#personalitatiromanesti Petrache Poenaru

*Personalitate de tip renascentist, cu preocupări multiple – îl reținem și pentru inventarea primul toc rezervor din lume

  Petrache Poenaru s-a născut la 10 ianuarie 1799, în satul Benești la Conacul Otetelisanu al familiei și a decedat în 2 octombrie 1875, la București.

   Petrache Poenaru a studiat în Paris și Viena apoi, mai târziu, și-a completat studiile în Anglia. A fost matematician, fizician, inginer, inventator, profesor. A fost unul dintre organizatorii sistemului educațional românesc, dar și politician, agronom, specialist în zootehnie. Este membru fondator al Societății Filarmonice, Grădinii Botanice, Muzeului Național de Antichități din București. Când era student la Paris, Petrache Poenaru a inventat primul toc rezervor (ce numim azi stilou) din lume. Invenția a fost patentată de guvernul francez la 25 mai 1827 (doar un scurt extras din ampla sa biografie)

  Foto 1 – Petrache Poenaru, 1860, fotografie de Carol Szathmari; foto 2 – o imagine a actualului Conac Otetelișanu, în județul Vâlcea, administrat de Fundația Otetelișanu ( https://conacul.ro/ )

Primiți colinda?

*Primiți colinda? * În doua zi a Crăciunului

Florile dalbe

Sculați, sculați boieri mari,/ Florile dalbe,/ Sculați voi, harnici plugari,/ Florile dalbe,/ Că vă vin colindători/ Noaptea pe la cântători,/ Și v-aduc un Dumnezeu/ Să vă mântuie de rău,/ Un Dumnezeu nou născut/ Cu flori de crini înăscut,/ Dumnezeu adevărat,/ Soare-n raze luminat./ Sculați, sculați boieri mari,/ Sculați voi, harnici plugari,/ Că pe cer s-a arătat/ Un luceafăr de-mpărat:/ Stea comată, strălucită,/ Pentru fericiri menită./ Iată, lumea se-nflorește,/ Pământul că-ntinerește,/ Un porumbel aurit,/ Dinspre apus a venit,/ Floare dalbă a adus/ Și la streașină v-a pus;/ El vă zice să trăiți,/ Întru mulți ani fericiți/ Și ca pomii să-nfloriți, / Și ca ei să-mbătrâniți,/ În pridvoare, în cerdac,/ Să-nfruntați veac după veac,/ Florile dalbe,/ Flori de măr,/ Cunună de calopăr…

** din culegere de folclor cu texte culese de specialiști etnologi (ex. Simion Florea Marian, G. Dem Teodorescu s.a.)

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Primiți colinda de Crăciun?

*Primiți colinda de Crăciun? *Astăzi s-a născut Hristos!

Astăzi s-a născut Hristos

Astăzi s-a născut Hristos,/ Mesia cel luminos,/ Lăudați și cântați,/ Și vă bucurați./ Mititel, înfășățel,/ Cu scutec de bumbăcel,/ Lăudați și cântați,/ Și vă bucurați./ Și de-acum până-n vecie/ Mila Domnului să fie,/ Lăudați și cântați,/ Și vă bucurați.//

Trei crai de la Răsărit

Trei crai de la Răsărit/ Spre stea șau călătorit/ Și-au mers după cum citim/ Până la Ierusalim./ Acolo cum au ajuns/ Steaua-n nori li s-a ascuns/ Și le-a fost a se plimba/ Și prin oraș a întreba:/ Unde s-a născut, zicând,/ Un crai mare de curând?/ Iară Irod împărat/ Auzind s-a tulburat:/ Pe crai în grabă i-a chemat/ Și în taină i-a-ntrebat/ Ispitindu-i, vru setos,/ Să îl afle pe Hristos./ Zicând: „Mergeți de aflați/ Și viind mă-nștiințați/ Să merg să mă-nchin și eu/ Ca unuia Dumnezeu!”/ Craii dacă au plecat/ Steaua iar s-a arătat/ Și-a mers până a stătut/ Unde era pruncul născut./ Și cu toți s-au bucurat/ Pe Hristos dacă-au aflat/ Cu daruri s-au închinat/ Ca la un mare-mpărat./ Și-apoi dacă au purces/ Pe altă cale au mers/ Precum le-a fost lor și zis/ Îngerul noaptea, în vis./ Iară Irod împărat/ Văzând că s-a înșelat/ Foarte rău s-a supărat,/ Oaste mare au pornit/ Și-n Betleem a intrat,/ Mulți coconi mici au tăiat/ Pân’la paisprezece mii/ Toți prunci, mărunței copii./ De doi ani și mai în jos/ Ca să taie pe Hristos./ O, tirane, crud Irod:/ Mori în blestem de norod;/ Nefiind el bucuros/ De nașterea lui Hristos.//

**Din culegere realizată de specialiști etnologi (ex. Simion Florea Marian, G. Dem Teodorescu s.a.), ilustrație de Rodica Lemnășan

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Crăciun fericit!

*Crăciun fericit! Buon Natale! Joyeux Noël! Feliz Natal! Vrolijk kerstfeest! Veselé vánoce! God Jul! Merry Christmas!

Bucurii în casă, cei dragi la masă!…

Sărbători binecuvântate!

Armanda Filipine & manager revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Crăciun binecuvântat!

*Vă urez, stimați cititori, în numele revistei de cultură și informație BRAILA CHIREI să aveți un Crăciun fericit!

  Fie ca sărbătoarea nașterii Domnului să vă afle sănătoși, bucuroși, cu cei dragi aproape, cu bunăstare în case, cu bunătăți pe masă.

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Decembrie 1989. In memoriam

*… din nefericire, poezia nu face dreptate în numele morților * 😢 46 de morți brăileni în decembrie 1989

… râuri de lacrimi, de durere și de întrebări (de ce nu s-a făcut dreptate pentru acele morți? pentru toți morții din Decembrie 1989?!?)

Și un poem (fragm) din cartea „Poezia şi râuri de cafea” de Armanda Filipine

Paşi de toamnă

Călători pierduţi în furtună/ cu feţe ude, păşind disperaţi/ ne ducem spaimele pe braţ/ ca pe copiii adormiți/ departe de pătucul lor./ Vreun fulger, prea volubil,/ ne va spune/ dacă vom fi greşit drumul/ ori de ce viaţa/ ne e zidită în inimâ (…)/ Mereu o lecţie./ Şi te strădui să calci/ apoi cu milă/ pe semnele toamnei/ smulse bezmetic/ din copaci descoperind/ cu uimire/ cum te răscoleşte/ adânc/ singurătatea desenată/ pe frunte/ ca o frunză,/ făcându-te iar şi iar/ să nu mai ştii/ unde eşti, unde mergi,/ cine eşti ori cine vrei să fii.

Foto (arhiva noastră) 1 – crucea ridicată în memoria brăilenilor morți în decembrie 1989 – Revoluția (Braila, in piața Independenței) numită Troița Eroilor Revoluției; foto 2 – crucea de la Biserica „Sf. Nicolae” din Brăila pe care sunt gravate numele morților brăileni in evenimentele din decembrie 1989

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

Ziua minorităților din România

*Ziua minorităților în România – 18 decembrie * Despre Italieni – o comunitate mică, dar importantă (nota aut… pentru că e și a mea!)

Buon Natale! Încep așa pentru eu sunt și italiancă, și fiind perioada Crăciunului, e urarea care acum stă pe buzele „macaronarilor” – așa li se mai spunea în copilăria mea, în Dobrogea, italienilor; tatăl meu este de origine italiană – deci și eu!  

  O să spun, pe scurt, câteva elemente specifice ale tradițiilor și obiceiurilor italienești de sezon, chiar dacă la noi în casă nu s-au respectat întru totul – câteodată nu dorea mama, iar cele religioase nefiind pe placul regimului dinainte de 1989 nu prea aveau cum să fie puse în valoare pe atunci. De altfel, acesta creste unul din motivele care nu îl îndemna pe tata să tot spună că este italian.

  Îmi amintesc cu plăcere de felicitările primite în această perioadă de la rudele din Italia, multe păstrând aerului retro, cu binecunoscuta iesle în care s-a născut Mântuitorul, copii bucălați, ieduți ca de puf și clopoței gata să răsune din cartoline. Îmi părea mereu tare rău că la noi, în comerțul comunist, nu existau felicitări frumoase ca să trimitem, la rândul nostru. Oricum, corespondam – și pe atunci scrisorile ajungeau destul de bine ca timp.  .

 Mesele de sărbătoare sunt bogate în pește la italieni, dar nu neapărat. Nu lipsesc supele, fructele de mare, spaghete în diferite rețete, multe prăjituri și cozonacul italian – panettone. Mama nu-l făcea ca italienii, dar din coca de cozonac românesc păstra o bucată mai mică și făcea o pasăre, Colomba, anume pentru mine, împodobită cu stafide multe. Cafeaua, de asemenea, e nelipsită. Vinul bun e și el la mare preț.

  Copiii sunt importanți în perioada sărbătorilor de iarnă, pentru ei având grijă Befana să existe daruri și să fie răsplătiți, chiar și înainte de sărbătoarea Epifaniei.

nota. La Muzeul Brăilei „Carol I” a fost organizată ieri o întâlnire tematică, respectiv dedicată minorităților. Nu au fost invitați decât reprezentanți ai lipovenilor – din Comunitatea Rușilor Lipoveni Brăila condusă de prof. Maria Milea, a Comunităților Turcilor Galați (dar avem și la Brăila comunitate), ai grecilor (nici ei nu au fost din Comunitatea Elenă Brăila condusă de Adrian Mavrochefalos), și rromilor din comunitatea brăileană împreună cu prof. Gina Anton. Nu am văzut evrei – avem activă Comunitatea Evreilor Brăila condusă de Nadia Ustinescu, nu am văzut bulgari – și avem Comunitatea Bulgară condusă de Maria Gancev. Comunitatea italiană nu r activată – dar am anunțat la un moment dat că o reprezint și pot vorbi mut(e) inclusiv despre italienii care au contribuit la dezvoltarea orașului Brăila (nu mai spun că sediul muzeal a fost întâi o casă a unui italian, e o poveste frumoasă). Mai sunt și aromâni (sau machedoni) în Brăila care au ce povesti, tradițiile sunt încă vii. Mai e la Brăila și Biserica Armenească – nu mai sunt ce armeni, dar putem vorbi despre ei sau despre prietenii noștri armeni care fac cinste României etc. etc. Nu m-am dus la eveniment pentru că am simțit că e incomplet. Și nu îmi plac lucrurile făcute pe fragmente. Alții ar spune că e bine că s-au făcut. N-au decât… Cred că mă aflu în situația să pot face și critici – sper să fie constructive…

Armanda Filipine & Armanda Filipine & manager revista Braila Chirei &

Teatru, cu majusculă – cu și despre Om… nu șușe

*Teatru, cu majusculă – cu despre Om… nu șușe * O spune regizorul Andrei Șerban și ne simțim datori să transmitem mai departe acest mesaj

  Regizorul Andrei Șerban (foto), despre TEATRU (*): „Teatrul, pentru mine, reprezintă un domeniu în care inima este atinsă, sufletul este atins. Trebuie să facem un pod între omul universal și omul de azi. Dilemele mele ca om, care sunt întotdeauna vii, la fel cum erau în Oedip acum 2500 de ani, precum cine sunt eu, ce rost am eu în viață, care este potențialul meu, care este responsabilitatea mea ca om, nu ca om politic sau om social. Întrebarea fundamentală se referă la Om cu O mare; aceasta este o categorie. Iar cealaltă categorie este a șușarilor, a șușelor enorme care se fac, din care se câștigă bani formidabili. Șușele sunt de bulevard. Există și texte de bulevard bune, niște comedii care ating subiecte sociale, e nevoie și de ele. Dar Teatrul cu T mare nu este acesta. În fiecare spectacol pe care îl fac încerc să văd care este esența piesei, cum să ating esența vieții și să o transmit publicului, ca și ei să simtă. Există ceva ce avem în noi, dar nu reușim să ne conectăm, nu avem sufletul deschis. Suntem mult prea frustrați de probleme vieții, ne e teamă, nu avem deschiderea și libertatea de a ne trăi viața. Iar teatrul trebuie să îți dea poftă să trăiești viața”.

#teatru

(*) nota mea. Această Artă care tinde să se transforme prea mult în divertisment și să fie văzută doar așa… Of!

A & A (nota mea) …ei bine, ăsta-i genul de discurs care seamănă cu ce scriu mereu când vine vorba de un spectacol. Din nefericire, tot mai puțină lume se apleacă asupra miezului, asupra sensului

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei &

Viața străzii. Întâmpinare… (Uf!)

*Imaginea vorbește de la sine… sau poate că unii sunt mulțumiți cu atât (le place așa)…

Atât putem… Așa întâmpinăm oaspeții, asta văd (stâlpul e „fabulos”.. ha… hi…) brăilenii când intră (și ies) din municipiul Brăila înspre Vărsătura, pe șoseaua care duce la capitală…

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine

S-a dat ordin să fie controlate toate centrele de îngrijire a persoanelor vârstnice

*Peste tot în țară… așteptăm rezultatele!

Toate Consiliile Județene și Primăriile au primit sarcină (a avut loc ieri, 10 iulie 2023, o teleconferință organizată de Ministerul de Interne cu prefecții) să controleze așezămintele de îngrijire a persoanelor vârstnice – urmare a dezvăluirilor din presă și a controalelor DIICOT la căminele particulare (dar cu subvenții din bugetul de stat) din Ilfov (în localitatea Voluntari a fost și un proces cu acest subiect) supranumite „azilele groazei”.

Așteptăm rezultate. Dar mai mult decât asta, așteptăm demisii la centru (guvern, ministere etc.). Pentru că toate ororile (din aceste centre de îngrijire… Vorba vine! Se pare că erau mai degrabă centre de exterminare și de furat din avutul bătrânilor nevinovați) despre care s-a vorbit zilele acestea sunt adevărate. Cineva trebuie sa plătească. Dar până atunci, unii decidenți politici – care știau și ei! – trebuie să plece acasă. Cum se întâmplă în țările civilizate când sunt scandaluri publice…

Armanda Filipine & revista Braila Chirei

Azi, preselecția în festivalul „Seară de Mai”

*De la ora 17.00, la Casa de Cultură Brăila concurenții susțin prima probă – importantă (și ea), preselecția, în ediția 2023 a festivalului-concurs de folk „Seară de Mai”

Muzica folk este un gen aparte, nu mai trebuie să fie subliniat. Dar pentru că, am senzația, adesea se confundă impresia cu… valoarea, simt nevoia să spun (și) aici că în folk este importantă calitatea (tehnică) interpretării, dar și simțirea – rostirea, respirația interioară (pentru că iubesc și poezia, interpreții de folk știu ce înseamnă asta), alegerea pieselor. Într-un spectacol sau o înregistrare interpretul transmite cat poate de bine melodia, punându-și în valoare calitățile vocale și de expresivitate.

Și pentru că astăzi, 24 mai 2023, are loc preselecția în Festivalul-concurs de muzică folk „Seară de Mai” (https://brailachirei.wordpress.com/2023/04/26/seara-de-mai-2023-urmeaza-inscrierile/) repet că este important ca solistul să cânte – nu copiind interpretarea originală – ca el însuși. Și să se vadă/ audă că îi place ce face.

Dau exemplu aici (link din YouTube) interpretarea lui Johnny Cash – fără el, și alți artiști din muzica americană, lumea folk ar fi fost altfel; pentru că ei au pus bazele. Notă. Exemplificare mai ales în atenția concurenților care vin la „Seară de Mai astăzi, 24 mai 2023

#FestivalulSearadeMai

foto: cei trei componenți ai trupei „Sirius”, Maria Marchidanu, Rareș Brebenel, Mihnea Petru Viorel Popoacă – câștigătorii Marelui Premiu al ediției precedente; îi vom audia/ aplauda în Gala laureaților

Armanda Filipine & revista Braila Chirei & Armanda Filipine (în juriul „Seară de Mai”, competiția organizată de Casa de Cultură Brăila împreună cu Asociația Clubul de turism „Proilavia” Brăila)

Ziua internațională a libertății presei (3 mai)

*Ziua internațională a libertății presei (3 mai)*De trei decenii această dată punctează necesitatea educației în domeniul media și chiar în cel politic astfel încât publicul că primească informații reale, corecte și care să ajute la o viață mai bună * Noi am subliniat reperele acestei date la clasa a IX-a A din Colegiul Național Pedagogic „Perpessicius„

#WorldPressFreedomDay

later update. Scurtă poveste despre presă și libertatea ei *Cu elevii din clasa a IX-a A, Colegiul Național Pedagogic „Perpessicius”

Și-au „donat” inclusiv pauza numai ca să fim împreună câteva momente și să asculte reperele Zilei internaționale a libertății presei (World Freedom Press Day): elevii clasei a IX-a A (foto împreună cu ei) din Colegiul Național Pedagogic „Dumitru Panaitescu Perpessicius” au făcut asta. Îi felicit și le mulțumesc. Le-am spus, pe scurt, ce am scris azi aici, în revista mea BRAILA CHIREI, am făcut referiri la jurnaliștii închiși pentru delict de opinie de regimurile politice opresive, le-am sugerat să intre pe pagina web a Muzeului de Sighet, să învețe să își caute informațiile publice de la surse de încredere. Au ascultat cu atenție, i-am simțit interesați și am promis profesoarei Virginia Constantin care era cu elevii în clipele prelegerii (dăduseră lucrare de control la logică), dar și directoarelor Dana Elisabeta Piron și Fănica Lupea să repet întrevederea cu acești tineri minunați, cu mai multe informații despre domeniul presei/ comunicării – foarte important acum când oricine devine jurnalist „de ocazie” (când postează pe rețelele sociale tot felul de informații).

Să fim educați și jurnaliștii să fie liberi!

#WorldFreedomPressDay

În Statele Unite ale Americii s-a celebrat în 2 mai printr-o activitate complexă (https://www.unesco.org/en/articles/world-press-freedom-day-30th-anniversary-recentering-freedom-expression-driver-all-other-human)

Ca de fiecare dată, asociația internațională „Reporters sans frontières”/ „Reporteri fără frontiere” lansează raportul său anual (https://rsf.org/en/2023-world-press-freedom-index-journalism-threatened-fake-content-industry?data_type=general&year=2023), acum tema principală fiind știrile false care circulă pe internet și care sunt folosite (ceea ce este foarte grav) inclusiv de unele state – ex. de Rusia și China – pentru a-și impune anumite idei, politici s.a.m.d. Bineînțeles că în raport sunt menționate și alte cazuri grave de încălcare a drepturilor celor care funcționează ca jurnaliști – ex. Aruncarea în închisoare pentru simplul fapt că își exercită profesia, cum se întâmplă în Rusia și Turcia (acestea fiind doar două exemple… mai sunt și alte țări).

Nota redacției. Noi ne luăm libertatea de a publica acele informații care pot conduce realmente la o viață bună.

Armanda Filipine & Armanda Filipine & Revista Braila Chirei

O imagine de colecție: Nicăpetre, lucrând la bust Perpessicius

*În curtea Casei memoriale „Perpessicius” putem admira o astfel de lucrare a sculptorului * Mai multe lucrări – sculpturi în piatră și lemn, desene – sunt de admirat în Centrul Cultural Nicăpetre

Artistul Nicăpetre (Petre Bălănică, 27 ianuarie 1936, Brăila — 21 aprilie 2008, Canada) are o sculptură „Perpessicius” în curtea casei memoriale ”Dumitru Panaitescu Perpessicius” (Brăila, str. Cetății nr. 70). Deci, poate fi admirată oricând.

Alte lucrări (donație a artistului către orașul natal) pot fi admirate în Centrul Cultural Nicăpetre (str. Belvedere nr. 1) – parte a secției Artă din Muzeul Brăilei „Carol I”.

Foto (din colecția Casei memoriale „D. P. Perpessicius” – parte a secției Memoriale din Muzeul Brăilei „Carol I”) cu Nicăpetre lucrând la bustul de marmură al lui Perpessicius. București. 1978

** Dumitru Panaitescu (D. P. Perpessicius, 22 oct 1891, Brăila – 29 martie 1971 București)

Nota red. Avem astfel, printr-o singură imagine, referințe către doi importanți oameni de cultură care au văzut lumina zilei la Brăila și care vor oferi, mereu/ oricând, strălucire urbei natale prin ceea ce reprezintă ei, prin ceea ce au lăsat lumii.

#personalitati #nascutlaBraila #originibrailene

Armanda Filipine & Revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Remember George Grigoriu

*Compozitorul născut la Brăila într-o zi de 8 aprilie

George Grigoriu (8 aprilie 1927, Brăila – 23 febr 1999, București) compozitor, interpret, aranjor; un excepțional reprezentant al muzicii românești și, de fapt, internaționale de calitate.

Îi audiem/ aplaudăm an de an piese proprii la Festivalul internațional de muzică ușoară „George Grigoriu”, organizat de Centrul Județean pentru Conservarea Culturii Tradiționale & Centrul de Creație Brăila în urbea natală – anul acesta la ediția XVIII în perioada 12 – 14 mai când ne vom întâlni cu Andreea Andrei – fiica sa, cu Andrei Tudor – pianist compozitor (nepot), cu Ionel Tudor – pianist compozitor (ginere).

În 1959 i-a oferit Margaretei Pâslaru melodia „Chemarea mării” care a devenit imediat un succes. O ascultăm oricând cu plăcere:

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

Viața străzii. Atât s-a putut…

*Să repetăm până se înțelege…!

Viața străzii transmite mult(e) și fără povești scrise în cuvinte; dar le punem noi unde trebuie!

Iar a plouat și, în consecință, din nou sunt prea multe bălți prin oraș. Să nu vi se pară glumă…! Să nu aud că sunt niște biete băltoace… Nu au voie să fie acolo! Nu trebuia recepționată o lucrare (pe bani publici) atât de prost făcută. Punct.

Repet: acest spațiu a avut parte recent de reparații (citiți reasfaltare.. că atât pot…) Dar cum… asta e altă poveste. De fapt, se vede din imagini… Of!

2 aprilie 2023

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine

Ziua mondială a TEATRULUI

*Spunem din toată inima „La mulți ani!” tuturor celor care lucrează în teatre dar și celor care iubesc teatrul!

Fie ca (măcar) această zi să restabilească ordinea (*) în lumea pentru care a fi cu mască (a se citi „mincinos”) a devenit de prea multe ori regula, pentru care a răstălmăci (cum se mai face și în unele montări… deh… libertăți creative cică) povestea originală e adesea o normă, lumea de unde nu ai cum fugi dacă nu te (mai) regăsești.

TEATRULE, ajută-ne tu să fim mai mult omenoși, frumoși, integri, fermi și demni – avem nevoie! Și chiar mai puțin bătăioși (a se vedea războaiele de peste tot) că vom fi învățat în atâtea secolele și milenii de existență cum să tratăm pașnic diferende și dispute…

E adevărat că suntem atrași de adevărul pe care îl căutăm, ne reamintește Eugenio Barba, dar tu, TEATRULE, ai putea să ni-l dezvălui pe cel care merită a fi rostit (pe scenă și în lume).

Tu, TEATRULE, fii doar bun, la înălțimea valorii pe care o așteptăm de la tine. Să ne ții (măcar tu) privirea către înalt (asta însemnând că ne dai speranțe… nu doar zâmbete!). Și când cortina s-a închis, in inima noastră să rămână sunetul ultimului vers – cum spune Giorgio Strehler (**). „Be happy” să fie „be smart” (inteligent). Asta vrem. Să urcăm. Să ne luminăm. Să ne trezim (dacă vom fi căzut cumva în patima adormirii) și să privim cu luciditate la noi și în jurul nostru. Să făptuim apoi cele necesare vieții bune. Și să aplaudăm valoarea, înălțimea (nu semeția), lumina (nu sclipirea). Mulțumim că faci toate acestea pentru noi care te iubim!

(*) … teatru-sacru în care invizibilul se materializează (…). Teatrul înseamnă o permanentă căutare a sensului și, în același timp, a căii prin care respectivul sens capătă sens pentru ceilalți. Acesta e misterului. E foarte important să acceptăm că există un mister (…) Vechea funcție a teatrului trebuie respectată, dar nu cu acel tip de respect care te adoarme. E vorba despre o scară ce trebuie urcată în permanență și fiecare treaptă e un alt nivel de calitate. Treptele ei sunt detaliile. Arta detaliului este cea care duce direct în inima misterului” – Peter Brook, „There are no secrets. Thoughts on acting an theater”, 1993

(**) „Nu voi osteni nicicând să cred și să repet că teatrul e ca un gest omenesc suprem, gest de iubire și de încredere în oameni împotriva singurătății și împotriva neliniștii care, totuși, există și încearcă să ne închidă pe unii față de alții într-o lume atât de nemiloasă și incapabilă, nu zic de dragoste, dar de un minimum de toleranță, un minimum de bunătate, de milă și de solidaritate” – Georgio Strehler, „Lettere sul teatro”, 2000, Libri spa Milan

#WorldTheaterDay #ziuamondialaaateatrului #ziuateatrului

27 martie 2023

(Foto de Daniela Antonescu, eu – Armanda – pe scena teatrului dramatic brăilean în 2017, la una dintre edițiile festivalului-concurs de comedie „Ștefan Mihăilescu-Brăila” organizat de Liceul de Arte „Hariclea Darclée” pentru liceenii din clase de actorie

Revista Braila Chirei & Armanda Filipine & Armanda Filipine

Serbăm Ziua Poeziei la Brăila!

*Cu preșcolari și elevi, cu unele dintre cele mai frumoase poezii

…și ca să nu credeți că rămânem mai prejos de restul lumii, mâine serbăm Ziua mondială a Poeziei (21 martie) la Grădinița nr. 49 – prof. Paula Ștergărel director, la Colegiul Național Pedagogic „Dumitru Panaitescu Perpessicius” în clasa coordonată de prof. Veronica Lacurezeanu, la Şcoala Gimnazială „Vasile Alecsandri” – în clasele conduse de prof. Ioana Butoi și prof. Iustina Gavrilă +că tot am fost acolo sa vorbim despre teatru!)

#WorldPoetryDay

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

Despre teatrul pentru copii – de ziua lui, la Școala „Alecsandri” Brăila

*Povești despre minunata lume de pe scenă și invitație la teatrul brăilean de păpuși (dar copiii îl cunosc deja!) la clasele coordonate de prof. Ioana Butoi și prof. Iustina Gavrilă *La mulți ani Teatrului pentru copii și tineret, la mulți ani celor care lucrează în aceste teatre!

Am rostit astăzi, 20 martie 2023, urări Teatrului pentru copii și tineret (in ziua lui mondială) la Şcoala Gimnazială „Vasile Alecsandri” din Brăila împreună cu elevii din clasa a II-a A cu prof. Ioana Butoi , dar și cu elevii din clasa Aricii veseli și cu prof. Iustina Gavrilă.

Un urs – jucărie de pluș (păpușă de mânuit) m-a ajutat să fiu convingătoare cu invitația către copii de a merge la teatrul brăilean de păpuși. Nu a fost cazul. Ei merg destul de des la „Cărăbuș” și le place. Unii au vizionat deja povestea despre frățiorul de la pol al lui Ursache al meu – Fram, ursul polar, după cartea lui Cezar Petrescu, spectacol regizat de Hogea Toma. Elevii din clasa Ioanei Butoi au deja cartea; au fost destui și la piesa brăileană de teatru. Iar în clasa Iustinei Gavrilă am admirat scena de teatru (ca pe vremuri teatrul ambulant) pe care elevii și învățătoarea lor o folosesc in diverse situații și, bineînțeles, în lecții și joc.

*World Day of Theatre for Children and Young People *

Ziua mondială a teatrului pentru copii și tineret – 20 martie – a fost propusă, în 2001, de Asociaţia Internaţională a Teatrului pentru Copii şi Tineret – ASSITEJ (Association Internationale du Théatre pour L´Enfence et la Jeunesse), organizaţie nonguvernamentală fondată în 1965

Mesajul ASSITEJ pentru această zi:

„Ziua Mondială a Teatrului este un reper vital în anul ASSITEJ, iar ASSITEJ îndeamnă pe toată lumea să ”ducă un copil la teatru astăzi”– un memento al responsabilității adulților din jurul copiilor și al tinerilor de a-și permite experiențele artistice cât mai mult posibil.A duce un copil la teatru reprezintă reconectarea cu spectacolul live, cu idei și emoții, cu legătura dintre oameni și susținerea dreptului copiilor și al tinerilor de a avea acces la artă, cultură și la libertatea de exprimare. Ascultarea acestora și acceptarea necesității schimbării sunt extrem de importante. Citând manifestul ASSITEJ, considerăm că trebuie depus mai mult efort pentru a îndeplini obligațiile tuturor țărilor în ceea ce privește articolele 13 și 31 din ”Convenția Națiunilor unite cu privire la Drepturile Copilului”. Acest lucru este valabil mai ales în lumina pandemiei actuale, a crizei conflictelor prezente în țări din întreaga lume și a nevoii urgente de echitate și de șanse egale pentru fiecare copil de a trăi într-o lume durabilă, sigură și sănătoasă. Artele și cultura ne permit să ne imaginăm lumea pe care dorim să o creăm pentru și împreună cu copiii și tinerii noștri și, prin urmare, sunt cruciale pe măsură ce luăm măsuri pentru a asigura condiții mai bune pentru societățile noastre. Acum este momentul în care spectacolul live este necesar pentru reasigurarea faptului că imaginația poate cuceri frica. Este un moment în care curajul și convingerea artiștilor din întreaga lume pot ajuta la crearea spațiului pentru eliberare, catharsis și exprimarea bucuriei copiilor și tinerilor de pretutindeni. Am văzut o astfel de creație inventivă, hotărâtă, și știm prin exemple din partea tuturor membrilor noștri că determinarea de a continua să facem teatru pentru cei mai tineri până la adulții nu s-a stins. Suntem o comunitate care a devenit mai puternică.Copiii și tinerii au simțit impactul lipsei socializării, a încrederii și a speranței, fapt care le-a afectat profund sănătatea mintală. Publicul și participanții noștri tineri au mai multă nevoie de artă, cultură, teatru și performance decât oricând; acele experiențe esențiale care oferă deschidere, puncte de vedere mai largi, posibilitatea imposibilității, a distracției, a frumuseții și emoției; experiențe care dau sens unei lumi haotice și ne reamintesc de puterea umanității” – semnat de Sue Giles, președinte ASSITEJ (scris în 2022 și postat pe pagina web a organizației)

Foto 1: în clasa a II-a A, împreună cu elevii și cu prof. Ioana Butoi; foto 2: în clasa Aricii veseli împreună cu elevii si prof. Iustina Gavrilă; foto 3: Armanda (aici se vede scena de teatru despre care am spus mai sus); foto 4: la finalul premierei „Fram, ursul polar” în regia lui Hogea Toma la Teatrul de păpuși „Carabus”. Mai multe foto de la activitatea din școală & video pe pagina https://www.facebook.com/ArmandaFilipine

Armanda Filipine & Armanda Filipine – revista Braila Chirei

Despre teatru. Sublinieri

*Necesare… azi parcă mai mult ca oricând (din nefericire… pentru că, altfel, aceste idei ar trebui doar să se așeze în firesc)

Spectacolul de teatru este, dincolo de tematică și subtrat ideatic, locul în care două grupuri distincte de oameni se află împreună, dar diferiți, încercând (mai mult unii… îmi pare câteodată) să găsească nu doar un numitor comun care să îi (re)unească realmente, ci și un mod de a comunica, de a se regăsi mai apoi, în timp, la fel de ”împreună” pentru ceea ce au descoperit unii și alții (sau măcar unii… of!) în scurta reprezentație – spectacolul. Care este, așa cum știm, irepetabil. Deci, unic. Nu doar pentru că spectatorii sunt mereu alții, deci atenția e diferită și energia care se degajă este alta – în consecință, ecoul ei în artiștii de pe scenă (și din spatele ei) e diferit, ci și pentru că artiștii înșiși nu pot să fie repetitivi aidoma unor mașini. Stările sunt altele, emoțiile se schimbă, deci spectacolul e mereu altul.
Dar chiar și așa, teatrul poate să se cheme cu majusculă: Teatru. Dacă el schimbă în tine (sper să o facă!) – artist ori spectator – ceva care până atunci a fost doar o umbră, ceva care prinde contur, capătă un sens, un nume (poate fi doar un gând, o stare, o emoție, o nouă iubire etc) atunci spectacolul a meritat timpul dăruit lui (și… ție, artist ori spectator). Pentru că așa cum sublinia Peter Brook (nu doar el, dar acum la uriașul creator de teatru vreau să fac referire), dacă teatrul e aidoma vieții și nu spune nimic în plus, la ce bun teatrul?!?
El, teatrul, e adesea inspirat din viață, dar e o rescriere altfel… în așa fel încât să se transforme în oglindă, una în care să ne privim (artiști și spectatori). Și în care să găsim – dacă nu exact răspunsuri la întrebări (importante, esențiale) – măcar crâmpeie de răspunsuri și chiar alte întrebări. Dacă le vom căuta în teatru, le vom găsi. Evident, acolo unde teatrul se face și se scrie cu majusculă. Unde teatrul se va lucra cu inima, cu palme însângerate, cu ochi înlăcrimați. Cu reflectorul pus pe grimă, pe zâmbet, pe scrâșnet. Și în care tăcerea spune la fel de mult sau chiar mai mult decât cuvântul.

(Cu mulțumirea imensă că l-am cunoscut pe George Banu și am acasă multe dintre cărțile sale) Și pentru că luna martie este cea în care serbăm TEATRUL

foto (de Daniela Antonescu – actriță și profesor asociat la Liceul de Arte HD) din 2017: Armanda Filipine (eu), pe scena Teatrului ”Maria Filotti”, la concursul național de comedie ”Ștefan Mihăilescu-Brăila” organizat de prietenii de la Liceul de Arte ”Hariclea Darclée”

15 martie 2023

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

Ziua scrisului de mână

*Deci, să scriem și pe hârtie…

De Ziua Scrisului de Mână/ 23 ianuarie (*) – o amintire dragă… Eram (Armanda Filipine, în foto) în Galeria de artă „Gheorghe Naum” (Muzeul Brăilei „Carol I”), la expoziția „Work in Progress” cu lucrări ale artistelor plastice Mariana Bogdan, Aurelia Călinescu, Teodora Constantinescu, Angelica Deacu Moscu, Ana Maria Dobre, Mariana Gavrilă Vesa, Vasilica Gavrilă, Marilena Ioanid, Georgeta Naum, Carmen Rus, Raluca Iancu Spătaru, Ecaterina Pătrașcu. Invitația de a umple cumva panoul gol – și eu am decis să scriu câteva cuvinte/ poem – a venit de la Maria Stoica – (atunci) șef secția Artă.

Foto din 24 aprilie 2015, via muzeul brăilean

(*) Ziua Scrisului de Mână (National Handwriting Day) a fost propusă pentru data de 23 ianuarie, în Statele Unite ale Americii, în 1977 de Asociația Fabricanților de Instrumente de Scris (Writing Instrument Manufacturers Association)

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista de cultura și informație Braila Chirei