Arhive categorie: HOME

Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor Istorice | 18 aprilie

*Și Brăila ar… serba, dacă ar avea cu adevărat grijă de minunățiile pe care le are (datorită înaintașilor)

Azi, 18 aprilie, este Ziua Internațională a Monumentelor și Siturilor istorice. De aceea se cuvinte tocmai azi să spunem (pentru cine este interesat, evident!) că Brăila are multe monumente la vedere – case frumoase, obiective cândva de interes economic, străzi întregi cum e cazul fostei Regale (oare va arăta vreodată civilizat?!), piața Traian etc. (Are Brăila aceste bogății și nu știe ce să facă cu ele… uf… nu mai dezvolt tema! Știm… Dar cui îi pasa?!?)

Brăila are și bogăție arheologică despre care ar trebui spuse povești (talentații care scriu au, deci, resurse) și mai ales are istorie. Din nefericire, are mai puțină strălucire în prezent… dar acesta e (și el) alt subiect.

Foto 1 – Casa Alexiu, în str. Polonă nr. 14, sediul secției Etnografie din muzeul brăilean: foto 2 – Fosta stradă Regala, în dreapta imaginii e Casa Rally – acum teatrul dramatic, dăruită municipalității de ultimul ei proprietar, Dumitru Ionescu (fost primar) la începutul secolului XX; foto 3 (de ieri) – Ceasul din piața Traian – care nu s-ar fi achiziționat (tocmai din Austria) dacă nu lăsa un brăilean cu inima mare – îl chema Petru Naum Petru – suma de bani în testament special pentru el. Și acum are mare nevoie de o curățare serioasă și de vopsea nouă; foto 4 – vedere (doar de ieri) a unei părți din piața Traian (cum am spus, înscrisă în Lista Monumentelor pentru că deține clădiri superbe – dar cineva a colorat în roșu închis o fațadă… complet aiurea…uf!)

Notă. Doar câteva imagini… selectate în grabă din arhiva proprie

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

De Ziua Mondială a Poeziei, întâlnire la Casa ”Perpessicius”

*Luni, 21 martie 2022, de la ora 11.00 * Sub genericul unui motto ales de gazda noastră, muzeograf Elena Ilie: „Poezia este o taină și o lucrare de sine stătătoare” – Nichita Stănescu

Un motto generos și incitant: „Poezia este o taină și o lucrare de sine stătătoare” (Nichita Stănescu); el ne va guverna reuniunea de luni, 21 martie 2022, de la ora 11.00 pe care am gândit-o împreună cu gazda noastră, muzeograf Elena Ilie – sef secția Memoriale din Muzeul Brăilei ”Carol I”. În sediul din strada Cetății nr. 70 ne vom întâlni, câțiva dintre cei pentru care preocupările legate de lumea literară sunt la ordinea zilei, pentru a celebra Ziua Mondială a Poeziei (21 martie) și, depotrivă, pentru a răspunde provocării bunei gazde.

Elena Ilie: ”Având ca motto gândul lui Nichita despre poezie, am invitat iubitori și creatori de poezie luni, 21 martie, în casa lui Perpessicius, pentru a aduce un omagiu versului și poeților. Va fi prezentat volumul de poezie „Itinerar sentimental” al lui D. P. Perpessicius, cu emoționanta istorie a intrării sale în colecția Secției Memoriale.

Și-au anunțat prezența: Constantin Gherghinoiu, Viorel Coman, Mihai Vintilă, Virgil Andronescu, Lică Barbu, Elisabeta Furtună, Vasile Mandric, Luminița Dascălu, Mariana Marțian. Mediatoare a contactului cu distinșii prieteni ai muzeului, Armanda Filipine, un cronicar atent al creațiilor literare contemporane”.

Nota red. Nu am mai scris pe afiș… ca și la celelalte evenimente, va fi LIVE pe pagina https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/ (apoi transferat și pe You Tube), iar în revista BRAILA CHIREI va fi prezentată întâlnirea

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Războiul… cu chip de copil

*Cum ne uităm în ochii micuților, largi deschiși către lume, nevoiți să fugă de acasă cu mama și cu alți frați?!?

Simțim că în Ucraina e război, știm că se aruncă bombe și se împușcă. Am aflat cu toții – și mai sunt, din nefericire, unii care nu văd evidența – că atacul armatei ruse este complet nejustificat. Iar luptele continuă: atacatorul, înverșunat (un conducător al rușilor cu ifose de urmaș al imperiului sovietic, nici nu merită să îi mai spunem numele) vrea să cucerească, iar ucrainienii se apără – spre cinstea lor, încă foarte bine.
Dar dincolo de această realitate, pe care cu greu o putem schimba deocamdată, există drama populației civile. Nu doar a celor care trebuie să își continue existența printre gloanțe și bombe, ascunși în spatele ferestrelor camuflate sau în adăposturi subterane când se trage, ci și drama refugiaților, a celor care își adună puterea să plece – unde văd cu ochii, cum spunea povestea – cât mai departe de țară și de granițele care acum au gust de moarte.
Cum te uiți în ochii copiilor care încearcă să înțeleagă fuga de acasă, cu te miri ce în bagaje și fără răspunsul la întrebarea „când ne întoarcem acasă?”… ufff… Cum ne uităm în ochii lor?!?

Foto (via dw.com) de la punctul de trecere al frontierei Porubne – Siret

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Discuții sterile despre educație

*Doar un dialog televizat… în țara în care de ani buni nu se iau măsuri serioase pentru calitatea învățării, aceasta fiind adevărata problemă (nu semestrele ori mărirea sau micșorarea cu câteva a vacanțelor…)

Ministrul de la educație discută 2022 în această seară (14 februarie), într-un platou tv, despre schimbări in sistem: trimestre in loc de semestre, alte date ale începerii anului școlar, vacanțe.

Ooo! Stop aberații! Calitatea actului de învățământ NU are legătură cu aceste detalii de formă. Înveți la ore și acasă, sau nu înveți. Ai înțeles de ce e importantă școala, sau nu. E profesorul bine pregătit, și cu drag de profesie, sau nu. Acestea sunt adevăratele probleme, nicidecum structura orarului sau durata vacanței. Oare chiar nu mai e nimeni bun la cap în țara asta? Chiar nu am priceput că democrația (chipurile, în posibilele schimbări, s-ar ține cont de părerea nu știu cui … ) e orice dar NU e normă pentru stabilirea criteriilor de CALITATE?!? De ce suportăm atâta impostură???

Și toate astea fix înaintea Zilei Naționale a Lecturii (15 februarie), o propunere tare frumoasă a unui deputat liberal, pe care onor ministrul în cauză (Sorin Câmpeanu) a tarnsformat-o în circ prin solicitarea către școli de a se efectua mâine un adevărat maraton de citire. Oare omul ăsta nu pricepe că astfel îi face pe copii să nu mai vrea să audă de lectură? După ce și așa nu se omoară nimeni cu cititul (evident, primii-s părinții… că și de-aceea nu sunt interesați copiii și tinerii de carte)

Nota red. Pentru cine nu știe, acest text este editorial. La fel de bine, este și sublinierea unor idei pe care le au și alții – tot dintre cei cărora le pasă de viitorul copiilor și de reala lor educație/ instrucție!

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

În Ziua națională a lecturii, eveniment în sediul Universității ”Brâncoveanu” Brăila

*Inițiator, Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (Centrul de Creație) Brăila * În 15 februarie 2022, de la ora 14.00 – transmisie LIVE * Invitat special, Armanda Filipine

Data de 15 februarie 2022 a fost declarată Ziua Națională a Lecturii în România și legiuitorul a stipulat, la fel ca alte date similare, că instituțiile de cultură pot organiza în această zi evenimente publice.

Așa că Alina Petronela Sulicu – manager al Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT sau Centrul de Creație) Brăila a decis că data de 15 februarie 2022 poate fi un bun prilej să fim în ton cu cerințele amintite. Partener al evenimentului este gazda, Universitatea „Constantin Brâncoveanu” – Facultatea de Management Marketing în Afaceri Economice Brăila. Astfel, de la ora 14.00 vom fi împreună – notă. deci și eu, Armanda Filipine (după cum știți, mai scriu și povești, poezii, proză – cu alte cuvinte, o să auziți și din acestea, nicidecum texte de tip jurnalistic) – în transmisie LIVE (la https://www.facebook.com/Centrul.de.Creatie.Braila) din sediul Universității ”Constantin Brâncoveanu” Brăila.

Vom fi noi (am mai fost împreună și anul trecut, de Ziua Culturii Naționale – atunci, la sediul CJCPCT; video la https://www.youtube.com/watch?v=BGDq1qllrzg) cu suportul de lectură, cărți – și, sper invitați (surpriză) – pentru a vă convinge și pe dumneavoastră că măcar câteva minute de citit pe zi nu dăunează nimănui… bineînțeles, voi spune-o și atunci, mai contează și ce citim!

Din comunicatul organizatorilor: ” (…) Astfel,  în incinta bibliotecii Facultății de Management Marketing în Afaceri Economice Brăila, din cadrul Universitatea Constantin Brâncoveanu, se va organiza  o sesiune de lectură alături de invitata specială, jurnalista Armanda Filipine  și doi invitați surpriză, cu scopul de a evidenția nevoia de lectură a tuturor și totodată  de a încuraja lectura în rândul populației.

         Armanda Filipine – jurnalist și scriitor cu experiență bogată în presa locală și națională, dar și în presa literară de specialitate, administrator și redactor unic al revistei online de cultură și informație Brăila Chirei, colaborator la reviste de literatură și critică teatrală, coordonator de proiecte cu tineri și voluntari și realizator de evenimente va vorbi despre rolul lecturii în societate, ca formator de personalități, prin momente poetice cu o deosebită încărcare emoțională, ce vor construi legături profunde și statornice în mințile tuturor, fie copii sau adulți”.

**

„Vom marca pentru prima dată această zi prin campanii, proiecte şi evenimente de încurajare a cititului în şcoli şi instituţii publice, biblioteci şi librării. Aşa cum şi alte state o fac deja cu mare succes, de mulţi ani de zile”, preciza în luna ianuarie a acestui an Sebastian Burduja – deputat PNL de Bucureşti, initiatorul actului normativ. Parlamentarul a ales data de 15 februarie pentru că atunci s-au născut Spiru Haret şi Titu Maiorescu. În expunerea de motive, iniţiatorul legii a citat dintr-un sondaj al Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie în anul 2018, din care reieșea că doar 16% dintre români citesc lunar cărţi, iar 35% nu citesc deloc.

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Viața străzii. Despre oameni și case, orașe gri și urâte

*Până când administrațiile vor lăsa pe fiecare să facă fix ce-l taie capul?!? Chiar și când se pune problema eficientizării (vai… prin numita anvelopare) energetice a locuințelor, tot nu se cade să încălcăm cu toții regulile/ legile și să distrugem orasele ,și așa în mare parte urâte

Brăila în ce top ar fi (că tot am prezentat Oradea în Top 10 cele mai bune destinații turistice europene) cu așa urâțenii de fațade… lucrate fără vreo normă elementară de bun simț și cu încălcarea tuturor regulilor de urbanism și de estetică. Că doar fiecare face ce vrea… De ce nu?!? Și cică am fi in mileniul 3. Oare?

Dar cui ii pasă de urâțenie, de încălcarea normelor estetice? Cine vede? Cine se ocupă în orașul acesta de respectarea legilor care contează?!? Și nu e de glumit cu urâțenia. Pentru că ea se instalează întâi în exterior și apoi în interior… nu în casă, ci in inimă (fără glumă!!!) Dar nici asta nu sperie pe nimeni pentru că în continuare se fac astfel de peticeli la blocuri și toți (oameni? Hm!… Cetățeni în niciun caz!) se prefac că așa ar fi normal… Și nu e! Deloc!

Uuuffff… Știți că nu mă mai abțin și comentez, critic… chiar dacă pare că vorbim la pereți! Poate însă, încetul cu încetul, mai mulți vom deveni cetățeni și vom avea o voce în Cetate. Pentru că așa e firescul… normalitatea… viața așa ar trebui să se desfășoare!

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Farmecul, imposibil de refuzat, al filmelor polițiste din genul „clasic”

*Dar mai ales regalul spectacol oferit de actorul David Suchet jucându-l pe Hercule Poitot

(Notă. Poate pentru unii, se voi spune aici pare banalitate. Dar cum nu toți cunoaștem arta dramatică și filmul… pentru că un film – la fel, teatrul – nu e doar o poveste, un decor, câteva personaje… ce spun aici e, sper, binevenit. Câteodată e frumos să înțelegi. Pentru că arta cinematografică e mai mult decât ce pare la suprafață. La fel cum și politica pare doar subiect de bârfă… și nu e!)

Când simt nevoia de ordine și farmec – două noțiuni care par cumva greu de apropiat – și pe care nu le regăsesc în viața de zi cu zi, mă grăbesc să revăd filme după Aghata Christie, cele cu minunea de personaj Hercule Poirot. Nu oricare…e-adevărat. O să mă refer altă dată la cele în care celebrul detectiv este interpretat de Peter Ustinov, dar acum mă voi opri (oricare moment e bun) la altele. La cele cu David Suchet (foto 1 – exact în rolul la acre mă refer aici), un actor care a reușit performanța de a face atrăgătoare câteva manii, ticuri și defecte, cum e felul caraghios de a rosti cuvintele în limba engleză (nu uităm că el, în cărțile talentatei scriitoare, este belgian).

Adesea încerc să definesc, și nu e deloc simplu, toate aceste elemente care dau farmec filmelor englezești după Aghata Christie – o întreagă serie, întinsă pe câțiva ani buni pentru că îl vedem îmbătrânind de pe dragul nostru personaj principal, pe secretara Lemon, pe prietenul său Hastings și pe polițistul Japp. Nu e doar felul unic în care pășește Poirot/ David Suchet, cu toate că și acest mers special, ajutat de un baston impozant și adesea complet inutil, contribuie la farmecul personajului. Nu e nici mustața sa deosebită, pe care o îngrijește cu delicatețe – fără să facă un secret din asta, dar cu siguranță și acest mic detaliu de fizionomie are un rol destul de mare în nota sa de atractivitate.

Cu siguranță s-a spus prin cronici (nu le-am citit, dar trebuie să existe în presa de specialitate engleză în special!) că Poirot-ul lui David Sachet este maniacal și inteligent exact cum l-a vrut Aghata Christie. O inteligență care depășește cu mult media, de aceea are și o faimă pe măsură. Una dintre manii ține de ordine, felul în care se grăbește să aranjeze, să alinieze obiecte – pe etajere, noptiere, rafturi… în ordine, la distanțe egale, ca o înșiruire matematică din care nu lipsește regula. De fapt este o calitate pe care i-a atribuit-o autoarea, îmi place să cred, în consonanță cu ordinea pe care o desprinde, în final, rezolvând misterul morților și descoperind vinovatului/ vinovații. Tot la capitolul manii se poate include felul cum ia masa Poirot: mereu îmbrăcat elegant, chiar și în interiorul casnic – cu toate că la el (în fine, în film) acest interior e mai degrabă birou (de detectiv, evident), nu simplă casă.

Toate aceste detalii și încă vreo câteva fac deliciul filmului – părerea mea. Plus subiectul, care nu se demodează. Mereu vor exista – fie că decorul, stilul arhitectural, moda se schimbă (deci timpul însuși) – oameni avizi de îmbogățire și care fac orice, deci și crimă pentru a-și atinge scopul, îndrăgostiți care vor să fie împreună în ciuda tuturor impedimentelor și atunci pot să și ucidă pentru a fi împreună, parteneri de afaceri care vor să-și ascundă cu orice chip greșelile, acest aspect putând fi tradus prin crimă etc.

Evident că vârful atracției rămâne finalul fericit – rezolvarea crimei. În cazul filmelor polițiste e, cred, de la sine înțeles că finalul fericit e de preferat oricărui altuia. Această nevoie de ordine (dreptate – ne place să-i spunem) e și ea undeva bine înfiptă în mintea unora dintre noi. Poate cu educație. Poate cu dorință proprie. Dar e inclusă în pachetul „clasic”. Mie îmi place. Îmi oferă siguranță și îmi dă încredere, mai ales atunci când lumea reală din jur e contrariul a ceea ce e în film – nu oferă siguranță, încredere și nici măcar o urmă vagă de speranță că ar urma în viitorul apropiat așa ceva…

Vizionarea unui film bun e o terapie pe care vă invit să o urmați chiar dacă nu aveți neapărat nevoie. Pentru că filmele la care mă refer (bine, au englezii cu ce bani le face!) în întregimea lor sunt fermecătoare: poveste bună, locuri de filmare superbe, costume impecabile, muzica exact câtă trebuie, actori foarte buni, plus șansa de a te bucura de un personaj care depășește media inteligenței celorlalți. Și finalul in care vinovatul își primește pedeapsa! Evident că, trebuie să recunosc, la toate acestea contribuie regia și echipa filmului, dar… dacă Aghata Christie nu-l gândea astfel pe Hercule Poirot… despre ce mai vorbeam acum?

Foto 2: scriitoarea engleză Aghata Mary Clarissa Christie, Lady Mallowan (15 sept. 1890 – 12 ian. 1976)

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Marin Moraru (1937 – 2016)

*Un ACTOR nu se uită!

Marin Moraru (31 ianuarie 1937 – 21 august 2016) a fost actor de teatru și film. De neuitat!

…cine nu știe CINE & CUM a fost (și rămâne) impresionantul, inegalabilul Actor, păcat de viața trăită!
Nu mai rețin cui spunea la un moment dat, după 1989, că n-ar mai ieși din casă, prin Bucureștiul natal, că prea îl oprește toată lumea… să-l atingă, să-i spună ceva, să-l felicite pentru nu știu ce film, ce rol…

Norocul nostru că au rămas multe înregistrări – mai ales filmele!

Armanda Filipine Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei