Arhive categorie: HOME

Ziua scrisului de mână

*Deci, să scriem și pe hârtie

De Ziua Scrisului de Mână/ 23 ianuarie (*) – o amintire dragă… Eram (Armanda Filipine, în foto) în Galeria de artă „Gheorghe Naum” (Muzeul Brăilei „Carol I”), la expoziția „Work in Progress” cu lucrări ale artistelor plastice Mariana Bogdan, Aurelia Călinescu, Teodora Constantinescu, Angelica Deacu Moscu, Ana Maria Dobre, Mariana Gavrilă Vesa, Vasilica Gavrilă, Marilena Ioanid, Georgeta Naum, Carmen Rus, Raluca Iancu Spătaru, Ecaterina Pătrașcu. Invitația de a umple cumva panoul gol – și eu am decis să scriu câteva cuvinte/ poem – a venit de la Maria Stoica – (atunci) șef secția Artă.

Foto din 24 aprilie 2015, via muzeul brăilean

(*) Ziua Scrisului de Mână (National Handwriting Day) a fost propusă pentru data de 23 ianuarie, în Statele Unite ale Americii, în 1977 de Asociația Fabricanților de Instrumente de Scris (Writing Instrument Manufacturers Association)

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista de cultura și informație Braila Chirei

În cleștele situațiilor fără ieșire (deocamdată, la noi). Despre moarte și câini

  • *Da. Parcă ar fi titlu de roman. Dar aici e vorba despre moarte și câini, dar mai ales despre educație * Sau cum ar trebui să… Of! Câte nu ar trebui să arate/ fie mai bune în țara asta!
  • Zic că suntem (iar) in cleștele unei situații fără ieșire – cel puțin (mă iluzionez) deocamdată, la noi….
  • Curge „apă” de toate felurile pe gârla… presei după moartea femeii mușcată de câini în București. Degeaba toate vorbele! Vinovații sunt în toate părțile. Și autoritățile – cei care fac legi (în care maidanezii trebuie să aibă regim clar de strângere de pe străzi) și cei care trebuie să verifice aplicarea legilor, dar și cetățenii: ai câine, îl ții acasă!
  • Orice alte comentarii sunt doar de dragul audienței (la tv, mai cu seamă, asta se traduce in prețul reclamelor), care audiență nu prea poate/ vrea să înțeleagă mai nimic, dată fiind starea ei precară în materie de educație (să mai repet chestiunea cu analfabetismul funcțional … Hm… la elevi și nu numai (?!?)

Armanda Filipine & Revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Notă. Despre atestări documentare…

*În atenția celor care află – ce greșeală! – că atestarea documentară ar fi același lucru cu data de înființare

Notă. In atenția celor care află că în 20 ianuarie 2023 se împlinesc 655 ani de la semnarea unui document conținând anume privilegii comerciale (in favoarea unor negustori) în cancelaria domnitorului Vladislav Vlaicu și în care apare numele cetății/ orașului Brăila: NU este actul de naștere al urbei (cum greșit scriu/ interpretează unii… Cam mulți, în opinia noastră…)! Este doar un document, care se întâmplă să fie cel mai vechi – descoperit până azi – în care este înscrisă denumirea orașului Brăila. Deci, e doar o filă de istorie și nicidecum „act de naștere”

Uf! Ce ușor se distorsionează/ manipulează/ falsifică totul…

Foto: documentul cu privilegiile comerciale din timpul domniei lui Vlaicu Vodă în care este și numele cetății Brăila

Armanda FILIPINE & Revista BRAILA CHIREI & Armanda Filipine

De Ziua Eminescu & Ziua Culturii Naționale

*Evenimente desfășurate la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Brăila și la secția Etnografie din Muzeul Brăilei „Carol I” * Organizate de Armanda Filipine împreună cu elevi de la Școala „Alecsandri

Sărbătorirea Zilei Eminescu & Zilei Culturii Naționale (15 ianuarie,). Primul moment pregătit de noi s-a derulat la sediul Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Brăila, în sala ProArte. Noi fiind Armanda Filipine, inițiator, împreună cu elevi din clasele a V-a A și a V-a B, cu profesorii diriginți Dana Violeta Bădără și Carmen Labeș, de la Școala Gimnazială „Vasile Alecsandri”. Mulțumesc și aici directorului școlii, profesor Alina Tudor, pentru tot sprijinul.

Video LIVE la

Al doilea moment dedicat dublei sărbători a avut loc în frumosul sediul al secției muzeală brăilene Etnografie. Video LIVE la

Dubla noastră activitate a fost sub genericul „Noi, că frunzele în copacul Vieții…”, cum am spus,

(foto 1) la sediul CJCPCT & Centrul de Creație Brăila – fiind cu noi și managerul Alina Petronela Sulicu – mulțumim pentru sprijin și găzduire! – și

(foto 2) la secția Etnografie și artă populară – unde am fost împreună și cu șefa secției, muzeograf Gabriela Dorina Cloșcă – ii mulțumim pentru sprijin și găzduire, la fel și celorlalți membri și echipei din secția de la Muzeul Brăilei „Carol I” care ne-au fost alături.

Armanda Filipine & Revista Braila Chirei

O dimineață (foto)

*Din categoria „acele dimineți pentru care merită să rămâi, în admirație, la fereastră„…

7 ianuarie 2023 la ore matinale, când îți dai seama că trebuie (da!) să păstrezi cumva splendoarea acestei frumuseți de răsărit… așa că pui mâna pe telefonul inteligent și gata: ai imaginea. Răsărit și tot ce mai vezi de la fereastră…

Foto (neprelucrată): Armanda Filipine & Armanda Filipine

Obiceiuri tradiționale de An Nou. Umblatul cu Capra și Ursul. Sorcova

*Moșteniri din timpuri străvechi, unele dinainte de creștinism

Tradițiile populare românești la an nou cuprind și mersul/ umblatul cu Capra, dar și colindul Sorcova, umblatul cu Ursul. Cu Capra se mergea prin sate cam de la sărbătoarea Nașterea Domnului până la an nou (revelionul de acum). O descriere a obiceiului apare și la Dimitrie Cantemir, în „Descriptio Moldovie”. Colindul (colindă sau corind) are ca element central un personaj întruchipând chiar o capră – bineînțeles, unul dintre colindători se maschează casa întrupeze acest animal. Costumul are o mulțime de fâșii (din material textil) colorate, acoperământul fiind un covor țărănesc sau un cojoc întors pe dos; personajului capră i se fac niște fălci din lemn, cu ajutorul lor colindătorul scoate tot felul de sunete. Ceata de colindători era de obicei formată din tineri care știau să cânte la instrumente pentru că în colindul Caprei aceasta din urmă trebuie să joace realmente – dansează, țopăie etc. Nu întotdeauna era chiar o capră. Cercetătorii folcloriști, etnologi fac trimiteri arhaice, antecreștine la acest obicei având legătură cu renașterea Timpului sau a unei divinități care întruchipează anul sau viața – menționând și diversele tipologii, pe regiuni geografice: ţurcă în Alba, cerb în Hunedoara, capră sau țurcă în Moldova și Ardeal, boriță – termen provenit din cuvântul bour – în sudul Transilvaniei, capră – numită brezaie – în Muntenia și Oltenia. Iată și un colind de acest fel.

Capra

Vine capra de la munte/ Cu steluțe albe-n frunte,/ Și cu barba ei lățoasă,/ A venit să intre-n casă./ Dă-ne drumu’, gazdă-n casă,/ C-afară plouă de varsă,/ Și ne pică picurele, De pe garduri de nuiele./ Gazdă, dacă nu ne crezi,/ Ieși afară de ne vezi./ Gazdă, dacă ieși afară,/ Nu ieși cu mâna goală,/ Să ieși cu cârnați vin poală/ Și cu vinu’-n subsuoară./ Gazdă, dacă nu ne crezi,/ Ieși afară și ne vezi./ Dă-ne gazdă, drob de sare,/ Să dăm la capră că moare./ Hei, pițele mele,/ Cu cercei și cu mărgele,/ Și cu lupii după ele./ Rămâi gazdă, sănătoasă,/ Noi plecăm la altă casă./ Vine capra din pădure,/ A fost la cules de mure,/ Fragi și mure n-am găsit,/ Caprii-i arde de iubit./ Capra noastră-i capră bună,/ Ne dă lapte, unt și lână,/ Ne mai dă și iezișori,/ Să-i tăiem de sărbători./ Capra noastră a fătat,/ Lupii iedu’ i-a mâncat./ Rămâi gazdă, sănătoasă,/ Noi plecăm la altă casă” (din veche culegere de colinde).

Un alt obicei, cum spuneam, este mersul cu Sorcova. Acesta era mai degrabă al copiilor și se practica în seara sau dimineața noului an (actualul revelion). Sorcova – o crenguță împodobită cu fâșii de material textil, cu flori naturale sau de hârtie – este elementul ajutător în acest colind. Urările sunt de belșug și sănătate, de recolte bogate – aceasta și pentru că în vechime anul nou nu era ca acum, la 1 ianuarie, iar țăranii în majoritate agricultori, crescători de animale nu evaluau trecerea timpului decât după tipul de muncă pe care-l aveau de făcut în funcție de anotimpuri. Altfel spus, anul nou era mai spre primăvară.

Sorcova

Anul nou cu bine,/ Cu zile senine,/ Tot cu sănătate/ Și cu spor la toate./ Câtă șindrilă pe casă/ Atâția galbeni pe masă./ Câte pietre în munte,/ Atâtea oi în curte./ Câte nuiele în gard,/ Atâția cai în grajd./ Câți bolovani/ Atâția cârlani./ Câți cărbuni în cuptor/ Atâția gonitori în ocol./ Câte pietre în râu/ Atâția saci de grâu./ Căte pietre în fântână/ Atâtea oale cu smântână./ Câte pene pe cocoș/ Atâția copii frumoși./ Câți cărbuni în vatră/ Atâția pețitori la fată” (din volumul ”Comoara neamului” de Gheorghe I. Tazlăuanu, apărut la București în 1943)

O altă colindă a anului nou era cea cu ursul, tot colind cu mascați. Obiceiul umblatului cu Ursul sau Jocul Urşilor are legătură, confirmă specialiștii în etnografie, cu tradiții arhaice referitoare la moarte și renaștere, cu rădăcini în credințele politeiste.

Foto 1: colind cu Capra via publicația alba24.ro; foto 2: Capra via http://blog.hotelguru.ro; foto 3: copii colindători (imagine de arhivă); foto 4: colindători mascați din arhiva Muzeului Țăranului Român

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

La mulți ani! Să vii cu bine, 2023!

Chiar dacă ne-am dori să nu fie altcumva… clipele se duc… la fel și 2022. Ne luăm adio de la un timp în care s-au petrecut bune ori mai puțin bune, și ne costumăm festiv să ne găsească 2023 în plinătatea speranței că tot ce nu putem face noi, spre exemplu – să oprim războiul din Ucraina, pot reuși alții.

Cert e că așa ne place să întâmpinăm Noul An: cu încredere, curaj, emoția așteptării implinirilor apropiate. Și cu un imbold lăuntric – unii îl au, da! – că vom face mai mult bine în anul care vine mai ales pentru semenii noștri.

Vă dorim ca tot binele să devină realitate!

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

Oameni buni, primiți cu Plugușorul?

*Nu de alta, dar măcar să păstrăm tradiția populară

Trecerea spre noul an nu e doar o simplă pagină de calendar, cel puțin nu așa se întâmpla în spațiul tradițional popular. Și nu trebuie să gândim în limitele a ceea ce se întâmplă acum, ci să amintim că în cultura populară se amestecă obiceiuri de demult – antecreștine – cu elemente din cultura religioasă și din viața cotidiană. Astfel că la ceasuri din cumpăna anilor se mergea cu colinda/ corinda/ colindul și temele acestui cântec/ incantație nu sunt doar de credință în Dumnezeu, așa cum apar în preajma sărbătorii nașterii lui Iisus. Subiectele sunt extrase, și protejate de o memorie comună, din tradiții dinainte de creștinism: teme de păstorit ori agricole, dar și cosmogonice, istorice (câteodată apar în colinde împăratul roman Traian și conducătorul dac Decebal) ori povești în care se prezintă dragostea, alte relații interumane – ex. nunta (colindele cu domnițe și tineri transformați în cerbi) etc. Imaginația colindătorilor anonimi (pentru ca așa rămân în harta tradițiilor) este foarte bogată și culegerile cercetătorilor – ex. Simion Florea Marian (1847 – 1907), G. Dem. Teodorescu (1949 – 1900), s.a. – folcloriști, etnografi, antropologi, sociologici realizate de-a lungul vremii ar merita reeditate și adunate cu grijă măcar în rafturile bibliotecilor publice.

Drept pentru care, în bună tradiție românească, batem la poartă și strigăm „Primiți cu <Plugușorul>?” Poate nu mai înțelegeți toate cuvintele și va trebui sa căutați în dicționarul de arhaisme… Poate nu aveți pregătite mere, pere, poate nici colacii nu-s pe masă pentru colindători cum era datina… Ne-om mulțumi cu un zâmbet și cu o urare de răspuns la sincerul nostru colind. Și pentru ca darul să fie bine primit vă oferim aici, nu unul, ci două colinde din bogăția populară.

Colind de fereastră

Ici la curtea bună/ Mulți junei se-adună,/ Juni colindători,/ Buni cugetători,/ Stătură,/ Băură./ Din gură-mi grăiră:/ -Dormiți, nu dormiți,/ La masă mai ședeți?/ Doi stolnici de mese,/ Mese să-mi întindeți,/ Făclii să-mi aprindeți/ Curând, mai curând,/ Din ceas de la masă,/ Voi, chelari de buți,/ Vin să-mi pritociți,/ Vin din nouă buți/ Prin oale,/ Prin carne,/ Prin oale frâncești,/ Pahare domnești./ Și tot mai grăiră/ Din ceas de la masă,/ -Voi, comiși de cai,/ Trei cai să-mi aduceți/ Șeuați/ Și-nfrânați,/ Buni de-ncălecați/ Ca noi să-mi petrecem/ Ceștia juni buni,/ Juni colindători,/ Tot din casă-n casă,/ Și din masă-n masă/ Bună vremea-n casă,/ Boieri dumneavoastră/ Să-mi fiți sănătoși!” (din veche culegere de colinde)

Plugușorul

„Într‘o sfântă Joi la vale/ Se aude-un tropot mare./ Este Petre, Sfântul Petre./ Vede îngerul călare:/ – Ce cauţi tu, măi îngeraşe?/ – Cat copii cu bicişoare,/ Să-mi trăsnească,/ Să plesnească,/ Pluguşorul să-mi pornească,/ Pluguşorul cu cinci boi,/ Ca să treacă pe la voi./ La coarnele plugului/ Cu inele clopoţele./ Rămâi, gazdă, sănătoasă!/ La anul, când vom veni,/ Sănătoasă te-om găsi„(din „200 colinde populare culese de la elevii seminarului Nifon în anii 1924-1927” de Gh. Cucu – ediţie îngrijită de Constantin Brăiloiu, Bucureşti, 1936)

Secvență foto din arhiva de Imagine Muzeul Țăranului Român: „Copii cu buhaiul la Anul Nou”, Broșteni, Neamț, 1921-1948, fotograf Adolph Chevallier

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

Cătălin Canciu, PNL Brăila: „Nu renunț la speranța că Brăila își va recăpăta măreția”

*Profesorul doctor Canciu, fost inspector școlar general și acum secretar de stat la Turism, face în puține cuvinte un bilanț al anului 2022 cu referințe personale dar care implică întreaga Brăila – municipiu și județ, cu o istorie fastuoasă și care merită (măcar) un bun prezent

Cătălin Canciu (foto), secretar de stat în Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului, preşedintele Organizaţiei Municipale PNL Brăila, își face un bilanț personal la final de an, punctul de vedere transmis fiind coroborat cu opinii referitoare la Brăila – oraș și județ cu istorie fastuoasă, fabuloasă am zice (prin comparație cu prezentul).

Nota red. Exemple din această măreție care pare de poveste: peste 100 de personalități – oameni născuți aici și care, foarte mulți, au nume care stau bine oriunde se vorbește de valoare: Hariclea Darclee, Iannis Xenakis, Panait Istrati, Ana Aslan, Maria Filotti, Mihail Sebastian (Iosif Hechter), Johnny Răducanu (ca să numim numai pe câțiva)… Alt exemplu: în Brăila, la începutul secolului trecut, se făcea prețul grâului pentru întreaga Europă (e drept că Bărăganul atunci beneficia de avantajele arealului natural Balta Mare a Brăilei, azi rămasă doar Insula Mică a Brăilei) iar portul brăilean îi făcea pe mulți să suspine cu invidie…

Cătălin Canciu: „A mai trecut un an, unul cu multe provocări în plan profesional care mi-au dovedit că le pot gestiona corect. Vorbesc despre încheierea mandatului din fruntea Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila, un loc drag mie, unde am obţinut rezultate deosebite, şi despre numirea mea în funcţia de secretar de stat în Ministerului Antreprenoriatului şi Turismului. Am ajuns la Bucureşti la sfârşitul lunii august. Cu multă muncă, studiu şi comunicare am reuşit să mă acomodez noii funcţii şi să îmi fac treaba bine şi de la acest nou nivel. În aceste câteva luni, am cunoscut oameni cu adevărat interesaţi ca ţara să progreseze, oameni dedicaţi şi foarte bine pregătiţi. Mă apropii de sfârşitul anului cu convingerea că am făcut totul corect, mai ales pentru comunitatea în care trăiesc, Brăila, pe care o preţuiesc şi o respect. Nu am spus că am făcut totul perfect, pentru că sunt un simplu om, un om care poate să-şi asume ceea ce face, mai ales atunci când greşeşte. Am criticat constant urâţeniile citadine, tocmai pentru ca administraţia să poată îndrepta lucrurile, am făcut asta cu riscul de a părea mereu <Gică contra>. Am suportat jigniri, am fost făcut în toate felurile doar pentru că am criticat ceea ce se vede în oraş, ceea ce văd toţi brăilenii la o simplă plimbare. Ce s-a întâmplat ştiţi cu toţii: când nu sunt argumente să combaţi o opinie, arunci cu noroi!Merg înainte, nu am să renunţ niciun moment la ideea că Brăila se va ridica, că într-o zi îşi va recâştiga măreţia! Vreau să vă asigur că nu voi renunţa nicio secundă să-mi expun punctul de vedere, să scot în evidenţă ceea ce este incorect, chiar tragic pentru acest oraş istoric, aproape distrus de atâţia ani de administraţie socialistă. Nu cred că există cineva care să nu-şi dorească un oraş de talie europeană, un oraş cu adevărat al anului 2023. Sunt recunoscător brăilenilor, celor care mă cunosc, dar şi celor pe care nu i-am întâlnit, dar care mi-au apreciat curajul de a spune adevărul, aşa cum îl văd atât eu, cât şi alţi colegi liberali. A fost un an greu pentru noi toţi, criza economică generată de pandemia Covid-19 şi de războiul din Ucraina ne-a bulversat viaţa, dar sperăm să se termine totul cu bine şi să fie pace. În final, dar nu în ultimul rând, le doresc brăilenilor în Noul An multă sănătate, prosperitate şi gânduri bune! La mulţi ani!”

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

Poezie & fotografie. Expoziţie de Armanda Filipine, la galeria ‘Violon d’Ingres” a Centrului de Creație

* Vernisaj în 19 decembrie 2022 la ora 14.30

Sub genericul/ titlul „Căi. Repovestiri. Oglindiri” am adunat câteva secvențe foto din Brăila, orașul locuirii noastre de zi și de noapte, locuire mai mult sau puțin fericită în funcție de prea mulți factori ca să facă și ei obiectul expunerii de față. Acestor frânturi imagistice de lumină, de flori, joacă sau priviri de feline, umbre și oglindiri (da!), ferestre etc., am adăugat câteva versuri proprii și le-am așezat într-o expoziție pe care vă invit, dacă vă face bucuria, să o explorați și să vă regăsiți în emoția și în substraturile ei, la Galeria „Violon d’Ingres” a Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Brăila sau Centrul de Creație (in piața Traian nr. 2, galeria se află la mansardă).

Sper să fie la vernisajul din 19 decembrie 2022 de la ora 14.30 alaturi de mine și scenograful Gh. Mosorescu – președintele Filialei Brăila din Uniunea Artiștilor Plastici, artista plastică Marilena Ioanid – profesor la Liceul de Arte „Hariclea Darclée”, bineînțeles Alina Petronela Sulicu – managerul CJCPCT Brăila, gazda noastră căreia îi mulțumesc nespus pentru ajutorul acordat în amenajarea expoziției. De altfel, mulțumesc cu toată căldura întregii echipe CJCPCT pentru sprijinul oferit pentru ca această expoziție personală să aibă loc.

În loc de argument, ofer câteva dintre versurile (mele) care se regăsesc și pe simeze.”(…) pentru florile deschise/ când sunt privite de îngeri/ și pentru că fluturii/ atât de firavi/ ajung mai departe/ decât umbra/ pentru că unele cuvinte/ sunt în cărți și nu/ în viața reală de găsit (…)” – din „Fugi nocturne” (poem inedit)

„(…) Inima nu strigă durerea ei/ și nici durerii tale nu-i dă/ glas decât în fața oglinzii/ mirării unei alte dimineți/ când totuși continuă să bată/ că un ceas elvețian neoprit/ de la naștere și că o rugă/ îndeajuns de înaltă de urcă/ senin toate treptele vieții (…)” – fragm. „Din meditațiile de duminică” (poem inedit)

Așa cum sunt toate evenimentele de la CJCPCT, și acesta se desfășoară sub egida autorității locale – Consiliul Județean Brăila și Primăria Brăila.

Armanda Filipine – manager al revistei de cultură și informație BRAILA CHIREI