Mihail Sebastian (Iosif Hechter). O aniversare

*La 18 octombrie (măcar) vorbim mai mult despre dramaturgul, scriitorul, jurnalistul evreu brăilean

Și dacă n-am vorbi… să-l citim! pe Mihail Sebastian (18 octombrie 1907, Brăila – 29 mai 1945, București), pe nume din actul de naștere Iosif Mendel Hechter. Un atractiv dramaturg, prozator, eseist, jurnalist.

Și dacă nu ar fi apărut (abia în deceniul 90) „Jurnal”-ul (poate fi comandat dacă nu-l aveți! spre ex. la https://www.elefant.ro/jurnal-1935-1944_42059800-0495-47ff-aea8-e71be7b06c1c), tot ar trebui citite cele scrise (piese de teatru, proze, texte jurnalistice) de evreul brăilean pentru că numai astfel îți faci o idee (mai bună decât cele subliniate de comentatori, oricât ar fi ei de titrați) despre calitățile sale – umane, intelectuale, scriitoricești. Dar cu acest din urmă text apărut, Sebastian este vizibil și mai bine în lumina unei culturi/ educații/ instrucții pe care și-a dezvoltat-o cu o lejeritate aproape greu de înțeles azi. De ce subliniez evreitatea sa? Poate pentru că îmi imaginez cum ar fi fost să vrea, din propria voință, să își schimbe numele de autor…

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

„Măștile” nu acoperă adevărată față… nici nu apără monumentele

*Din nefericire…

Unele subiecte – cel puțin în municipiul Brăila – par să reziste (cam prea mult cum e cazul aici – foto din 15 octombrie, care așa e cladirea de pe Regală – zona Monument istoric, actuala stradă Mihai Eminescu, de mult… și nereparată fațada și acoperită, cel mai des, cu un mesh costisitor)

Păcat că „măștile” nu acoperă adevărată față… și-atunci, mă întreb, de ce le mai punem (aici, mai ales aici – nici măcar nu e gratis fațada ”falsă”! Mai bine desenau copiii.. )?!? Nici nu contează de ce nu a fost ales un scop nou pentru construcția proprieate a municipalității, ci faptul că zona e Monument istoric (nu întâmplător… iar clădirile nu doar că au fațade frumoase, dar sunt și ridicate de constructori care știau ce fac – indiferent ce încearcă unii azi să contrazică … nu se dărâmă cu una, cu două… poate doar acolo unde s-au distrus pereți de rezistență, s-a umblat la infrastructură masiv – refaceri parter, găurit pereți. În general, aceste case sunt mult mai bune decât multe din perioada contemporană!)

Ufff… Pentru indolență și indiferența în sfera domeniului public (zona Monument istoric!!!), masca asta se cheamă… hm… cum s-o fi numind?!? Dar oare mai contează cum îi spunem, când adevărul – vizibil ani și ani – e atât de urât?

Octombrie 2021 (și înainte)

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Elevi și profesori, destui infectați în pandemie

*Nu e cazul să ne mai întrebăm de ce… doar să ne vaccinăm!

Nota red. Am scris asta pe paginile din rețeaua facebook, cred că e necesar să fie pentru mai mulți ochi (… și minți)!

Degeaba aș da cifre, că nu ele sunt importante. Ci simplul fapt că sunt prea mulți adulți nevaccinați. Și că elevii ar fi putut fi protejați prin organizarea – peste tot (cum fac țările realmente civilizate), urban & rural – a transportului special pentru ei de acasă către școală și invers (pentru că la școală copiii și tinerii știu să se protejeze, respectă regulile de securitate sanitată – mai ales cei mici).

Deci, oricâte vorbe se spun, sunt inutile. Gargară, cum zic cei mai puțin educați… Singura metodă de rezolvare acum a situației este VACCINAREA. Restul, chiar și banii publici dați pe teste, e apă de ploaie!

Se vede clar efectul benefic al vaccinării în țări unde oamenii s-au imunizat în procent foarte mare (nu ca în România, doar vreo 30%…), au și respectat măsurile de securitate, iar acum stau mult mai bine – în unele s-a renunțat la mască.

Altfel spus, să nu mai aud vociferări. La vaccinare! E gratis (din fonduri UE). E bună.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Recomand! Spectacolul „Doi pe un balansoar”, la Teatrul „Maria Filotti”

*Programat în 15 octombrie 2021, ora 18.00 * Se intră cu bilet, evident, dar și cu certificatul verde

Spectacolul „Doi pe un balansoar” de William Gibson, direcţia de scenă Victor Ioan Frunză, scenografia Adriana Grand este programt pentru vineri, 15 octombrie 2021, de la ora 18.00 (condiție obligatorie de intrare, pe lângă bilet: certificatul verde).

Cu Alin Florea și Corina Moise (foto din spectacol de Adriana Grand). Un text excepțional (nu întâmplător a fost jucat în America de actori foarte talentați, nu doar foarte cunoscuți) care pune în valoare resorturile intime ale unei tensionate povești de iubire, pe care protagoniştii o complică și mai mult, fiecare din propriile considerente și trairi, iubire care pare imposibilă tocmai pentru că se dovedește… necesară.

O punere în scenă foarte veridică și sensibilă (am mai scris și https://brailachirei.wordpress.com/2019/09/27/teatrul-maria-filotti-deschidere-de-stagiune-2019-2020-cu-doi-pe-un-balansoar/ despre piesă), fără tușele groase (uneori utile în teatru, dar nu aici!) ale grimei sentimentale siropoase de care au parte adesea spectatorii atunci când din text se valorizează doar subiectul și când realizatorii nu (prea) au înțeles ce/ cum e de fapt Arta Teatrului. Actorii sunt și ei prinși frumos în chingile trăirilor personajelor în așa fel încât finalul spectacolul lasă exact gustul care trebuie după ceva bun: te gândești la el și… mai vrei.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Guvern căzut. Și…?

*Avem voie să ne întrebăm… Și ce? Păcat că USR își arată în continuare, prin vocea lui Dacian Cioloș, încăpățânarea

Guvernul Florin Cîțu căzut la moțiune de cenzură. Dacian Cioloș încăpățânat („Fără Cîțu, fără Cîțu”). Politicienii (toți) lui zero (dacă erau cât de cât în temă, negociau din prima… că asta înseamnă Politica!!). Și dacă mai aud „să facem ce vrea poporul”… plec; îmi dau eu demisia din așa popor care votează cel mai des aiurea sau nu vine la vot, care nu se vaccinează și nu ia 10 curat la școală (decât copiind), care acceptă în administrațiile locale oameni care nu fac nimic pentru localitățile lor (și-i votează iar si iar) etc etc. Șe așteaptă mutarea, înainte de altele, a președintelui Klaus Iohannis. Uneori a jucat bine. Nu și cu Cîțu… n-a ieșit deloc bine). Mai vedem acum…

E adevărat și că mulți parlamentari sunt acolo, în parlament, ca să își facă propriile jocuri/ interese sau nu fac nimic (sau joacă teatrul ieftin „eu am scos din sertar proiectul”… să dau numele?!), dar să aștepți (cum a nuanțat și Cioloș) de la ei o soluție și nu de la un guvern de tehnocrați… vai mie! Vai nouă!

Ups… suntem oare cu toții duși cu capul? Ne-a luat (și pandemia) mințile și ne-a pus în loc praf? Până când o ținem (tot) așa? Dar să nu aud că psd ar fi (of) soluția acum… să nu aud…

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Florin Cîţu se vrea dictator?

*Editorial

Deja lucrurile politice ies din matca firescului. De parcă ne întoarcem, printr-o buclă bizară de timp, în epoca de tristă amintire Dragnea. Doar că acum premierul, liberal, Florin Cîţu e cel care tărăște PNL în ape mlăștinoase care nu arată nimic bun. De ce ar fi, repet, marele program (chipurile, de la asta s-ar fi declanșat scandalul… și demiterea lui Stelian Ion de la Justiție) cu zeci de mii de milioane, numit pompos „Saligny”, așa o grabă de nu poate aștepta să intre ca proiect de lege normal? Că doar e toamnă, nicio lucrare nu va începe acum ori mâine, chiar mai pot sta oamenii de la țară încă o vreme fără apă curentă, canalizare, gaze etc… că nici pe vremea guvernării PSD nu le-au avut.
Sunt tot mai evidente tendințele dictatoriale ale lui Cățu, pe care nici președintele Klaus Iohannis nu ar trebui să le tolereze… cum deja a făcut-o. Nu mă interesează moțiunile de cenzură, nici cea a pesedeului – că el deja s-a descalificat ca formațiune politică serioasă (pentru că nu a făcut niciodată nimic pentru popor, ci doar pentru clica de partid – dar știe să mintă frumos!), nici cea a urs-plus pentru că și ei se dovedesc imaturi și incapabili să priceapă că sunt acolo, la guvernare, pentru binele comun – al țării, al cetățenilor (care i-au votat sau nu). Ca să nu mai zic că ideea de a avea ”aliați” pentru moțiune pe cei de la AUR e complet idioată – partidele extremiste sunt mereu marginalizate, nu băgate în seamă, orice ar fi (de la UE se explică mere și de ce…).
Aș zice, mai degrabă, ca prietenul actor Marius Manole și ca scriitorul Radu Vancu, să ieșim în stradă!
Cățule, fă un duș rece și treci la treaba pentru care ești plătit; sau pleacă acasă și lasa pe altul care vrea binele comun (nu doar sefia PNL)!

3 septembrie 2021 (a treia zi de criză politică)

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Ziua Limbii Române, serbare la Brăila

*La Casa Memorială ”D. P. Perpessicius” de la ora 17.00, în 31 august 2021

La Casa Memorială ”Dumitru Panaitescu Perpessicius” – Brăila, str. Cetății nr. 70 – serbăm Ziua Limbii Române mâine, 31 august 2021, de la ora 17.00. Evenimentul este o întâlnire cu scriitori. Organizatori: secția Memoriale, muzeograf șef Elena Ilie, din Muzeul Brăilei ”Carol I” și revista de cultură și informație BRAILA CHIREI & Armanda Filipine.

Notă. Aduc și volume de poezie ale unor autori din țară, din Republica Moldova și nu numai, așa că așteptăm deopotrivă prozatorii – nu doar brăileni – ci și gălățeni! Să citim împreună poeme și să celebrăm astfel LIMBA ROMÂNĂ!

**Ziua Limbii Române se serbează din 1990 în Republica Moldova și din 2013 în România, la 31 august.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

O urare cu sens, neapărat unul crescător!

*Sărbătoritul este deputatul liberal Alexandru Popa * Puteți considera textul de mai jos și un editorial

O să fac o urare aici, și nu una oarecare. Îi spun public ”La mulți ani!” unui tânăr politician (nu fac de obicei asta, dar o să vedeți imediat de ce o fac acum), deputatului liberal Alexandru Popa care împlinește 31 de ani într-o zi cu semnificație specială și din punct de vedere religios (se spune că nimic nu e întâmplător…). De ce o fac? Din mai multe motive, toate cu mesaj la vedere – fiecare dintre ele un îndemn să fim responsabili și să ne asumăm roluri publice fără de care societatea asta în care trăim nu evoluează nici dacă o tragi în sus de păr! Întâi pentru că a intrat în politică având deja un capital propriu de imagine (o parte a ei nici măcar nu era pozitivă… că, ziceau unii, s-ar fi bătut într-o discotecă, în adolescență, dar ce-ar fi oare dacă ne-am împiedica la toți oamenii de detalii care nu îi caracterizează comportamental în realitate?!) și o profesie, inginer agricol, care îl angajează în activități complexe din care rezultă produse pentru masa omului – carne în ultimă instanță. Apoi pentru că, implicat în politică (poate la sugestia tatălui, fost primar – dar ce bine că are așa un exemplu în familie și îl urmează! nu ca alții… care fac pe dos). Pentru că a încercat și a reușit să zdruncine câteva (aproape) cutume în organizația liberală brăileană și să își formeze o echipă din care face parte și un doctor în geografie, l-am numit pe Cătălin Canciu, cu doctorat pe bune, doctorat la care lucrează – dar alt domeniu, cel agricol – însuși Alexandru Popa. Tot un doctorat pe bune, îmi place să repet, pentru că lucrează – când mai rămâne timp – pe solele sale de experiment și nu va copia date din alte surse, ci va cita – așa cum cere regula – exact ce și cum trebuie în așa fel încât lucrarea sa de doctorat să fie de ajutor și altora care fac agricultură, nu să fie doar o diplomă pe care s-o folosească pe post de scară politică (așa cum au făcut alții… să dau nume? și de brăileni?.. mai bine lăsăm, ca să nu stricăm momentul).

De ce mai vreau să se știe că Alexandru Popa merită felicitat public de ziua sa? Și pentru că atunci când colegii i-au dat votul, la conferința județeană de alegeri, a avut un discurs de doar câteva… cuvinte în care a menționat că a candidat singur pentru că așa au dorit colegii, că a căștigat președinția PNL Brăila pentru că au dorit colegii și că merge în continuare cu echipa, pentru Brăila. Știm că alți candidați (de partid, de parlament, de europarlament) de alte formațiuni politice merg în urma partidului și că fără partid ar fi doar simple nume undeva în spațiul aparent public, în realitate unul de interese personale și de firme ”de partid” (nu mai dezvolt subiectul, se știe la ce mă refer). Iată că în acest caz nu e așa. Alexandru Popa are firmă, ba chiar un grup de firme, dar nu le aduce la partid ca să ceară bani publici pentru ele (cum au făcut și fac mulți intrați în politică… repet, nu dăm aici nume!) și nici să le folosească drept pârghie pentru nu se știe ce trambulină socială proprie. Din contră, cu ele aduce bani europeni în zona brăileană, ceea ce e foarte bine și e cu adevărat de luat exemplu pentru că sunt puțini cei care reușesc asta (ba, și încearcă!).

Nu în utlimul rând, e de apreciat felul în care s-a implicat în campania electorală de la Viziru – a fost aproape zi de zi acolo, chiar dacă premisele nu au fost cele mai propice. A dovedit că este un lider, dând tonul, implicând echipe, oameni vechi și noi, dezvoltând relații – chiar și cu doamna candidat, venită revent la liberali – care să ofere celorlalți încredere, forță. Știm rezultatul de la Viziru la alegerile parțiale. PNL a fost la câteva voturi distanță de câștigarea fotoliului de primar. Repet, în condiții care nu păreau deloc așa, ci la polul opus. Nu în ultimul rând, parlamentarul își face vreme să vină din județ, unde locuiește, la sediul formațiunii politice din municipiul Brăila pentru a se întâlni cu oamenii, cu membri de partid, cu colegii pe care îi trage după sine către acel sens al creșterii. E adevărat că discursul de partid liberal este, la Brăila, contra PSD. Logic nu? pentru că e opoziția, pentru că e formațiunea care a condus cel mai mult în ultimii trezeci de ani Brăila și nu a făcut mai nimic ca să ajute județul, municipiul. Bieții social-democrați (vă amintiți?) au trebuit să își aleagă slogan electoral ”Eu asfaltez! (hm!… primarul municipiului… )… ha!… în secolul XXI, când în mod firesc orașele cu statut de municipii ar fi trebuit de mult să fie asfaltate, moderne, frumoase, curate, aerisite, aerate, chiar futuriste. Așa că spunându-i ”La mulți ani” în mod public lui Alexandru Popa o fac pentru a da și mai multă forță acestor idei pe care le-am punctat aici, pentru că de ele avem nevoie toți (la Brăila), de o lume politică mai altruistă, de un mediu politic întors către oameni – toți locuitorii, nu doar membri de partid! – și de o atmosferă politică resperabilă, cu argumente de construcție și cu arhitectură socială, nu una de încasat sinecuri. Deci, din nou, un călduros ”La mulți ani!”, Alexandru Popa!

Foto 1: Alexandru Popa – imaginea de campanie, când a fost aled deputat PNL de Brăila; foto 2: stop-cadru din filmul ultim de la alegerile județene când a devenit președintele Organizației Județene PNL Brăila

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Momentul de poezie live498, în Galeriile de Artă Brăila

*Cum poeziei îi stă bine alături de alte arte, trebuia pus în valoare și alt spațiu destinat artelor plastice… așa că am ales luni, 26 iulie 2021, Galeriile de Artă Brăila unde încă mai sunt lucrările (doar două zile) din expoziția itinerantă ”40+ dan Tudor Truică și prietenii”

Așa cum știți deja, întâlnirile zilnice (începute în primele zile de lockdown în pandemie) cu poezia le desfășor fără oprire (le regăsiți și aici, pe pagina web Braila Chirei – coloana stângă cu link către You Tube). Câteodată, ele au loc și în alte spații decât cel intim, al casei, din preajma propriei biblioteci, pentru a pune în valoare acele spații, pentru a vă invita acolo.

Astfel că Momentul de poezie live498, aferent datei de 26 iulie 2021, am decis să fie în Galeriile de Artă Brăila unde este (încă două zile…) expoziția itinerentă „40+ Dan Tudor Truică și prietenii”. A filmat pentru mine, Geanina Baciu – gazda de la Galerii (reprezentanta Centrului ) căreia îi mulțumesc și pe această cale pentru sprijin.

Momentul live498 are versuri de Marius-Iulian Stancu (n. 1982) din volumul „Întoarcerea în pivniță” (Editura Herg Benet) prezente și în „Cele mai frumoase poeme din 2011” antologia de Claudiu Komartin & Radu Vancu (Tracus Arte, 2012) – de aici am citat, versuri de Halil Ibrahim Özcan (Turcia) din volumul „Zarul spart” tradus de Niculina Oprea (Editura Napoca Star, 2020) – pe acre la-m primit d ela tarductăoare – și versuri de Hertha Kräftner (1928 – 1951. Austria) cuprinse în volumul „din poezia de dragoste a lumii” (Minerva. 1974) realizat de Maria Banuș. Video LIVE la https://www.facebook.com/armanda.filipine.official.Author/videos/299188761986149 & dar și la https://www.instagram.com/afilipine/channel/

Foto la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/post/10220699573346292

Selecția și lectura, Armanda Filipine – revista Braila Chirei (https://brailachirei.wordpress.com/) & Armanda Filipine

Ziua internațională a Dunării – 29 iunie

*Aleasă în 1994 să marcheze importanța fluviului în viața noastră

Dunărea (foto 1, imagine de pe maul brăilean), al doilea fluviu ca lungime din Europa (după Volga), izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) sub forma a două râuri – Brigach și Breg (vin de sub vârful Kandel (1241m) – care se unesc în orașul Donaueschingen (la o altitudine de 678 m) la circa un kilometru est de castelul Fürstenberg.

Fluviul Dunărea curge către sud-est, pe o distanță de 2.858 km, până la Marea Neagră unde formează Delta Dunării (rezevație naturală de importanță monidală). Dunărea este un important drum fluvial internațional, curgând prin 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina) și are afluenți din alte șapte țări. Trece prin patru capitale de stat: Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad. Rețeaua hidrografică a bazinului dunărean este alcătuită din aproximativ 120 râuri importante – cel mai lung fiind Tisa (965 km).

Cu un picior la malul brăilean și altul pe malul tulcean, se ridică Podul suspendat peste Dunăre (proiect cu fonduri europene – foto din aprilie 2021), al treilea în Europa ca deschidere și lungime (detalii despre Pod în materialul de la https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/08/podul-peste-dunare-de-la-braila-tulcea-tot-mai-vizibil/).

Site dedicat Zilei Dunării (data serbată din 1994) la http://www.danubeday.org/

Nota red. Anul trecut, am dedicat Momentul de poezie live fluviului și am înregistrat pe malul său brăilean lectura poemelor

Astăzi am programat un eveniment cu prieteni profesori și elevi, tot pe malul Dunării, pentru a marca împreună Ziua Internațională a Dunării.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Supărări de… formă la Brăila. De ce nu au dialogat? De ce se ”ceartă” prin publicații?

*Aceste e un editorial. Care se cerea scris

Pentru cine urmărește zona brăileană mass-media, mai cu seamă cea din online, în aceste zile are ce vedea/ letura (mai bine lipsă!)… nu e ceva plăcut, e adevărat că nici ceva nou… Lume de la vârful administrației locale și din politică se ceartă, câteodată ca la ușa cortului, își aruncă invective, se împroașcă (iar) cu noroi de parcă alta mai bună treabă nici nu au. Problema e că ar fi de treabă; pe bune. Că Brăila, județ și municipiu – la un loc ori separat, nu stă pe roze. Ba aș spune că… e cam la polul opus (de-ar înțelege și electoratul asta!).

  De data aceasta, ”nebunia” s-a declanșat de la prezentarea către media a unei scrisori, semnată de Iulian Francisk Chiriac – președinte Consiliul Județean (CJ) – și Marian Viorel Dragomir – primar la municipiu, scrisoare adresată guvernului și în care cei doi menționați deplângeau faptul că Brăila nu ar avea nimic de câștigat de pe urma punerii în practică a proiectelor/ măsurilor din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR) trimis la Uniunea Europeană. Ei… adevărul e mereu undeva unde nu îl lași să se vadă! Pentru ca proiecte, propuneri, dorințe brăilene să se regăsească în PNRR, ele ar trebui să fie de interes național, să fie în acord cu noile politici UE și, mai ales, ar fi fost nevoie de voință locală. Și acțiune din spațiul local. Și dialog amplu, constructiv, negociere (că asta înseamnă POLITICA – acțiune întru BINELE COMUN) între toate forțele administrative, politice. Ce era așa de greu?

  Acum se bălăcăresc pe Facebook și prin publicații, începând cu social-democrații (ei sunt cei mai vocali… nu pricep de ce… sunt la putere în administrație. Au pârghii. Dacă făceau Parcul Industrial, cel propus de liberali de ”o mie de ani”, acum Brăila ar fi fost un rai economic și nu mai aveam de ce să ne plângem… Cine ne oprește să dăm facilități întreprinzătorilor ca să crească zona de unde vin banii reali în buget?). Sunt doar vocali, dar de treabă tot nu se apucă. Doar se laudă. Că vor face… că vor drege… Deocamdată, mergem pe străzi ”asfaltate” cu pietriș în campania electorală și ”admirăm” toate fațadele de blocuri peticite și ciuntite arhitectural de zici că trăim în preistorie… Mergem prin centrul vechi urban și ne crucim la umbreluțe în loc să admirăm casele superbe de secol XIX – început de secol XX incluse nu degeaba în Lista monumentelor istorice (și tocmai de-aia nici nu era voie cu umbreluțe stupide pe-acolo!)…

  De ce nu au inițiat un dialog, al ideilor la început? Cine i-a oprit? Cred că nici nu le-a trecut prin cap. Așteptau să vină de-a gata; să scrie Bucureștiul, Bruxelles-ul… Dar proiectele care putea fi în PNRR s-ar fi putut gândi la o masă de negociere, cu liberalii care sunt la putere la nivel central (nu e nevoie să faci mișto de ei că sunt minoritari la Brăila, în CLM și în CJ, cum se tot întâmplă din nefericire cam des), cu PMP-iști (că sunt câțiva care știu ce să facă), cu USR-iști, cu cei din Plus – ce dacă nu sunt în CJ și CLM? Au și ei membri de partid care știu lucruri, care au firme, care gândesc, care vor binele Brăilei.

  Putea chiar prefectul Nicușor Ciocan să inițieze un astfel de dialog. Că e omul guvernului în teritoriu. Că știe cum e ”algoritmul” politic la Brăila, alambicat și anapoda… chiar dacă nu are experiență politică, este om de partid. Să învețe! Și să oblige lumea să facă treabă. iar în cazul de față, să dialogheze măcar. Să negocieze. Repet. De câte ori vreți… Politica asta înseamnă! Dialog, public ori nu, negociere, selectare a ceea ce e necesar pentru BINELE COMUN. Altfel nu are rost să fii în politică și să faci politică. sau să zici că o faci. Dacă nu e pentru toată lumea, mai bine stai acasă. Pe banii tăi, nu pe salariu de la stat cum o fac social-democrații de care aminteam… Apropo, de ce vă luați de deputatul liberal Alexandru Popa? Ce credeți voi că n-a făcut? Sau nu realizați că agricultura pe care o face (și) cu bani europeni nu e doar pentru el? Ne poate răspunde senatorul (de m-am plictisit de câte mandate…) Ion Rotaru de la PSD, care are și el opinii în acest fals scandal… dar ce a făcut Rotaru practic, până acum, pentru brăileni? Vreau să știu, că nu am priceput…

  Deci, într-o primă concluzie, să stați dragilor strâmb și să judecați corect. Lăsați vrăjeala de doi lei (pentru bârfa din fața casei… ca țațele) și faceți lucruri. Că aveți, slavă cerului, prea multe de făcut la Brăila, pentru cetățeni… Social-democrații, ca și ceilalți. Opriți acest fals scandal și treceți la muncă. Unde nu pare că ar mai fi cineva activ. dacă e să ne uităm mai bine în jur… Străzile sunt mereu pline de oameni de parcă nimeni nu mai are job pe-aici, magazinele la fel, farmaciile (exagerat, dar exagerat de multe…) pline, cărciumile aidoma… Și net-ul e sufocat de minciuni și promisiuni. Vrem să vedem rezultatele muncii. De la toți care se cred politicieni. De la toți care sunt în funcții. Se înțelege (oare)?

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

foto: harta orașului Brăila la 1892 (în jurul perioadei când era ministeriabil la învățământ minunatul Spiru Haret, al cărui nume îl are pe frontispiciu o clădire superbă în Brăila care trebuie să rămână școală și mai trebuia, de mult, renovată), oraș a primit în câțiva ani de la această dată o donație cum alta nu-i, de la un brăilean la fel de minunat, Dumitru Ionescu, fost primar – respectiv clădirea care acum e teatrul dramatic, și ea în Lista monumentelor, casa Rally.

Oare nu învățăm nimic? Iată, măcar din aceste două exemple umane. Scuze. UMANE.

Ziua Mondială a Libertății Presei, tot în pandemie și nu prea fericită

*Situația care este, în destule țări, sinonimă cu îngrădirea libertății de informare a publicului asupra situației reale (infectări, teste etc) * Dar dincolo de pandemie, sunt țări – cum e Turcia, dar și Rusia – unde puterea administrativă și politică aduce grave prejudicii libertatea presei începând cu viața jurnaliștilor

Ziua Mondială a Libertății Presei – 3 mai – subliniază cât de importante sunt libertatea de exprimare și de informare. Dar privite în contextul în care guvernele, administrațiile publice, oficialii și în egală măsură angajații instituțiilor media, jurnaliștii independenți înțeleg responsabilitățile sociale, înțeleg cu toții că servesc doar interesul public și nu pe cel personal ori de grup (social, economic, politic).

Această zi, în mod special, trebuie coroborată cu aspecte care au legătură directă cu informația de interes general (legislație, sănătate, educație etc.) și modul cum aceasta poate fi la îndemâna publicului interesat de ea. Astfel, este important să urmărim modul în care guvernele și politicienii aflați la putere prezintă disponibilitate în a fi deschiși către cetățeni și a permite jurnaliștilor să aibă acces la informațiile pe care să le ”traducă” pe înțelesul tuturor oamenilor. De aceea, ne uităm pe clasamentul țărilor realizat de Jurnaliști fără Frontiere/ Reporters Without Borders (RWB https://rsf.org/en/ranking) unde România se situează pe locul 48 din totalul de 180 țări luate în calcul (China e pe locul 177). Evident că aici criteriul de bază este tocmai libertatea pe care guvernanții o lasă jurnalistului de a avea acces la informații – în pandemie au fost de interes, spre exemplu, și câte teste antiCOVID se fac și cifra lor nu a fost disponibilă în România de la început.

În țări precum Turcia și Rusia guvernele și politica sunt principalii dușmani ai presei, la modul propriu, în sensul că în aceste state sunt jurnaliști, și scriitori (am prezentat în revista noastră și toate scrisorile de protest ale PEN Club România referitoare la situația din Turcia https://brailachirei.wordpress.com/2021/04/05/pen-club-romania-solidaritate-cu-scriitori-si-jurnalisti-inchisi-abuziv-in-turcia/) în închisoare pentru simplul motiv să nu sunt de acord cu regimul de la putere. Când a prezentat raportul său privind libertatea presei, RWB a subliniat Egiptul și Siria în exemplele negative, primul stat interzicând prezentarea datelor privind infectările cu virusul SARS-CoV-2, celălalt nepermiând jurnaliștilor să vorbească, în afara agenției de stat, despre pandemie. Au fost prezentate și cazurile flagrante de dezinformări, gen știri false, pornind chiar de la șefi de stat – fostul președinte american Donald Trump, dar și Jair Bolsonaro – șeful de stat al Brazilei ori Nicolás Maduro din Venezuela.

În contexul apariției unor canale de informare care nu mai pot fi controlate deloc, cum sunt Facebook, Twitter și alte câteva similare, se pune întrebarea cum luptăm aici pentru libertatea de informare. Pentru că acum oricine poate scrie ceva care devine știre (dar, atenție! Nu orice informație este știre!), publicul cititor are în față mereu o capcană pentru că o mulțime de informații sunt false voit, sunt falisificate prin omisiune, sunt false din punct de vedere politic, sunt flase din punct de vedere științific (a se vedea campania împotriva vacinării) etc.. Singura formulă prin care se poate apăra cineva este EDUCAȚIA media. Să învețe să aleagă din mulțimea de informații pe cele care îi sunt realmente utile. Și să poată face diferența (hm! adesea nici profesioniștii nu pot!) între informația corectă, reală și cea falsă.

Nota mea. Libertatea presei trebuie să cuprindă, neapărat, responsabilitate și imparțialitate; și, nu în ultimul rând, sensul bun al omenescului, aceasta pentru că nu orice acțiune trebuie să devină știre, nu orice opinie merită transmisă celorlalți. Ziua nu este neapărat despre jurnaliști, ci despre profesionalismul lor, uneori e despre sacrificii – unii au fost închiși (cum se întâmplă acum în Turcia cu opozanii regimului, spre exemplu) ori uciși pentru că au făcut dezvăluiri asupra unor afaceri etc – dar cel mai adesea este despre adevăr. Dar acel adevăr care înseamnă prezentarea tuturor fațetelor diamantului numit clipă, nu doar a unei singure fețe a lui. Repet: această zi se referă la informarea corectă și la informarea cu rost pentru bunul mers al societății.

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista de cultură și informație Braila Chirei

Ziua Mondială a Presei Libere

*Astăzi, 20 aprilie; din 1991, la propunerea organizației Reporters without Borders (Reeporteri fără frontiere)

20 aprilie este Ziua Mondială a Presei Libere (World Press Freedom, din 1991.
Ca să se știe că acțiunea de informare a publicului merită atenție la fel ca viața celui care practică profesia de jurnalist. De ce? Pentru că uneori viața celui din presă/ media este pusă în pericol – și nu e vorba de război aici… Din nefericire, sunt cazuri recente în lume de jurnaliști întemnițați și uciși pentru că au făcut dezvăluiri. Sau pentru că au scris ceva care nu a plăcut unora. Sau pentru că au desenat și nu era conform cu unele viziuni…
Inițiativa de a promova astfel de zi aparține organizației Reporteri/ jurnaliști fără frontiere (https://rsf.org/), organizație cu membri care au avut și au de suferit tot felul de situații neplăcute, până la deces. De altfel, și acum se pot lectura pe site materiale din care reiese un adevăr foarte trist: sunt state unde jurnaliștii sunt închiși pe nedrept, maltratați – ex. Turcia (de altfel am prezentat și noi, aici pe site-ul BRAILA CHIREI, cele 11 scrisori ale membrilor PEN Clubului România adresate unui număr egal de scriitori și jurnaliști turci aflați în închisoaer – între timp unul a fost eliberat), sunt state unde jurnaliștii se află în perciol de moarte din motive de pandemia de COVID-19, în alte locuri pericolul vine de la război. Ba chiar și în Europa, în Ungaria, jurnaliștii sunt supuși unor presiuni venite dinspre regimul politic impus de Viktor Orban – regim care împinge jurnalismul spre o zonă fără libertate de exprimare. Și acestea sunt doar câteva exemple. Mai sunt și jurnaliștii uciși la comandă pentru că au făcut dezvăluiri care au deranjat diverse interese financiare ori care puteau destructura adevărate carteluri de tip mafiot etc.

Notă. Ziua Libertății Presei este în 3 mai. Până la urmă, presa liberă și libertatea presei sunt sinonime până la un punct. Ideea de bază este aceea că informația (evident, cea care contează în viața societății, cea care aduce un plus de bine, care face ca lucrurile să meargă conform așteptărilor civilizației și progresului – nu mă refer aici la toate bărfele, și can-can-urile, trivialitățile, bășcălia pe care și-o strigă unii așa-zis polticieni altora, dar în văzul lumii, pe Facebook și Twitter de multe ori, acestea chiar nu au ce căuta în presă! În rest, să (ne) informăm cât mai bine – sunt, slavă cerului, și paginile web ale instituțiilor acum – și mai decent.

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

”Momentul de poezie live377”, pe scena de la ”Maria Filotti” în Ziua Mondială a Teatrului

*O reverență cu și prin poezie, pe scena unde pandemia de COVID-19 a împiedicat desfășurarea spectacolelor * Am lecturat poeme de Ștefan Radof, Patrel Berceanu și Arseny Tarkovsky * De asemenea, am spus adio lui Florin Mihăilescu Brăila care s-a stins din viață cu o zi în urmă * Pe scena unde am lecturat poemele, Florin Mihăilescu Brăila înmâna premiile elevilor de la licee de arte din toată țara – în calitatea sa de președinte de onoare al juriului Concursului național de comedie ”Ștefan Mihăilescu-Brăila” organizat de Liceul de Arte ”Hariclea Darclée”

Micile mele (n. red. Armanda Filipine – foto) întâlniri poetice online, pe care le-am început în prima zi de stare de urgență a pandemiei (anul trecut, când nu mai aveam voie să ieșim din case ca să ne protejăm de coronavirusul SARS-CoV-2 și să ne putem păstra starea de sănătate) continuă. Nu doar pentru că pandemia persistă (suntem deja în valul trei de infectări, la nivel mondial), dar și pentru că mi se pare că într-adevăr unește scriitori și cititori, ba încă mai atrage noi cititori către poezie. Pentru că în 27 martie este Ziua Mondială a Teatrului (https://brailachirei.wordpress.com/2021/03/27/ziua-mondiala-a-teatrului-2021/), am spus „La multi ani!” celor din lumea teatrului cu poeți care au avut legătură cu arta Thaliei. Și tot de aceea, ”Momentul de poezie live” l-am desfășurat într-un spațiu teatral, mai precis pe scena sălii mari a Teatrului ”Maria Filotti” (la fel cum și de Ziua Poeziei, în 21 martie https://brailachirei.wordpress.com/2021/03/21/in-ziua-poeziei-intalnirea-de-la-momentul-de-poezie-live-a-fost-in-centrul-cultural-nicapetre/, am fost în Centrul Cultural Nicăpetre – un spațiu de poezie a sculpturii). Dar nu a fost chiar o veselie; nu din motive de pandemie! Nu a fost un moment vesel și pentru că Brăila, fiind în scenariul roșu, nu permite să se joace spectacole. Dar nu a fost vesel și pentru că a trebuit să spun, încă o dată – mai ales aici, pe scena TMF (of!) – că ne luăm rămas bun (pentru că s-a stins din viață ieri…) de la încă un prieten, un om tare drag nouă (și celor care iubim teatrul, și celor de la catedra Arta Actorului din Liceul de Arte „Hariclea Darclée”, organizatorii Concursului național de comedie ”Ștefan Mihăilescu-Brăila”) – Florin Mihailescu Braila, fiul regretatului actor Ștefan Mihăilescu-Brăila. Mulțumesc și aici gazdelor pentru îngăduință și sprijin prietenesc.

Momentul de poezie live377 (video din You Tube, mai jos) a fost cu versuri de Ștefan Radof (1 dec. 1934 – 28 martie 2012), actor, scenarist și poet, din volumul „Balade, Doamnelor, balade” (Editura Cartea Românească, 2008), versuri de Patrel Berceanu (19 apr. 1951 – 2006), absolvent al facultății de teatru – a fost și director al Teatrului ”Colibri” din Craiova, din volumul „șase feluri de frică, șapte feluri de curaj” (Editura Aius, 2019) despre care scrie și Claudiu Komartin în revista LaPunkt.ro și versuri de Arseny Tarkovsky prezente din cartea fiului, regizorul Andrei Tarkovsky, tradusă la noi „Sculptând în timp” (Editura Nemira, 2015).

Video și la https://www.instagram.com/afilipine/channel/ Live la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/videos/10219951437043352

Foto (set 1) la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/posts/10219951001072453

foto (set 2) la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/posts/10219969182966989

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

În Ziua Poeziei, întâlnirea de la Momentul de poezie live a fost în Centrul Cultural Nicăpetre

*Momentul de poezie live371 l-am înregistrat în casa Embiricos, monument istoric al Brăilei – deci o clădire care ea însăși e o adevărată poezie arhitectonică, dar și în preajma operelor lui Nicăpetre – sculptor care și-a lăsat lucrările orașului natal și unde acum e cea mai mare expoziție permanentă de sculptură din România – cu alte cuvinte, un spațiu care invită la o reverie lirică aidoma poeziei * Am lecturat poeme de Petre Stoica, G. Călinescu, Gherasim Luca și un poem propriu din cartea ”Poezia și râuri de cafea”

Momentul de poezie live371 de astăzi, 21 martie 2021, în Ziua Mondială a Poeziei, l-am înregistrat în casa Embiricos (foto – în strada Belvedere nr. 1), monument istoric al Brăilei – deci o clădire care ea însăși e o adevărată poezie arhitectonică, dar și în preajma operelor lui Nicăpetre – sculptor care și-a donat lucrările (sculpturi, desene, grafică) orașului natal și aici, în Centrul Cultural Nicăpetre, parte a secției Artă a Muzeului Brăilei ”Carol I”, avem acum cea mai mare expoziție permanentă de sculptură din România – cu alte cuvinte, un spațiu care invită la o reverie lirică aidoma poeziei.

Deci, Momentul de poezie live371 (video din You Tube, mai jos) a fost versuri de Petre Stoica (15 febr. 1931 – 21 martie 2009, Jimbolia, județ Timiș) din volumul „Pipa lui Magritte” (Editura Brumar, 2005), versuri de G. Călinescu (19 iun. 1899, București – 12 martie 1965) și versuri de Gherasim Luca (23 iulie 1913, Bucuresti – 9 febr. 1994, Pont Mirabeau) – ambii lecturați din „O mie și una de poezii românești” antologie realizată de regretatul Laurențiu Ulici (Editura DU Style, 1997). Plus… un poem din cartea mea (Armanda Filipine – în foto), „Poezia și râuri de cafea” (Editura Olimpias, 2019).

Video și la https://www.instagram.com/afilipine/channel/

Live la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/videos/10219910767066628

Foto la https://www.facebook.com/armanda.filipine.official.Author/posts/1423662874653953

Armanda Filipine Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

”Dragobetele sărută fetele”. Memento cu spectacolul elevilor de la Liceul de Arte ”Hariclea Darclée” Brăila, la Etnografie

*Sărbătoarea populară a dragostei, Dragobetele – o restabilire a ordinii în prag de primăvară, când natura se pregătește să înverzească, păsările și animalele încep să zburde, oamenii se pregătesc mai abitir de muncile câmpului (locul de unde vine, preponderent, hrana) * Îmi place să cred că va rămâne un reper acest spectacol realizat, în timp record sub coordonarea prietenei profesor coregraf Leti Brânzia, special pentru proiectul nostru Întâlnirile interculturale de la Etnografie (parteneriat Muzeul Brăilei ”Carol I” secția Etnografie cu revista BRAILA CHIREI & Armanda Filipine)

Dragobete sărută fetele” (rememorez aici, alături de dumneavoastră, activitatea din 25 februarie 2020) o irepetabilă și extrem de alcătuită întâmplare cultural-artistică în „Întâlnirile interculturale de la Etnografie” (https://brailachirei.wordpress.com/2020/02/24/dragobetele-saruta-fetele-la-etnografie-muzeul-brailei-carol-i/). În prima parte a filmului, scurtă prezentate (Brîndușa Ilie) a sediului secției muzeale Etnografie – muzeograf șef Gabriela Dorina Cloșcă, a expoziției de costume populare – deosebitul ambient în care ne-am desfășurat tematic.

Punctul forte al întâlnirii este spectacolul realizat și oferit de elevi, a X-a D clasa Arta actorului de la Liceul de Arte „Hariclea Darclée” Brăila – coordonator spectacol (realizat în timp record, special pentru proiectul nostru!) fiind buna noastră prietenă profesorul coregraf Nicoleta (Leti) Brânzia – pe atunci directorul liceului. Moderator – muzeograf. dr. Brîndușa Ilie, coordonator proiect „Întâlnirile interculturale de la Etnografie”.

În finalul întâlnirii, poeme de dragoste din cartea „Poezia și râuri de cafea” de Armanda Filipine, în lectura autorului (partener în proiect și prin revista Braila Chirei). 

… și noi (realizatorii proiectului) vă sărutăm pe voi, iubitorii paginii web Braila Chirei de Dragobetele românesc!

Armanda Filipine & Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Școală. Poveste & bucurie

*Întâlnire la Școala ”Sf. Andrei” cu elevii clasei a IV-a A, prof. Fănica Dumbravă

Bucuriile la școală sunt de mai multe feluri. Nu doar lecțiile în format clasic – predare, ascultare – fac parte din acest spirit pozitiv (continui să cred asta! Copiii învață natural, deci la nivel uman e și bucurie în actul învățării de zi cu zi), ci și întâlnirile deosebite. Bunăoară cele cu o poveste nouă, cu un om pe care copiii abia îl cunosc și care le aduce provocări. Iar cea mai interesantă e legată de cunoaștere. Așa trebuie să fie! Pentru binele copilului. Pentru buna lui viață viitoare!

Pentru că de Ziua Internațională a Cititului Împreună nu se poate face o întâlnire în singurătate, am fost mai mulți. La Școala Gimnazială ”Sf. Andrei” din municipiul Brăila (SfAndrei Scoala), cu frumoșii elevi de la clasa a IV-a și prof.înv.primar Fănica Dumbravă. Dragălașii au lecturat – nota 10! (știu…și ei știu că se vor mai aduce îmbunătățiri cititului cu voce tare… dar nici adulții nu s-ar fi descurcat mai bine la o lectură la prima vedere) – „Făt-Frumos din apă” din „Zece povești” (de altfel toate au rămas la ei, și până apar în format carte le vor ști pe de rost!), dar au audiat și Povestea cu picături (e în CD) spusă de mine – e și pe You Tube (https://www.youtube.com/watch?v=3gLLj-GoxIA), și pe Facebook (paginile mele – Armanda Flipine). Și dacă soarele a ținut morțiș să își trimită razele (sigur că au dorit și ele să se bucure de povești!) peste noi, e clar că a ieșit din nori inclusiv pentru a admira ochii atenți ai copiilor aproape nemișcati care ascultau fascinați cum au fost salvați micii copii ai zânei Ploaie de piciorușele neastâmpărate ale copiilor din poveste. La finalul întâlnirii, provocarea a fost de comun acord acceptată: copii și adulți, deopotrivă, vom continua să învățăm. Și să citim zilnic. Altfel nu se poate!

Mai multe imagini (clasă de elevi cuminți, cu măști de protecție – că așa e în pandemie, atenți la lectura cu voce tare a colegilor lor) la https://www.facebook.com/ArmandaFilipine/posts/10219642727605809

Notă. Sper că data viitoare să fie cu noi și directorul școlii – prof. Rotaru Catalina. Să fie bucuria și mai mare! Și să dea dumneaei notele de 10!

Armanda Filipine & Armanda Filipine & revista Braila Chirei

NICĂPETRE. In memoriam 85

*Centrul Cultural Nicăpetre (în splendida casă Embericos – monument istoric de arhitectură, în Brăila, str. Belvedere nr. 1, fosta Casa Colecțiilor de Artă) găzduiește una dintre cele mai mari expoziții de sculptură din România cuprinzând lucrările artistului născut la Brăila la 27 ianuarie 1936

NICĂPETRE (nume în acte: Petre Bălănică. 27 ianuarie 1936, Braila – 21 aprilie 2008)

Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri, desigur că niciodată n-or să vie iară dar să nu regret ce-am trăit, așa a fost dat să-mi fie și, mai mult decât atât, să încerc să nu mai regret ce-aș fi vrut să trăiesc (…) Se pare că așa-i stă bine unui sculptor, cu barba înspicată și pasul ceva mai apăsat. Lasă poeții să zburde cu pletele-n vânt și privirea înrourată spre stele, să promită și să jure pentru viitor. Eu am amintiri. Din ce am trăit îmi trag seva pentru ce voi ciopli (…) Faptul că marmura se lasa anevoie îmi place mai mult acum decât cu douăzeci de ani în urmă când eram neastâmpărat (…) Trăiesc starea ce-mi zice că, parcurgând același drum a doua, a treia oară, descopăr frumuseți și înțelesuri ce mi-au scăpat la prima trecere când priveam doar cărarea pe care călcam. Abia acum am răgaz să privesc și cerul (…) privirea-i însă spre orizont” – fragment din volumul „NicăpetrE. BrailitA – DowntowN via U.A.P.” sau autobiografia unor pietre cioplite de Nicăpetre (Editura Istros. Muzeul Brailei azi Muzeul Brailei „Carol I”, 1994).

*** Sculpturi, desene, video cu regretatul artist plastic pot fi admirate la Centrul Cultural Nicăpetre (https://www.facebook.com/CentrulCulturalNicapetre parte a Secției Artă – Muzeul Brăilei ”Carol I” https://www.muzeulbrailei.ro/arta/centrul-cultural-nicapetre-1/) la sediul din strada Belvedere nr. 1 – frumoasa casă Embericos, monument istoric de arhitectură.

Armanda Filipine & Braila Chirei, revista de cultură și informație

Planul de școlarizare de la Brăila, motiv de politizare. De ce?!

*Primarul Dragomir de la municipiu îl atacă pe șeful ISJ – prof. dr. Cătălin Canciu (abia de ieri!) – pe acest subiect, cu toate că unitățile liceale vor avea ultimul cuvânt în stabilirea numărului de clase a IX-a; de altfel, subiectul e de interes doar pentru instituții școlare, nicidecum pentru administrație – care are alte atribuții!

Așa cum am anunțat, din 18 ianuarie 2021 prof. dr. Cătălin Canciu este din nou inspector școlar general la ISJ Brăila (https://brailachirei.wordpress.com/2021/01/19/prof-dr-catalin-canciu-din-nou-inspector-general-la-isj-braila/), motiv pentru care a readus în atenția colegilor care conduc liceele că sunt de lămurit aspecte din Planul de școlarizare pentru anul 2021 – 2022. Mai precis, pe lista lăsată de prof. Viorel Botea, cel care a fost șeful până acum la ISJ, apăreau 87 de clase a IX-a, dar în planul convenit cu Ministerul (și conform normelor Legilor educației) sunt doar 82 de clase. Evident că, așa cum ne-a și precizat noul (și vechiul… că a ai condus Inspectoratul alți patru ani înainte) inspector general, primul lucru a fost să discute cu directorii de licee și colegii naționale. Practic, ar putea renunța la câte o clasă a IX colegiile naționale care nu au probleme în a-și forma noile grupe de elevi. Discuțiile s-au purtat și în ședințe ale Consiliilor de Administrație, acolo unde a fost cazul, care ele sunt abia la început, nu s-a terminat încă dialogul.

Pe acest fond, vine și primarul Marian Viorel Dragomir cu un comunicat de presă în care îl atacă pe Cătălin Canciu, dar motivațiile nu țin – chiar deloc! În primul rând, primăria (ori Consiliul Județean dacă ar fi fost vorba de școli și licee din județ) nu are atribuții în ceea ce privește cifra de școlarizare, ci doar în administrarea (întreținerea, reparația clădirilor, curățenie, instalații – eventual, în probleme ce țin de mobilarea claselor (chestiuni de cu totul alt ordin!). Ce nu-i convine lui Dragomir? Că numirea e de la guvernul PNL? Păi, cum altfel? Nu așa a fost mereu la structurile din teritoriu?

Avand in vedere decizia noului inspector scolar general Canciu Catalin numit de PNL si a I.S.J. Braila:- de reducere a claselor de la Colegiul National Gh. M. Murgoci, Colegiul National N. Balcescu, Liceul Teoretic N. Iorga, Colegiul Economic I. Ghica – si de suplimentare a numarului de clase la Liceul de Arte unde actualul inspector scolar general Canciu Catalin este profesor. Primaria municipiului Braila nu sustine reducerea numarului de clase de la licee si nici comasarea unitatilor de invatamant. Consideram ca demersul ISJ afecteaza in mod direct liceele de prestigiu din Braila care au adus performanta in invatamantul brailean (…). Solicitam ISJ Braila renuntarea la aceste practici dictatoriale si ilegale prin care persoane ajunse vremelnic pe criterii politice isi bat joc de viitorul elevilor braileni urmarind interesul propriu (…)” – este o parte a comunicatului, care nu e corectă pentru că, așa cum am precizat la început, deciziile se iau în Consiliile de Adminstrație ale liceelor (și încă nu s-au luat!), că deja s-a discutat cu directorii colegiilor și ei, în principiu, au dat dreptate opiniei inspectorului general. Și așa cum se observă, interesul nu e unul propriu (hm?! cum ar putea? pleacă inspectorul școlar general cu clasele acasă?), ci unul al învățământului, având în vedere că se va respecta Legea educației și nicidecum cea a administrației locale.

Din comunicatul primăriei brăilene face parte și o referire la faptul că administrația locală oferă stimulente financiare elevilor performeri (la ce trebuia această mențiune aici, acum? Nu are sens…) – dar noi știm că aceasta este o atribuție legală (decizia a fost la nivel guvernamental, mai demult, și banii sunt din buget, deci din banii cetățenilor, nu din salariul primarului! deci, unde e relevanța mențiunii?). Se mai spune în comunicat că toți consilierii (vai! poate cei ai PSD, partidul din care face parte primarul Dragomir) vor vota așa cum scrie în comunicat, adică împotriva propunerii lui Canciu. Ceea ce este tot o formă de dictatură, pentru că dacă vreun consilier municipal PSD va înțelege mecanismul din spatele ideilor de reducere a numărului claselor a IX-a va vota în CA-uri altfel decât a cerut Dragomir, va avea probleme la partid…

Nota red. Oare de ce politizează Dragomir tema aceasta, când campania electarală a trecut? Pe un subiect greșit? Oare mizează, ca și în campanie, pe faptul unii nu pricep pe deplin despre ce e vorba în propoziție (ca să rămânem în tema școlară)?

Nota (*). Am amestecat, voit, stilul sec jurnalistic cu cel editorial tocmai ca să fie foarte clar. Că unii doar vorbesc. Nu ajută! Și nu e fair-play așa!

Armanda Filipine & Braila Chirei, revista de cultură și informație

Eminescu în sufletele și graiul românilor, la Centrul de Creație – eveniment cu Armanda Filipine

*Dedicat Zilei Culturii Naționale * Online, ora 12.00 – în 15 ianuarie 2021 – transmisie pe pagina Facebook a instituției gazdă

Sub genericul Momente artistice, evenimentul ”Mihai Eminescu în sufletele şi graiul românilor” la care voi participa (Notă. Armanda Filipine – manager și redactor unic al revistei de cultură și informație BRAILA CHIREI, poet, prozator, promotor cultural) la invitația Alinei Sulicu – managerul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT sau Centrul de Creație) Brăila, instituția în subordinea Consiliului Județean Brăila – va avea loc în în Galeria Violon D’Ingres (la etajul sediului din Piața Traian nr. 2, acolo unde a avut loc și Momentul special de poezie din 4 august 2021 – https://youtu.be/rGDLHZluBjU) fiind programat în Ziua Culturii Naționale și dedicat acestei sărbători (consfințită prin lege în 2010) – 15 ianuarie, de la ora 12.00. Va fi difuzat online pe pagina https://www.facebook.com/Centrul.de.Creatie.Braila din rețeaua Facebook a instituției.

  Așa cum sugerează titlul întâlnirii, Poetul nepereche și aniversat (data de 15 ianuarie 1850 fiind doar una oficială a nașterii lui Mihai Eminescu, nu e încă sigur că ar fi cea reală!) al zilei va fi subiectul, de aici urmând să pornească firele nevăzute care ne vor lega pe unii de alții, evident pe cei care vor dori să ni se alăture în această incitantă călătorie artistică, fire ce vor creiona un drum al Culturii în/ și cu frumusețea de Limbă română pe care Mihai Eminescu a ridicat-o la rang de bijuterie, limbă pe care noi azi o zăpăcim cu neologisme unul mai comic (ex. ”locație” când am putea spune, cum e și firesc, de loc) decât altul sau exprimări aiuristice gen ”ca și” (ca să se evite chipurile, cacofonii) ori ”a fost promovat de câtre instituția… ” Vai!… când se poate spune simplu, ”promovat de instituția)… Evident că voi aminti câteva dintre referințele critice relevante și, cum se putea altfel, voi avea cu mine cel puțin un volum cu poeme eminesciene, nelipsind – cum s-ar putea? – minunăția ”Mihai Eminescu. Poezii ilustrate de Leonard Salmen” editată în 2013 la Istros – Muzeul Brăilei ”Carol I”, ediție îngijită și cu o prefață de Valentin Coșereanu.

Despre mine (Armanda Filipine) va trebuie să facem vorbire foarte puțin, pentru că în economia tematică a întâlnirii subiectul trebuie să fie Poetul nepereche și, cu siguranță, trebuie menționat brăileanul Dumitru Panaitescu Perpessicius fără de care nu știm dacă Mihai Eminescu ar fi ajuns atât de repede la inimilor iubitorilor de poezie. Cum tot la fel de în temă va fi și referința la publicistica eminesciană, din acer de altfel se citează și astăzi cu surpriza că destule remarci – mai ales din cele critice la adresa administrațiilor ori a guvernnanților – scrise în alt timp se potrivesc, culmea, de minune realității mileniului 3 și României europene cu drepturi depline (pe care nu le dorește toată populația întotdeauna și nici nu le folosește la justa măsură). Poate totuși că voi lecura un poem din volumul meu ”Poezia și râuri de cafea” apărut în 2019 la Editura gălățeană Olimpias, dar mai mult ca să amintesc că pe coperta unu este reprodusă o pictură a regretatului prieten Ion Radu (14 august 1952 – 12 ianuarie 2021) – membru al Filialei Brăila a Uniunii Artiștilor din România (https://brailachirei.wordpress.com/2021/01/13/ne-luam-adio-de-la-artistul-plastic-ion-radu/).

Totuși, concluzia o pot spune și acum: pe Mihai Eminescu nu trebuie să-l iubim. Ci să-l citim, Să-l avem model de om al cetății, implicat, dedicat lumii în care a trăit: tânăr curios și foarte bine educat, minunat poet, autor interesant de povești și incitant publicist.

Armanda Filipine & Braila Chirei, revista de cultură și informație