Brăila, tot 3 pacienți cu COVID-19. Alții n-au ajuns, cum se speriară EGOIȘTII, NEOMENOȘII brăileni

* Cum s-a petrecut și data trecută, când Galațiul propusese să existe pentru județele Brăila și Galați un singur spital destinat pacienților cu COVID-19, și anume la Brăila – dar nu s-a mai întâmplat asta, în 8 mai 2020 s-a aflat că ar fi urmat să ajungă la Brăila 20 de pacienți din alt județ * Lumea, mai întâi cea politică, s-a inflamat și s-a revoltat; cum la noi, nu la noi! Și pacienții, chipurile că nu au vrut ei, nu au mai ajuns * Din toate (cu mici excepții) comentariile de pe rețeaua Facebook – unde stăm cu toții zilele acestea pandemice – rezultă un singur lucru (îngrijorător pentru specia umană) dinspre zona brăleană de comentatori înfocați: că nu avem Omenie, că lipsește simțul generozității și al carității, că nu se înțelege deloc ce înseamnă spiritul lui Hipocrat și că, în general, majoritarii sunt ghidați de un acut egoism, chiar feroce aș zice… 

Echipa medicală de la Brăila, din zona destinată COVID-19, are în grijă 3 pacienți infectați. Dintre cei 22 (în total) confirmați la Brăila – primul caz a fost anunțat în data de15 martie 2020 – avem deja, de mai multe zile, 19 vindecați. Ceea ce e foarte bine dacă ne uităm pe harta României unde foarte rău stâ județul Suceava, Bucureștiul. Pentru că e un material informativ sensibil, să îmi dați voie să-l tratez în format personal, jumătate știre și restul editorial. pentru că nu mai suport atâta aroganță, atâta ipocrizie, dar mai ales atâta lipsă totală de OMENIE.

    În jurul prânzului, primarul Marian Viorel Dragomir de la municipiul Brăila postează (iar… la fel a declanșat tâmpenia și data trecută… a se vedea materiaul de la https://brailachirei.wordpress.com/2020/03/23/braileni-si-galateni-sa-fim-calmi-si-sa-nu-ne-invrajbim-iar/) pe Facebook un document din care reiese că la Brăila ar urma să fie transferați de la Spitalul Municipal Adjud, 20 de pacienți cu COVID-19. Ce scrie Dragomir în dreptul documentului nici mai trebuie comentat (e rușinos… e politicianist!). Deci: ”Felicitari Tudose Mihai si Iulian Chiriac . Impreuna suntem mai puternci decat ei !!! Pacientii din alte judete nu vor mai veni la Braila. Poate afla acum si prefectul ca tot noi am rezolvat si acum. Fara el !!! O NOUA MIZERIE FACUTA PE ASCUNS !!! De ce au respectat brailenii regulile? Ca sa aduceti voi virusul in Braila pe ascuns ? Ce sa spunem? DEMISIA sau SA VA FIE RUSINE? Spuneti domnule prefect de ce s-a ascuns transferul bolnavilor ? De ce am afat „pe surse” de acest document dupa ce pacientii erau deja pe drum? Ca sa nu va putem bloca la timp ca data trecuta cand s-a intentionat aducerea lor de la Galati? Spitalele sunt in coordonarea Ministerului Sanatatii si acum simtim din plin lipsa implicarii autoritatilor locale in luarea deciziilor. De ce nu au fost consultate Consiliul Judetean Braila si Primaria Braila ? Pentru ca stiati ca ne opunem iar? Brailenii au respectat regulile, autoritatile si-au facut treaba, ne-ati dat amenzi sa stam acasa si acum ne imbolnaviti pe ascuns? Va solicit URGENT sa va recunoasteti incompetenta, slugarnicia si incapacitatea de a va respecta juramantul !!! Si sa plecati …….. deja este prea mult !!! Stiu ca va deranjeaza atitudinea mea, dar NICIODATA nu o sa fiu ca voi !!! NICIODATA !!!

Nota red. Mihai Tudose, fost PSD – pe listele căruia s-a tot ales deputat mai multe mandate – și apoi plecat la Pro România lui Ponta, este europarlamentar ales pe listele Pro România de unde s-a supărat și a plecat din nou în PSD… Nu s-a remarcat prin nimic care să ajute Brăila. Faptul că în mandatul lui scurt de premier s-a semnat investiția pentru Podul suspendat nu i se poate atribui în vreun fel. Că nu are de ce… la acel moment presiunea venea de la europarlamentarii români deoarece exista (s-a și întâmplat!) sprijin de la UE cu fonduri UE pentru podul care zăcea (în atât de lunga administrare pesedistă) prin sertare. Iulian Francisk Chiriac, tot PSD ca și primarul, e președinte la Consiliul Județean. A lucrat o vreme la Ministerul Sănătății. Oare nu a învățat nimic acolo? Nu are o vagă idee că medicina e pentru toți? Că suntem în pandemie? Uită că toată lumea e afectată…

Prefectul Cătălin Boboc (tot pe Facebook): ”O mascaradă politică la care nu vreau să fiu părtaș. Niște politicieni, respectiv președintele Consiliului Județean și primarul municipiului, fac un joc toxic, în care nu mai contează nimic altceva în afară de propriul interes. Cel electoral! Am aflat azi dimineață de transferul pacienților din Vrancea. Azi dimineață! Managerul Spitalului Județean de Urgență Brăila, doamna Delia Râșnoveanu, colega de partid a președintelui CJ, știa de aseară. N-au știut cum să iasă din situație și au zis că cel mai bine e să dea vina pe prefectură. Nu mă sperii, duc! O gașcă pentru care contează doar interesul de partid spune minciuni și jignește doar ca să dea bine la public. Brăilenii să nu uite acest teatru absurd, jucat în vremuri când alte lucruri sunt importante! Repet, nu știam despre acest transfer! Dar domnul Chiriac știa. Nu e vina mea că nu și-a anunțat colegul de partid, pe primarul Dragomir. Și este foarte grav că nu a anunțat niciun membru al echipei care a gestionat criza COVID la Brăila, DSP, ISU, Instituția Prefectului. Inițial, domnul Chiriac a spus că e de acord, apoi s-a răzgândit. Nu așa se gestionează o criză în care e vorba de sănătatea oamenilor, așa se gestionează problemele găștilor de partid. Înțeleg că am devenit o țintă pentru cei care au stat cu mâinile în sân în timpul pandemiei și și-au bătut joc de tot ce s-a făcut bine!

Între timp, pacienții nu mai ajung. La Spitalul Județean de Urgență Brăila, inclusiv în zona destinată COVID-19, totul e în regulă. Medicul Delia Râșnoveanu – managerul SJU – dă asigurări că personalul medical are toate materialele de care e nevoie pentru lipta pandemică. Nota mea. Și nu cred că ar fi fost o problemă, din moment ce suntem sub incidența Ordonanțelor Militare ale căror rost tocmai acesta este, să oblige lumea să fie utilă așa cum trebuie, să se rezolve problemele și pacienții să aibă acces urgent la tratament. Deci, dacă de la Centrul Național de Coordonare și Conducere al Intervenției s-a spus că la Adjud nu e mai loc sau că e mai bine să fie transferați, atunci era ceva cu această idee, nu?

La alte câteva ore, din nou pe pagina Facebok prefectul Cătălin Boboc postează: ”NO COMMENT! Dr. Arafat, la Digi24: Pacienții nu au fost de acord cu transferul la Brăila.

Chiriac: Cei 20 de pacienți nu mai vin (…) la cerința🙊 mea ca președinte al Consiliului Județean

Dragomir: Felicitari Tudose Mihai și Iulian Chiriac!

Instituția Prefectului Județul Vrancea: După o analiză a situației, Instituția Prefectului Județului Vrancea a decis ca pacienții să nu mai fie transferați, către spitalele respective fiind redirecționați viitorii pacienți care se vor încadra la categoria menționată”.

Concluzia zilei de 8 mai 2020. Nota mea. Pacienții nu mai ajung la Brăila. Rămâne gustul amar al unei zile triste. Din care aflu încă o dată că avem niște conducători iresponsabili, și îi numesc fără să îmi fie jenă pe Dragomir, Chiriac și Tudose (dacă și el o fi implicat, cum scrie primarul… cu toate că nu văd cum… nu e în zone de decizie… dar cum are legături cu structurile de informații… mai știi?) și lipsiți complet de omenie, de simțul generozității și al datoriei față de societate. Ce e grav, mai mult decât greu de suportat, e și prezența altor comentarii de bucurie cum că e bine că pacienții respectivi nu mai vin la Brăila… Facebook s-a umplut de vocea egoiștilor…

Oamenilor, omuleților, ce aveți? Chiar așa de rău vă afectează pandemia? Sau așa erați voi dintotdeauna și din când în când vă arătați arama de pe față? Zău, mi-e rușine… și nu mai pot să spun că trăiesc printre semeni! Mă simt, ca și în poezie, în minoritate. Vreau să mă mut de pe pâmânt. O fi vreo planetă prietenoasă pe undeva? Micule Prinț, pe unde ești? Vreau la tine…

Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei

Pandemia sau Războiul cu noi înșine

*Editorial *Armanda Filipine

   Ce ne face să ne revoltăm atunci când autoritățile impun măsuri speciale de prevenire a răspândirii bolii recent denumite COVID-19? De ce țipă unii sau alții – primii speriați, ultimii plini de sine – invocând drepturile omului atunci când ni se explică, bazat pe declarațiile specialiștilor virusologi, că distanțarea socială (o formulă verbală ce încearcă să cuprindă norma de depărtare umană tocmai în scopul dorit acum) e benefică nouă, tuturor, sănătății noastre? Că numai astfel virusul nou, SARS-COV-2, are șanse mici să invadeze propriul nostru organism?

     Poate că cei speriați au motive să creadă că li se impune o stare incorectă, că nedreptatea vine din dorința absurdă a autorităților de a-și impune cu orice preț puterea. Că, din motive lesne de înțeles – susțin ei, astfel vor câștiga numai unii, respectiv cei de la butoanele aparatului legislativ, ce vor: bani, importanță socială etc. În fine, chestii care țin de mondenitatea cu care i-au învățat televiziunea deșănțată și, în genere, media dusă cu pluta a ultimilor ani care nu mai e de mult un mediu de informare serios, ci unul de intoxicare câtă vreme jurnalistul însuși nu mai are destulă instrucție, educație și cultură ca să discearnă albul de negru, adevărul de minciună.

      Cu siguranță că există în acest raționament (debil) și o fărâmă de adevăr. Unii, da, dintre cei de la putere – ca întotdeauna, puterea are și uscături! – au în minte și avantaje personale în acest răstimp. Că și la război e posibil să ai parte de câștig propriu.

     Pentru că trebuie să recunoaștem, suntem în vreme de război. Unul pandemic, deci mondial, doar că e atipic, dușmanul fiind atât de mic că pare invizibil și atât de parșiv că încă nu s-au găsit metode de contracarare. Doar această pază de și prin singularitate, însigurare, fiecare la el acasă. Dacă nu o are, trebuie să aibă grijă sociatatea. La fel cum trebuie să aibă grijă și de ea însăși (societatea!) ocrotindu-ne cu forța pe noi, membrii săi, dacă altfel nu se poate – și de aici, Ordonanțele Militare. Obligându-ne să stăm acasă pe toți cei care putem face asta, pe toți care putem lucra/ învăța de acasă.

  Doar că și în acest context apare vocalitatea, urlătoare adesea, a celor care își enunță dreptul fundamental la libertate, la circulație, la întâlnirile cu ceilalți semeni etc. Într-o oarecare măsură au și ei dreptate. Dar până la un punct, care e atât de aproape de subiect și predicat că propoziția rămâne șchiopătând… ceva de genul ”Ana are…” și noi nu aflăm ce anume are… Pentru că și aici intervine dreptatea socială și dreptul la viață. Aici se impune verdictul specialiștilor virusologi și ascultarea cu atenție a declarațiilor medicilor care au lucrat direct cu pacienții afectați de infecția cu COVID-19. Deci, războiul devine unul cu noi înșine (nu detaliez aici de ce unii se plictisesc cu propria lor viață, în singurătate… nu acum!). Acceptăm sau nu să ne îmbolnăvim și să fim purtători de boală (am aflat cum… asimptomatici) spre a o da celor dragi: familiei, prietenilor, colegilor etc.

  E greu să luptăm cu noi înșine. Știm asta de când am învățat să stăm drept, să nu mințim, să citim și să scriem corect, să nu amestecăm ideile, să memorăm datele/ faptele importante pentru civilizație, să fim respectuoși cu cei care merită asta etc. Știm că e greu… De când ne-am lovit de propria reflecție în oglindă și ne-am dat seama că nu suntem exact așa cum ne visam. Dar acestea sunt detalii la care putem lucra. Mai ales acum când avem vreme stând acasă, mai mult timp pentru noi. Dacă ni-l oferim.

  În schimb, cerem autorităților în aceste clipe să lupte și ele cinstit în acest război, să limiteze pagubele colaterale și să-și facă, în primul rând ele, curățenie în ogradă. Să nu lase impostorii, profitorii, hoții să le stea alături.

  Noi facem ce ni se cere. Ei, din scaunele puterii (și aici mă refer la Guvern, nu la majoritatea parlamentară… știm de ce… nu mai detaliez), să facă ce trebuie!

  Cam asta-i cu regulile. Și drepturile. OAMENI să fim! Că biruim noi micuțul virus!

 

                                       Armanda Filipine, revista Braila Chirei

#acasapoezia Remember Momentele de poezie live1 – 21

*Proiectul cultural personal, vă reamintesc (realizator, Armanda Filipine) își propune nu doar o apropiere a iubitorilor de poezie de autorii ei în aceste momente triste de pandemie, ci și o invitație la lectură și, de ce nu, la noi descoperiri literare 

 

Armanda Filipine

Vă amintesc că primul Moment de poezie, live1, a fost în 16 martie 2020 (https://brailachirei.wordpress.com/2020/03/16/pandemie-cu-lectura-din-autori-indragiti-momentul-de-poezie-cu-armanda-filipine/).

Până acum am prezentat în Momentul de Poezie (disponibile pe You Tube Armanda Filipine și pe pagina https://www.facebook.com/armanda.filipine.oficial/) versuri de regretata Maria Cogălniceanu, Armanda Filipine și Luminita Dascalu (live1), Armanda, regretatul Nicolae Ungureanu și Virgil Andronescu (live2), Armanda, Gherghinoiu Constantin, și Nicolae Grigore Marasanu (live3), Vintila Mihai, Angela Baciu și Valeriu Valegvi (live4), Dan Anghelescu, Stere Bucovală și Aurel Buricea (live5), Gheorghe Lupașcu, Ana Sofian (Camelia Chirchiboi) și Mircea Romian Andronic (live7), regretata Mia Cuțitaru, Alexandru Hanganu și Adriana Bogatu (live8), Violeta Craiu (Georgeta Cârjan), Gabriela Dascalu și Mariana Marțian (live9), Vasile Datcu, Ion Zimbru și Corneliu Antoniu (Momentul de peozie live10), Ciprian Buzoianu, regretatul Candiano Priceputu și Cornelia Vîju (live11), Balaban Valentina, Viorica Vlad și Dumitru Barau (live12), Andrei Gheorghe Neagu, Camelia Iuliana Radu și Marian Gheorghe (live13), Mihaela Cristescu, Cipariu Dan Mircea și Leo Butnaru (live14), Claudia MoteaBistricean Dan și Ela Mays (Mihaela Dinca) în live15, Dinu Olărașu, Vasile Mandric și regretatul Eusebiu Ștefănescu (live16), Lia Faur, Andrei Novac și regretatul George Stanca (live17), Lucia Pătraşcu, Tudorita Tarnita și Vidican Gheorghe (live18), Adi Secară, Adrian Tarța și Dan Verona (live19), Dan Moldoveanu, Abalasei-Donosa Constanta și Aurel Furtună (live20), Angelica Deacu Moscu, Ivan Docev și subsemnata (Momentul de poezie live21).

Cu speranța în bine, #MomentuldePoezie continuă!

Armanda Filipine (foto de ieri, 5 aprilie 2020) – revista Braila Chirei (https://brailachirei.wordpress.com)

 

 

Prin România. Cu oiștea-n gard și covidul la fereastră

*Editorial 

     Avem 30 de zile de când s-au închis școlile. Cică ei, copii, învață pe computer. Cu pc-ul în brațe. Ei, aș… și ăia de la țară, credeți voi că au net ori bani de net? de calculatoare nu mai zic… De mai bine o lună știm sigur că trăim un coșmar. Oamenii au înțeles și nu prea pericolul noului coronavirus, guvernanții promit zilnic soluții la problemă. Primii se uită mai mult la tv – că nu învățat unde sunt informațiile sigure, le plac mai degrabă ”știrile” sub formă de bărfă și titlurile de scandal. Altfel nu-mi explic atâta pierdere de vreme pentru vorbe care nu schimbă nimic din situație!

       Ordonanțele militare au subliniat și nu prea necesitatea protecției sănătății prin izolare în propriile locuințe. Nici cei care TREBUIE să stea deoparte de ceilalați, în carantină ori în izolare, ca să-i protejeze în caz că ei sunt deja infectați, nu au (prea) înțeles… de ce ar face-o? Umanismul și generozitatea nu se predau la școală… dar și dacă ar fi predate, nu cred că le învață cineva… parcă de literatură ori istorie îi pasă vreunuia – dintre cei care au făcut… școala obligatorie (chipurile!) în România?!?…

       Acuma, să stăm strâmb și să judecăm drept, specialiștii ce-au păzit? Granița de… ruși? A… nu ăia. ci epidemiologii, cercetătorii în virusologie – că avem și de-aștia. Ei de ce nu au făcut pârtie pe drumul spre guvern să spună că e grav, e al naibii de grav ce se întâmplă în lume… că doar ei știu cum să descifrezele graficele morții și alte ”semne” specifice SARS-CoV-2 (cum a fost numit noul coronavirus care dă boala numită COVID-19) și care au fost postate din vreme pe site WHO în special… Organizația Mondială a Sănătății, pe înțelesul tuturor.

        Dar economia… ce face economia noastră cea dragă, ăia care trebuie să asigure – ce de-aia există pe lume – banul de la buget? Dă cu oiștea-n gard… asta face! Nu văd să se grăbească firmele să facă și ele un minim de gest de omenie și un maximim de publicitate în aceste dure vremuri, punându-se la dispoziția semenilor. Cum? Simplu: ajutând, fără bani. Că multe au de unde! Să facă exact ce se cere acum: materiale de protecție sanitară. Combinezoane (omologate… că nu e greu… și nici materia primă nu aș zice că e complicat de făcut pentru unii care au învățat chimia și au la dispoziție utilaje… asta dacă au învățat bine la școală, se înțelege! dacă le place profesia… și asta e de la sine înțeles!), mănuși chirurgicale și măști. Ultimele două categorii de produse sunt utile și oamenilor simpli, nu doar corpului sanitar. Nu pricep de ce nu fac firmele de confecții măști simple și nu le oferă oamenilor? De ce la vând la suprapreț? Să nu îmi spună x firmă din Brăila că 5 lei e ok pentru o amărâtă de cărpă cusută la mașină… bre! ne coasem singuri de-astea!… Măștile pentru medici, da, acolo e altă problemă. Dar, iarăși zic, nu cred că e o așa de mare chinuială să vadă un model cineva și să nu priceapă ce și cum… în 48 de ore, merg și obțin omologarea și mă apuc de lucru. dacă vreau să ajut!

          Uf… unde e românul ăla inventiv, care lega bujia cu sârmă (sau cum era? automobiliștii știu,,, de mergea Dacia 1100 treizeci de ani…ca unsă) și care făcea din copae barcă de svânta știuca prin Delta Dunării și Balta Mică a Brăilei (că Insula Mare ați cadadicsit s-o asanați…. criminalilor,,, distrugând bunăciune de Bărăgan!)

         Deci, ne-am liniștit, Avem totul, dar nu avem nimic în lupta cu nul coronavirus extrem de virulent. Și când ne era lumea mai dragă și visam noi bine mersi, hop și feții frumoși de medici care nu știu jurământul lui Hipocrat că își dau demisia… de frică! Păi, normal, zic unii. Nu au combinezoane. Nu au măști. Mor de frică. Ei, asta e. Și restul lumii moare. de covid-19… adus din ce în ce mai vârtos via vămi. nu ale văzduhului aerat de unde vine poezia, ci din țările unde românașii au fugit ca potârnichile în căutare de zile mai bune… Iaca, nu a ieșit nici pasiența asta! Pas!

       Grav e că nici opoziția politică nu știe ce să facă în aceară pandemie. Nu are glas. Nu are soluții practice. Unde sunt firmele celor din opoziție acum, să iasă domnule la vedere, când țara e la ananghie, să pună la bătaie producție în slujba poporului căruia îi va cere votul și îi va spune: liberalii nu au gestionat bine criza pandemiei… ok. dar voi? În ce palate vă ascundeți, pesediști? În ce birouri, USR-iști? și ceilalți… în ce văgăuni? De ce nu aduceți soluțiile, acum, aici, pentru oameni. Pentru că nu le aveții, normal. Nici nu vă gândiți măcar…decât la propriul buzunar, ca restul lumii… Mi-e greață!

         Niscaica societate civilă ar mai fi, dar e firavă. La Brăila, aproape de zero. Mici scântei. Unele au în spate vâlvătaie politică. Dar le punem și pe ele. Altele, interese de imagine. Dar bine că sunt. Repet, puține sunt gesturile dc caritate și omenie, pot să le număr pe degetele de la o mână. De-astea vreau acum! Nu doar eu! O firmă mică dă câteva pizza gratuit la medicii din prima linie. Un grup de facebook (eu l-am format… dar nu asta e ideea…) adună oamenii și încearcă să-i convingă să se ajute unii pe alții, să strângă donații în vederea achiziționării materialelor de protecție necesare pentru medicii de familie care, nefiind în prima linie, nu sunt nici în lista de priorități – care, am spus doar, nu are decât cereri… nu și comenzi finalizate și transmise spitalor (unele deja în carantină, din motive de contaminare a personaluui medical! uf…).

        De ce nu suntem plini de omenie? Când e mai multă nevoie de ea? Cred că nu avem rezerve… și de când cu ideea ministrului Vela, sau a cui o fi fost, de a se urla în megafoane Imnul pe străzi, zău că îmi pare și mai trist totul… O Românie frumoasă din care au dispărut, ascunși în case, oamenii. Și care are la ferești, cum era cântecul… covid în loc de mușcate… Păcat… Oare vom învăța ceva din pandemia (apropo… unii politicieni din opoziție să se mai uite și în dicționar să vadă explicația cuvântului!) asta? Vom trăi și vom vedea! Până una-alta, stați în case, tovarăși de suferință! Și ajutați-i pe copii să învețe, ceva bun, nu de-alea de la tv, cum că se poate trăi bine și fără multă carte… pe care le înghițiți cu aviditate unii dintre voi, adulților! La bună vedere, vă zic din nou – așa cum închei seară de seară (am început în 16 martie) și Momentul de poezie pe pagina din rețeaua Facebook. Poate cuiva i se prinde frumusețea de pleoape…

                         Armanda Filipine – administrator și redactor unic al revistei de cultură și informație Braila Chirei 

Pandemie cu… lectură din autori îndrăgiți! Momentul de poezie, cu Armanda Filipine

*Un nou proiect cultural, zilnic un scurt video cu trei autori în Momentul de poezie – live pe Facebook și înregistrarea pe You Tube

 

Armanda Filipine în Momentul de poezie live1 din 16 martie 2020

Pentru că pandemia de COVID-19 produce anomalii în viața noastră, dar și o distanțare – urmare a măsurilor de protecție împotriva noului virus SARS-CoV-2 – evidentă între oameni, online-ul rămâne o formulă care ne poate uni. De aceea am ales să dezvolt un nou proiect personal, simplu, folosind cărțile și revistele pe care le am în bibliotecă. Din 16 martie 2020 încep seria Momentelor live de poezie, întâi cu autori brăileni și gălățeni – tocmai ca să subliniez apropierea dintre noi, urmând ca după epuizarea volumelor cu aceste producții să extind aria de interes și cu alți autori, evident selecția fiind personală – dependentă, bineînțeles, și de criteriile de valoare impuse de norma bunului simț estetic, dar și de ierarhiile criticii de profil. De asemenea, este și o invitație la lectură; cu siguranță, fiecare are acasă măcar o carte de versuri, iar acum – cu internetul la îndemână – sunt șanse să descoperiți și online autori care să vă placă.

Primele versuri, între care m-am inclus (deh! cum spune românul…. cine împarte, parte își face!) din Momentul de poezie live1 – disponibil LIVE la https://www.facebook.com/armanda.filipine.oficial/videos/544468722942212/ – sunt din volumul „Poezia și râuri de cafea” de Armanda Filipine, din volumul „Unduirea timpului” al regretatei Maria Cogălniceanu și din cartea „fiara nevisătorul trei” (Cartea Românească, 2018) de Luminita Dascalu. 

Va fi și fond sonor, clasică sau jazz de cele mai multe ori. La acest prim Moment am ales un prieten muzician, pe Nicolas Simion și albumul său ”Tarantella facile”.

Notă. Pentru că, din motive tehnice, nu pot folosi camera web a laptop-ului, înregistrarea e doar cu telefonul mobil și nu e prelucrată deloc.

Armanda Filipine, revista de cultură și informație Braila Chirei (pagină în Facebook Braila Chirei)

După înregistrea LIVE, am postat și pe canalul Armanda Filipine din You Tube – dacă vă înregistrați acolo ca urmăritori (în lb. engleză, subscribers), veți avea informări constante despre noutăți.

Legea scutirii de impozit pentru jurnaliști: imorală; poate finanța propaganda politică

*Avertismentul vine de la ActiveWatch, asociația care trimite astăzi o scrisoare deschisă președintelui Iohannis în care îi cere să nu promulge legea (propusă de social-democrați mai demult, dar introdusă și votată abia acum) * Ne raliem acestei doleanțe întrucât legea este discriminatorie și, în plus, induce ideea (deja s-a vehiculat în spațiul public…) că unii jurnaliști ar putea să facă și concesii în profesie în favoarea unora dintre cei care au propus legea

Pe data de 11 februarie 2020, Camera Deputaților a votat un proiect de lege care contribuie la compromiterea profesiei de jurnalist. Proiectul de Lege PL-x 270/ 2019 pentru completarea Legii nr. 227/ 2015 privind Codul fiscal propune scutirea jurnaliștilor de plata impozitului pe veniturile din salarii și drepturi de autor.

Situația, plus luarea de poziție a unor jurnaliști cunoscuți (între ei, Cosmin Prelipceanu de la Digi tv care a spus în emisunea sa de știri că el vrea să plătească impozit) care și-au experimat idignarea, l-a determinat pe Mircea Toma și echipa de la ActivWatch (https://www.facebook.com/ActiveWatch/) să ia atitudine. Așa s-a ajuns la următoarea csrisoare.

Domnule Președinte,
vă solicităm să nu promulgați această lege și să solicitați Parlamentului reexaminarea ei. Proiectul a fost inițiat în baza unei expuneri de motive care nu oferă nicio informație de substanță. O colecție de figuri de stil îmbracă propoziția pe care se sprijină întregul document: “mass-media din România se află într-o situație economică foarte dificilă”. Niciun argument empiric nu sprijină această concluzie. Soluția propusă pentru salvarea mass-media – de asemenea, în absența oricăror date care să o susțină – este scutirea de la plata impozitelor a două categorii profesionale: jurnaliștii și, respectiv, tehnicienii în radiodifuziune și televiziune. În primul din cele două articole ale Legii este redefinită profesia de jurnalist, într-un mod care prezintă suficiente ambiguități pentru a fi considerat o invitație la abuz. Pe traseul parlamentar, proiectul de lege a fost avizat negativ de guvern și de toate comisiile parlamentare în care a fost dezbatut. Ajuns în plenul Camerei Deputaților (camera decizională), proiectul a fost întors în Comisia pentru buget, finanțe și bănci. Aici, aceiași deputați care îl respinseseră la prima dezbatere, la a doua încercare, i-au acordat, în unanimitate, aviz pozitiv.
Dincolo de argumentele invocate pentru respingerea Legii în diferitele instanțe de pe acest circuit parlamentar, argumente pe care le considerăm juste, adăugăm următoarele: 1). Legea este imorală; ea include jurnaliștii în familia profesiilor beneficiare ale unui tratament preferențial. Această condiție de “speciali” este de natură a altera imaginea publică a profesiei, imagine aflată deja în declin sever; 2). Legea îi pune pe ziariști într-o poziție de conflict de interese. Condiția de privilegiat poate să genereze, pe de o parte, autocenzură iar pe de altă parte, poate să altereze credibilitatea jurnalistului pus în situația de a investiga sau comenta condiția de privilegiați a altor categorii de persoane. Vă invităm să vă imaginați cum ar fi arătat dezbaterea din mass-media, în măsura în care ar mai fi existat, despre pensiile speciale, dacă această lege ar fi fost deja în vigoare; 3). Declinul vertiginos al încrederii în mass-media este interpretat de specialiști ca fiind cauzat de calitatea îndoielnică a actului jurnalistic, de “angajarea partizană și de discursul violent al unor redacții” care a dominat discursul din media în ultimul an. Sunt binecunoscute performanțele unor instituții mass-media ai căror angajați fac propagandă politică nu jurnalism. Or, Legea scutirii de impozit nu face nicio diferență între jurnaliștii care își respectă meseria și cei care o trădează. Cu alte cuvinte, în mass-media din România, raportul dintre minciună și adevăr, dintre propagandă și jurnalism va rămâne neschimbat, iar declinul de credibilitate al presei nu se va reduce în ciuda eventualului confort economic generat de Lege; 4). Promovarea acestei Legi în pragul unui an electoral care se anunță a fi extrem de tensionat poate să stârnească suspiciuni privind un eventual troc între instituții media și politicieni. Pe de o parte, inițiatorii legii aparțin unor partide care, împreună, constituie majoritatea parlamentară. În piața media, între televiziunile de știri – cele care sunt relevante în dezbaterea politică – , există două canale ale căror audiențe cumulate sunt estimate de ultimele măsurători ca fiind de 840.000 de telespectori, mai mult decât dublul audienței cumulate a celorlalte televiziuni de știri (378.000 telespectori). Cele două canale care domină audiența sunt principalele cutii de rezonanță pentru partidele care domină Parlamentul. Așa cum a fost croită Legea, este vizibil că autorii au avut în vedere în primul rând mass-media audiovizuală, pentru că pe lângă jurnaliști, de scutirea de impozit beneficiază și masa de tehnicieni care, în cazul mass-media online – fosta presă scrisă, platformele independente etc. – nu există. Scutirea de 10% devine, așadar, un combustibil bugetar suplimentar consistent în primul rând pentru televiziunile mari, cu mulți angajați, iar între acestea, celor mai puternice li se oferă posibilitatea să-și consolideze poziția dominantă. Dacă aceste premise sunt corecte, Legea poate să contribuie la accentuarea unui dezechilibru existent deja în spațiul comunicării politice audiovizuale. În ciuda dimensiunii sale, considerăm acest ultim argument ca fiind doar unul de conjunctură. Principalul motiv rămâne cel de la primul punct: faptul că jurnalistul este forțat să apară public ca fiind beneficiarul imoral al unor privilegii. De altfel, există deja ziariști care au declarat că vor refuza să folosească acest privilegiu și vor continua să își plătească impozitele la fel ca orice cetățean și care v-au cerut să nu promulgați legea. Ne exprimăm speranța că veți decide să protejați jurnaliștii din România, atâția câți mai există ei cu adevărat, de această degradantă inițiativă legislativă și să cereți Parlamentului să reexamineze legea.
ActiveWatch
Contact: Mircea Toma mircea@activewatch.ro 

Cum îți alegi… bunic

     Acesta nu este un editorial, ci o confesiune. E un râu de lacrimi convertit în text, e o pagină de cer coborâtă pe pământ fără să știu cum, fără să fi dorit măcar asta… Lacrimile au venit singure, multe și exagerat de fierbinți; ascultând o emisiune in memoriam Grigore Constantinescu (5 decembrie 1938 – 21 ianuarie 2020) – muzicolog, profesor universitar, autor de emisiuni radio și de cărți, de cursuri pentru studenți, de dicționare etc. Nu l-am întâlnit, dar nici pe bunici nu i-am cunoscut; pe cel din partea tatălui nici nu aveam cum pentru că nici tata nu l-a mai prins în viață. Pe bunicul matern l-am văzut puțin; a plecat dintre noi când aveam 4 ani. Așa că acum, ascultând vocea caldă, de bunic bun a muzicologului Grigore Constantinescu într-un interviu (de acum 10 ani) radiofonic m-am simțit ocrotită de parcă eram lângă un bunic. Universitarul a vorbit despre profesie și despre muzică, despre pasiune și muncă, despre perseverență, despre oameni care l-au ajutat și de alții care nu l-au înțeles și nu l-au iubit. Timbrul vocii, pronunția, ritmul, volumul vorbirii, alegerea cu seninătate a acelor expresii care să nu distoneze și să nu jignească – inclusiv în contexte nu tocmai plăcute ale povestirii – și faptul că a preferat să îndulcească notele biografice, să le dea o tentă moralizatoare fără să sune strident a morală, m-au făcut să plâng, să plâng… nu am mai plâns astfel de la moartea tatălui și de la plecarea mamei… Și la vestea că a plecat pe steaua lui saxofonistul Garbis Dedeian am plâns mult, dar în aceste situații au existat motive.

         Acum, în timpul emisiunii radio realizate de Luminița Arvunescu am decis să îmi aleg bunic. Pe regretatul Grigore Constantinescu. Pentru tot ce-a spus în acel interviu și pentru felul cum a spus, pentru că este autorul a peste 40 de cărți (care, în mare parte, s-au cerut scrise… a reieșit din interviu), pentru că a iubit din toată inima tot ce a făcut în viață, pentru că a suferit dar nu s-a descurajat. Din poveste a rezultat și că a avut noroc. A cunoscut oameni providențiali. Oameni care au luminat acolo unde era întuneric. Eu știu ce înseamnă asta. Și am înțeles, chiar și din lacrimile care nu mai conteneau, care m-au oprit în lumea radio o vreme, incremenită în singuratatea casei, înconjurată doar de cărțile mele dragi, prinsă în plasa confensiunii unui Om. Care a știut să trăiască pentru ceilalți; pentru familie, studenți și public – inclusiv pentru cel de la radio, pe care nu îl cunoști. 

           Am plâns altfel când l-am auzit spunând despre N. Steinhardt și despre rugăciune cuvinte fără emfază și fără pompă, dar cu atât mai mare putere fiind vorba de simplitate… De altfel, Luminița Arvunescu și-a început emisiunea cu un citat din regretatul Grigore Constantinescu din care reieșea că muzicologul punea accent mult pe ”simplitate”, ceea ce nu însemna deloc că ar fi apreciat cumva ”simplismul”. Nuanțe care s-au regăsit peste tot în interviu (sigur el va putea fi audiat și altă dată, fiind disponibil ca toate emisiunile Radio România Muzical și Radio România Cultural, la rubrica ”Arhivă”), un model de conversație în care intervievatul răspunde punând sufletul acolo unde auditoriul (reporterul etc) așteaptă (doar) cuvinte și idei.

        Cum s-ar spune, chiar dacă nu l-am cunoscut pe Grigore Constantinescu, de-acum încolo e ca și cum am fost o parte din viață în preajma domniei sale. M-a emoționat și când a vorbit de Roma, unde a stat doar trei zile și i-ar fi plăcut să vadă mult mai mult… când a vorbit de fiica sa, Irina, și ea în domeniul muzical, ca despre un copil perfect compatibil cu părinții, în principal cu sine, tatăl care i-a fost deopotrivă și dascăl.

        Și nu voi lăsa ca timpul să schimbe cu ceva aceste emoții. Îi voi căuta cărțile, le voi lectura și voi vorbi peste tot și tuturor despre Grigore Constantinescu așa cum trebuie vorbit despre Maeștri. Pentru că avem nevoie de astfel de semeni: bunici buni, profesori de calitate, formatori de oameni și de public, buni cunoscători ai fenomenului artistic care pot să ghideze, să descurce, să lumineze.

        Repet. Acest text nu e un editorial (dar poate fi pentru că se încadrează în calitățile jurnalistice ale editorialului, unde autorul își poate permite să aibă opinii personale, spre deosebire de articole unde nu are voie). E doar o rază de lumină căzută pe o frântură de viață. Și dacă v-am ales pe voi, stimați cititori, drept auditoriu e nu doar pentru că aceste cuvinte simțeau nevoie să fie spuse, ci și pentru că el, domnul Grigore Constantinescu, merită și această formă de reverență. La o despărțire care e numai aparentă. În realitate, așa cum s-a auzit la radio, cum vom descoperi în biblioteci, omul acesta minunat continuă să ne fie aproape, să ne îndrume, să ne dezvăluie, să ne transmită…

        Doamne, fericită lume care poate primi acest fel de lumină!

                                                                     (Armanda Filipine – în foto, revista de cultură și informație Braila Chirei)