstrați astfel noblețea și importanța îndeletnicirii dintotdeauna a celor care, în condiții grele pentru democrație, rămân fermi pe pozițiile pe care sunt deciși să le apere prin activitatea lor în slujba pluralității și a libertății de exprimare. Nădăjduind că starea dumneavoastră de sănătate nu va fi și mai mult primejduită de condițiile încarcerării la care sunteți supus în prezent, vă asigur că situația în care vă aflați nu este necunoscută și nu trece nerecunoscută în lumea celor pentru care rămâne de căpătâi afirmarea valorilor cardinale ce dau sens libertății și adevărului. Adevărata putere a unei societăți – și a umanității în ansamblul ei – rezidă în aceste valori pe care încercăm, în contexte politice și istorice neasemănătoare, să le apărăm împreună. Iar dacă și când vă veți simți copleșit de greutățile izolării și ale persecuției, vreau să știți că nu sunteți singur, ci rămâneți înconjurat de prețuirea unui confrate din alt tărâm care înțelege că suferința dumneavoastră nu este nici abstractă, nici dezonorantă și în nici un caz lipsită de însemnătate, cum probabil încearcă temnicerii dumneavoastră să vă convingă. Dimpotrivă: prin concretețea ei, ea vorbește exact despre noblețea și însemnătatea enormă a celor care suferă, precum dumneavoastră, în numele adevărului.

Claudiu Komartin

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a șasea, de la Mariana Gorczyca pentru Faruk Akkan

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 10 aprilie 2021, cu scrisoarea scriitoarei, jurnalistei Mariana Gorczyca pentru Faruk Akkan (n. 1971 – în foto) – jurnalist, manager media.

Dragă Faruk Akkan,

Când am aflat că ești încarcerat în penitenciarul de la Silivri, primul lucru pe care l-am făcut a fost să caut pe internet informații despre acest district și oraș, situat pe malul Mării Marmara. Am fost surprinsă să găsesc pe Wikipedia nu numai informații istorice, geografice, demografice, ceea ce se află în mod obișnuit pe o pagină enciclopedică de prezentare a unui loc. Ci și această precizare care mi-a dat de gândit: ”Construită în 2008, cea mai mare închisoare din Europa este situată la 99 km vest de Silivri.” Și mi-am amintit ceva: teoreticienii totalitarismului ne-au atras în atâtea rânduri atenția că ”noul om”, docil, conformist este obținut ca la șah, cu premeditate mutări, care să pregătească mutarea decisivă. Dragă Faruk Akkan, aceste rânduri sunt despre empatie, suport, admirație pentru curajul și profesionalismul tău, pentru că, așa cum un doctor, un pilot trebuie să își facă ireproșabil datoria, tot astfel un jurnalist profesionist trebuie să își respecte misiunea sa: să practice și să apere libetatea de expresie!

Mariana Gorczyca

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a cincea

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 9 aprilie 2021, cu scrisoarea a cincea a eseistului, poetului Bogdan Ghiu către Mehmet Baransu (n. 1977 – foto dintr-o perioadă a vieții normale, când nu se gândea nimeni că vor fi închiși abuziv) – jurnalist, scriitor.

Iubite coleg,

Îți scriu din România, țară care a cunoscut foarte bine, până în urmă cu nu atât de mult timp încât amintirile să fi dispărut în totalitate, ororile și ravagiile dictaturii, ale lipsei de libertate și de pluralism, ale închiderii gurii și minții cu forța și ale încarcerării adevărului prin cenzură și prin auto-cenzură, prin represiune și prin tăcere, lașitate, orbire și mințire de sine. Cu atât mai importantă este lupta ta și a colegilor tăi, pentru că, știi asta cel mai bine, chiar dacă s-a dorit neutralizarea ta, scoaterea ta și a colegilor tăi din arena luptei pentru adevăr și ținerea ta „la secret”, chiar și din poziția și din situația în care ai fost pus, lupta ta continuă, tu continui lupta, chiar dacă, aparent, gura ți-a fost pecetluită și mâinile, legate. Pentru că acum tu, voi, încarcerații cuvântului liber, faceți parte din adevărul care se încearcă a fi ascuns, ținut sub tăcere, reprimat și ocultat, și care tocmai de aceea trebuie spus, preluat, repetat, susținut, scandat, tare și răspicat, ca însuși Numele Adevărului care trebuie, așa cum ai făcut tu însuți, dezvăluit, aruncat în fața celor care vor să-l facă uitat. Scriindu-ți, nu doresc decât să te sprijin moral să continui să lupți, în primul rând cu descurajarea, asigurându-te (dar asta tu știi foarte bine) că Dreptatea este de partea ta, de partea noastră, a cuvântului liber, plural, diferit. Și că numai adevărata separație a puterilor – o presă liberă și o justiție liberă – poate asigura adevărata putere a oricărei țări, a oricărei comunități, a oricărei societăți. Cine fură puterea o pierde. Dar acesta este un adevăr numai al nostru, secretul nostru, multimilenar. Curaj în continuare! Sper să ne și putem vorbi într-o bună zi!

Bogdan Ghiu

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a patra

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 8 aprilie 2021, cu scrisoarea a patra scrisă de Sabina Fati lui Hidayet Karaca (n. 18 aug. 1963; jurnalist, manager media – în foto).

Dragă Hidayet Karaca,

Îți scriu din România, cu admirație pentru sacrificiul pe care îl faci în numele adevărului, cu multă compasiune pentru familia ta, care suferă atât de mult, cu gândul că exemplul tău îi va face mai puternici pe copiii tăi și le va oferi un drum de viitor. Cunosc instrumentele unui stat care vrea să controleze viețile cetățenilor lui nu doar din istorie, ci în mod direct din adolescența mea petrecută în ultimii ani ai dictaturii. Mult înainte să mă nasc eu, în anii 50, familia mea a fost nevoită să suporte multe dintre ororile stalinismului, terenurile și casele ne-au fost luate, mama și bunica mea au primit domiciliu forțat, au fost interogate, chinuite, obligate să accepte adevărul lor. Nu vreau să compar, doar să-ți spun că înțeleg cât de greu poate fi și cât ilogic e totul. Nu pot să cuprind cu imaginația suferința prin care treci, încercările fizice și psihice la care ești supus, lipsurile de toate felurile. Totul pentru a demonstra că nu întreg adevărul poate fi spus. Îmi aduc aminte de cenzura care guverna totul în România, de la buletinele de știri, la cărțile de istorie; de la filmele admise în cinematografe, la romanele traduse; de la melodiile care puteau fi ascultate la radio, la versurile care puteau fi publicate. Totul era trucat și parcă nici nu ne mai trăiam propriile noastre vieți. Dar știu că ție îți este chiar mai greu, fiindcă pe tine nu doar te-au cenzurat, ci pur și simplu ți-au pus călușul în gură să nu mai spui nimic, fiindcă vor să te ascundă, să te facă să taci pentru totdeauna, să te facă să-ți fie frică pentru tine și pentru ai tăi. Mai știu, însă, că nu te lași doborât, că reziști cum poți mai bine, că speri la o viață în care să poți din nou vorbi la microfon, în care îți poți spune părereile liber, în care vei scrie despre toate atrocitățile pe care le-ai trăit, pentru ca cei din jurul tău să înțeleagă diferența dintre bine și rău, iar istoria să nu se mai repete. Să ai curaj, putere și speranță!

Sabina Fati

PEN România, solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia

*Scrisoarea a doua

Proiectul ”PEN România – Solidaritate cu scriitorii & jurnaliștii închiși abuziv în Turcia” (detaliat la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) continuă. Astăzi, 6 aprilie 2021, cu scrisoarea a doua care aparține scriitoarei și criticului de artă Magda Cârneci și este către Hatice Duman.

Stimată doamnă Hatice Duman,

Am aflat despre dumneavoastră din diverse campanii mass-media pe online legate de detenția jurnaliștilor kurzi în Turcia lui Erdogan. Știu acum că sunteți în închisoare din 2002, de aproape 20 de ani, și sunteți considerată „jurnalista cu cea mai îndelungată detenție din întreaga lume”. Ați fost editorul-șef al ziarului socialist kurd Atilim, v-ați bătut prin cuvinte și atitudini publice pentru libertatea poporului din care faceți parte. Ați fost arestată pentru false motive și ați fost condamnată la închisoare pentru întreaga viață. Dar nu sunteți uitată. Miile de jurnaliști arestați și închiși din Turcia lui Erdogan nu sunt uitați de comunitatea liberă din restul lumii. Fotografia și informații despre dumneavoastră circulă pe Facebook, Twitter și pe diverse site-uri jurnalistice internaționale. Din 2020 încoace există din nou o campanie mai susținută în jurul numelui dvs astfel încât cazul dvs să rămână viu în memoria colectivă și să fiți eliberată. Ca președintă de onoare a PEN România, vă rog să rezistați și să nu vă pierdeți speranța. Sper ca într-o bună zi să fiți liberă și să ne cunoaștem personal. Sper ca acest lucru să se întâmple cât mai curând ! Sus inima! Cu solidaritate, Magda Cârneci (datată 28 martie 2021, București)

Politica, la firul ierbii

*Mică ”poveste” din teoria domeniului (editorial)

Teoriile politice spun că o campanie se face (*1) în funcție de publicul țintă și așteptările lui (dacă le știi, după studii serioase), în limita (*2) capacității candidaților și a partidelor de a oferi programe, proiecte și idei sustenabile, veridice & de interes general, dar și după (*3) cât/ cum poate/ știe mass-media să reflecte & să inducă din primele două aspecte menționate. La acest din urmă segment trebuie să ofer o explicație (de altfel, o intuiți): oferi cât știi și cum stii…hm.
Deci, dacă se aruncă noroi dintr-o parte în alta nu e musai pentru că unii sau alții dintre candidați sau programe sunt de dat la o parte, ci asta nu înseamnă decât că formula place celui care (se) promovează astfel…uufff. Să fie clar, nu sunt studii care să demonstreze că vrea publicul asta! Exemplu: în revista mea, Braila Chirei, promovez 99 la sută aspecte pozitive ale vieții și audiența e mereu în creștere. Să fie clar. Repet. Nu publicul vrea scandal! Așa că, să spunem concret, o campanie electorală poate fi decentă daca o desfășori ca atare. Ba chiar e indicat să fie asa. În fond, electoratul vrea să vadă omul și propunerile sale. Și-apoi, de ce aș vota pe cineva care e înclinat să arunce noroi în fața oricui? De ce aș vota (eu/ voi) candidați de la partide care au demonstrat că nu fac nimic pentru oameni (doar mint că măresc pensii – un caz, și, în realitate, economia spune altceva!), ci doar pentru interesul unor membri de partid (să mai dau exemple?! Dar sunt notorii… sperăm să nu mai apară între timp alții aidoma).
Aceste cuvinte poate nu vă schimbă votul din 6 decembrie, 2020 dar vă pot da de gândit. Pentru că POLITICA nu e pentru un om (ca singularitate), nu e pentru candidat și interesele lui personale, ci e pentru toți. Și în context, electoratul e ca iarba. Unii ajunși în funcții o lasă să se usuce, ori o calcă în picioare fără probleme și-apoi vor merge să își ridice pensia specială…

Cursuri ”Educația media în școală și în societate”, la CCD Brăila

*În parteneriatul Casa Corpului Didactic Brăila – ActiveWatch dezvoltat în proiectul ”The European Media Coach Initiative” derulat cu parteneri din Bulgaria, Cipru, Grecia, Portugalia, România în perioada decembrie 2017 – decembrie 2020

      Casa Corpului Didactic (CCD) Brăila, prof. dr. Cristina Elena Anton director, a organizat două serii de formare EDUCATIA MEDIA LA SCOALA SI IN SOCIETATE in perioada martie – august 2020 pentru personalul didactic de predare din invatamantul preuniversitar. Inițial grupele au început formarea în martie 2020, în varianta face-to-face, apoi cursurile au fost suspendate din motive evidente (pandemeia de COVID-19) până în iunie 2020, iar din iulie 2020 s-au reluat finalizându-se iîn august 2020.

        Formarea a fost realizată de experți acreditați MEC în urma unui parteneriat încheiat între furnizorul de formare CCD Brăila și Asociația ActiveWatch care este partener în proiectul ”The European Media Coach Initiative” derulat în perioada decembrie 2017 – decembrie 2020 în cadrul unui consortiu format din Universitatea Europeană din Cipru (lider de parteneriat), European Association for Viewers Interests din Belgia, The Athens Lifelong Learning Institute din Grecia, The University of Sofia St. Kliment Ohridski din Bulgaria, The Cyprus Pedagogical Institute din Cipru, The University Institute of Lisbon din Portugalia, The National Academy for Media & Society din Olanda și Asociația ActiveWatch din România.

          Prin asocierea dintre ActiveWatch și CCD Brăila se creează contextul favorabil pentru testarea și adaptarea modelului Media Coach, model de formare dezvoltat încă din 2007 în Olanda, în contextele naționale din Bulgaria, Cipru, Grecia, Portugalia și România.

       Impresii ale cursanților & ”Final de curs MEDIA … Tragem linie și-adunăm: Tema – vastă, incitantă, de departe, unul dintre pilonii EDUCAȚIEI. TEMEINIC pregătită! Argumentare clară a necesității ca dascălii să devină parte a schimbării. Formatorii – PROFESIONIȘTI! Modul de abordare – Combinație perfectă între respect, discreție în invitația la introspecție, toleranță, fără a irita vreun orgoliu și de mare folos în a descifra tainele … școlii online. Gazda -CCD-ul brăilean – foooarte inspirat în alegerea cursului de formare și bun organizator. Dovadă că este parte a schimbării. Noi, cursanții– curioși, curajoși- cu fiecare zi de curs și, în mod sigur, experimentând bucuria de-a dărui ori de-a primi din experiență… Am învățat să îmbinăm canoanele metodicilor cu ”lumea în schimbare”. Evaluarea – Realizată în profesionalism și respect pentru triada evaluator-evaluat- curs… A, și… lait-motivul întâlnirilor- ”Sunt dascăl-elev și elev-dascăl”. În mod sigur, multă vreme, mulți dintre noi vom tânji după locșorul din casă, în care ne-am bucurat și mințile, și sufletele. Și niciodată nu vom zice NU unei noi provocări MEDIA. O sumă care ne-a făcut- și de data asta- să ne-aducem aminte de unde am plecat, ca să pornim din nou la drum. Pe scurt, …Școala de IERI, într-un AZI, pentru MÂINE…” & ”Fac parte dintr-o breaslă care are nevoie, cel puțin din când în când, sâ țină pasul cu realitatea. Sau chiar să anticipeze cumva prin strategiile ei cam conservatoare relația cu educabilii atât de altfel față de generațiile trecute de puțin timp. Am participat la multe cursuri, pentru că mi-am dorit să mă perfecționez, să aflu, să aplic, să.. Dar e prima dată când am descoperit un fel special de dialog formator-formabil, teme extrem de pertinente, care m-au pus într-o permanentă stare interogativă. Am așteptat împreună cu toată familia mea fiecare zi de lucru, mi-am luat notițe cu conștiinciozitate, m-am străduit sâ-mi dreg cumva device-urile și conexiunea la Internet pentru a nu pierde nimic din Cursul Media la școală și în societate. Mi-am răspuns la multe întrebări, mi-am construit altele, am aflat prieteni de nădejde cu care să pot spera că nu lupt iluzoriu pentru șansele adolescenților mei nărăvași. Și eu, și soțul meu, cursantul din umbră, mulțumim formatorilor noștri pentru lecția de profesionalism exemplar pe care ne-au oferit-o”

Impresiile formatorilor & ”Contextul global dramatic și imprevizibil pe care îl trăim în această perioadă ne obligă să privim educația media cu alți ochi. Dacă în perioada pre-pandemică discuția era la nivel de deziderat în relația cu actul educațional, astăzi ar trebui să privim educația media ca pe o necesitate. Provocările vor fi tot mai multe și mai complexe, atât pentru elevi, cât și pentru profesori, odată ce vom transfera parte din actul didactic în mediul online. Dincolo de disconfort și de șocul tranziției în online, avem obligația de a căuta oportunități. Acum, mai mult ca niciodată, copiii și adulții trebuie să exploreze (social) media în mod responsabil, să dezvolte abilități de socializare virtuală bazate pe empatie și respect, dar și să își dezvolte spiritul critic în raport cu avalanșa de informații care circulă online. Acum este nevoie de educație media!” & ”Pentru noi, formatorii ActiveWatch acreditati de CCD Braila, a fost o provocare să transformăm sala de curs în multiple sesiuni de Zoom și să construim experiențe de învățare relevante pentru toată lumea. Alături de profesorii și învățătorii brăileni am avut ocazia extraordinară să gândim și să testăm scenarii didactice în care educația media ocupă un binemeritat  loc secundar. Pentru că, așa cum este firesc, primul loc este alocat, din oficiu, elevilor care se vor întoarce sau se vor conecta la școală începând cu 14 septembrie 2020” 

        Impresiile furnizorului de formare CCD Brăila: ”Formatori extraordinari! Cursanti dornici de cunoaștere! Acum este nevoie de educație media!”

Premiile ”Eminescu, ziaristul” 2019, ediția a VII-a

*Oferite de Uniunea Ziariştilor din România în 28 iunie 2019, la palatul Parlamentului * Trofeele au fost câștigate de Adrian Dinu Rachieru, Emilian Marcu, Tudor Nedelcea și Aurel Ștefanachi

   Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România (https://uzp.org.ro și pagină în rețeaua Facebook la https://www.facebook.com/uniuneaziaristilorprofesionisti/) a serbat Ziua Ziaristului Român, ediţia a VII-a în 28 iunie (dată aleasă de UZPR și neconsfințită, din păcate, și de parlamentarii români) 2019 la Sala Brâncuși în Palatul Parlamentului din București. A fost un eveniment prezentat de Doru Dinu Pavel Glăvan (președintele UZPR) și Ovidiu Zanfir în care au fost conferite trofeele propuse de juriu, intitulate ”Izvorul ”, unor personalităţi care şi-au dedicat o parte din viaţa cercetării și promovării operei lui Mihai Eminescu, respectiv Adrian Dinu Rachieru – critic, eseist, scriitor, universitar, Emilian Marcu – poet, Tudor Nedelcea și Aurel Ștefanachi – scriitor și editor, conducătorul editurii Tipo Moldova de la Iași. A fost conferit și un trofeu In memoriam, pentru Victor Crăciun – primit de Cristina Crăciun – cel care a fost președintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.  Sponsorul principal al evenimentului a fost Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.
De asemenea, au fost oferite premii și altor jurnaliștilor, inclusiv celor care se ocupă cu scrisul – publicând și literatură: Emil Talianu din Giurgiu, Ioan  Vulcan – Sibiu, Mihaela Gabriela Helmis – București, Ilie Cristescu – Băile Herculane, Valentin Uban – București, Ion Călin Tiță – Constanța, Dumitru Manolache – București, Ana Cristina Popescu – Caransebeș, Mariea Pândaru Bârgău – Deva, Marin I. Ștefan din Șimleul Silvaniei, Nicolae Grigorie Lăcrița – Craiova, Maria Crețu-Graur – Sf. Gheorghe, Ana Alina Ciorici – Sf. Gheorghe, Pr. Valer Constantin Necula – Sibiu, Laurian Stănchescu – București, Tudor Chirilă – București, Ștefan Iovan – București, Adela Cristina Munteanu – Pitești, Karen Atilla Sebeni – Cluj-Napoca, Cristian Tabără/ Marin Găbudean/ Cristina  Magearu – București, Mihai Buznea – Bacău, Eugen Verman – Bacău, Livia Ciupercă (Iași), Marian Nencescu – București, Corneliu Cârlan – București, Nicolae Badiu – Pitești, Cristina Sava – Tg. Mureș, Firiță Carp – București.